Avântul fracturării hidraulice generează o nouă dezbatere: cât de periculoase sunt deșeurile radioactive produse de sonde?

Exploatarea câmpurilor petroliere generează mii de tone de deșeuri cu nivel scăzut de radioactivitate, în contextul în care boom-ul forajului prin fracturare hidraulică din SUA duce la agravarea problemei depozitării ilegale a acestor deșeuri.

Organismele de reglementare americane sunt prinse între grupurile ecologiste și cele care militează în domeniul sănătății publice, care cer norme mai stricte, și industria de petrol și gaze, care susține că ia deja măsuri adecvate pentru prevenirea riscurilor de contaminare.

În timp ce oamenii de știință dezbat în ce măsură expunerea la mici cantități de radiații sporește riscul de apariție a cancerului, Agenția SUA pentru Protecția Mediului spune că nu există deocamdată o bază suficientă de studii pentru a se stabili un nivel maxim de siguranță al acestora, relatează Bloomberg,

Autoritățile statale își intensifică monitorizarea operatorilor de sonde. Pennsylvania și West Virginia își revizuiesc limitele privind nivelurile acceptabile de radiații și își întăresc regulile de depozitare. North Dakota face la fel, după ce s-au găsit grămezi de saci de plastic umplute cu resturi radioactive într-o clădire abandonată, anul acesta.

Tot mai multe sonde

„Avem tot mai multe sonde, care produc într-un un ritm accelerat, și fiecare dintre ele generează volume tot mai mari de deșeuri”, spune Avner Vengosh, profesor de geochimie la Duke University, în Durham, North Carolina, care a studiat acest subiect. Fără o gestionare adecvată, „pur și simplu construim o moștenire de radioactivitate în sute de locații de-a lungul țării”, a avertizat el.

Deșeurile sunt produse secundare rezultat din renașterea forajului după petrol și gaze prin fracturare hidraulică, ce a adus producția de hidrocarburi a SUA la cele mai ridicate niveluri din ultimele trei decenii. Fracturarea hidraulică dislocă, pe lângă hidrocarburi, și radiu, prezent în mod natural în formațiunile geologice de la mare adâncime.

Este vorba despre cea mai recentă provocare de mediu pentru o industrie care a împins SUA mai aproape de independența energetică. Fracturarea hidraulică a provocat îngrijorări și cu privire la posibile riscuri de poluare a pânzei freatice și a aerului, precum și de intensificare a activității seismice.

„Există tot felul de reglementări despre modul de gestionare și transport al deșeurilor, iar noi le respectăm pe toate”, a declarat Andrew Paterson, vicepreședinte la Marcellus Shale Coalition, un grup de lobby care reprezintă companiile active în industria forajului în Pennsylvania, inclusiv Range Resources și Noble Energy. „Este foarte sigur, iar nivelurile de care vorbim sunt chiar foarte scăzute”, a completat el.

Radiu din șisturi bituminoase

Studiile au descoperit niveluri de radiații mai înalte la sondele petroliere începând din 1970, a spus Vangosh. Ceea ce e nou este volumul materialului care este produs. „Chiar a devenit mult mai abundent acum, odată cu intensitatea” forajului, a adăugat el.

Problema o reprezintă șisturile bituminoase, formațuni geologice care conțin imense rezerve de gaze și petrol. Formațiunile de șist adesea conțin și niveluri mai ridicate de radiu decât câmpurile petroliere tradiționale. Radiul un element chimic folosit la diagnosticarea prin radiografie și la tratarea cancerului.

Eliberarea gazelor și a petrolului prin fracturare hidraulică este un proces în care se folosesc cantități mari de apă, forându-se la sute și chiar mii de metri adâncime prin formațiunile de șist. Jetul de apă sub mare presiune care vine de sus prin sonde poate atinge solul și echipamentele de suprafață. Nivelurile de radiații se pot acumula în noroiul de la baza rezervoarelor, pe suprafața conductelor sau pe alte materiale care vin în contact cu apa uzată.

Unele state permit ca materialul contaminat să fie îngropat chiar pe perimetrul de forare. O altă parte ajunge în șanțurile de pe marginea drumurilor, în containere de gunoi sau este dusă în depozite de deșeuri, prin încălcarea normelor locale, spune Scott Radig, director al Direcției de Management al Deșeurilor din cadrul Departamentului de Sănătate Publică din North Dakota.

Reguli mai exigente

Aceasta este una dintre problemele pe care statul încearcă să le rezolve prin proiecte de noi măsuri anunțate recent, care le cer operatorilor de sonde să instaleze containere rezistente la scurgeri pentru depozitare termporară la fața locului și să folosească cisterne special licențiate pentru deșeuri. North Dakota, cel mai mare stat american producător de petrol după Texas, a comandat un studiu privind riscurile radiațiilor generate de exploatările petroliere, a spus Radig.

Între timp, la depozitele de deșeuri din North Dakota s-au instalat detectoare de radiații, în încercarea de a depista încărcăturile care depășesc actualele limite maxime fixate de autorități. Când nivelul maxim este depășit, surplusul trebuie evacuat și transportat la sute de mile distanță, în gropi de gunoi ale statelor vecine, care au limite mai puțin restrictive.

Pe 28 februarie, oficialii din North Dakota au găsit sute de supape de filtrare radioactive, folosite pentru a colecta apa uzată din sonde, aruncate într-o clădire abadonată din Noonan, chiar la sud de frontiera canadiană. Filtrele au prezentat o cantitate de radiații de 0.4 microsiverți pe oră, de aproximativ cinci ori mai mult decât nivelul de bază, care se înregistrează în mod natural în zonă, a spus Radig.

Cantitatea este mult mai mică decât cea de 15 microsiverți care se transmite printr-o radiografie dentară. Ar putea fi totuși periculoasă, dacă oamenii s-ar apropia destul de mult pentru a inhala sau înghiți praf radioactiv, explică Radig. Nivelurile de radiații pot de asemenea să crească dacă se acumulează deșeuri în natură.

Petroliștii spun că situația e sub control

„Numai să menționezi cuvântul „radioactiv” și îi sperie pe mulți oameni”, adaugă Radig. „Sunt nervoși pe ceea ce se întâmplă”, a explicat el. Agenția sa a primit mai mult de 12 rapoarte anul acesta privind deșeuri provenite de la câmpuri petroliere care au fost respinse la depozitare din cauza îngrijorărilor privind radiațiile.

Doar sondele din North Dakota pot produce 27 de tone pe zi supape de filtrare, a spus Radig, citând estimarea unui transportator privat. În timp ce cea mai mare parte a materialului este gestionată corect, este „clar că nu e suficient. Sigur există unele depozite ilegale”.

Statul a angajat recent o companie pentru a îndepărta supapele de filtrare de la Noonan. Operațiunea va costa aproximativ 13.000 de dolari și va fi finanțată dintr-un fond constituit de industria extractivă pentru a curăța sondele de petrol și gaze abandonate, conform unei declarații a Departamentului pentru Sănătatea Publică.

Companiile producătoare de petrol și gaze s-au confruntat cu deșeuri radioactive timp de decenii, a spus Kari Cuttind, vicepreședinte al North Dakota Petroleum Council, un grup local de lobby al industriei. „Majoritatea companiilor care au fost active în alte operațiuni cu hidrocarburi de șist știu cum să gestioneze asta”, a spus reprezentantul grupului. „Nu tolerăm depozitarea ilegală sau managementul inadecvat de nicio natură”, a conchis ea.

Deșeuri îngropate pe perimetrele de foraj

În West Virginia, traversată de formațiunea de șisturi Marcellus, legiuitorii au votat luna trecută să solicite depozitelor de deșeuri instalarea monitoare de detectare a radiațiilor și construirea de celule separate izolate destinate depozitării deșeurilor lăsate de foraj. Legea, semnată de guvernatorul Earl Ray Tomblin pe 31 martie, a extins de asemenea cantitatea de deșeuri petroliere și gazeifere pe care depozitele le pot primi.

Cu măsuri de precauție adecvate, depozitele sunt cele mai sigure locuri pentru deșeuri, a spus Thomas Aluise, un purtător de cuvânt al Departamentului pentru Protecția Mediului. „Mulți operatori pur și simplu le îngropau pe perimetrele de foraj, neverificate, de-a lungul statului”, a explicat el.

Chiar dacă nu e clar câte deșeuri din foraj se produc la nivel național, cantitățile totale pe state sunt în creștere. Depozitele din West Virginia au acceptat 721.000 de tone de deșeuri provenite din foraj în 2013, o cifră care nu include încărcăturile respinse din cauză că au depășit limitele maxime admise de radiații. Tonajul pe lună a crescut de mai mult de trei ori din iulie 2012, când s-au făcut primele înregistrări, până în decembrie anul trecut.

În Pennsylvania, epicentrul boom-ului Marcellus, industria producătoare de petrol și gaze a trimis 1,3 milioane de tone spre depozitele de deșeuri anul trecut. Această cantitate a inclus 16.000 de tone de material radioactiv, potrivit Lisei Kasianowitz, un purtător de cuvânt al Departamentului de stat pentru Protecția Mediului.

Pennsylvania le permite producătorilor de petrol și gaze să îngroape unele deșeuri pe perimetrele de foraj, în puțuri izolate. Autoritățile statale sunt în curs de elaborare a unor reguli pentru a descuraja această practică, a spus Kasianowitz. Mai multe schimbări ar putea apărea după ce Pennsylvania va finaliza studiul privind riscurile radiațiilor. Rezultatele sunt așteptate mai târziu anul acesta, a spus ea.

Texas și-a revizuit ultima dată regulile privind materialele radioactve în 2003 și în prezent nu are niciun plan să le schimbe, a spus Ramona Nye, un purtător de cuvânt al comisiei statale care monitorizează forajul. Statul permite ca deșeurile să fie duse la depozite, să fie îngropate pe perimetre sau să fie amestecate în solul din apropiere, atâta vreme cât acestea sunt tratate pentru a reduce nivelul radiațiilor sub limita maximă acceptată.

Regulile sunt „mai mult decât adecvate” pentru a gestiona în siguranță deșeurile din petrol și gaze, a spus Nye.