Israelul ar putea începe să exporte gaze naturale în UE prin Egipt, reducând dependența Europei de Rusia

În mijlocul celor mai grave tensiuni consemnate în Orientul Mijlociu în ultimii 10 ani, Egiptul și Israelul, altădată dușmani de moarte, negociază o serie de acorduri care ar putea duce la exporturi de gaze naturale israeliene în valoare de 60 de miliarde de dolari către facilitățile de lichefiere din Egipt, de unde aceste gaze ar putea ajunge inclusiv în Europa, ceea ce ar atenua dependența UE de monopolul rus de stat Gazprom.

Discuțiile au loc pe fondul recentei încheieri a unui armistiţiu permanent în Fâşia Gaza între Hamas și Israel, inițiat și intermediat de Egipt. Posibilul acord energetic este cu atât mai surprinzător cu cât, cu un an în urmă, Egiptul se afla sub dominația Frăției Musulmane, grupare islamistă radicală care nu privea deloc Israelul ca pe un partener comercial, scrie Bloomberg.

Americanii de la Noble Energy și compania israeliană Delek Group au în plan livrări de până la 177 de miliarde de metri cubi de gaze naturale extrase din zăcămintele offshore Tamar și Leviathan din Mediterana către facilitățile de lichefiere din portul egiptean Damietta și din orașul de coastă Idku din Egipt. Șefii companiilor susțin că se așteaptă ca acordurile necesare în acest scop să fie perfectate până la sfârșitul anului.

Semnarea acestor acorduri ar putea însemna întărirea relațiilor dintre statul cu cea mai puternică economie și cel cu populația cea mai mare din regiune. Cele două zăcăminte offshore conțin suficiente gaze pentru a satisface nevoile de consum ale Israelului timp de decenii, astfel încât Tel Aviv-ul caută modalități de a exporta surplusul, iar livrările către Israel sunt o soluție mai ieftină și mai rapidă decât construirea de unități de lichefiere proprii.

Vânzări de peste 60 miliarde dolari

"De la facilitățile de lichefiere din Egipt, gazele israeliene ar putea ajunge pe piețele europene și asiatice", spune David Shrim, manager de portofoliu la fondul israelian de investiții Sphera Funds Management.

În octombrie anul trecut, Curtea Constituțională a Israelului a luat o decizie istorică, respingând o contestație la adresa politicii energetice a guvernului de la Tel Aviv, care a decis că până la 40% din producția de gaze naturale a statului evreu va putea fi exportată.

Companiile Noble și Delek au în plan livrarea gazelor offshore din Mediterana către facilitatea de lichefiere a BG Group din orașul Idku, precum și către cea deținută de spaniolii de la Union Fenosa Gas în portul egiptean Damietta, fiind deja semnate acorduri neangajante în acest sens. Producția din zăcământul Tamar a început anul trecut, iar cea din perimetrul Leviathan este planificată să demareze în 2018.

Cele două acorduri prevăd vânzări de până la 177 de miliarde de metri cubi de gaze naturale pe o perioadă de 15 ani, care ar putea valora, la actualele prețuri de referință de pe piață londoneză, peste 60 de miliarde de dolari. Exportul prin conducte este o soluție mai rapidă și mai ieftină pentru israelieni decât construirea de facilități proprii de lichefiere a gazelor, care ar dura ani de zile și ar presupune, pe lângă investiții mult mai mari, obstacole birocratice și de reglementare greu de surmontat, mai ales în ceea ce privește standardele de mediu.

Egiptenii "se serveau" din gazele destinate Europei și Asiei

Sub regimul președintelui Abdel-Fattah El-Sisi, fostul șef al armatei care a condus operațiunea de înlăturare de la putere a Frăției Musulmane anul trecut, relațiile Egiptului cu Israelul s-au îmbunătățit, fapt care a făcut posibile discuțiile cu privire la aceste acorduri de export de gaze naturale.

Facilitățile de lichefiere a gazelor naturale deținute de Union Fenosa și BG în Egipt nu și-au putut îndeplini angajamentele contractuale pe termen lung asumate față de clienții din Europa și Asia din cauza faptului că autoritățile de la Cairo au deturnat în permanență cantități importante din gazele care tranzitau Egiptul către acești cumpărători pentru a satisface nevoile interne de consum ale țării. Livrările de gaze din Israel ar putea ajuta regimul președintelui El-Sisi să-și atingă două obiective extrem de importante: satisfacerea nevoii de energie în creștere a Egiptului și păstrarea sprijinului din partea populației.

Acordurile ar reprezenta o inversare totală a raporturilor comerciale dintre cele două state. Până în 2012, Egiptul era cel care exporta gaze în Israel, însă o serie de bombardamente asupra unui gazoduct de aprovizionare din Sinai au dus la închiderea acestuia. Relațiile politice dintre Egipt și Israel s-au deteriorat după înlăturarea de la putere a fostului președinte Hosni Mubarak, în 2011, și înlocuirea sa cu liderul Frăției Musulmane, Mohamed Mursi, însă s-au îmbunătățit după plecarea lui Mursi de la putere, Egiptul intermediind mai multe acorduri de încetare a focului între Israel și Hamas.

Turcia iese deocamdată din discuție

O altă potențială destinație de export pentru gazele israeliene ar fi fost Turcia, însă în actualele condiții politice s-ar părea că opțiunea iese din discuție. Înrăutățirea relațiilor dintre Turcia și Israel ca urmare a conflictului din Gaza va afecta negativ proiectele energetice comune ale celor două state, a declarat, recent, ministrul turc al Energiei, Tander Yildiz.

"Aceste proiecte nu au cum să fie fezabile din punct de vedere economic dacă nu se ajunge la reconciliere politică. Sunt convins că și sectorul privat din Turcia se gândește la suspendarea proiectelor energetice care vizează Israelul", a spus ministrul.

Astfel, proiectul mai vechi al construirii unui gazoduct care să transporte gazele naturale extrase din câmpurile offshore ale Israelului până în sudul Turciei nu are șanse de reușită, în actualele condiții de tensiune politică.

Europa e o opțiune importantă

Israelul are și alte opțiuni de export. Astfel, s-ar putea construi un gazoduct care să transporte gazele extrase din sectorul israelian al Mediteranei până în Cipru și există deja un acord cu privire la aprovizionarea Iordaniei din sursa respectivă, începând din 2016.

Comisarul pentru Energie al Comisiei Europene, Guenther Oettinger, a declarat, luna trecută, că UE intenționează să încurajeze exploatarea resurselor de petrol și gaze din Marea Mediterană, pentru întărirea securității aprovizionării cu hidrocarburi a Europei. Și Ciprul, vecinul Israelului, a făcut descoperiri importante de gaze naturale offshore în ultimii ani.

"Recentele evoluții privind conflictul dintre Rusia și Ucraina au făcut din securitatea energetică o prioritate zero a Europei, iar UE se uită după orice surse alternative de aprovizionare cu gaze naturale. În aceste condiții, probabil că se va acorda o mai mare atenție zăcămintelor din Mediterana, în primul rând celor ale Israelului", este de părere Michael Leigh, consilier principal la German Marshall Fund of the USA și fost director general în cadrul Comisiei Europene.

TAP a bătut Nabucco și grație Israelului

În context, trebuie amintit că unul dintre motivele pentru care proiectul de gazoduct Trans Adriatic Pipeline (TAP) a fost susținut în mod tacit de către Uniunea Europeană în fața rivalului său Nabucco a fost tocmai posibilitatea cooptării Israelului ca furnizor de gaze naturale pentru Europa, prin intermediul TAP.

Cu două săptămâni înainte de anunțarea verdictului consorțiului Shah Deniz, care a declarat TAP câștigător, a avut loc o discuție între Valeria Termini, vicepreședinte al Consiliului Reglementatorilor Energiei din UE și oficiali ai ministerului israelian al Energiei, pentru a-i convinge să se alăture proiectului TAP, destinat reducerii dependenței Europei față de gazul rusesc.

Acest lucru ar permite Israelului să transporte gaz în UE prin intermediul conductei TAP și ar reduce semnificativ investițiile necesare pentru construirea de către Israel a unor costisitoare facilități de export de gaze naturale lichefiate (LNG). Un terminal LNG ar costa undeva între 7 și 10 miliarde de dolari, în timp ce o conductă care să lege rețeaua națională israeliană de transport la TAP - numai 2-3 miliarde de dolari.

Planuri comune cu Ciprul

Ministrul energiei de la Nicosia, Giorgos Lakkotrypis, declara, în octombrie anul trecut, că guvernele cipriot și israelian discută planuri care să permită Israelului să exporte gaze naturale provenite din zăcământul offshore Leviathan prin Cipru.

Se luau în calcul două variante posibile: construirea în Cipru a două terminale de gaze naturale lichefiate, prin care să se pună la comun, în vederea exportului, resursele de gaze ale celor două țări, sau utilizarea de către Cipru a gazului israelian pentru generarea de curent electric.

Indiferent de varianta care ar fi eventual aleasă, este nevoie de aprobarea companiilor care au concesionate câmpurile gazeifere israeliene, guvernul israelian neputând decide de unul singur felul în care este valorificată producția acestora, ci doar având dreptul de a încasa impozite și redevențe din veniturile rezultate.

Cele două guverne vizau construirea a două terminale de gaze lichefiate la Vasilikos, care să fie alimentate cu resurse provenite din câmpul israelian Leviathan și din cel cipriot Aphrodite.

Există și un plan B asiatic

Pe de altă parte, investițiile în dezvoltarea bazinului Levant ar fi lipsite de sens economic în cazul în care Israelul și Ciprul nu ar reuși să capete acces la piața europeană de export. Asta pentru că, de exemplu, nevoile interne ale Israelului sunt deja acoperite în bună măsură de câmpul de la Tamar, aflat deja în producție, cu resurse estimate de 280 de miliarde de metri cubi.

Cei de la Delek Group spun că examinează și posibilitatea de a exporta gaze naturale lichefiate în Asia. Construirea de terminale în acest scop ar fi mult mai costisitoare și mai complicată, însă există o șansă ca varianta să fie rentabilă, dat fiind faptul că asiaticii sunt dispuși încă să plătească prețuri mari pentru a beneficia de fluxuri constante de gaze, ca urmare a cererii în continuă creștere.

Astfel, australienii de la Woodside Petroleum au încheiat anul trecut un acord cu Delek Group și Noble Energy, prin care se angajează că, în cazul în care se va alege soluția exporturilor de gaze naturale lichefiate către Asia, să preia 30% din concesiunea bazinului Levant, contra unei sume de circa 1,25 de miliarde de dolari. Însă este vorba doar de un plan B, acordul urmând să devină nul în cazul în care Israelul reușește să își asigure o rută de export către Europa pentru gazele sale naturale.