Nativii canadieni First Nations sunt săraci și dependenți de stat, dar stau pe resurse minerale imense

În primăvara anului 2012, în timp ce se plimba prin pădurile din nordul provinciei Ontario, Sonny Gagnon a dat peste o grămadă de echipamente de supraveghere printre molizii înalți. Gagnon este șeful tribului aborigen Aroland, un grup de 450 de persoane care trăiesc într-un sat din case șubrede, înconjurat de pământuri mlăștinoase. El urmărește tot ce se întâmplă în comunitatea sa. Iar utilajele de supraveghere nu aveau ce să caute acolo.

„M-am enervat”, spune el, după ce a aflat că echipamentul aparține unui subcontractor al companiei miniere Cliff Natural Resourses Inc., cu sediul în Cleveland, relatează Bloomberg. 

S-a dovedit ulterior că cei de la Cliffs aveau planuri de exploatare a zăcămintelor de cromită la nord de rezervația Aroland, vrând să construiască un drum care să traverseze acest teritoriu, pentru a transporta minereul în camioane până la un punct de cale ferată.

„Nu s-au consultat cu noi în legătură cu ceea ce vroiau să facă pe acest teren”, spune Gognon. „Le-am spus să plece și să nu se mai întoarcă”, a explicat el.

Gagnon și grupul săi de indigeni au instalat un filtru pe drum pentru a monitoriza traficul spre acea zonă. Cliffs a suspendat planurile pentru mină în noiembrie, invocând în declarația oficială „riscuri” legate de capacitatea sa de a transporta minereul pentru a fi procesat. Oficialii companiei nu au răspuns cererilor repetate ale reporterilor Bloomberg pentru a comenta această situație.

Decizie a Curții Supreme

Canadienii aborigeni din Quebec și British Columbia își apără public drepturile. Stimulați de o decizie a Curții Supreme care le impune guvernelor „să consulte și să țină cont” de grupurile de aborigeni înainte ca minerii și operatorii sondelor de petrol și gaze să le invadeze pământurile, nativii au blocat șase proiecte majore de la hotărârea instanței.

Printre proiecte se numără o conductă de petrol, o investiție de 6.5 miliarde de dolari canadieni (6 miliarde de dolari americani), de la Alberta la Oceanul Pacific, și un proiect de explatare a zăcămintelor de gaze de șist în provincia estică New Brunswick.

Activismul nativilor i-a încurcat strategia premierului Stephen Harper de a crește economia canadiană prin implementarea unor proiecte de exploatare a resurselor naturale în valoare de 650 de miliarde de dolari canadieni în umătorii zece ani și de a transforma statul într-o „superputere în domeniul energiei”. Printre prioritățile guvernului se numără proiecte miniere în așa-numita regiune Ring of Fire din nordul provinciei Ontario, exploatări petroliere extinse din nisipurile bituminoase din Alberta și exploatări de gaze naturale în British Columbia.

Nativii canadieni cer să aibă un cuvânt de spus în ceea ce privește derularea acestor proiecte, iar decizia instanței din 2004 obligă guvernul să le dea unul.

Chestiuni majore

„Acestea sunt niște chestiuni majore, care au implicații enorme asupra economiei țării”, spune Bob Rae, un fost premier din Ontario care, până în aprilie 2013, a condus Partidul Liberal federal din Canada. „Sunt chiar în mijlocul vieții economice a Canadei”, a adăugat el.

Nativii au în Rae un aliat politic important, care a fost de acord să meargă, din partea celor nouă șefi de trib ai consiliului Matawa First Nations, inclusiv Gagnon, la negocieri cu reprezentanții companiilor miniere, ai guvernelor proviciilor și ai autorităților federale. Puterea consiliului se extinde asupra nordului provinciei Ontario, pe perimetrele unde s-au făcut descoperiri importante de resurse minerale chiar recent, în 2008. Companiile miniere, printre care Cliffs și Noront Resources Ltd., estimează că în regiune sunt zăcăminte de cupru, zinc și cromită în valoare de 50 de miliarde de dolari canadieni.

Cea mai recentă demonstrație de putere a aborigenilor s-a derulat în New Brunswick, în octombrie și noiembrie, când aceștia s-au adunat pentru a demonstra împotriva planurilor companiei Southwestern Energy Co., cu sediul la Houston, de a extrage gaze naturale de pe pământurile lor. Protestatarii au avut ciocniri violente cu forțele de ordine, aruncând cu cocktailuri Molotov și incendiind șase mașini de poliție.

Compania spune că întreruperea operațiunilor o costă 60.000 de dolai pe zi. A obținut un ordin judecătoresc care i-a oprit pe protestatari și a continuat forajul de explorare în luna decembrie.

„Începeți prin a asculta”

Confruntări de genul celor din New Brunswick sunt o dovadă că guvernul federal canadian nu și-a îndeplinit mandatul de a consulta consiliul First Nations în ceea ce privește astfel de proiecte, consideră Paul Martin, un susținător al drepturilor aborigenilor, care a condus Canada din funcția de premier din decembrie 2003 până în februarie 2006.

„Dacă vrei să ai o relație, începe prin a asculta”, spune Martin. „Iar guvernul federal pare incapabil să facă asta”, a adăugat el.

Premierul Harper s-a angajat „să restabilească relația” dintre guvern și indigenii canadieni. „În mod cert, în trecut, lipsa de încredere reciprocă ne-a tras în spate”, a spus el în 2012.

Canada are de înfruntat provocările aruncate de aborigenii care se opun proiectelor de extracție a resurselor mai mult decât orice alt stat din lume, după cum arată un raport din octombrie, realizat de organizația First Peoples Worldwide, cu sediul în Fredericksburg, Virginia, care oferă granturi și servicii triburilor aborigene.

Scindare ideologică

Activiștii se împart în două grupuri. Așa-zișii tradiționaliști vor să oprească dezvoltarea și să își conserve pământurile pentru vânătoare și pescuit. „Progresiștii” vor să participe la bogăția enormă care este produsă de companiile țării specializate în exploatarea resurselor.

Adesea, ambele puncte de vedere sunt reprezentante în interiorul aceluiași grup nativ, ceea ce duce la conflict. Ambele pot fi găsite în mișcarea națională Idle no more (Nu mai fi pasiv – n.r.), care a organizat proteste în toată lumea – inclusiv în Stockholm și Londra – revendicând locuri de muncă, acces la educație și dezvoltare economică pentru comunitățile de indigeni din Canada.

Idle No More a ținut prima pagină a ziarelor in ianuarie 2013, atunci când a declanșat proteste care au blocat traficul feroviar dintre Montreal și Toronto.

Canada înseamnă căminul a circa 1,4 milioane de nativi, care reprezintă 4,3% din totalul populației, comparativ cu 2% în SUA, conform rezultatelor celui mai recent recesământ. Mai mult de jumătate din nativii canadieni First Nations locuiesc și muncesc în orașe, iar restul sunt împrăștiați în mai mult de 600 de rezervații amplasate de-a lungul a șase fusuri orare.

Diferențe de venituri

Rata șomajului este de 90% în comunitățile de nativi precum Aroland, iar venitul mediu pe cap de locuitor a fost de 14.000 de dolari canadieni în 2005, anul publicării ultimelor date. Venitul pe cap de locuitor luat la nivelul întregii populații a Canadei este astăzi de 40.650 de doalri canadieni, potrivit institutului național de statistică.

Companiile canadiene de explorare și exploatare a resurselor naturale spun că abia așteaptă să dea satisfacție consiliului First Nations, atât timp când acesta ridică pretenții rezonabile. În august 2013, compania Athabasca Oil Corp., cu sediul la Calgary, a obținut aprobarea din partea organismului de reglementare în domeniul energiei din Alberta pentru a demara un proiect de explorare a nisipurilor bituminoase în zona de nord-est a provinciei, în ciuda protestelor comunității Fort McKay First Nation (care include cinci rezervații de indieni/nativi), ale cărei terenuri tradiționale de vânătoare se învecinează cu situl propus.

Grupul de la Fort McKay dorește să fie lăsată o distanță de amortizare de 20 de kilometri în jurul sitului de foraj. Athabasca a respins această idee, dar în data de 17 decembrie a anului trecut, Sveinung Svarte, directorul executiv al companiei a declarat: „Părerea noastră este că se poate ajunge la o soluție reciproc acceptabilă”.

Impas tensionat

Acțiunile companiei Athabasca au scăzut cu 38 de procente în 2013, pe fondul incertitudinii legate de proiectul care ar putea duce la producerea unei cantități de 250.000 de barili de petrol pe zi, la capacitate maximă.

Pe coasta Pacificului, constructorul de conducte Enbridge Inc., cu sediul în Calgary, a ajuns într-un impas tensionat cu nativii. Compania vrea să instaleze o conductă de 1.178 de kilometri, numită Northern Gateway, pentru a conecta nisipurile bituminoase din Alberta de portul Kitimat de la Pacific, unde petrolul ar urma să fie încărcat în containere, care ar urma să fie transportate pe piețele asiatice, însetate de petrol. Conducta ar urma să traverseze munții din British Columbia și râurile în care migrează somonul.

Conductei i se opun grupurile de nativi de pe o mare parte a traseului propus pentru că, susțin ei, vărsările și scurgerile de petrol le-ar distruge zonele de vânătoare și de pescuit. Yinka Dene Alliance, un grup de șase triburi ale căror terenuri se întind de-a lungul traseului propus al conductei spre mare, le-a interzis tuturor contractorilor Northern Gateway să pună piciorul pe pământul lor.

Politica din spatele conductei

Coastal First Nations, o alianță formată din nouă grupuri de aborigeni de pe litoralul provinciei British Columbia, este, de asemenea, hotărâtă să blocheze conducta Enbridge, și s-a alăturat altor zeci de comunități First Nations care și-au exprimat opoziția față de amplasarea acesteia în timpul audierilor derulate de organismul de reglementare al Canadei, Consiliul Național pentru Energie.

Consiliul a dat undă verde proiectului printr-o decizie luată în luna decembrie a anului trecut, impunând un set de 209 condiții pentru autorizarea construcției, printre care multe erau menite să protejeze mediul și, implicit, terenurile nativilor. Enbridge spune că va cheltui cu 500 de milioane de dolari canadieni mai mult pentru a crește grosimea țevilor, că va instala sisteme duale de detectare a scurgerilor și că va plasa personal permanent la stațiile de pompare îndepărtate, pentru a minimiza riscul de a surveni scurgeri.

„Am fost în mai multe locuri în British Columbia pentru a încerca să vorbesc cu oamenii despre proiect, dar, mai important, pentru a asculta ceea ce îmi spun ei”, a explicat Al Monaco, directorul executiv al Enbdridge. „Eu nu spun mare lucru. În esență, ascult care sunt îngrijrările”, a adăugat el.

Nativii nu sunt convinși. Art Sterritt, directorul executiv al Coastal First Nations, stă în picioare la bordul vasului său lung de 20 de metri, navigând în apele de lângă portul Prince Rupert și arată spre Strâmtoarea Hecate la un șir de geamanduri care marchează locurile unde, în 2012, au fost însămânțate pe fundul mării scoici tinere.

Economie bazată pe cultivarea scoicilor

Fragilele crescătorii de scoici sunt parte a unui efort de a reconstrui economia aborigenă tradițională bazată pe acvacultură.

„Scoicile sunt cu adevărat la baza a ceea ce suntem”, spune Sterritt, în timp ce un banc de balene înoată la suprafață, în apropierea bărcii. Spune că nu vrea să riște ca o scurgere de petrol să distrugă în viitor acest golf curat.

„Încă sperăm că își vor da seama de importanța stopării acestui proiect”, spune Arnold Clifton, consilier șef al Gitga’at First Nation. „Toate opțiunile sunt pe masă”, a completat el.

Premierul Harper, care se confruntă de asemenea cu opoziția exprimată față de conductă de către locuitorii non-nativi din British Columbia, are timp până în luna iunie să decidă soarta proiectului.

Recentele victorii reputate în suspendarea proiectelor i-au încurajat pe aborigeni.

„Deținem totul”

„Avem autoritatea să ajungem la orice acord vrem”, explică Gary Allen, șeful Nigigoonsiminikaaning First Nation, care negociază cedarea drepturilor de tăiere a arborilor din fondul forestier de pe terenul său din nordul provinciei Ontario cu Resolute Forest Products Inc., cu sediul la Montreal, și alte companii. „Fie că e vorba de sectorul minier, forestier sau e vorba de apă – noi deținem totul”, spune el.

În realitate, ceea ce nativii dețin sau controlează este o chestiune aflată în dispută, și a fost așa de când a fost fondată Canada. Chiar dacă decizia din 2004 a Curții Supreme a forțat guvernul să negocieze cu First Nations când se instalează pe un teritoriu pe care ei îl ocupă, instanța nu le-a dat aborigenilor dreptul de veto asupra proiectelor de exploatare a resurselor sprijinite de guvern.

Canada a semnat 11 tratate majore cu nativii începând din 1867, atunci când țara a obținut independența față de Marea Britanie. Tratatele garantau că nativii pot să-și păstreze stilul de viață tradițional, dar fără să le confere dreptul de proprietate asupra niciunui teren, explică Thomas Isaac, partener și șef al departamentului de drept aborigen la casa de avocatură din Toronto Osler, Hoskin & Harcourt LLP. Decizia Curții Supreme a clarificat responsabilitățile guvernului de la Ottawa, consideră Isaac.

Tratament corect

„Guvernul este piesa din centrul roții/mecanismului”, spune el. „Instanțele se uită îmapoi și se bazează pe principiile străvechi privind corectitudinea și echitatea. Este vorba de guvernul care își tratează corect supușii.”

În zona Ring of Fire din nordul provinciei Ontario, guvernul federal joacă rolul de intermediar pentru a se asigura că noile mine includ servicii de instruire și locuri de muncă pentru aborigeni și că nu afectează permanent mediul.

„Vrem să facem asta în mod corect. Trebuie să se respecte politicile de incluziune socială”, spune Greg Rickford, ministrul federal responsabil cu dezvoltarea. „Comunitățile First Nations pot și vor contribui cu priceperea/cunoștințele lor la procesele de evaluare a impactului asupra mediului”, a adăugat el.

Fostul premier Martin crede că „popoarele indigene ale Canadei nu se opun dezvoltării. Ceea ce vor este ca aceasta să fie realizată într-un mod sustenabil și în consultare cu cei care trăiesc în apropierea acestor proiecte”.

165 de plângeri

Revendicările nativilor sunt în cea mai mare parte înaintate instanțelor și altor foruri guvernamentale. Începând din 2011, aborigenii au depus 165 de plângeri împotriva guvernului federal, alături de Comisia Canadiană pentru Apărarea Drepturilor Omului, reclamând că primesc fonduri insuficiente pentru educație și măsuri de protecție a copilului. În disputele referitoare la proiectele de exploatare a resurselor naturale, companiile miniere și de forare sunt prinse la mijloc.

„Așteptările avute de la companiile din această zonă au evoluat incredibil de repede pe parcursului ultimilor zece ani”, spune Robert Walker, vicepreședinte al companiei NEI Investments, cu sediul la Vancouver, care administrează active de 5,5 miliarde de dolari canadieni. „Puterea First Nation este în creștere”, explică el.

Sonny Gagnon, șeful Aroland, intenționează să profite din plin de acest lucru. Condițiile de trai în Aroland sunt specifice pentru o comunitate rurală tipică a nativilor. Casele rămân neterminate sau sunt în stare de degradare. Mamele merg pe drumul de țară neasfaltat împingând cărucioare de copii. Singura afacere este un magazin pe un colț care vinde carburanți și conserve. Cel mai mare dintre puținii angajatori este guvernul tribal, care dă salarii unui număr de aproximativ 30 de persoane. Cei mai mulți dintre ceilalți localnici trăiesc din ajutoare sociale ale guvernului, de aproximativ 400 de dolari canadieni pe lună.

Lupta cu sărăcia

Gagnon spune că singurul lui scop este atenuarea sărăciei lucii în care se zbate comunitatea sa. Chiar dacă blochează construirea drumului propus de Cliffs prin așezarea sa, el susține că nu are nicio obiecție față de proiectul minier.

„Sunt pentru dezvoltare”, declară el.

Cliffs ar folosi acest drum pentru a transporta minereu dintr-o mină aflată la 340 de kilometri în nord la o statie de cale ferată din Aroland. Aproximativ 100 de camioane încărcate zilnic cu minereu ar trece prin comunitate.

„Vreau locurile astea de muncă pentru oamenii mei”, spune Gagnon. „Vreau ca ei să câștige 400 de dolari pe zi”, subliniază șeful de trib.