Unde greșesc și unde au dreptate Traian Băsescu și consilierii săi?

Președintele Traian Băsescu a respins ieri ideea unui efect neutru al majorării accizelor asupra prețului benzinei și motorinei, avansată de membrii guvernului, pe motiv că prețul internațional al petrolului este într-un proces de scădere.

Argumentul președintelui este acela că există două piețe ale petrolului, una în scădere (SUA) și una în creștere (Europa), și că prețul țițeiului este doar o “părticică” din elementele care influențează prețul benzinei și motorinei. Acestea au burse separate de cele ale petrolului, în care elementele specifice activității de rafinare, dar și cele de distribuție, marketing sau stocare, contează cel puțin la fel de mult ca prețul petrolului în formarea  prețului la pompă.

“Oamenii ăştia nu înţeleg nimic. Văd că le-a dat probabil pe foaie: „Spuneţi că scade preţul la ţiţei”. Ei au văzut preţul scăzut, dar în Statele Unite, nu în Europa. Sunt două preţuri: Bursa pentru Statele Unite este una, Bursa pentru Europa este alta. Sigur că în Statele Unite, datorită producţiei uriaşe de gaze de şist, cerea de ţiţei este mult mai mică în ultimii doi - trei ani şi este cu 10 euro mai mic preţul decât în Europa, preţul la ţiţei. Preţul în Europa este peste 100 de dolari pe baril, preţul în Statele Unite este 92 de dolari pe baril, datorită creşterii producţiei de gaze de şist din Statele Unite. Competiţia creată de gazele de şist, care sunt alternativă energetică, a făcut ca preţul în Statele Unite la ţiţei să scadă, deşi distanţa de transport din Golf până în Statele Unite este mai mare - chiar dacă ei cea mai mare parte a ţiţeiului o iau din Golful Mexic; dar din Golful Persic este mai mare decât în Europa. Deci, aceasta este o înşelătorie pe care o practică pe piaţă, şi mă uitam, chiar la oameni care au pretenţia să fie respectaţi ca specialişti: scade preţul şi ei citează preţurile la ţiţeiul din Statele Unite. Este foarte uşor să te uiţi pe documentele de piaţă să vezi unde scade şi unde nu scade. Şi mai au o poveste: preţul benzinei şi al motorinei este influenţat de preţul ţiţeiului. Aşa este, dar este doar o părticică. Benzina şi motorina au bursă separată şi ea depinde nu numai de preţul ţiţeiului, pentru că nici proprietarii de rafinării nu sunt mai puţin organizaţi decât OPEC. Şi ei, când văd că scade preţul, reduc producţia rafinăriilor, ca să menţină preţul pieţei. Deci, nişte copilării ni se vând de către nişte ageamii sau de nişte propagandişti. Şi v-o spune un om care 12 ani a cărat ţiţei şi ştia la ce oră să sosească, în funcţie de evoluţiile Bursei la Rotterdam”, a declarat Băsescu.

Unde are dreptate președintele?

Are președintele dreptate? În mare parte da, în anumite aspecte nu. Este adevărat că există două piețe separate ale petrolului în SUA și în Europa. Este adevărat că prețul petrolului este mai mare în Europa (111,49 dolari/baril - prețul spot, 110,98 - prețul futures, cu livrare în ianuarie 2014, mult peste cifra de 100 de dolari avansată de președinte) decât în SUA (93,61 dolari - prețul spot, 97,38 dolari - prețul futures cu livrare în ianuarie 2014, față de cifra de 92 dolari amintită de Traian Băsescu). La fel de corect este faptul că benzina și motorina au propriile burse și că efectul evoluției prețului petrolului pe acestea este mai degrabă limitat. Un studiu al Comisiei Europene (CE) efectuat între 2008 și 2009, confirmat și de evoluția prețurilor pe piața internă în 2011, arată la o creștere/scădere cu 2,35% a prețului internațional al petrolului, carburanții se scumpesc/se ieftinesc cu doar 1%. Un calcul aproximativ arată că, pentru ca evoluția prețului internațional al petrolului să “înghită” toți aproximativ 50 de bani/l, rezultatul majorării accizelor și indexării cu rata inflației, guvernul Ponta ar avea nevoie de un preț al petrolului de 85-90 de dolari pe baril, de o scădere cu numai puțin de 20-25 de dolari a actualului preț.

Brent Crude Oil Spot Price data by YCharts

Ce nu știe președintele?

Unde greșește președintele sau mai degrabă consilierii săi, care i-au documentat discursul? În primul rând există mai multe burse ale petrolului, pe lângă NYMEX și bursa londoneză ICE Futures Europe, printre care cea de la Dubai, Singapore sau Japonia. De asemenea există mai multe tipuri de petrol, din care 3 sunt extrem de importante: West Texas Intermediate, Brent și Dubai (coșul OPEC). Pe piața anmericană benchmark-urile sunt WTI și Brent-ul, pe cea europeană, Brent-ul, pe cea asiatică Brent-ul și Dubai-ul, iar în Japonia, Australia și Noua Zeelandă, Dubai-ul. În România, benchmark-ul este țițeiul Ural, a cărei evoluție este istoric legată de cea a Brent-ului.

Este adevărat că prețul țițeiului din SUA (al WTI) a fost în scădere în ultima lună, însă în ultima săptămână a fost în creștere, în timp ce țițeiul european (Brent-ul) a înregistrat o tendință de scădere. Și raportul dintre prețul sport și cel futures arată o probabilă apreciere a WTI în raport cu Brent-ul. De altfel, prima de tranzacționare a WTI în raport cu Brent-ul a atins minimul ultimelor două săptămâni.

Evoluțiile diferite ale celor două prețuri nu au la bază producția suplimentară de gaze de șist, ci cea de petrol de șist în Statele Unite ale Americii. Nu alternativa energetică reprezentată de gazele de șist au provocat o scădere în ultimii ani a WTI raportat la Brent, ci majorarea producție de petrol de șist în SUA, conflictele din Libia și embargoul impus Iran-ului (exportatori pe piața europeană, și nu pe cea americană) au condus la o creșterea primei de tranzacționare a Nrent-ului în raport cu WTI.

În plus, avem de-a face cu două tipuri de țiței. Țițeiul Brent este un țiței sweet light (cu o densitate și cu o vâscozitate mai redusă și cu un conținut mai redus de sulf), numele său provenind de la exploatarea Brent a celor de la Shell din Marea Nordului. În prezent, Brent-ul nu mai conține doar sortimentul inițial de țiței Brent, din cauza faptului că exploatarea acestuia a ajuns de mult la maturitate, ci o combinație de patru sortimente de țiței: Brent Blend (sortimentul originar), Forties Blend, Oseberg și Ekofisk.

WTI este mai puțin dens și mai puțin vâscos decât Brent-ul, neconținând nici atât de mult sulf precum concurentul său listat pe piața londoneză. Originea sa este, așa cum o arată și numele, statul Texas, și este listat pe NYMEX.

Brent-ul cucerește Asia, coasta de est și coasta de vest a SUA

De aceea, evoluția raportului Brent-WTI este extrem de importantă pentru prețurile produselor petroliere din întreaga lume. Țițeiul Brent dictează mai nou prețurile produselor petroliere nu numai în Europa sau Asia, ci și pe coasta estică și pe coasta vestică a SUA, pentru că tipul de țiței folosit pentru a calcula benchmark-ul pe aceste pieței este Brent transportat maritim către rafinăriile din aceste regiuni. Contrar a ceea ce sugerează Băsescu, este mai ieftin (și din cauza distanței) să transporți Brent pe coasta de est a SUA , decât să transporți WTI din Golful Mexic. WTI dictează prețurile în zona de mijloc și de vest a SUA, pentru că transportarea Brent-ului la rafinăriile din acea regiune este mai dificilă ca urmare a absenței unei rețele de conducte. Drept urmare, companiile au tendința să renunțe la contractele WTI și să apeleze la contractele futures pe Brent pentru a evita problemele ridicate de volatilitatea prețurilor.

Coșul de referință OPEC urmează evoluția Brent-ului

Și în celelalte regiuni ale globului, importanța Brent-ului ca referință este în creștere. În 2005, a fost introdus noul coș de referință OPEC, format din mai multe tipuri de țiței. Începând din 2009 el este alcătuit din Saharan Blend (Algeria), Girassol (Angola: adăugat în ianuarie 2007), Oriente (Ecuador, adăugat în octombrie 2007), Iran Heavy (Iran), Basra Light (Iraq), Kuwait Export (Kuwait), Es Sider (Libia), Bonny Light (Nigeria), Qatar Marine (Qatar), Arab Light (Arabia Saudită), Murban (Emiratele Arabe Unite) și Merey (Venezuela- înlocuit cu BF-17 în ianuarie 2009). Din luna ianuarie 2009 țițeiul 11 Minas din Indonezia a fost exclus în urma deciziei acestui stat de a se retrage din OPEC. Majoritatea tipurilor de țiței din coșul OPEC sunt "grele" (cu conținut ridicat de sare și sulf) și de o calitate inferioară Brend-ului, ceea ce nu oprește prețul acestora să urmeze înde-aproape prețul Brent-ului, la o diferență cuprinsă între 2 și 4 dolari pe baril.

Ural-ul s-a apreciat în raport cu Brent-ul

Pentru România, la fel de importantă ca evoluția Brent-ului este evoluția țițiului Ural. Prima de tranzacționare a acestuia în raport cu Brent-ul a atins în această vară maximul ultimilor 20 de ani ca urmare a reducerii exporturilor maritime ale acestui tip de țiței. Dacă istoric, în ultimele două decenii, Ural-ul s-a tranzacționat în medie cu un discount de 4 dolari față de Brent, în vară el se tranzacționa la o primă de 73 de cenți față de acesta.

Întărirea Uralul-ui în fața concurentului său care domnește pe piața Europei Occidentale a coincis cu o reducere la minimul ultimilor cinci ani a exporturilor de Ural din portul Primorsk de la Marea Baltică și a celor din terminalul Novorossivysk, de la Marea Neagră. Potrivit Rompetrol, în primle nouă luni ale anului a afost înregistrată o scădere cu 61% a diferenţialului dintre ţiţeiul Brent şi Ural de la 0,96 USD/bbl, în primele nouă luni din 2012, la 0,37 USD/bbl, pentru perioada similară din 2013.

Prețurile futures stabilesc prețurile de referință

Piețele futures pe care se tranzacționează țițeiul și produsele petroliere, în general, joacă un rol extrem de important în ceea ce privește evoluția economiilor de pe întreg globul. Ele sunt interconectate și, contrar opiniei publice majoritare, nu sunt create pentru ca investitorii și brokerii să poată specula liniștiți și profita de evoluția ascendentă a prețului petrolului. Principala funcție a piețelor futures este aceea de a permite furnizorilor, producătorilor, rafinăriilor, companiilor de energie și clienților să se protejeze prin contracte de hedging împotriva volatilității prețului  și să-și asigure stocurile viitoarele de țiței, gaze naturale și alte produse petroliere la un preț stabilit, și nu volatil, ceea ce le permite realizarea unui plan de afaceri pe termen îndelungat. În plus, prețurile futures stabilite în urma numeroaselor tranzacții efectuate pe piețe sunt folosite ca prețuri de referință în formulele de calcul a diferitelor prețuri de furnizare fizică a produselor tranzacționate în urma unor negocieri bilaterale.