Energy Report

Resursele Inseamna Putere

Mon12162019

Last updateTue, 18 Jun 2019 8pm

Romana English
Back Home

166 items tagged "gaze de sist"

Results 1 - 166 of 166

Chevron şi-a revocat directorii din România şi a mai închis o companie locală

Category: Explorare si Productie
Creat în Friday, 21 August 2015 18:16

Chevron blueDupă ce în prima jumătate a lunii ianuarie, Chevron România Holdings BV Amsterdam sucursala Bucureşti a înaintat cerere de radiere, cerere acceptată de Tribunal, în luna mai a fost radiată şi firma locală Chevron Global Energy Inc. din Bucureşti. A mai rămas în picioare Chevron Romania Exploration and Production.

Despre aceasta din urmă, Energy Report a scris zilele trecute că şi-a mutat sediul social din unul din cele două turnuri de la Piaţa Presei  în clădirea Charles de Gaulle Plaza.

Recent, Chevron Romania Exploration and Production a decis să-i revoce pe cei doi administratori ai companiei, Thomas Anders Holst şi Benjamin William Crosthwait.

În locul acestora au fost numiţi pentru o perioadă de patru ani americanul Douglas Edward Uchikura din San Ramon (SUA) şi britanicul Ian Ross MacDonald din Londra.

Chevron anunţa încă din februarie că e “în curs de renunțare” la concesiunile din România. Potrivit unui anunț al Chevron din februarie pentru investitori, anul trecut Chevron a finalizat forajul primei sale sonde de explorare pe perimetrul de la Bârlad, precum și o campanie de prospecțiuni seismice 2D pe două dintre concesiunile sale din din Dobrogea.

Intenția Chevron România de a renunța la planurile pentru explorarea gazelor de şist locale în continuare a fost făcută după evaluările proiectului din România care părea mai puţin profitabil decât proiectele din alte ţări ale companiei.

De altfel, în ianuarie, Chevron anunţa renunțarea la proiectele de dezvoltare de zăcăminte de gaze de șist prin fracturare hidraulică din Polonia. Asta după ce anul trecut, Chevron a abandonat concesiunile de perimetre de șisturi bituminoase din Lituania și Ucraina.

Chevron zboară din România cu escală în B-dul Aviatorilor

Category: Explorare si Productie
Creat în Monday, 17 August 2015 16:01

charles-de-gaulleDupă ce în februarie anunţa că e “în curs de renunțare” la concesiunile din România, săptămânile trecute Chevron a decis să-şi mute sediul social din unul din cele două turnuri de la Piaţa Presei  în clădirea Charles de Gaulle Plaza (foto), indică un document consultat de Energy Report.

Mai precis, Chevron Romania Exploration and Production s-a mutat de la etajul 12 din Turnul de Sud al City Gate la etajul 3 din clădirea Charles de Gaulle Plaza, birou 325 campus 12, de lângă bulevardul Aviatorilor.

Compania de mai sus a încheiat anul trecut cu o pierdere de aproape 100 de milioane de lei (98.448.968 lei).

Potrivit unui anunț al Chevron din februarie pentru investitori, anul trecut Chevron a finalizat forajul primei sale sonde de explorare pe perimetrul de la Bârlad, precum și o campanie de prospecțiuni seismice 2D pe două dintre concesiunile sale din din Dobrogea.

Intenția Chevron România de a renunța la planurile pentru explorarea gazelor de şist locale în continuare a fost făcută după evaluările proiectului din România care părea mai puţin profitabil decât proiectele din alte ţări ale companiei.

De altfel, în ianuarie, Chevron anunţa renunțarea la proiectele de dezvoltare de zăcăminte de gaze de șist prin fracturare hidraulică din Polonia. Asta după ce anul trecut, Chevron a abandonat concesiunile de perimetre de șisturi bituminoase din Lituania și Ucraina.

Agenția Europeană de Mediu: Poluarea în Europa a scăzut semnificativ din 1990 încoace, avântul gazelor naturale este una din explicații

Category: Batalia pe Resurse
Creat în Thursday, 06 August 2015 09:39

Centrala Brazi poluareEmisiile de gaze poluante s-au redus semnificativ în Europa din 1990 încoace, chiar dacă în ultimii 10 ani ritmul de reducere a acestor emisii a scăzut și sunt încă multe state care depășesc plafoanele convenite la nivel internațional, se arată într-un raport recent al Agenției Europene de Mediu (European Environment Agency- EEA).

Din cauza dezindustrializării masive, dar și grație unor investiții în tehnologii mai performante și mai curate, România se află în topul țărilor cu cea mai mare reducere a emisiilor poluante, reiese din raport.

Potrivit documentului citat, cumulat, la nivelul celor 28 de state membre UE, cel mai mult s-au redus emisiile de oxizi de sulf. Nivelul acestora în Europa era,în 2013, cu 87% mai scăzut decât în 1990, reducerea fiind datorată în principal sectorului de producție și distribuție de energie electrică, precum și consumului de energie din sectorul industrial.

"Această reducere este rezultatul unei combinații de factori: trecerea de la combustibili cu conținut ridicat de sulf la combustibili cu conținut scăzut de sulf, cum ar fi gazele naturale, în sectoarele legate de energie, montarea de instalații de desulfurare la facilitățile industriale, în special la centralele electrice, și impactul directivelor europene privind conținutul de sulf al combustibililor lichizi. Un factor important a fost schimbarea structurii producției de energie electrică, respectiv introducerea de unități de producție cu ciclu combinat (turbină cu gaze şi cazan recuperator de abur fără ardere suplimentară) și reducerea ponderii producției de electricitate pe bază de cărbune în cadrul mixului energetic", se arată în raportul EEA.

Doar între 2012 și 2013, emisiile de oxizi de sulf din UE au scăzut cu 14%, în principal grație reducerii emisiilor în Bulgaria, Spania, Grecia și România. Față de 1990, emisiile de oxizi de sulf din România au scăzut cu 77%, iar față de 2012 – cu 21,3%.

Reduceri de emisii și în România

Și alte tipuri de emisii poluante s-au redus masiv față de nivelurile din 1990, inclusiv trei tipuri de emisii responsabile cu formarea de ozon la nivelul solului: cele de monoxid de carbon (scădere de 66% între 1990 și 2013), compuși organici volatili nemetanici (-59%) și oxizi de azot (-59%).

"În ceea ce privește acești poluanți de bază, ritmul de reducere a emisiilor a scăzut în ultimii 10 ani", se precizează în raport.

Deși emisiile de monoxid de carbon din UE au scăzut cu 66% între 1990 și 2013, acestea s-au majorat totuși în 2013 față de 2012, cu 3%, în principal din cauza creșterilor consemnate în Italia, Belgia și Cehia. În 2013, cei mai mari emitenți de monoxid de carbon din UE, contribuind cu câte peste 10% la total, au fost patru dintre cele mai mari economii din Europa, respectiv Franța, Germania, Italia și Polonia.

În România, emisiile de monoxid de carbon au scăzut, la nivelul anului 2013, cu 39% față de 1990 și cu 7,6% față de 2012.

Emisiile de compuși organici volatili nemetanici au scăzut cu 59% din 1990 în 2013. Între 2012 și 2013, scăderea a fost de 0,9%, datorată în principal reducerilor din România, Spania și Marea Britanie. În România, reducerea a fost de 11% față de 1990 și de 7% față de 2012. În ceea ce privește oxizii de azot, aceastea au scăzut în UE, la nivelul anului 2013, cu 54% față de 1990 și cu 4,4% față de 2012. În România, scăderile au fost de 52%, respectiv 6,9%.

Gazele de șist – bune pentru mediu?

Europa ar trebui să înțeleagă imensele beneficii pentru mediu aduse de exploatarea gazelor de șist, declara, în urmă cu 2 luni, CEO-ul gigantului energetic american ExxonMobil, Rex Tillerson, arătând că boom-ul american al gazelor extrase din șisturi bituminoase prin fracturare hidraulică a dus la reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră în SUA.

"Gazele de șist au fost esențiale în reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră în Statele Unite. Producția de gaze naturale a crescut, iar emisiile au scăzut, pe măsură ce centralele electrice pe gaze naturale au început să înlocuiască vechile unități de producție de electricitate pe bază de cărbune, semnificativ mai poluante", a spus Tillerson la Paris, la World Gas Conference.

Pe de altă parte, la aceeași conferință, CEO-ul BP, Bob Dudley, a arătat că boom-ul american al gazelor de șist a fost susținut semnificativ de legislația din SUA, potrivit căreia proprietarii de terenuri cu resurse minerale în subsol au drept de proprietate și asupra acestor resurse, drept care nu există în altă parte. "Este principalul motiv pentru care producția de gaze de șist nu a luat avânt în afara Statelor Unite", a spus și B.C. Triparthi, șeful GAIL India Ltd., cel mai mare distribuitor de gaze naturale din această țară.

Chevron, ExxonMobil și Royal Dutch Shell au renunțat la aproape toate operațiunile lor de explorare după zăcăminte de hidrocarburi din șisturi bituminoase, prin fracturare hidraulică, din Europa, Rusia și China. Motivele variază de la instituirea de sancțiuni economice împotriva Rusiei de către SUA și UE la moratoriul asupra fracturării hidraulice în Germania, rezultatele slabe ale lucrărilor de explorare din Polonia, ieftinirea petrolului de șist sub costul de producție sau opoziția organizațiilor de mediu și ale locuitorilor din zonele cu resurse din mai multe state europene.

De exemplu, în Polonia, în 2012, estimările oficiale privind resursele de gaze de șist au fost reduse drastic, la 346 – 768 miliarde de metri cubi, mult sub cifra avansată inițial de US Energy Information Administration, de 5,3 mii de miliarde de metri cubi.

Chevron a renunțat complet la proiectele sale de fracturare hidraulică din Europa în februarie, când a anunțat că se retrage din România. Shell, la rândul său, a anunțat că își reduce investițiile în dezvoltarea de zăcăminte de șist la nivel global cu 30%. Este vorba de concesiuni din Turcia, Ucraina și Argentina. Exxon s-a retras din Polonia și Ungaria și și-a suspendat operațiunile din Germania.

În prezent, în afară de Statele Unite, unde boom-ul fracturării hidraulice a creat supraproducție pe piețele mondiale de hidrocarburi, prăbușind prețul țițeiului, doar în China, Argentina și Canada mai există operațiuni de producție comercială de petrol și gaze de șist. Asta cu toate că SUA deține mai puțin de 10% din rezervele mondiale estimate de hidrocarburi din șisturi bituminoase. În Europa, incluzând Rusia, dar și în China, rezervele sunt triple față de cele americane, potrivit Energy Information Administration.

Soros renunță la 12 concesiuni de gaze naturale din Polonia, inclusiv din cauza înăspririi fiscalității

Category: Explorare si Productie
Creat în Tuesday, 21 July 2015 18:11

Polonia gaze de sistSan Leon Energy, o companie de petrol și gaze cu sediul în Dublin printre ai cărei acționari principali se numără miliardarul George Soros, a anunțat că va renunța la un număr de 12 concesiuni de gaze naturale din Polonia, urmărind să-și reducă expunerea pe activități de explorare și să se concentreze pe operațiuni de testare, dezvoltare și producție de petrol și gaze în Polonia.

Potrivit unui anunț al San Leon Energy, compania va renunța la concesiunile a 4 perimetre de hidrocarburi din Polonia și își va vinde drepturile aferente altor 8 companiei poloneze de stat PKN Orlen. Scopul este reducerea costurilor și îmbunătățirea cash-flow-ului operațional pe termen scurt.

"Decizia vine și ca urmare a introducerii de taxe anuale de concesiune semnificative în Polonia, în ultimii doi ani. Compania își menține angajamentele de dezvoltare față de perimetrele pe care le mai are concesionate în Polonia, inclusiv față de perimetrele de gaze de șist din Bazinul Baltic și față de recent anunțata descoperire de gaze din perimetrul Rawicz", a declarat președintele Consiliului de Administrație al San Leon Energy, Oisin Fanning, care controlează 1,32% din acțiunile companiei.

În februarie anul trecut, San Leon Energy anunța că a descoperit gaze naturale la o sondă verticală instalată într-o formațiune de șisturi din perimetrul Lewino, situat în Bazinul Baltic din nordul Poloniei.

"Suntem încrezători că putem să obținem debite reale comerciale. Dacă poți să demonstrezi că Polonia are gaze de șist exploatabile comercial, atunci asta ar fi un imbold și pentru alte țări. Aceasta este cea mai reușită fracturare hidraulică pe verticală până în prezent. Este o extrapolare la nivelul întregului Bazin Baltic. Este bine pentru San Leon și este bine pentru toți cei care forează în Polonia", spunea atunci Oisin Fanning. Potrivit raportului anual pe 2014 al San Leon Energy, compania își păstrează încă optimismul cu privire la această descoperire de gaze.

San Leon Energy, fosta Aurelian Oil&Gas, deține o concesiune de gaze și în România, la Bîlca, în județul Suceava, în apropiere de Mănăstirea Putna. Potrivit celor de la San Leon Energy, prima sondă pe concesiunea respectivă ar fi trebuit forată până la sfârșitul lui 2013.

Unul dintre acționarii principali ai companiei este Quantum Partners LP, controlată de miliardarul George Soros. Soros a intrat în acționariatul companiei de petrol și gaze în 2011, când a preluat un pachet de 22% din capitalul acesteia.

În ultimii doi ani, Polonia s-a confruntat cu un val de retrageri ale unor jucători majori din industria mondială de petrol și gaze din activitatea de explorare a zăcămintelor de gaze de șist. Rând pe rând s-au retras ConocoPhillips, Chevron, Total, Eni, ExxonMobil, Marathon Oil sau Talisman Energy.

Guvernul din Polonia a acordat peste 100 de licențe de explorare pentru gaze de șist, sperând să devină un producător european de top de hidrocarburi neconvenționale și să-și reducă dependența energetică față de centralele bazate pe cărbune și de importurile scumpe de gaze naturale din Rusia. Însă condițiile de explorare de la fața locului și în primul rând structura geologică a perimetrelor cu hidrocarburi s-au dovedit a fi mult mai dificile decât estimau inițial autoritățile și companiile interesate.

În plus, în 2012, estimările oficiale privind resursele de gaze de șist ale Poloniei au fost reduse drastic, la 346 – 768 miliarde de metri cubi, mult sub cifra avansată inițial de US Energy Information Administration, de 5,3 mii de miliarde de metri cubi. Multe din companiile concesionare au descoperit zăcăminte de gaze naturale pe perimetrele adjudecate, însă nu în cantități suficiente, care să permită exploatarea acestora în condiții de rentabilitate economică.

Pe lângă asta, investitorii au fost descurajați și de planurile autorităților poloneze de a înăspri fiscalitatea și legislația de mediu în industria de petrol și gaze.

Ovidiu Tender închide subsidiarele Prospecțiuni SA din Tadjikistan, Mauritius și Singapore

Category: Contabilitate si Fiscalitate
Creat în Wednesday, 24 June 2015 09:08

Prospectiuni inchidere subsidiareAcționarii companiei Prospecțiuni SA, controlată de omul de afaceri Ovidiu Tender, vor lua în discuție, într-o AGA programată pentru 27 iulie 2015, închiderea subsidiarelor companiei din Tadjikistan, Mauritius și Singapore, precum și încheierea unor amendamente la o serie de contracte de credit ale Prospecțiuni SA, contracte aflate în derulare.

Astfel, la AGA din 27 iulie se va lua în discuție "aprobarea închiderii entităților juridice ale Prospecțiuni SA din Tadjikistan, Mauritius și Singapore", potrivit convocatorului AGA de la Prospecțiuni SA, remis Bursei de Valori București.

Totodată, acționarii vor mai lua în discuție prelungirea unui overdraft de 2 milioane euro de la BCR și sistarea caracterului revolving al acestuia, extinderea valabilității unui acord de garantare semnat tot cu BCR, pentru o nouă perioadă de 3 ani, și diminuarea plafonului acestuia de la 4 la 3 milioane euro, aprobarea prelungirii unei facilități de credit de la Eximbank pentru acoperirea deficitului temporar de numerar necesar activității curente în valoare de 13,5 milioane lei pentru o nouă perioadă de un an și aprobarea încheierii unor amendamente la contractele de ipotecă mobiliară și imobiliară ale societății aflate în derulare, prin care Prospecțiuni SA garantează contractele de credit încheiate cu băncile finanțatoare.

Cele trei subsidiare pe care Prospecțiuni SA vrea să le închidă au fost înființate în 2011, 2012 și 2013, compania derulând, prin acestea, contracte de prestări de servicii de prospectare geologică pentru industria de hidrocarburi în Africa și Asia. Subsidiara din Mauritius a fost înființată în principal pentru activitățile Prospecțiuni SA din Senegal.

"Având în vedere că între România și Senegal nu există o convenție care să permită evitarea dublei impozitări, veniturile ce ar fi obținute în Senegal ar fi impozitate atât de către statul senegalez, cât și de către cel român, fără posibilitatea recuperării impozitului plătit în vreuna dintre cele două țări. De asemenea, sistemul economic din Mauritius încurajează și promovează investițiile străine prin intermediul legislației locale și tratatelor internaționale, oferind multiple avantaje de natură financiar - fiscală operatorilor economici non-rezidenți. În mod special, Mauritius are încheiată o convenție de evitare a dublei impuneri cu Senegal, zonă de interes pentu Prospecțiuni SA", se arăta într-o informare a Prospecțiuni SA din 2012.

Ovidiu Tender, care controlează Prospecțiuni SA prin firma Tender SA, cu 55,7% din acțiuni, a fost condamnat pe 8 iunie la 12 ani şi şapte luni de închisoare pentru înșelăciune și spălare de bani în dosarul Carom. În același dosar, Marian Iancu a primit o pedeapsă de 14 ani de închisoare. Decizia luată de Curtea de Apel Bucureşti (CAB) este definitivă. În replică, soţia lui Ovidiu Tender a declarat presei că acesta este nevinovat, iar motivul pentru care a fost condamnat are legătură cu faptul că a denunţat-o pe Alina Bica, fostul șef al DIICOT.

În primul trimestru al acestui an, Prospecțiuni SA a obținut un profit net de 9,24 milioane lei, față de o pierdere de 5,2 milioane lei în T1 2014, iar cifra de afaceri a companiei a crescut cu 4%, la 81,82 milioane lei.

Creșterea cifrei de afaceri a avut drept cauze, potrivit raportului trimestrial al companiei, serviciile prestate în această perioadă, rezultatul continuării lucrărilor la contractele începute la sfârșitul anului 2014, dar și condițiile meteorologice favorabile și diminuarea protestelor împotriva explorării și exploatării zăcămintelor de gaze de șist. Toate aceste elemente au condus la diminuarea cheltuielilor de exploatare cu 20% (68,45 milioane lei) față de trimestrul I al anului 2014, se afirmă în documentul citat.

În cursul primului trimestru al acestui an, Prospecțiuni a efectuat servicii de achiziție de date geofizice 3D cu 4 echipe geofizice, precum și lucrări de procesare de date geofizice în baza contractelor încheiate cu Romgaz SA, Hunt Oil și Amromco.

China a investit 3,7 mld $ în gaze de șist în ultimul cincinal

Category: Explorare si Productie
Creat în Thursday, 11 June 2015 10:14

screen shot 2014-01-17 at 11.24.59 meitu 1China a investit 3,7 miliarde de dolari în explorarea și dezvoltarea de zăcăminte de gaze de șist în ultimii cinci ani, se precizează ultimul raport al ministerului chinez al resurselor naturale, citat de Natural Gas Asia.

China beneficiază în prezent de 54 de zăcăminte de gaze de șist, extinse pe o arie de 170 de km pătrați. În total, chinezii au săpat 780 de puțuri în căutarea de gaze de șist, în perioada 2009-2014.

Dezvoltatorii au raportat rezerve geologice de aproximativ 500 de miliarde de metri cubi de gaze, inclusiv cele 106,75 miliarde de metri cubi considerate sigure și raportate de gigantul de stat Sinopec Corporation.

Până la finalul lui 2014, China a dezvoltat o capacitate de produție de gaze de șist de 3,2 miliarde metri cubi și a produs anul trecut 1,3 miliarde de gaze de șist.

În 2015, ministerul de resort din China intenționează să cheltuiască 109 milioane de dolari în explorarea de gaze de șist pentru a-și putea realiza ținta de producție.

Anul viitor, statul chinez și-a propus să producă 6m5 miliarde de metri cubi de gaze de șist, cifră ce ar trebui să se majoreze la 30 de miliarde până în 2020.

De ce nu a reușit SUA să exporte boom-ul american al hidrocarburilor de șist

Category: Explorare si Productie
Creat în Thursday, 19 March 2015 13:41

Chevron ONG-uri BUNDupă cinci ani și investiții de miliarde de dolari, marii giganți petrolieri ai lumii încep să renunțe la ambiția de a exporta boom-ul nord-american al petrolului și gazelor de șist la nivel global, pe fondul prăbușirii cotațiilor mondiale la hidrocarburi.

Chevron, ExxonMobil și Royal Dutch Shell au renunțat la aproape toate operațiunile lor de explorare după zăcăminte de hidrocarburi din șisturi bituminoase, prin fracturare hidraulică, din Europa, Rusia și China. Motivele variază de la instituirea de sancțiuni economice împotriva Rusiei de către SUA și UE la moratoriul asupra fracturării hidraulice în Germania, rezultatele slabe ale lucrărilor de explorare din Polonia la ieftinirea petrolului de șist sub costul de producție, scrie Wall Street Journal.

De exemplu, în Polonia, în 2012, estimările oficiale privind resursele de gaze de șist au fost reduse drastic, la 346 – 768 miliarde de metri cubi, mult sub cifra avansată inițial de US Energy Information Administration, de 5,3 mii de miliarde de metri cubi.

Chevron a renunțat complet la proiectele sale de fracturare hidraulică din Europa în februarie, când a anunțat că se retrage din România. Shell, la rândul său, a anunțat că își reduce investițiile în dezvoltarea de zăcăminte de șist la nivel global cu 30%. Este vorba de concesiuni din Turcia, Ucraina și Argentina. Exxon s-a retras din Polonia și Ungaria și și-a suspendat operațiunile din Germania.

În prezent, în afară de Statele Unite, unde boom-ul fracturării hidraulice a creat supraproducție pe piețele mondiale de hidrocarburi, prăbușind prețul țițeiului, doar în China, Argentina și Canada mai există operațiuni de producție comercială de petrol și gaze de șist. Asta cu toate că SUA deține mai puțin de 10% din rezervele mondiale estimate de hidrocarburi din șisturi bituminoase. În Europa, incluzând Rusia, dar și în China, rezervele sunt triple față de cele americane, potrivit Energy Information Administration.

O eventuală revenire a prețurilor la țiței ar schimba datele problemei, întrucât le-ar permite marilor companii să efectueze investiții mai riscante. Regiuni promițătoare din punct de vedere al zăcămintelor există și în afara SUA, două dintre ele fiind Argentina și Algeria. Există planuri de foraj în Marea Britanie, iar în Polonia, micile companii petroliere continuă lucrările de explorare, în pofida rezultatelor descurajatoare ale rivalilor lor de mari dimensiuni.

"Ca și în SUA, micile companii vor fi cele care vor obține primele rezultate pozitive", spune Oisin Fanning, CEO al San Leon Energy, firmă listată la Londra care a anunțat în februarie descoperirea unui zăcământ de gaze de șist exploatabil comercial în Polonia și estimează că va începe producția în 2016. Printre acționarii principali ai San Leon Energy se numără miliardarul George Soros și Blackrock Inc., cel mai mare administrator de active din lume.

Birocrație și costuri mari

Spre deosebire de forajul clasic, exploatarea de țiței și gaze prin fracturare hidraulică presupune forarea a numeroase sonde în perioade scurte de timp, durata de exploatare a unei sonde fiind mult mai scurtă. Tehnologia se potrivește de minune micilor producători din America de Nord, dar, se pare, nu și pentru giganți precum Exxon și Shell. În industria hidrocarburilor de șist, deciziile trebuie luate rapid, ceea ce este dificil în companii cu ierarhii executive stufoase și proceduri birocratice lente de aprobare a proiectelor.

ConocoPhillips este singurul gigant petrolier mondial care încă desfășoară operațiuni în Polonia. Exxon a părăsit Ungaria în 2009 și Polonia în 2012. Proiectele Exxon din Germania au fost blocate de moratoriul impus de stat asupra fracturării hidraulice, iar sancțiunile occidentale împotriva Moscovei au împiedicat dezvoltarea operațiunilor cu zăcăminte de hidrocarburi de șist din Rusia. Exxon mai are operațiuni de explorare de șisturi bituminoase în Argentina și Columbia, pe lângă cele din America de Nord.

Una dintre problemele cu care s-au confruntat companiile a fost costul mare al forajului prin fracturare hidraulică în afara SUA în perioade de reducere a prețurilor de vânzare la țiței. Forarea de sonde de explorare în regiuni noi presupune experimente și nu poate beneficia de economiile de scală prezente regiunile dezvoltate din acest punct de vedere. În Polonia sau China, forajul unei sonde de explorare costă circa 25 milioane dolari, față de 5 milioane dolari în SUA.

Cei de la Shell au discutat pentru prima oară posibilitatea de a explora după petrol și gaze de șist în China în 2006. La acea dată, compania încheiase deja acorduri de concesiune pentru concesiuni de șist în Suedia, Turcia, Rusia și Ucraina. Sancțiunile economice au deraiat planurile din Rusia și Ucraina. Shell a părăsit Suedia în 2011, după explorări lipsite de succes. Compania analizează în prezent rezultatele sondelor de explorare din Turcia și așteaptă clarificări de la guvernul Africii de Sud cu privire la posibile proiecte similare.

În China, Shell a descoperit gaze de șist în 2011. Însă din cauza geologiei complicate, a infrastructurii deficitare și a protestelor ecologiste, lucrările au mers foarte greu, iar compania a decis anul trecut să renunțe.

Țările cu companii petroliere de stat puternice, precum China, Argentina sau Arabia Saudită, au cele mai mari șanse să dezvolte cu succes zăcăminte de hidrocarburi de șist. Ele beneficiază de sprijinul guvernului și au bani mulți. În plus, angajamentul lor față de țările respective este pe termen lung, deci își pot permite să investească pe termen lung", conchide Melissa Stark, expert în petrol și gaze la Accenture.

Un eșec al viitorului prezidențiabil Hillary Clinton?

În septembrie anul trecut, publicația Mother Jones a publicat un articol intitulat "Cum a <vândut> Hillary Clinton fracturarea hidraulică în întreaga lume", articol care prezintă modul în care, în mandatul de secretar de stat al lui Clinton, Departamentul de Stat al SUA a colaborat îndeaproape cu mari companii energetice americane pentru a promova dezvoltarea de zăcăminte de gaze de șist prin fracturare hidraulică la nivel global, ca parte a unui demers american mai amplu de luptă împotriva schimbărilor climatice, de creștere a resurselor energetice ale lumii și de subminare a influenței politice exercitate de Rusia în Europa prin "arma" Gazprom.

"Potrivit declarațiilor, telegramelor diplomatice și altor documente obținute de Mother Jones, în cadrul programului derulat de către Departamentul de Stat, oficiali americani, unii dintre ei având legături strânse cu industria energetică, au ajutat companii petroliere americane să obțină concesiuni de gaze de șist extrem de profitabile în străinătate, stârnind îndoieli cu privire la adevăratele interese servite de către respectivul program", scrie publicația citată.

În articol, în care sunt prezentate demersurile de lobby și advocacy pentru dezvoltarea gazelor de șist purtate de americani în mai multe state din Europa, cum ar fi Polonia, Bulgaria sau România, dar și la Comisia Europeană, se afirmă că, în unele cazuri, Departamentul de Stat s-a implicat direct în negocierea acordurilor petroliere dintre guvernele respective și companiile americane.

Astfel, potrivit sursei citate, Mark Gitenstein, în postura sa de ambasador al SUA la București, s-a întâlnit cu directori ai Chevron și cu oficiali români, pentru a-i presa pe cei din urmă să concesioneze către Chevron perimetre de explorare pentru gaze de șist.

"Românii stăteau cu perimetrele și nu făceau nimic, iar cei de la Chevron erau nemulțumiți. Așa că am intervenit. Este ceea ce fac ambasadorii în mod tradițional în numele companiilor americane", a declarat Gitenstein pentru Mother Jones. Atât înainte, cât și după mandatul său de ambasador la București, Mark Gitenstein a lucrat pentru firma de avocatură și lobby Mayer Brown, printre ai cărei clienți s-a numărat și Chevron.

Chevron accelerează ritmul de înstrăinare a unor active, intenționând să obțină 15 miliarde $

Category: Batalia pe Resurse
Creat în Wednesday, 11 March 2015 09:48

 Chevron rezultateChevron Corp, gigantul american care și-a anunțat recent ieșirea de pe piața românească, vrea să-și majoreze cu 50% valoarea activelor pe care ar urma să le înstrăineze, sperând să obțină aproximativ 15 miliarde de dolari din vânzarea acestora.

În plus, aflat sub presiunea prețului redus al petrolului, gigantul american își va reduce cu 13% cheltuielile, potrivit Bloomberg,urmând a ajunge la un nivel de 35 de miliarde de dolari. Cu toate acestea, compania americană susține că vrea să-și majoreze producția cu 20%, pînă la un nivel de 3,1 milioane de barili pe zi până la finalul lui 2017.

Rivalii celor de Chevron, Exxon Mobil a anunțat la rândul său o reducere a cheltuielilor cu 12%, până la un nivel de 34 miliarde de dolari. Potrivit CEO-ului Exxon, Rex Tillerson, gigantul american ar urma să-și majoreze totuși producția cu 7,5% până la finalul anului 2017, la 4,3 milioane de barili pe zi.

Chevron a renunțat deja la concesiunile din România, Polonia, Ucraina și Lituania

În urmă cu 3 săptămâni, Chevron a anunțat că renunță la concesiunile de gaze de șist din România, ultimele de acest tip pe care le deține în Europa, după ce, anterior, compania americană abandonase proiecte similare în Polonia, Lituania și Ucraina.

Încă din luna ianuarie, Energy Report a scris că, în prima jumătate a lunii, o subsidiară a americanilor, respectiv Chevron România Holdings BV Amsterdam sucursala Bucureşti, a înaintat cerere de radiere, cerere acceptată de Tribunalul Bucureşti, motivul radierii fiind încetarea activităţii sucursalei.

Anul trecut, Chevron România Exploration and Production, subsidiara implicată direct în activitățile de explorare de pe perimetrele concesionate de americani, şi-a majorat capitalul social cu 5,5 milioane de dolari la sfârşitul verii şi cu 29 milioane de dolari în primăvară, sumă subscrisă şi vărsată integral de asociatul unic Chevron Romania Holding BV, potrivit documentelor companiei, consultate de Energy Report.

 

Fracturare hidraulică între autorități și locuitorii din sudul statului New York, care preferă secesiunea și legislația din Pennsylvania

Category: Explorare si Productie
Creat în Tuesday, 10 March 2015 11:07

bildeMișcările secesioniste, începând cu revoluția americană de la 1776 sau Războiul Civil, au în primul rând nu motivații naționaliste, ci economice.

Ultima tentativă de secesiune de pe continentul american are ca principală cauză exploatarea de gaze de șist. Mai exact interdicția impusă de guvernatorul statului New York, Andrew Cuomo, în ceea ce privește utilizarea tehnologiei fracturării hidraulice.

Astfel, locuitorii a 15 comunități din regiunea Southern Tier, din sudul statului New York analizează posibilitatea retrasării graniței dintre Pennsylvania și New York, pentru a beneficia de legislația mai favorabilă din statul vecin.

Fermierii din cele 15 comunități din New York privesc cu invidie la vecinii lor din Pennsylvania, unde exploatarea gazelor de șist prin tehnologia fracturării hidraulice este permisă, care își construiesc noi hambare, achiziționează echipamente moderne și construiesc noi școli și spitale. În zonele în care locuiesc ei, la numai câțiva kilometri mai la nord, fermele arată mult mai rău, echipamentele sunt învechite, iar noile construcții sunt o raritate.

“Guvernatorul Cuomo a distrus speranțele, visurile și șansele de salvare economică a mii de familii de fermieri și comunități rurale care au așteptat cu o răbdare ca guvernul să facă ceea ce se cuvine", a declarat Karen Moreau, directorul executiv al Petroleum Council din statul New York, citată de Oilprice.com.

Taxe pe proprietae și costuri cu energia mai mari

Potrivit acestuia, diferența dintre bunăstarea celor două comunități despărțite de doar câțiva km este asemănătoare cu cea existentă pe timpul Războiului Rece între locuitorii Berlinului de Vest și cei ai Berlinului de Est. Nu numai că autoritățile din New York le interzic fermierilor șansa câștigării unui venit considerabil de pe urma exploatării de gaze de șist, dar aceștia mai sunt împovărați și cu taxe pe proprietate mult mai ridicate și plătesc și un preț mult mai piperat decât vecinii lor din Pennsylvania pe gaze naturale.

“O fermă de 80 de hectare, cu o casă și clădiri auxiliare modeste achită taxe pe proprietate în valoare de 20.000 de dolari pe an. În plus, chiar dacă în subsolul propriei ferme dețin rezerve de gaze naturale, interdicțiile autorităților și lipsa infrastructurii conduc la situația paradoxală ca aceștia să aibă cele mai mari costuri cu energia din SUA", susține Karen Moreau.

Guvernatorul statului New York a decis interzicerea permanentă a utilizării tehnologiei fracturării hidraulice pe 17 decembrie 2014, ca urmare a declarațiilor șefului comisei statale pentru sănătate Dr. Howard Zucker, care a afirmat că îi consideră pe toți cetățenii statului New York pacienții săi. "Nu ne permitem să facem nicio greșeală. Riscurile potențiale sunt prea mari, în realitate ele nici măcar nu sunt pe deplin cunoscute".

Secesiunea, ultima soluție

Potrivit unui sondaj recent realizat de Quinnipiac University, 55% din cetățenii statului New York sunt de acord cu decizia guvernatorului, în timp ce 25% dintre aceștia se opun acesteia.

Nemulțumirile locuitorilor din Southern Tier față de autoritățile statului New York s-au intensificat și ca urmare a faptului că în aceeași perioadă în care a fost interzisă fracturarea hidraulică, a fost refuzată și cererea privind construirea a două cazinouri în regiune.

Drept urmare, unul dintre reprezentanții comunității în Senatul statului New York, republicanul Tom Libous din Binghamton, le-a scris propriilor alegători, întrebându-i dacă sunt interesați de o secesiune. Retrasarea granițelor dintre New York și Pennsylvania ar implica însă eforturi coordonate din partea legislaturilor celor două state, dar și a guvernului federal. 

Chevron renunță la gazele de șist din România, dând încă o lovitură grea viselor euroatlantice de eliberare de dependența energetică de Rusia

Category: Batalia pe Resurse
Creat în Saturday, 21 February 2015 12:26

Chevron ONG-uri BUNChevron a anunțat că renunță la concesiunile de gaze de șist din România, ultimele de acest tip pe care le deține în Europa, dând încă o lovitură grea viselor euroatlantice de eliberare a Europei de dependența de importurile de gaze naturale de la gigantul rus de stat Gazprom, după ce, anterior, compania americană abandonase proiecte similare în Polonia, Lituania și Ucraina.

Renunțarea la proiectele de dezvoltare de zăcăminte de gaze de șist prin fracturare hidraulică din Polonia a fost anunțată de Chevron luna trecută. Anul trecut, Chevron a abandonat concesiunile de perimetre de șisturi bituminoase din Lituania și Ucraina.

"Mai rămâne România, unde suntem în curs de renunțare la concesiunile noastre", a declarat, vineri, un purtător de cuvânt al Chevron, citat de Wall Street Journal, fără să precizeze motivele deciziei.

Potrivit unui anunț al Chevron pentru investitori, anul trecut Chevron a finalizat forajul primei sale sonde de explorare pe perimetrul de la Barlad, precum și o campanie de prospecțiuni seismice 2D pe două dintre concesiunile sale din sud-estul României, respectiv din Dobrogea. "Chevron intenționează să renunțe la aceste concesiuni în 2015", se spune în anunț.  

„În 2014, Chevron România a finalizat activitățile de explorare a concesiunii Bârlad, precum și un studiu geofizic 2-D realizat în două dintre cele trei concesiuni din regiunea Dobrogea. Chevron România confirmă intenția de a renunța la planurile sale pentru aceste concesiuni în 2015. Aceasta este o decizie de afaceri luată în urma evaluărilor proiectului din România, care nu poate concura în acest moment într-un mod favorabil cu alte oportunități de investiție din portofoliul global al Chevron. Rezultatele lucrărilor din România vor fi predate ANRM și vor rămâne în custodia statului. Confidențialitatea informațiilor de acest gen este menținută în conformitate cu legislația din România. Chevron nu comentează și nu dezvăluie cifre de business”, se arată într-un comunicat al companiei, transmis la solicitarea Digi24.

Screenshot 2015-02-21 12.59.32

Și-au desființat o sucursală luna trecută. Canadienii au renunțat în 2013

Energy Report a scris că, în prima jumătate a lui ianuarie, o subsidiară a americanilor, respectiv Chevron România Holdings BV Amsterdam sucursala Bucureşti, a înaintat cerere de radiere, cerere acceptată de Tribunalul Bucureşti, motivul radierii fiind încetarea activităţii sucursalei.

Doar anul trecut, Chevron România Exploration and Production, subsidiara implicată direct în activitățile de explorare de pe perimetrele concesionate de americani, şi-a majorat capitalul social cu 5,5 milioane de dolari la sfârşitul verii şi cu 29 milioane de dolari în primăvară, sumă subscrisă şi vărsată integral de asociatul unic Chevron Romania Holding BV, potrivit documentelor companiei, consultate de Energy Report.

La sfârșitul anului 2013, compania canadiană de petrol și gaze Sterling Resources, care operează în România prin intermediul subsidiarei locale Midia Resources SRL, a renunțat la concesiunea de gaze de șist pe care o deținea la sud de Craiova. Sterling avea în concesiune, prin Midia Resources SRL, perimetrul E III – 7 Sud Craiova, acordul petrolier cu statul român fiind aprobat prin HG nr. 685/2000. Concesiunea era deținută în parteneriat cu firma Transatlantic Worldwide Romania SRL.

Ponta "dă pe goarnă" în campanie

În noiembrie anul trecut, în campania electorală prezidențială, premierul Victor Ponta declara că "se pare" că România nu dispune de gaze de şist. "Se pare că nu avem gaze de şist, ne-am bătut foarte tare pe ceva ce nu avem. Nu cred că ne-am bătut pe ceva care exista", a spus Ponta, fără a dori să prezinte detalii, motivând că nu poate spune mai mult de atât.

Contactați atunci de Reuters, cei de la Chevron au declarat că nu au finalizat încă evaluarea potențialului resurselor de gaze de șist ale României. "Chevron analizează datele colectate în cursul operațiunilor de prospectare și explorare, pentru a înțelege mai bine potențialul resurselor de gaze de șist. După ce analiza va fi finalizată, rezultatele vor fi furnizate Agenției Naționale pentru Resurse Minerale (ANRM) și vor rămâne în custodia statului român", declarau în noiembrie 2014, pentru Reuters, reprezentanții Chevron.

În luna iulie a anului trecut, compania Chevron a finalizat activităţile de explorare a gazelor de şist la sonda de la Siliştea-Pungeşti, judeţul Vaslui, după două luni de foraj la adâncimi de 3.000 de metri, precizând atunci că informaţiile obţinute pe parcursul operaţiunilor vor fi analizate pentru stabilirea potenţialului zăcământului.

Compania Chevron a demarat, la începutul lunii mai 2014, lucrările de explorare a gazelor de şist în extravilanul localităţii vasluiene Siliştea, comuna Pungeşti, fiind prima locaţie din România unde compania petrolieră a început prospecţiunile pentru identificarea unor posibile zăcăminte neconvenţionale de gaze naturale.

Societatea Chevron România mai deţine trei acorduri de mediu în judeţul Vaslui pentru explorarea gazelor de şist în localităţile Păltiniş – Băceşti, Popeni – Găgeşti şi Puieşti. De asemenea, compania petrolieră a mai obţinut, în aprilie 2014, şi cea de-a doua autorizaţie de construire pentru amplasarea unei noi sonde de explorare în perimetrul deţinut la Puieşti.

După ce compania Chevron a obţinut, în 3 octombrie 2013, autorizaţie de construire pentru amplasarea în judeţul Vaslui a primei sonde de explorare a gazelor de şist în România, la Pungeşti au avut loc mai multe proteste violente ale localnicilor.

Chevron mai deține trei licențe de explorare de gaze de șist pe litoralul Mării Negre, pentru concesiunile Adamclisi, Costinești și Vama Veche.

Lobby și intervenții pentru nimic

Potrivit publicației Mother Jones, care prezintă in extenso demersurile de lobby și advocacy pentru dezvoltarea gazelor de șist purtate în anii anterior de SUA în mai multe state din Europa, cum ar fi Polonia, Bulgaria sau România, dar și la Comisia Europeană, în unele cazuri, Departamentul de Stat s-a implicat direct în negocierea acordurilor petroliere dintre guvernele respective și companiile americane.

Astfel, potrivit sursei citate, Mark Gitenstein, în postura sa de ambasador al SUA la București, s-a întâlnit cu directori ai Chevron și cu oficiali români, pentru a-i presa pe cei din urmă să concesioneze către Chevron perimetre de explorare pentru gaze de șist.

"Românii stăteau cu perimetrele și nu făceau nimic, iar cei de la Chevron erau nemulțumiți. Așa că am intervenit. Este ceea ce fac ambasadorii în mod tradițional în numele companiilor americane", a declarat Gitenstein pentru Mother Jones. Atât înainte, cât și după mandatul său de ambasador la București, Mark Gitenstein a lucrat pentru firma de avocatură și lobby Mayer Brown, printre ai cărei clienți s-a numărat și Chevron.

În martie 2011, Agenția Națională pentru Resurse Minerale (ANRM) a semnat cu Chevron trei acorduri petroliere, pentru perimetrele Adamclisi, Costinești și Vama Veche, acorduri aprobate prin hotărâri de Guvern după exact un an. Tot în 2011, Chevron a achiziționat de la Regal Petroleum drepturile aferente perimetrului Bârlad.

În plus, în 2012, când Executivul de la București lua în calcul impunerea unui moratoriu asupra gazelor de șist, Gitenstein a apărut la televizor și a avertizat că, fără gaze de șist și fracturare hidraulică, România va ajunge să plătească pentru gaze naturale un preț de cinci ori mai mare decât cel plătit de Statele Unite, mai scrie Mother Jones.

Estimări fanteziste cu privire la resurse

Săptămâna trecută, gigantul de petrol și gaze BP anunța că, potrivit estimărilor sale, este extrem de improbabil ca Europa, inclusiv Marea Britanie, să aibă o producție semnificativă de gaze de șist în următorii 20 de ani, întrucât condițiile geologice, tehnice, legislative și sociale sunt mult mai puțin avantajoase decât în Statele Unite. În plus, în ultimele câteva luni, declinul puternic al preţurilor hidrocarburilor la nivel mondial au obligat marii producători energetici să reducă cheltuielile şi să renunţe la proiectele nerentabile.

Din acest punct de vedere, Polonia pare a fi un exemplu ilustrativ pentru eșecul proiectelor de dezvoltare de gaze de șist la nivel european. Totul pare a fi pornit de la estimările ultraoptimiste ale US Energy Information Administration cu privire la cuantumul rezervelor de gaze de șist din Europa, dar și la accesibilitatea extragerii acestora din punct de vedere geologic și tehnic.

Astfel, inițial, americanii estimau rezervele de gaze de șist ale Poloniei la 5,3 mii de miliarde de metri cubi. Însă în 2012, aceste estimări au fost reduse drastic, la doar maxim 768 miliarde de metri cubi, punând grav la îndoială seriozitatea și acuratețea primelor estimări. În plus, condițiile de explorare de la fața locului și în primul rând structura geologică a perimetrelor cu hidrocarburi neconvenționale s-au dovedit a fi mult mai dificile decât estimau inițial autoritățile și companiile interesate.

În consecință, rând pe rând, mari companii internaționale de petrol și gaze precum Total, Exxon, ENI, Marathon Oil sau Talisman Energy au renunțat la proiectele lor de dezvoltare de zăcăminte de gaze de șist din Polonia.

US Energy Information Administration estima resursele de gaze de șist recuperabile tehnic ale României la 1.444 miliarde de metri cubi.

{jathumbnailoff}

Chevron renunţă la o sucursală din Bucureşti

Category: Explorare si Productie
Creat în Monday, 02 February 2015 13:44

 Protest gaze de sistÎn prima jumătate a lunii ianuarie, Chevron România Holdings BV Amsterdam sucursala Bucureşti a înaintat cerere de radiere, cerere acceptată de Tribunalul Bucureşti. Potrivit informaţiilor Energy Report, motivul radierii a fost încetarea activităţii sucursalei.

Vara trecută, gigantul american a finalizat activităţile de explorare a gazelor de şist la sonda de la Siliştea-Pungeşti, judeţul Vaslui, după două luni de foraj la adâncimi de 3.000 de metri, precizând atunci că informaţiile obţinute pe parcursul operaţiunilor vor fi analizate pentru stabilirea potenţialului zăcământului.

Compania Chevron a demarat, la începutul lunii mai a anului trecut, lucrările de explorare a gazelor de şist în extravilanul localităţii vasluiene Siliştea, comuna Pungeşti, localitate unde au avut loc mai multe proteste violente ale localnicilor. De altfel, acesta a fost primul loc din România unde compania petrolieră a început prospecţiunile pentru identificarea unor posibile zăcăminte neconvenţionale.

Chevron mai deține trei licențe de explorare de gaze de șist pe litoralul Mării Negre, pentru concesiunile Adamclisi, Costinești și Vama Veche.

Doar anul trecut, Chevron România Exploration and Production şi-a majorat capitalul social cu 5,5 milioane de dolari la sfârşitul verii şi cu 29 milioane de dolari în primăvară, sumă subscrisă şi vărsată integral de asociatul unic Chevron Romania Holding BV, se arată în două decizii ale companiei, consultate de Energy Report.

Pe plan local, Chevron mai e prezentă prin companii precum Chevron Global Energy Inc şi Chevron Lubrificants Romania.

 

Arabia Saudită are în plan investiții de 7 mld.$ în dezvoltarea de zăcăminte de hidrocarburi de șist, după ce le-a "sabotat" pe cele ale SUA

Category: Explorare si Productie
Creat în Friday, 30 January 2015 12:36

Arabia SauditaArabia Saudită are în vederea declanșarea propriului boom al exploatărilor de hidrocarburi din șisturi bituminoase, prin tehnologia fracturării hidraulice, după ce politica sa de a refuza să-și reducă producția de țiței pe fondul supraofertei de pe piețele mondiale, care a prăbușit prețurile la petrol anul trecut, a creat dificultăți majore petroliștilor americani extractori de țiței și gaze neconvenționale, ducând la reduceri masive de investiții și personal și afectând grav profitabilitatea proiectelor de dezvoltare.

Saudiții au zăcăminte, bani, tehnologie și know-how, însă le lipsește ceva esențial: apa.

Saudi Aramco, gigantul petrolier controlat de statul saudit, a anunțat că intenționează să investească încă 7 miliarde de dolari în dezvoltarea de zăcăminte de hidrocarburi de șist, după ce, în ultimii ani, a cheltuit 3 miliarde de dolari în acest scop.

"Arabia Saudită va reprezenta noua avangardă a hidrocarburilor de șist, în special în ceea ce privește gazele naturale", a declarat, recent, CEO-ul Aramco, Khaled Al Faleh, la o conferință de specialitate desfășurată la Riad.

Diversificarea surselor de electricitate

Aceste investiții fac parte din strategia regatului saudit de a-și diversifica sursele de producție de energie electrică, dependente în prezent în proporție majoră de țiței. Astfel, saudiții vor să-și construiască centrale electrice pe gaze naturale, precum și parcuri solare și reactoare nucleare, intenționând să-și păstreze rezervele de țiței pentru export.

Potrivit estimărilor oficiale, rezervele de gaze de șist ale Arabiei Saudite s-ar ridica la 17.000 de miliarde de metri cubi, plasând statul arab pe locul 5 în lume la acest capitol.

Saudi Aramco a demarat lucrări de explorare de zăcăminte de hidrocarburi de șist încă din 2011. Anul trecut, șeful companiei anunța că descoperirile de gaze de șist din nordul țării permit alimentarea cu combustibil a unei centrale electrice cu putere instalată de 1.000 MW, echivalentul unui reactor nuclear.

Anul acesta, Aramco are programate două campanii de foraj în deșertul Rub al-Khali, alături de rușii de la Lukoil, la un zăcământ de tight gas, sortiment de gaze pentru care se utilizează la extracție tot fracturarea hidraulică. Planul saudiților este de a-și majora producția de gaze naturale cu 50% până în 2018, de la 300 la 450 milioane de metri cubi pe zi.

Marea problemă este lipsa apei

Cei de la Saudi Aramco se declară deschiși la ideea de a colabora cu companii de petrol și gaze americane și europene la dezvoltarea de zăcăminte de hidrocarburi de șist. Pe altă parte, însă, saudiții ar avea nevoie de o astfel de colaborare doar pentru împărțirea riscurilor investiționale și operaționale, întrucât dispun atât de tehnologia, cât și de know-how-ul necesare exploatării de hidrocarburi neconvenționale.

Însă marea problemă a planurilor saudite este lipsa apei. Tehnologia fracturării hidraulice presupune injectarea la mare adâncime și cu mare presiune a unor cantități imense de apă amestecată cu nisip și chimicale, pentru "eliberarea" pungilor de gaze naturale prinse între roci.

Încă de acum doi ani, cei de la Aramco recunoșteau că procurarea apei necesare forajului prin fracturare hidraulică în Arabia Saudită reprezintă o sarcină extrem de dificilă și costisitoare.

Americanii de la Halliburton, cea mai mare companie specializată în servicii legate de fracturarea hidraulică, alături de "confrații" de la Baker Hughes și Schlumberger, dețin centre de cercetare în Arabia Saudită, în care încearcă să inoveze tehnologia, adaptând-o la condițiile specifice ale țării.

"Cele mai avansate tehnologii ale noastre sunt dezvoltate aici, în Arabia Saudită. Ne străduim să găsim soluții de producție a gazelor de șist cu cât mai puțină apă posibil", spunea, în 2013, Aaron Gatt, oficial al Schlumberger.

Ucrainenii vin să să prospecteze subsolul României după gaze de şist

Category: Explorare si Productie
Creat în Wednesday, 21 January 2015 11:10

Screen Shot 2015-01-21 at 12.16.19Compania ucraineană Vikoil, specializată în prospecţiuni subterane şi seismică 2D şi 3D şi-a înfiinţat o subsidiară în România, singura din străinătate, şi vizează afaceri în domeniul prospecţiunilor onshore şi offshore de hidrocarburi, gaze şi ţiţei, în principal din categoria celor neconvenţionale. Compania este deţinută de omul de afaceri Serghei Ushinskiy, are 300 de angajaţi şi a mai lucrat în Orientul Mijlociu, Rusia, Africa de Nord şi America Latina, mai ales în prospecţiuni pentru gaze de şist. Potrivit Economica.net, Vikoil este una dintre cele mai mari companii de profil din Ucraina.

Vikoil are sediul central în Kiev, iar filiala din România are sediul în Bucureşti, Bulevardul Dimitrie Cantemir şi este condusă de Vladimir Gryshanenko.

Patronul companiei ucrainiene este o necunoscută pentru piaţa din România. Nici măcar în Ucraina nu există relatări despre el. Singurele menţiuni se reduc la faptul că a înfiinţat Vikoil Ltd. în 2003.

În România, cel mai mare actor de pe piaţa de profil este compania Prospecţiuni S.A.  a omului de afaceri Ovidiu Tender.  Printre altele, acesta a fost angajat de americanii de la Chevron pentru a face explorări pe gaze de şist în perimetre din Vaslui şi Constanţa. Rezultatele acestor prospectări nu au fost încă publicate de Chevron.

Subiectul gazelor de şist a „explodat” în România în ultimii doi ani. Estimările Agenţiei Americane pentru Energie care poziţionau România printre tăţile europene cu cele mai mare rezerve au făcut ca mai multe firme să vină în România pentru a analiza potenţialul exploatărilor de gaze de şist iar Chevron să înceapă şi explorările. Pe de altă parte, mai multe ONG-uri, părţi din societatea civilă, dar şi politicieni, s-au exprimat împotriva fracturării hidraulice, metoda prin care se aduce gazul de şist la suprafaţă. Au existat şi proteste în stradă împotriva explorării şi exploatării gazelor de şist. În presa internaţională, s-a scris că o parte din proteste ar fi fost susţinute cu bani ruseşti, Rusia nefiind interesată ca România să dobândească resurse alternative de gaz şi astfel, să devină în totalitate independente energetic.

Gazprom obține de la ANRM prelungirea cu 2 ani și jumătate a explorărilor din Bihor, întârziate de proteste contra gazelor de șist

Category: Explorare si Productie
Creat în Monday, 22 December 2014 20:40

NIS Gazprom servicii petroliereAgenția Națională pentru Resurse Minerale (ANRM) a aprobat prelungirea cu 2 ani și jumătate, de la 3 la 5,5 ani, a primei faze a perioadei de explorare prevăzute în acordul de concesiune a perimetrului de hidrocarburi Ex-2 Tria din județul Bihor, ai cărui titulari sunt compania sârbă de petrol și gaze NIS, controlată de Gazprom Neft, divizia petrolieră a gigantului rus Gazprom, și firma canadiană East West Petroleum.

"Am fost informați de către partenerul NIS că ANRM a aprobat prelungirea cu 2 ani și jumătate a primei faze a perioadei de explorare prevăzute de acordul de concesiune pentru perimetrul Ex-2 Tria. Acum, NIS și East West Petroleum trebuie să finalizeze până în iunie 2017 programul de lucrări aferent primei faze a perioadei de explorare a perimetrului Ex-2 Tria, care cuprinde prospecțiuni pentru achiziția de date seismice 2D și 3D, precum și forarea a trei sonde de explorare", se arată într-o informare a East West Petroleum.

Perimetrul Ex-2 Tria are o suprafață de 992 de kilometri pătrați și este situat în județul Bihor. NIS are o participație de 85% la concesiune, restul fiind deținut de compania canadiană East West Petroleum.

În martie anul acesta, cei de la NIS au solicitat ANRM prelungirea cu 2 ani și jumătate, de la 3 la 5,5 ani, a primei faze a perioadei de explorare prevăzute în acordul de concesiune, din cauza întârzierii masive a lucrărilor de prospecțiuni seismice pe concesiunea respectivă, cauzată de refuzul proprietarilor și autorităților locale din zonă de a permite accesul companiei la terenurile pe care ar urma să se deruleze prospecțiunile, refuz motivat prin suspiciunea că cei de la NIS vizează exploatarea de gaze de șist, prin fracturare hidraulică.

"În perimetru se află localizate o parte a municipiului Oradea, stațiunile balneare 1 mai și Băile Felix, cu un important potențial turistic, precum și numeroase comune cu activități agro-zootehnice și industriale. De asemenea, în cadrul perimetrului de explorare EX 2 Tria s-au desfășurat în trecut și se execută și în prezent activități de explorare țiței și gaze naturale, precum și exploatarea gazelor necombustibile (CO2)", se arăta în nota de fundamentare a unui proiect de hotărâre de Guvern cu privire la solicitarea NIS.

Întârzieri "importante"

În document se preciza că programul obligatoriu de lucrări aferent primei faze a perioadei de explorare a fost îndeplinit doar parțial de către titularul acordului petrolier, consemnându-se întârzieri importante.

"Principalul motiv al acestor nerealizări îl reprezintă imposibilitatea obținerii de către operatorul NIS Petrol SRL a dreptului de acces la terenurile strict necesare executării lucrărilor prevăzute în program, în primul rând a achiziției de date seismice 2D și în special 3D", se afirma în nota de fundamentare.

Potrivit sursei citate, accesul titularului la terenurile strict necesare a fost îngreunat în mod considerabil, iar în unele cazuri s-a dovedit a fi imposibil de obținut din cauza opoziției comunităților locale, a unor primării și proprietari de terenuri, față de executarea lucrărilor de explorare petrolieră prevăzute în program.

Această opoziție a fost generată de percepția că astfel de lucrări ar viza în fapt identificarea unor resurse de hidrocarburi neconvenționale, în primul rând gaze de șist. Există și o temere că operațiunile de explorare în general ar afecta potențialul turistic al zonei, precum și condițiile de viață ale locuitorilor și chiar interesele de afaceri – legitime, de altfel – ale unor antreprenori locali, spunea Guvernul.

Campanie de "informare și convingere" cu rezultate doar "parțiale"

"Atât titularul, cât și ANRM, au depus, împreună cu prefectura Bihor, eforturi susținute în vederea contracarării acestei opinii prevalente, deoarece ea nu corespunde realității. Au fost informate comunitățile locale și de afaceri, primăriile, consilierii locali la nivel de comună și județ, proprietarii de terenuri, reprezentanții locali ai partidelor politice, precum și mass media, cu privire la obiectul real și exclusiv al lucrărilor de explorare petrolieră și s-au dat asigurări în legătură cu respectarea și protecția dreptului de proprietate, dezdăunarea proprietarilor pentru pierderile de recoltă și alte eventuale pagube cauzate de activitatea de prospecțiuni seismice și respectarea obligațiilor decurgând din reglementările privind protecția mediului înconjurător", se menționa în nota de fundamentare.

Guvernul mai spunea că rezultatele obținute prin această campanie de informare și convingere cu privire la starea de fapt erau până la acea dată doar parțiale și preciza că aceste acțiuni și "dialogul constructiv" cu autoritățile locale și populația vor continua.

"Precizăm că în acordul de concesiune nu sunt prevăzute lucrări de explorare sau exploatare pentru hidrocarburi neconvenționale. De altfel, nici oferta în baza căreia ANRM a adjudecat firmei East West Petroleum această concesiune nu cuprinde executarea unor astfel de operațiuni", se mai preciza în documentul citat.

Costuri suplimentare de 2,24 milioane dolari

În aceste condiții, pe perimetrul EX 2 Tria nu s-au făcut prospecțiuni seismice 2D decât pe o suprafață de 36 kilometri pătrați, dintr-un total planificat pentru primul an de 100 kilometri pătrați, și nici un fel de prospecțiune seismică 3D, deși planul pentru primul an prevedea prospectarea 3D a 160 kilometri pătrați. Suprafața prospectată este total insuficientă pentru stabilirea chiar cu foarte mare aproximație a locației unei sonde de explorare, sublinia Guvernul.

Din aceste motive, NIS Gazprom Neft a solicitat ANRM, în martie, modificarea duratei primei faze (obligatorii) de explorare de la 2 la 4,5 ani și, implicit, prelungirea cu 2 ani și jumătate, de la 3 la 5,5 ani, a perioadei totale de explorare prevăzute în acordul de concesiune.
Compania a mai cerut și suplimentarea programului obligatoriu de lucrări aferent fazei I de explorare, atât prin devansarea unor lucrări prevăzute pentru faza a II-a, cât și prin angajarea unor lucrări suplimentare de prospecțiuni seismice și studii geologice, geofizice și geochimice, la un cost adițional total estimat la 2,24 milioane dolari.

Un alt motiv de întârziere a lucrărilor a fost, potrivit NIS, acela că studiile și geofizice actuale privind perimetrul EX 2 Tria, realizate de titularul concesiunii, s-au bazat pe profile seismice 2D vechi, datând din anii 1980-1990, calitatea procesării acestora nepermițând realizarea corelării la distanțe mari sau identificarea, cu un grad de risc acceptabil, a prospectelor pentru forarea sondelor de explorare.

Adjudecarea concesiunii EX 2 Tria și semnarea acordului de concesiune au avut loc în 2010, respectiv 2011, date la care "nu exista în județul Bihor vreo opoziție față de lucrările petroliere în general și față de hidrocarburile neconvenționale în special, survenirea acestei situații neputând fi anticipată nici de ANRM și nici de titular", se mai spunea în nota de fundamentare.

În România, pe partea de explorare și producție, NIS colaborează, în afară de East West Petroleum, cu Moesia Oil and Gas din Irlanda, Zeta Petroleum din Marea Britanie şi Armax Gaz din România, la şase blocuri petroliere, respectiv EX 2 Tria şi EX 3 Băile Felix în Bihor, EX7 Periam, EX8 Biled, DEE EV Jimbolia şi EX12 Crai Nou în Timiş.

Ponta coabitează cu Klaus în petrol și gaze: autoritățile locale vor primi o parte din redevențele petroliere colectate de bugetul central

Category: Contabilitate si Fiscalitate
Creat în Friday, 05 December 2014 12:42

Chevron ONG-uri BUNNoul proiect privind redevenţele va intra în dezbatere publică la începutul anului viitor, fiind nevoie de un consens politic, nu doar de o decizie a majorităţii, o parte din redevenţele încasate urmând să fie transferate, prin viitorul sistem, către autorităţile locale, afirmă premierul Victor Ponta.

"În noul proiect (privind redevenţele - n.r.), care va merge în Parlament, susţinem o idee pe care a promovat-o şi Klaus Iohannis (asumată în programul său prezidenţial). Este vorba despre transferul către autorităţile locale a unei părţi din redevenţele încasate, pentru ca şi comunităţile locale să beneficieze de fonduri suplimentare. Este o idee corectă, pe care am preluat-o în acest an şi pe care o includem în noul proiect", a declarat Ponta, într-o postare pe Facebook.

Miercuri, Ponta a argumentat decizia Guvernului de a prelungi actualul sistem de redevenţe petroliere şi nu de a-l schimba pentru mai mulţi bani la buget cu faptul că nu pot fi operate modificări "peste noapte", deşi Guvernul a început de un an discuţiile pe această temă cu firmele petroliere.

Comunitățile locale și proprietarii terenurilor pe care se exploatează resurse minerale ar trebui să primească o parte din redevențele plătite de companiile de exploatare, redevențe care, în prezent, merg integral la bugetul central de stat, susținea, în programul să electoral, Klaus Iohannis, pe atunci primar al municipiului Sibiu din județul omonim, regiune în care se află câteva dintre cele mai importante perimetre de exploatare de gaze naturale ale producătorului de stat Romgaz.

"Cred că este necesar să implicăm mai mult comunităţile locale în acest proces de creştere a independenţei energetice a ţării noastre. Din acest motiv, cred că este necesară modificarea legislaţiei, pentru ca o parte din redevenţele către bugetul central să fie reorientate către comunităţile locale şi chiar către proprietarii terenurilor, aşa cum se întâmplă în SUA. În acest fel, cetăţenii, comunităţile locale vor beneficia de prosperitate şi vor simţi că sunt parteneri ai statului în acest proces", se arată în programul electoral al președintelui ales, Klaus Iohannis.

Idee mai veche

Ideea împărțirii banilor colectați din redevențe între bugetul central și bugetele locale a mai fost vehiculată, de mai multe ori, în ultimii ani, de către premierul Victor Ponta, și el candidat la președinție, din partea PSD, ca și de fostul prim-ministru Emil Boc.

În județul Sibiu, în a cărui reședință Iohannis a fost primar, se află câteva dintre cele mai importante perimetre de exploatare de gaze naturale ale producătorului de stat Romgaz Mediaș. Contribuția Romgaz și Transgaz, operatorului sistemului național de transport al gazelor naturale, reprezintă cam 25% din bugetul local neconsolidat al municipiului Mediaș din județul Sibiu, potrivit autorităților locale.

În octombrie anul trecut, premierul Ponta declara că, prin modificarea Legii petrolului, banii colectaţi din redevenţe vor fi împărţiţi între bugetul central şi bugetele locale, fără să mai fie vărsaţi integral în bugetul de stat, conform sistemului aplicat până în prezent.

"Acum, toată redevenţa merge în bugetul central şi cred că e o greşeală, pentru că, într-adevăr, autoritatea locală şi oamenii din zonă spun <eu ce câştig?>. Cred că trebuie să găsim în noua lege a redevenţelor o împărţire a veniturilor din redevenţe între bugetul central şi autoritatea locală. Eu această opinie o susţin şi am cerut să fie inclusă în noua lege a redevenţelor care trebuie adoptată în 2014", spunea Ponta.

La finalul anului 2011, guvernul Boc anunța că va adopta o ordonanță de urgență care ar fi urmat să stipuleze că o cotă de 20% din redevențele percepute titularilor de licenţe pentru activitatea de prospecţiune, explorare sau exploatare de resurse minerale va fi cedată la bugetul local al unităţii administrativ-teritoriale pe raza căreia se află perimetrele cu resurse. În cele din urmă, ordonanța de urgență nu a mai fost adoptată.

Banii înseamnă sprijin pe plan local

În Marea Britanie, guvernul promitea, în ianuarie, că consiliile locale din UK care vor accepta derularea de lucrări de explorare și exploatare a gazelor de șist în jurisdicțiile lor vor păstra la bugetele proprii 100% din veniturile rezultate din taxarea terenurilor pe care se forează. În prezent, banii proveniți din această taxă, colectată la nivel local, se împărțeau 50% - 50% între bugetele locale și bugetul central al Marii Britanii. În plus, comunitățile din zonele unde se va fora după gaze de șist vor primi direct de la companiile de petrol și gaze 100.000 de lire sterline pentru fiecare sondă de explorare forată, precum și 1% din veniturile rezultate din exploatare, rămânând să se stabilească modalitatea în care acești bani vor fi împărțiți de membrii respectivelor comunități.

Industria de petrol și gaze din Marea Britanie interesată de dezvoltarea hidrocarburilor neconvenționale urmează să se consulte pentru a stabili modalitatea concretă în care acești bani vor fi împărțiți de membrii respectivelor comunități. O variantă luată în calcul este aceea în care proprietarii de terenuri pe care se forează, precum și cei care locuiesc în imediata apropiere a locațiilor de foraj, ar urma să primească direct bani, iar restul sumelor ar putea fi utilizate pentru investiții locale în elemente de infrastructură.

Consiliile locale din Marea Britanie s-au confruntat cu reducerea masivă, din 2010 încoace, de către guvernul conservator – liber-democrat, a subvențiilor alocate de la centru, ca urmare a politicii de austeritate promovate de guvern, pentru reducerea deficitului bugetar. În consecință, orice sursă suplimentară de venituri constituie o mană cerească pentru primăriile britanice.

Pe de altă parte, organizațiile de protecția mediului, care se opun dezvoltării gazelor de șist în Marea Britanie, susțin că măsurile anunțate de premierul Cameron echivalează cu niște ''șpăgi'' date primăriilor și că situația dă naștere unui conflict de interese, întrucât consiliile locale care vor primi bani de pe urma gazelor de șist sunt aceleași care, în prealabil, trebuie să acorde o serie de autorizații companiilor de petrol și gaze care vor să foreze în jurisdicțiile respective.

În septembrie, guvernul britanic a anunțat că forajul orizontal prin fracturare hidraulică după zăcăminte de gaze de șist fără acordul prealabil al proprietarilor terenurilor pe care se forează va fi permis de către autorități, prin modificarea în acest sens a legislației în prezent în vigoare, în pofida opoziției publice masive față de acest proiect. Potrivit proiectului de modificare a legii elaborat de guvern, companiile de petrol și gaze vor avea dreptul automat de a fora la adâncimi de minimum 300 de metri, fără să mai fie nevoite să obțină acordul proprietarilor. Comunitățile pe teritoriul cărora se va fora după gaze de șist vor primi compensații în valoare de 20.000 de lire sterline pentru fiecare sondă orizontală forată.

Cel mai bine e să fii proprietar pe resursele de sub terenul tău

Boom-ul american al gazelor și țițeiului extrase din șisturi bituminoase prin metoda fracturării hidraulice a făcut ca, în prezent, în Statele Unite, milioane de oameni să devină peste noapte vecini cu sonde petroliere. Pentru ei, acest lucru înseamnă bani buni încasați lunar sub formă de redevențe de la companiile de petrol și gaze care forează pe pâmânturile lor, dat fiind că, în SUA, drepturile asupra resurselor minerale ale subsolurilor terenurilor private revin proprietarilor acestora.

Astfel, fermierul Jim Van Blarcom din Columbia Township, Pennsylvania, își extinde activitatea agricolă grație redevențelor și chiriei lunare pe care le încasează din concesionarea subsolului proprietății sale pentru extracția gazelor naturale.

Acum aproximativ 12 ani, Van Blarcom și alți 150 de proprietari de terenuri au format o asociație, care deținea în total 15.000 de acri de terenuri, și au semnat primul acord de concesiune, transformând această localitate rurală într-una dintre cele mai forate din Bradford County, scrie Fay Observer.

Acum aproximativ șapte ani, asociația a renegociat acordul, pentru a obține mai mulți bani și mai multe clauze de protecție față de riscurile de mediu de la compania concesionară.

Ce redevențe încasează proprietarii americani de subsoluri cu hidrocarburi

Practic, toți cei 500 de acri ai familiei Van Blarcom au fost concesionați unei filiale a companiei canadiene de petrol și gaze Talisman Energy Inc. Familia primește redevențe de 15% de pe urma celor nouă sonde răspândite pe terenul său.

Banii obținuți au fost investiți în fermă. Van Blarcom, în vârstă de 63 de ani, spune că ferma sa, Sugar Branch Farms, și-a mărit cu peste 100% efectivul de vite, ajungând la 560, în urma unei achiziții din acest an. Partenerii familiei închiriază un centru de procesare a laptelui aflat la aproape 18 kilometri de casă, iar acum familia intenționează să îl cumpere.

„Am împrumutat niște bani, dar nici pe departe atât de mulți cât ar fi fost nevoie dacă nu încasam redevențe de pe urma concesionării subsolului proprietății”, spune Van Blarcom. Familia a mai cumpărat și viței, a construit spații suplimentare și a achiziționat noi echipamente și mașini. Un ginere lucra de mult timp la fermă, iar fiul lui Van Blarcom s-a întors acasă acum trei ani pentru a se implica în afacerea familiei. În primăvara aceasta, un al doilea ginere s-a alăturat fermei.

Potrivit unui studiu estimativ al IHS Inc., comandat de industria petrolieră, în 2012, proprietarii americani de terenuri au încasa exclusiv din chirii pentru utilizare plătite de companii peste 500 de milioane de dolari. Suma nu include banii primiți de proprietari ca redevențe pentru producția efectivă de petrol și gaze de pe terenurile lor și care, potrivit altor estimări, ar fi semnificativ mai mare decât cea rezultată din chirii.

Un alt studiu, realizat de Universitatea din San Antonio arată că, în medie, în Texas, redevențele pentru producția de petrol și gaze încasate de proprietari se ridică lunar la circa 600 de dolari/hectar. La asta se adaugă chiriile lunare, precum și bonusul încasat de proprietari la încheierea contractelor cu petroliștii, bonus care, de regulă, este de câteva mii de dolari.

Ce spune președintele Iohannis despre Roșia Montană și despre gazele de șist. Gabriel Resources se aștepta să iasă Ponta președinte

Category: Explorare si Productie
Creat în Sunday, 23 November 2014 10:56

Iohannis cascaPreședintele României, Klaus Iohannis, a declarat că nu va accepta proiecte de exploatare a resurselor naturale fără dezbatere și fără garantarea sănătății publice, protecției mediului și intereselor comunităților locale.

"În campanie, mi-am asumat respingerea unor proiecte de exploatare care pun în pericol oamenii şi mediul. Astăzi, reiterez ideea și vă spun că nu voi accepta proiecte de exploatare a resurselor naturale ale României fără dezbatere, fără garantarea siguranţei totale pentru sănătatea oamenilor şi fără protejarea mediului înconjurător şi intereselor comunităţilor locale", afirmă Iohannis, într-o postare pe Facebook.

În campanie, tot pe Facebook, Iohannis declara că nu va accepta "ca proiecte precum <Roșia Montană> sau <gazele de șist> să fie aprobate peste noapte și în condiții care pun în pericol oamenii și mediul".

Asta în condițiile în care premierul Victor Ponta a declarat, recent, în campania electorală, că România se pare că nu dispune de gaze de şist şi s-a bătut, astfel, pe ceva ce nu are. "Oricum s-a amânat, pentru că...se pare că nu avem gaze de şist, ne-am bătut foarte tare pe ceva ce nu avem. Nu cred că ne-am bătut pe ceva care exista", a spus Ponta, fără a dori să prezinte detalii, motivând că nu poate spune mai mult de atât.

Pe de altă parte, din ultimul raport trimestrial al canadienilor de la Gabriel Resources, proprietarii Roșia Montană Gold Corporation, dezvoltatorul proiectul minier aurifer de la Roșia Montană, publicat pe 11 noiembrie, între cele două tururi de scrutin ale alegerilor prezidențiale din România, reiese că Gabriel Resources se aștepta ca alegerile să fie câștigate de Victor Ponta, ceea ce ar fi însemnat necesitatea numirii unui nou premier și potențiala schimbare a unor miniștri deținători de portofolii-cheie pentru procesul de autorizare a proiectului aurifer de la Roșia Montană.

"Dat fiind că nici unul dintre candidați nu a obținut o majoritate de 50% + 1 la primul tur al alegerilor, care a avut loc pe 2 noiembrie, va avea loc un al doilea tur, la care vor participa candidații de pe primele două locuri, Ponta și Iohannis, pe 16 noiembrie. Compania a mai indicat și în trecut că este improbabil să fie luată vreo decizie-cheie cu privire la aprobarea proiectului înainte de aflarea rezultatului alegerilor prezidențiale și de finalizarea schimbărilor politice presupuse de acesta. Aceste schimbări includ numirea unui nou premier, în cazul în care Ponta va ajunge președinte, precum și potențiale numiri de noi miniștri în portofolii-cheie din Guvern. Noul președinte își va prelua funcția pe 22 decembrie 2014. Procesul numirii unui nou premier presupune nominalizarea de către președinte, urmată de aprobarea acestuia de către Parlament, ceea ce ar prelungi până în 2015 incertitudinea cu privire la schimbarea miniștrilor-cheie care ar putea influența direct procesul decizional cu privire la aprobarea proiectului", se spune în raportul pe trimestrul III al Gabriel Resources.

Iohannis: Explorare da, exploatare nu încă

În octombrie, Iohannis și-a asumat un angajament referitor la proiectele de exploatare de resurse naturale care pun probleme mediului sau comunităţilor.

"Nu voi accepta proiecte care nu sunt bine verificate şi care pun în pericol comunitatea din zonă sau mediul. Ca să fiu mai specific, nu voi accepta să fie promovate proiecte tip Roşia Montană", declara candidatul ACL.

Întrebat dacă prin angajamentul său le transmite investitorilor americani că nu au nicio şansă la exploatarea gazelor de şist, Iohannis a negat, adăugând că prin acest mesaj le spune tuturor că primele criterii care trebuie să conteze în ceea ce priveşte exploatările sunt siguranţa oamenilor din comunitate şi evitarea pagubelor de mediu.

"Dacă tehnologia garantează aceste lucruri, este foarte bine şi se poate face următorul pas. Dacă nu, nu", a completat el.

În ceea ce priveşte folosirea fracturării hidraulice pentru extragerea gazelor de şist, el a susţinut că există discuţii între specialişti şi că nu există o poziţie clară în această chestiune.

În octombrie anul trecut, Iohannis declara, răspunzând unei întrebări, că i se pare un lucru "excepțional de bun" faptul că autoritățile din Vaslui au avizat explorarea gazelor de șist de către o firmă străină, adăugând că statul român este "incapabil" să facă astfel de investiții.

"Mi se pare un lucru excepțional de bun. Noi trebuie să știm ce resurse avem. Că le exploatăm apoi sau nu, este partea a doua. Dar, să stai așa pe o țară și să nu știi ce ai, este total greșit. Și dacă metode și tehnologii noi permit explorări mai detaliate, mai bune decât cele de dinainte, sunt de părere că trebuie făcute", a răspuns Iohannis.

"Dacă apare o consecință negativă, ea apare în locul unde se petrece exploatarea și, de aceea, este bine ca politicienii să cântărească foarte bine dacă e nevoie de activitatea respectivă, cu urmările negative cu tot. Dar să condamni paușal explorări și exploatări prin firme străine mi se pare absolut exagerat. Economia românească funcționeaza datorită investitorilor străini. Dacă i-am scoate și ar rămâne numai ai noștri, ar rămâne foarte, foarte puțină economie. Eu cred că politica României în ultimii 23 de ani a fost corectă, în sensul de a atrage investiții străine în România, care și creează locuri de muncă", a mai spus Iohannis, adăugând că "e bine să nuanțăm aceste lucruri și să devenim mai puțin xenofobi economic".

În iunie anul acesta, Iohannis declara că agreează ideea explorării gazelor de şist, dar se împotriveşte, deocamdată, exploatării.

„Explorarea, da. Exploatarea, părerea mea, putem să o lăsăm mai încet. Trebuie să ştii ce ai. Exploatarea este încă discutabilă. Urmările nu sunt suficient de bine studiate. Cred că nu întotdeauna trebuie folosit tot ce se poate, tehnologic. Lumea nu se termină nici mâine, trebuie să avem răbdare şi să aşteptăm tehnologii mai bune, dar trebuie să le lăsăm ceva şi celor care vin după noi. Dacă ne apucăm să exploatăm sălbatic, există riscul că se epuizează resursele. În anumite domenii, trebuie să avem şi răbdare, să vedem cum evoluează piaţa, cum evoluează tehnologia“, spunea Klaus Iohannis.

Redevențe pentru comunități locale, primării și proprietari de terenuri

Pe de altă parte, în programul său electoral, Iohannis arăta că comunitățile locale și proprietarii terenurilor pe care se exploatează resurse minerale ar trebui să primească o parte din redevențele plătite de companiile de exploatare, redevențe care, în prezent, merg integral la bugetul central de stat.

"Cred că este necesar să implicăm mai mult comunităţile locale în acest proces de creştere a independenţei energetice a ţării noastre. Din acest motiv, cred că este necesară modificarea legislaţiei, pentru ca o parte din redevenţele către bugetul central să fie reorientate către comunităţile locale şi chiar către proprietarii terenurilor, aşa cum se întâmplă în SUA. În acest fel, cetăţenii, comunităţile locale vor beneficia de prosperitate şi vor simţi că sunt parteneri ai statului în acest proces", se arăta în programul electoral al lui Iohannis, intitulat "România lucrului bine făcut".

Iohannis mai spunea că trebuie finalizat procesul de evaluare a potenţialului unor noi resurse în România, "cele neconvenţionale, pentru a vedea clar ce perspective avem, iar înainte de a se pune problema începerii exploatării, care sunt cele mai sigure metode din punct de vedere tehnic, care pot îndeplini atât criteriul eficienţei producţiei, cât şi pe cel al protejării mediului". Asta în contextul în care, potrivit lui Iohannis, "securitatea energetică este o componentă extrem de importantă a securităţii naţionale".

"În egală măsură, voi susține și încuraja măsurile de dezvoltare a alternativei la energia convențională, prin dezvoltarea și exploatarea resurselor energetice regenerabile, în cadrul unor strategii integrate care să vizeze în mod unitar crearea de avantaje strategice României (pentru a putea deveni un hub energetic regional), asigurarea independenței energetice, protejarea infrastructurilor critice, dar și, prin politicile de prețuri, a consumatorilor casnici", promitea candidatul ACL.

Ideea împărțirii banilor colectați din redevențe între bugetul central și bugetele locale a mai fost vehiculată, de mai multe ori, în ultimii ani, de către premierul Victor Ponta, și el candidat la președinție, din partea PSD, ca și de fostul prim-ministru Emil Boc.

În județul Sibiu, în a cărui reședință Iohannis este primar, se află câteva dintre cele mai importante perimetre de exploatare de gaze naturale ale producătorului de stat Romgaz Mediaș. Contribuția Romgaz și Transgaz, operatorului sistemului național de transport al gazelor naturale, reprezintă cam 25% din bugetul local neconsolidat al municipiului Mediaș din județul Sibiu, potrivit autorităților locale.

În octombrie anul trecut, premierul Ponta declara că, prin modificarea Legii petrolului, banii colectaţi din redevenţe vor fi împărţiţi între bugetul central şi bugetele locale, fără să mai fie vărsaţi integral în bugetul de stat, conform sistemului aplicat până în prezent.

"Acum, toată redevenţa merge în bugetul central şi cred că e o greşeală, pentru că, într-adevăr, autoritatea locală şi oamenii din zonă spun <eu ce câştig?>. Cred că trebuie să găsim în noua lege a redevenţelor o împărţire a veniturilor din redevenţe între bugetul central şi autoritatea locală. Eu această opinie o susţin şi am cerut să fie inclusă în noua lege a redevenţelor care trebuie adoptată în 2014", spunea Ponta.

La finalul anului 2011, guvernul Boc anunța că va adopta o ordonanță de urgență care ar fi urmat să stipuleze că o cotă de 20% din redevențele percepute titularilor de licenţe pentru activitatea de prospecţiune, explorare sau exploatare de resurse minerale va fi cedată la bugetul local al unităţii administrativ-teritoriale pe raza căreia se află perimetrele cu resurse. În cele din urmă, ordonanța de urgență nu a mai fost adoptată.

S-a scăpat Ponta la informații confidențiale?

Pe de altă parte, premierul Victor Ponta a declarat, recent, în campania electorală, că România se pare că nu dispune de gaze de şist şi s-a bătut, astfel, pe ceva ce nu are.

El a susţinut declaraţia la Antena 3, după ce a arătat că România trebuie să fie independentă energetic şi să aibă propriile resurse off-shore şi convenţionale, iar moderatorul i-a propus ca "povestea cu gazele de şist" să fie amânată puţin, deoarece resursele existente în Marea Neagră asigură independenţa energetică a ţării pentru 30 ani, în timp ce gazele de şist reprezintă o temă controversată care aduce multe puncte defavorabile oricărui politician care o susţine.

"Oricum s-a amânat, pentru că...se pare că nu avem gaze de şist, ne-am bătut foarte tare pe ceva ce nu avem. Nu cred că ne-am bătut pe ceva care exista", a spus Ponta, fără a dori să prezinte detalii, motivând că nu poate spune mai mult de atât.

Mai devreme cu o lună, ministrul Economiei, Constantin Niţă, afirma că România poate fi jucătorul principal în domeniul energetic, iar exploatarea gazelor de şist va trebui să fie acceptată de majoritatea statelor, spunând că România are un avantaj extraordinar, deoarece dispune de toate resursele energetice posibile.

Contactați de Reuters, cei de la Chevron au declarat că nu au finalizat încă evaluarea potențialului resurselor de gaze de șist ale României.

"Chevron analiează datele colectate în cursul operațiunilor de prospectare și explorare, pentru a înțelege mai bine potențialul resurselor de gaze de șist. După ce analiza va fi finalizată, rezultatele vor fi furnizate Agenției Naționale pentru Resurse Minerale (ANRM) și vor rămâne în custodia statului român", au declarat, pentru Reuters, reprezentanții Chevron.

România este cea de-a treia cea mai independentă energetic țară din UE. Potrivit estimărilor US Energy Information Administration, România ar putea dispune de resurse de gaze de șist recuperabile tehnic de 1.444 miliarde de metri cubi.

În luna iulie, compania Chevron a finalizat activităţile de explorare a gazelor de şist la sonda de la Siliştea-Pungeşti, judeţul Vaslui, după două luni de foraj la adâncimi de 3.000 de metri, precizând atunci că informaţiile obţinute pe parcursul operaţiunilor vor fi analizate pentru stabilirea potenţialului zăcământului.

Compania Chevron a demarat, la începutul lunii mai, lucrările de explorare a gazelor de şist în extravilanul localităţii vasluiene Siliştea, comuna Pungeşti, fiind prima locaţie din România unde compania petrolieră a început prospecţiunile pentru identificarea unor posibile zăcăminte neconvenţionale.

Societatea Chevron România mai deţine trei acorduri de mediu în judeţul Vaslui pentru explorarea gazelor de şist în localităţile Păltiniş – Băceşti, Popeni – Găgeşti şi Puieşti. De asemenea, compania petrolieră a mai obţinut, în aprilie 2014, şi cea de-a doua autorizaţie de construire pentru amplasarea unei noi sonde de explorare în perimetrul deţinut la Puieşti.

După ce compania Chevron a obţinut, în 3 octombrie 2013, autorizaţie de construire pentru amplasarea în judeţul Vaslui a primei sonde de explorare a gazelor de şist în România, la Pungeşti au avut loc mai multe proteste violente ale localnicilor.

Chevron mai deține trei licențe de explorare de gaze de șist pe litoralul Mării Negre, pentru concesiunile Adamclisi, Costinești și Vama Veche.

Bloomberg: Deprecierea petrolului afectează industria petrolieră de șist din SUA și băncile de investiții de pe Wall Street

Category: Piete Internationale
Creat în Thursday, 20 November 2014 12:44

Screen Shot 2014-11-20 at 09.30.59Screen Shot 2014-11-20 at 09.30.59Marele câștigător al evoluției descendente a prețului petrolului, cel puțin din punct de vedere geostrategic, este guvernul american, este opinia unanimă a analiștilor și specialiștilor citați de presa internațională.

În timp principalii concurenți de pe piața petrolului, Rusia și statele membre OPEC suferă de pe urma reducerii prețului țițeiului West Texas Intermediate (WTI) cu numai puțin de 32%, 73,25$/baril față de maximul de 197,73 $/baril, atins pe 20 iunie, SUA pare avea o situație de invidiat, bugetul său nedepinzând ca celelalte state mari producătoare, de veniturile din vânzarea petrolului.

Cu toate că guvernul SUA pare situat confortabil, nu aceșați lucru se poate spune de economia sa, sau cel puțin de o parte din aceasta. La un preț situat în jurul cifrei de 75 de $/baril, prețul estimat de Goldman Sachs pentru primele trei luni ale anului viitor, numai puțin de 19 regiuni de exploatare a petrolului din formațiuni de șisturi cristaline nu vor mai fi profitabile, potrivit Bloomberg New Energy Finance.

Aceste zăcăminte, printre care Eaglebine și Eagle Ford din Estul și Sudul Texas-ului, au produs aproximativ 413 mii de barili pe zi, mai mult de 40% din majorarea de producție, de 1,03 milioane de barili pe zi din ultimul an.

Majorarea producției SUA la mai mult de 9 milioane de barili pe zi a contribuit la majorarea ofertei la nivel global, care a rezultat în reducerea prețurilor la țiței cu aproximatv 32% în ultimele patru luni.

Revoluția tehnologiei de șist nu funcționează la 80$

Calculul efectuat de Bloomberg ia în calcul costul de producție, redevențele și costul cu transportul și arată că anumite zăcăminte nu vor putea fi profitabile la prețurile curente. Companii precum SandRidge Energy Inc. și Goodrich Petroleum Corp. afirmă că intenționează să extragă mai mult petrol la prețuri mai mici pentru a putea supraviețui.

“Toată lumea încearcă să se laude că va face față unuli preț de 80 $, însă acesta este doar praf în ochi. Adevărul este că revoluția tehnologiei de șist nu funcționează la 80$, punct", a declarat Daniel Dicker, președinte al MercBloc Wealth Management Solutions firmă de trading cu 25 de ani de experiență pe New York Mercantile Exchange.

Estimările cu privire la prețul de la care exploatarea petrolului din formațiuni de șist este profitabilă diferă de la specialiști la specialiști. Dacă Agenția Internațională pentru Energie (AIE) susține că 96% din producția americană de petrol de șist este profitabilă și la un preț de 80 $/baril, analiștii de la Sanford C. Bernstein LLC susțin că o treime din producția suplimentar adăugată în primele trei luni ale acestui an devine neprofitabilă la acest preț.

Bakken și Permian își permit un preț cuprins între 55 și 65 $

Profitabilitatea acestei industrii depinde de adâncimea și densitatea formațiunilor de șisturi cristaline, de accesul la rețelele de transport al petrolului și de mix-ul dintre gazul și petrolul produs.

Operatorii zăcământului Tuscaloosa Marine din Louisiana și Mississippi au nevoie de un preț de 79,52 $/baril pentru a nu trece pe pierdere, ca urmare a faptuli că trebuie să sape la o adâncime mai mare de 2 mile.

Bazinul cu cel mai ieftin preț de vânzare menit să acopere costurile este Green River din Colorado și Wyoming, cu preț estimat la doar 50,10 $/baril.

Mai multe companii, printre care Continental Resources Inc. (CLR) și SandRidge, ambele situate în Oklahoma City, au anunțat reducerea cheltuielilor de capital în perioada următoare ca urmare a prețului redus al petrolului.

În contrast cu cele 19 regiuni care vor fi afectate de ieftinirea prețului petrolului, cele mai productive zăcăminte din SUA, Bakken, din Dakoda de Nord și Permian și mare parte din Eagle Ford din Texas au produs 4,7 milioane de barili pe zi și vor rămâne profitabile la un preț internațional cuprins între 55 și 65 $/baril, potrivit lui Manuj Nikhanj, analist la Investment Technology Group Inc.

Însă ceea ce contează mai mult decât prețul la care beneficile egalează costurile de producție este faptul că prețurile mai mici reduc lichiditățile companiilor, menite a fi investite în noi capacități de producție.

iMWaTWTEyQVY

Băncile de investiții sunt expuse pe piața mărfurilor

Companiile petroliere din domeniul exploatării petrolului provenit din formațiuni de șist nu sunt singurele companii americane care suferă de pe urma prețului scăzut al petrolului. Potrivit unui raport al unei comisii de specialitate a Senatului american, citat de Bloomberg, și băncile de investiții de pe Wall Street expuse pe piața mărfurilor au probleme cu calculele contabile. Astfel, Morgan Stanley , care a împrumutat 107.3 miliarde dolari de la FED în septembrie 2008, deținea în contabilitate numai puțin de 12,3 milioane de barili de petrol, în valoare de circa 979 milioane dolari în 2010. Expunerile băncilor de investiții pe piața comoditties reprezintă o risc considerabil pentru instituțiile financiare din cauza posibilității de scăderea prețurilor. {jathumbnailoff}

Ponta: "Se pare că nu avem gaze de șist". Chevron: "Încă analizăm datele obținute din prospectare și explorare"

Category: Explorare si Productie
Creat în Monday, 10 November 2014 15:02

Protest gaze de sistRomânia se pare că nu dispune de gaze de şist şi s-a bătut, astfel, pe ceva ce nu are, a declarat, duminică seara, în cadrul unei emisiuni televizate, premierul Victor Ponta.

El a susţinut declaraţia la Antena 3, după ce a arătat că România trebuie să fie independentă energetic şi să aibă propriile resurse off-shore şi convenţionale, iar moderatorul i-a propus ca "povestea cu gazele de şist" să fie amânată puţin, deoarece resursele existente în Marea Neagră asigură independenţa energetică a ţării pentru 30 ani, în timp ce gazele de şist reprezintă o temă controversată care aduce multe puncte defavorabile oricărui politician care o susţine, transmite Mediafax.

"Oricum s-a amânat, pentru că...se pare că nu avem gaze de şist, ne-am bătut foarte tare pe ceva ce nu avem. Nu cred că ne-am bătut pe ceva care exista", a spus Ponta, fără a dori să prezinte detalii, motivând că nu poate spune mai mult de atât.

El a precizat că gazele convenţionale din Marea Neagră sunt în explorare.

În urmă cu o lună, ministrul Economiei, Constantin Niţă, afirma că România poate fi jucătorul principal în domeniul energetic, iar exploatarea gazelor de şist va trebui să fie acceptată de majoritatea statelor, spunând că România are un avantaj extraordinar, deoarece dispune de toate resursele energetice posibile.

Contactați de Reuters, cei de la Chevron au declarat că nu au finalizat încă evaluarea potențialului resurselor de gaze de șist ale României.

"Chevron analiează datele colectate în cursul operațiunilor de prospectare și explorare, pentru a înțelege mai bine potențialul resurselor de gaze de șist. După ce analiza va fi finalizată, rezultatele vor fi furnizate Agenției Naționale pentru Resurse Minerale (ANRM) și vor rămâne în custodia statului român", au declarat, pentru Reuters, reprezentanții Chevron.

România este cea de-a treia cea mai independentă energetic țară din UE. Potrivit estimărilor US Energy Information Administration, România ar putea dispune de resurse de gaze de șist recuperabile tehnic de 1.444 miliarde de metri cubi.

În luna iulie, compania Chevron a finalizat activităţile de explorare a gazelor de şist la sonda de la Siliştea-Pungeşti, judeţul Vaslui, după două luni de foraj la adâncimi de 3.000 de metri, precizând atunci că informaţiile obţinute pe parcursul operaţiunilor vor fi analizate pentru stabilirea potenţialului zăcământului.

Compania Chevron a demarat, la începutul lunii mai, lucrările de explorare a gazelor de şist în extravilanul localităţii vasluiene Siliştea, comuna Pungeşti, fiind prima locaţie din România unde compania petrolieră a început prospecţiunile pentru identificarea unor posibile zăcăminte neconvenţionale.

Societatea Chevron România mai deţine trei acorduri de mediu în judeţul Vaslui pentru explorarea gazelor de şist în localităţile Păltiniş – Băceşti, Popeni – Găgeşti şi Puieşti. De asemenea, compania petrolieră a mai obţinut, în aprilie 2014, şi cea de-a doua autorizaţie de construire pentru amplasarea unei noi sonde de explorare în perimetrul deţinut la Puieşti.

După ce compania Chevron a obţinut, în 3 octombrie 2013, autorizaţie de construire pentru amplasarea în judeţul Vaslui a primei sonde de explorare a gazelor de şist în România, la Pungeşti au avut loc mai multe proteste violente ale localnicilor.

Chevron mai deține trei licențe de explorare de gaze de șist pe litoralul Mării Negre, pentru concesiunile Adamclisi, Costinești și Vama Veche.

Serbia și-ar putea plăti datoriile către Gazprom pentru gazele importate cedându-le rușilor o parte din cel mai mare combinat petrochimic sârb

Category: Batalia pe Resurse
Creat în Wednesday, 08 October 2014 12:21

nis gazprom neft 60232200Gigantul rus de stat Gazprom ar putea prelua o parte din acțiunile celui mai mare combinat petrochimic din Serbia, HIP-Petrohemija, controlat de statul sârb, în contul datoriilor pe care Belgradul le are față de Gazprom pentru gazele livrate de ruși și neplătite de sârbi până în prezent. Preluarea ar putea fi făcută prin intermediul companiei petroliere sârbe NIS, controlată de rușii de la Gazprom Neft, brațul petrolier al Gazprom, care deține deja aproape 13% din combinatul petrochimic.

Asta în condițiile în care, în august, Ministerul de Interne al Serbiei a anunțat că va deschide o anchetă privind vânzarea de către statul sârb, în 2008, a companiei NIS către Gazprom Neft la un preț bănuit a fi fost mult subevaluat, într-un moment în care statul sârb avea mare nevoie ca Rusia să-și exercite dreptul de veto în Consiliul de Securitate al ONU pentru a evita recunoașterea de către organizația internațională a unei declarații de independență a provinciei Kosovo   

Ministrul de externe al Serbiei, Ivica Dacic, a declarat, în cursul unei vizite efectuate marți la Moscova, că datoriile Serbiei pentru gazele livrate de Gazprom ar putea fi șterse în schimbul preluării de către ruși a unei participații la HIP-Petrohemija, fără să precizeze cât de mare ar fi această participație, respectiv dacă în acest fel Gazprom ar deține controlul asupra companiei.

"Am purtat discuții astăzi și am convenit ca datoriile pentru gaze să fie plătite cu proprietăți ale statului sârb și aici vorbim de HIP-Petrohemija", a declarat Dacic la Moscova, potrivit presei sârbe, citate de businessneweurope.eu.

UE nu ține de cald la iarnă

Datoriile Serbiei față de Gazprom pentru livrările de gaze naturale se ridică la circa 180 de milioane de dolari, din care 148 de milioane pentru importurile din perioadele februarie-martie 2013 și martie-aprilie 2014, plus 34,8 milioane reprezentând datorii istorice pentru livrări de gaze din anii 1995-2001.

Inițial, Gazprom propusese stingerea datoriei istorice a Serbiei aferente livrărilor de gaze din 1995-2001 prin majorarea cu 3 dolari/mia de metri cubi a prețului plătit de sârbi pentru livrările de gaze de anul acesta ale rușilor.

În timpul vizitei la Moscova, ministrul de Externe de la Belgrad a cerut Rusiei să ia în calcul trasee alternative de aprovizionare cu gaze naturale a Serbiei, în condițiile în care livrările de gaze ale Gazprom către Serbia și alte țări est-europene prin intermediul Ucrainei au scăzut în ultima vreme.

În plus, autoritățile de la Belgrad au anunțat că Serbia este hotărâtă să meargă mai departe cu proiectul construcției sectorului sârbesc al gazoductului South Stream, lucrările urmând să înceapă cel mai târziu în noiembrie, în pofida opoziției Uniunii Europene față de acest proiect.

Dependenți de NIS

HIP-Petrohemija este cel mai mare combinat petrochimic din Serbia, cu o capacitate totală de producție de 600.000 de tone pe an. Compania, localizată în Pancevo, își generează circa 80% din veniturile anuale din exporturi, în principal în statele Uniunii Europene.

Statul sârb controlează direct aproape 55% din acțiunile combinatului, alți acționari fiind Fondul de Dezvoltare al Republicii Serbia, tot instituție de stat, cu 13,63% din titluri, monopolul sârb de stat în transportul, distribuția și tradingul de gaze naturale Srbijagas Novi Sad (13,38%), distribuitorul de stat regional de energie electrică Elektrovojvodina (4,87%) și municipalitatea din Pancevo (0,51%).

Compania petrolieră Naftna Industrija Srbije (NIS), care a aparținut statului sârb și acum este controlată de Gazprom Neft, divizia petrolieră a Gazprom, deține 12,72% din acțiunile HIP-Petrohemija. NIS, care are operațiuni și în România, este cel mai mare furnizor de țiței al combinatului. În plus, HIP-Petrohemija este total dependentă de rafinăria NIS Gazprom Neft de la Pancevo.

În timpul crizei financiare globale, combinatul a fost nevoit să-și întrerupă producția și și-a reluat-o doar după ce a primit sprijin financiar de la bugetul de stat al Serbiei și a ajuns la un acord cu NIS Gazprom Neft pentru restructurarea datoriilor neplătite pentru țițeiul livrat. În 2011, HIP-Petrohemija a semnat un acord strategic de cooperare cu NIS.

La începutul acestui an, ministrul Energiei de la Belgrad, Zorana, Mihajlovic, declara că statul sârb caută un investitor strategic care să intre în parteneriat cu combinatul, în vederea efectuării unor investiții pe termen lung necesare pentru dezvoltarea acestuia estimate la circa 200 de milioane de euro, ministrul precizând că, la acea dată, cei de la NIS nu erau interesați de acest parteneriat.

Cedare "cu cântec" către ruși

Pe de altă parte, în august, Ministerul de Interne al Serbiei a anunțat că va deschide o anchetă privind vânzarea de către statul sârb, în 2008, a companiei NIS către rușii de la Gazprom Neft.

La acea dată, multe voci politice din Serbia acuzau că prețul de vânzare a companiei a fost mult subevaluat, într-un moment în care statul sârb avea mare nevoie ca Rusia să-și exercite dreptul de veto în Consiliul de Securitate al ONU, pentru a evita recunoașterea de către organizația internațională a unei declarații de independență a provinciei Kosovo.

Gazprom Neft a cumpărat o participație de 51% la NIS în 2008, contractul fiind parafat când la guvernare se afla Partidul Democrat din Serbia, actualmente în opoziție. Monopolul sârb de petrol și gaze a fost vândut contra sumei de 400 de milioane de euro, în condițiile în care compania deținea, la acea dată, un capital de aproape 1 miliard de euro. Pe baza aceluiași acord între Moscova și Belgrad, sârbii le-au vândut tot atunci rușilor și 51% din acțiunile unei companii locale de gaze, însărcinate cu construirea sectorul sârb al gazoductului South Stream.

"O echipă specială de investigații va examina toate faptele și circumstanțele privind vânzarea NIS", a anunțat Ministerul de Interne de la Belgrad.

O companie de echipamente pentru gaze de şist şi-a deschis sediu în România

Category: Explorare si Productie
Creat în Tuesday, 07 October 2014 14:34

SaltelCompania internaţională Saltel Industries, care activează pe piaţa echipamentelor şi serviciilor pentru industria de petrol şi gaze, cu un segment aparte pentru echipamente pentru fracturarea hidraulică, şi-a deschis recent sediu în România, în Prahova.

Potrivit informaţiilor Energy Report, ca director al companiei din România figurează, în acte cel puţin, Jean-Louis Saltel, care este tocmai fondatorul grupului.

Saltel Industries este una dintre companiile care au mizat în ultimii ani pe boom-ul gazelor de şist în ţări precum Canada , SUA, Australia şi altele. De altfel, grupul, cu sediul central situat în Rennes ( Franța ) are în prezent doar 110 de angajaţi pe Glob . Saltel Industries are filiale în Canada, SUA, Argentina , Australia şi, din iunie 2014, şi în România.

Sediul social al companiei este în satul Pleaşa, comuna Bucov din Prahova iar capitalul social de început este de 44.000 de lei, capital străin, vărsat integral.

Jean-Louis Saltel, de 63 de ani, a înfiinţat compania în urmă cu 10 ani, după ce înainte a fost timp de 10 ani preşedinte al companiei Drillflex. Saltel a vândut Drillflex companiei Schlumberger în anul 2002.

Rămâne de văzut cine vor fi clienţii Saltel în România, atât pe piaţa convenţională de petrol şi gaze cât şi pentru gazele neconvenţionale.

 

Chevron România a mai plusat cu 34,5 mil. $ la capitalul social în acest an

Category: Explorare si Productie
Creat în Monday, 06 October 2014 19:07

Chevron se apuca BUUNChevron România Exploration and Production şi-a majorat capitalul social cu 5,5 milioane de dolari la sfârşitul verii şi cu 29 milioane de dolari în primăvară, sumă subscrisă şi vărsată integral de asociatul unic Chevron Romania Holding BV, se arată în două decizii ale companiei, consultate de Energy Report.

La fel ca în cazul majorărilor de capital precedente, Chevron a apelat la avocaţii de la Pachiu şi Asociaţii.

Precedenta majorare de capital a fost de 34 milioane de dolari şi a fost decisă în 23 septembrie 2013.

Ca urmare a majorărilor, la momentul actual, capitalul social al companiei care caută gaze de şist în România este de 507.961.800 lei.

Printre cele mai recente anunţuri făcute de compania americană în ceea ce priveşte explorările de gaze de şist este acela că a „activităţile de explorare au fost finalizate la sonda din apropierea satului Siliştea, judeţul Vaslui (...) În prezent, Chevron analizează informaţiile obţinute atât pe parcursul operaţiunilor de foraj, cât şi în urma investigaţiilor geo-fizice de sondă, pentru a înţelege potenţialul de resurse de gaze naturale din argilite“.

Compania americană a obţinut în judeţul Vaslui acorduri de mediu pentru începerea explorării în patru perimetre: Popeni 1A (comuna Găgeşti), Siliştea 1A (comuna Pungeşti), Păltiniş 1A (comuna Băceşti) şi Puieşti (comuna Puieşti). Compania petrolieră a obţinut, în aprilie 2014, cea de-a doua autorizaţie de construire pentru amplasarea unei noi sonde de explorare în perimetrul deţinut la Puieşti.

Pe de altă parte, aşa cum scria de curând Energy Report, din Registrul de Transparență rezultă că, anul trecut, Chevron a dat pe lobby în România până la 1 milion de euro, ca sumă estimativă.

 

Elena Udrea vrea "o uniune a energiei rezilientă şi o politică privind schimbările climatice orientată spre viitor", dar nu și gaze de șist

Category: Batalia pe Resurse
Creat în Thursday, 02 October 2014 08:05

Screenshot 2014-10-02 12.54.06Candidatul la președinție al Partidului Mișcarea Populară (PMP), Elena Udrea, vrea, la nivel european, "o uniune a energiei rezilientă şi o politică privind schimbările climatice orientată spre viitor", pronunțându-se, totodată, împotriva exploatării gazelor de șist prin metoda fracturării hidraulice.

Astfel, în programul electoral al Elenei Udrea se menționează că obiectivul UE în domeniul energetic este finalizarea pieţei interne a energiei, prin dezvoltarea politicii energetice a Uniunii, acolo unde România îşi are propriile interese de a fi în prim planul deciziei, dar şi continuarea politicii ambiţioase pentru combaterea schimbărilor climatice.

"Măsurile cele mai importante sunt diversificarea surselor de energie şi reducerea dependenţei energetice, interconectarea infrastructurilor şi „unirea” puterii de negociere în raport cu ţările terţe, negocierea în plan internaţional a unui acord relevant pentru combaterea unitară a schimbărilor climatice", se afirmă în programul electoral al Elenei Udrea.

Candidatul PMP mai spune că "regiunea extinsă a Mării Negre rămâne o zonă de interes strategic deosebit, prin prisma poziţiei geografice, dar şi a rolului pe care-l poate juca în transportul de hidrocarburi şi resurse energetice, în asigurarea securităţii energetice a României şi contribuţia substanţială, pe acestă dimensiune, la nivelul UE".

Pe de altă parte, într-un interviu recent la Adevarul.ro, preluat de Hotnews, Udrea s-a pronunțat împotriva exploatării gazelor de șist până când nu se vor găsi metode "cert nepoluante", în condițiile în care, susține ea, este cunoscut faptul că fracturarea hidraulică este nocivă pentru mediu.

"Până acum știm că exploatarea gazelor de șist se face prin fracturare hidraulică. Știm că e nociv pentru mediu și pentru oamenii care locuiesc în zona de exploatare. Deci, în aceste condiții, nu cred că trebuie să trecem la exploatarea gazelor de șist. Dacă în viitor se vor descoperi metode cert nepoluante, da, dar în aceste condiții, nu", a spus Elena Udrea, răspunzând unei întrebări în acest sens.

Programul electoral al lui Iohannis: Proprietarii terenurilor cu resurse minerale ar trebui să primească redevențe, ca în SUA

Category: Contabilitate si Fiscalitate
Creat în Monday, 29 September 2014 21:54

Iohannis cascaComunitățile locale și proprietarii terenurilor pe care se exploatează resurse minerale ar trebui să primească o parte din redevențele plătite de companiile de exploatare, redevențe care, în prezent, merg integral la bugetul central de stat, susține candidatul la președinție al Alianței Creștin-Liberale (ACL) PNL-PDL, Klaus Iohannis, totodată primar al municipiului Sibiu din județul omonim, regiune în care se află câteva dintre cele mai importante perimetre de exploatare de gaze naturale ale producătorului de stat Romgaz.

"Cred că este necesar să implicăm mai mult comunităţile locale în acest proces de creştere a independenţei energetice a ţării noastre. Din acest motiv, cred că este necesară modificarea legislaţiei, pentru ca o parte din redevenţele către bugetul central să fie reorientate către comunităţile locale şi chiar către proprietarii terenurilor, aşa cum se întâmplă în SUA. În acest fel, cetăţenii, comunităţile locale vor beneficia de prosperitate şi vor simţi că sunt parteneri ai statului în acest proces", se arată în programul electoral al lui Iohannis, intitulat "România lucrului bine făcut".

Iohannis spune că trebuie finalizat procesul de evaluare a potenţialului unor noi resurse în România, "cele neconvenţionale, pentru a vedea clar ce perspective avem, iar înainte de a se pune problema începerii exploatării, care sunt cele mai sigure metode din punct de vedere tehnic, care pot îndeplini atât criteriul eficienţei producţiei, cât şi pe cel al protejării mediului". Asta în contextul în care, potrivit lui Iohannis, "securitatea energetică este o componentă extrem de importantă a securităţii naţionale".

"În egală măsură, voi susține și încuraja măsurile de dezvoltare a alternativei la energia convențională, prin dezvoltarea și exploatarea resurselor energetice regenerabile, în cadrul unor strategii integrate care să vizeze în mod unitar crearea de avantaje strategice României (pentru a putea deveni un hub energetic regional), asigurarea independenței energetice, protejarea infrastructurilor critice, dar și, prin politicile de prețuri, a consumatorilor casnici", promite candidatul ACL.

Banii din redevențe fac cu ochiul primarilor

Ideea împărțirii banilor colectați din redevențe între bugetul central și bugetele locale a mai fost vehiculată, de mai multe ori, în ultimii ani, de către premierul Victor Ponta, și el candidat la președinție, din partea PSD, ca și de fostul prim-ministru Emil Boc.

În județul Sibiu, în a cărui reședință Iohannis este primar, se află câteva dintre cele mai importante perimetre de exploatare de gaze naturale ale producătorului de stat Romgaz Mediaș. Contribuția Romgaz și Transgaz, operatorului sistemului național de transport al gazelor naturale, reprezintă cam 25% din bugetul local neconsolidat al municipiului Mediaș din județul Sibiu, potrivit autorităților locale.

În octombrie anul trecut, premierul Ponta declara că, prin modificarea Legii petrolului, banii colectaţi din redevenţe vor fi împărţiţi între bugetul central şi bugetele locale, fără să mai fie vărsaţi integral în bugetul de stat, conform sistemului aplicat până în prezent.

"Acum, toată redevenţa merge în bugetul central şi cred că e o greşeală, pentru că, într-adevăr, autoritatea locală şi oamenii din zonă spun <eu ce câştig?>. Cred că trebuie să găsim în noua lege a redevenţelor o împărţire a veniturilor din redevenţe între bugetul central şi autoritatea locală. Eu această opinie o susţin şi am cerut să fie inclusă în noua lege a redevenţelor care trebuie adoptată în 2014", spunea Ponta.

La finalul anului 2011, guvernul Boc anunța că va adopta o ordonanță de urgență care ar fi urmat să stipuleze că o cotă de 20% din redevențele percepute titularilor de licenţe pentru activitatea de prospecţiune, explorare sau exploatare de resurse minerale va fi cedată la bugetul local al unităţii administrativ-teritoriale pe raza căreia se află perimetrele cu resurse. În cele din urmă, ordonanța de urgență nu a mai fost adoptată.

Iohannis și gazele de șist

În iunie, Iohannis declara că agreează ideea explorării gazelor de şist, dar se împotriveşte, deocamdată, exploatării.

„Explorarea, da. Exploatarea, părerea mea, putem să o lăsăm mai încet. Trebuie să ştii ce ai. Exploatarea este încă discutabilă. Urmările nu sunt suficient de bine studiate. Cred că nu întotdeauna trebuie folosit tot ce se poate, tehnologic. Lumea nu se termină nici mâine, trebuie să avem răbdare şi să aşteptăm tehnologii mai bune, dar trebuie să le lăsăm ceva şi celor care vin după noi. Dacă ne apucăm să exploatăm sălbatic, există riscul că se epuizează resursele. În anumite domenii, trebuie să avem şi răbdare, să vedem cum evoluează piaţa, cum evoluează tehnologia“, spunea Klaus Iohannis.

Anul trecut, în octombrie, Iohannis declara, răspunzând unei întrebări, că i se pare un lucru "excepțional de bun" faptul că autoritățile din Vaslui au avizat explorarea gazelor de șist de către o firmă străină, adăugând că statul român este "incapabil" să facă astfel de investiții.

"Mi se pare un lucru excepțional de bun. Noi trebuie să știm ce resurse avem. Că le exploatăm apoi sau nu, este partea a doua. Dar, să stai așa pe o țară și să nu știi ce ai, este total greșit. Și dacă metode și tehnologii noi permit explorări mai detaliate, mai bune decât cele de dinainte, sunt de părere că trebuie făcute", a răspuns Iohannis.

"Dacă apare o consecință negativă, ea apare în locul unde se petrece exploatarea și, de aceea, este bine ca politicienii să cântărească foarte bine dacă e nevoie de activitatea respectivă, cu urmările negative cu tot. Dar să condamni paușal explorări și exploatări prin firme străine mi se pare absolut exagerat. Economia românească funcționeaza datorită investitorilor străini. Dacă i-am scoate și ar rămâne numai ai noștri, ar rămâne foarte, foarte puțină economie. Eu cred că politica României în ultimii 23 de ani a fost corectă, în sensul de a atrage investiții străine în România, care și creează locuri de muncă", a mai spus Iohannis, adăugând că "e bine să nuanțăm aceste lucruri și să devenim mai puțin xenofobi economic".

East West Petroleum: Business-ul nostru vizează doar resursele convenționale. Cine a încercat altceva în Europa a eșuat!

Category: Explorare si Productie
Creat în Monday, 29 September 2014 12:24

EWP“Suntem implicați numai în explorarea și dezvoltarea zăcămintelor convenționale", au declarat reprezentanții East West Petroleum (EWP), într-un interviu acordat Energy Report, infirmând astfel zvonurile potrivit cărora, alături de partenerii lor de la NIS Petrol, ar fi implicați în exploatarea de gaze de șist în cele patru perimetre pe care le-au obținut în Vestul României.

În plus, oficialii EWP susțin că, în opinia lor, companiile care au investit masiv în explorarea și exploatarea de gaze de șist în Europa, au înregistrat un eșec total.

"Strategic, am ajuns la concluzia că este în interesul nostru să ne ocupăm numai de explorarea resurselor convenționale. Celelalte companii care au investit în explorarea și exploatarea de resurse neconvenționale nu au au avut prea mult succes în Europa. Au cheltuit sute de milioane de dolari și a rezultat un eșec total. Noi credem că am adoptat un bun model de business, în timp ce alte companii, care au optat pentru un alt model de business au cheltuit o mulțime de bani pentru nimic", a afirmat Herb Dhaliwal, director al EWP.

Decizie tehnică

"În plus, echipele noastre tehnice, și ale East West Petroleum și ale NIS, ne-au recomandat să ne concentrăm pe resursele convenționale. Statele Unite ale Americii au o altă climă, o altă structură a solului, alte roci, o geologie diferită, iar companiile care au încercat să transfere acea tehnologie aici, î Europa, n-au reușit. De asemenea, perimetrele pentru care am obținut licențe în România, sunt perimetre cu un potențial de resurse convenționale, nu neconvenționale", susține și David Sidoo, CEO-ul companiei.

Un alt argument favorabil modelului de business adoptat de EWP este acela că resursele neconvenționale implică costuri mai mari și sunt mai greu exploatabile comercial.

"Nu este un motiv financiar în sensul în care nu avem banii necesar pentru investițiile în resurse neconvenționale, ci mai degrabă o decizie tehnică, echipele noastre ne-au recomandat explorarea și exploatarea de resurse convenționale. Nici nu știu de unde a apărut știrea că ne ocupăm de exploatarea de gaze de șișt”, a declarat David Sidoo.

EWP și NIS au probleme cu accesul la perimetrele câștigate

În 2011, NIS Petrol și compania canadiana East West Petroleum - EWP au semnat un acord de farm-out pentru patru perimetre, EX2 Tria, EX3 Băile Felix, EX7 Periam și EX8 Biled, câștigate de EWP prin ofertă publică, asociată celei de-a 10-a runde. În baza acestui acord, EWP deține o participație de 15%, iar restul de 85%, precum și statutul de operator, îi revin companiei NIS Petrol.

Anul acesta, cei de la NIS și EWP au solicitat Agenției Naționale pentru Resurse Minerale (ANRM) prelungirea cu 2 ani și jumătate, de la 3 la 5,5 ani, a perioadei de explorare prevăzute în acordul de concesiune cu privire la perimetrul de hidrocarburi EX 2 Tria, din județul Bihor, la care NIS deține 85% din drepturi și calitatea de operator al concesiunii. NIS a înaintat această solicitare ANRM din cauza întârzierii masive a lucrărilor de prospecțiuni seismice pe concesiunea respectivă, cauzată de refuzul proprietarilor și autorităților locale din zonă de a permite accesul companiei la terenurile pe care ar urma să se deruleze prospecțiunile, refuz motivat, potrivit presei locale, prin suspiciunea că cei de la NIS vizează exploatarea de gaze de șist, prin fracturare hidraulică. {Jathumbnailoff}

Perimetre EWP

 

Guvernul britanic va permite forajul după gaze de șist fără acordul proprietarilor terenurilor pe care se va fora

Category: Explorare si Productie
Creat în Monday, 29 September 2014 09:06

UK Fracking LandownersForajul orizontal prin fracturare hidraulică după zăcăminte de gaze de șist fără acordul proprietarilor terenurilor pe care se forează va fi permis de către guvernul britanic, prin modificarea în acest sens a legislației în prezent în vigoare, în pofida opoziției publice masive față de acest proiect, a anunțat executivul de la Londra.

Peste 99% dintre persoanele care au răspuns consultării publice inițiate de guvern pe această temă se opun modificării legislative vizate de cabinet, prin care companiile de petrol și gaze vor putea fora după gaze de șist pe terenuri proprietate privată fără să mai fie nevoite să obțină mai întâi acordul proprietarilor terenurilor respective, scrie The Telegraph.

Însă miniștrii au anunțat că nu vor ține seama de rezultatele acestei consultări publice, insistând asupra faptului că schimbarea legislației va ajuta la "întărirea securității energetice naționale".

Potrivit legislației în prezent în vigoare, dacă un proprietar refuză să-și dea acordul pentru a se fora pe sub terenul său, compania care vrea să exploreze după gaze de șist trebuie să obțină un ordin judecătoresc de acordare a accesului pe proprietate, în virtutea licenței de explorare și exploatare primite de firmă de la guvernul britanic, care administrează resursele subsolului, aflate în proprietate publică. Tot instanța va stabili și despăgubirea cuvenită proprietarului pe sub terenul căruia se forează.

Interes public

Cel mai adesea, explorarea după gaze de șist presupune atât foraj vertical, cât și orizontal, uneori pe lungimi și mai mari de doi kilometri. Potrivit legislației britanice, companiile au nevoie de acordul tuturor proprietarilor pe sub terenurilor cărora intenționează să foreze, întrucât, în caz contrar, riscă să fie acuzate de violare de proprietate. Lobby-ul industriei de petrol și gaze susține că, dat fiind că pentru gazele de șist se utilizează forajul orizontal, nu se poate ști cu precizie din capul locului pe sub câte și care anume proprietăți private va fi necesar să se foreze, ceea ce le-ar obliga să parcurgă proceduri judiciare lungi și costisitoare.

Potrivit proiectului de modificare a legii elaborat de guvern, companiile de petrol și gaze vor avea dreptul automat de a fora la adâncimi de minimum 300 de metri, fără să mai fie nevoite să obțină acordul proprietarilor. Comunitățile pe teritoriul cărora se va fora după gaze de șist vor primi compensații în valoare de 20.000 de lire sterline pentru fiecare sondă orizontală forată.

Practic, în acest fel, se legiferează, pentru industria exploatării gazelor de șist, un regim similar celui de care se folosesc în prezent operatorii de sisteme de transport de hidrocarburi și companiile de utilități atunci când trebuie să instaleze conducte pe sub terenuri aflate în proprietate privată. În acest caz, proprietarii sunt obligați să le vândă companiilor respective sectoarele de teren de care acestea vor să se folosească, întrucât activitățile acestora sunt considerate a fi de interes public.

Publicul se opune

Consultarea publică organizată de guvern pe această temă a primit 40.647 de răspunsuri, din care peste 99% se opuneau modificărilor legislative propuse de cabinet. Mai mult de jumătate, respectiv 28.221, au fost trimise ca parte a unei campanii organizate de grupurile ecologiste, printre care Greenpeace, care se opun exploatării gazelor de șist. Chiar și așa, 4.065 de respondenți au răspuns cu precizie la întrebările puse de guvern, 92% dintre aceștia declarând că se opun schimbării legilor proprietății în sensul vizat de executiv.

Departamentul pentru Energie și Schimbări Climatice de la Londra a declarat că a luat la cunoștință de larga majoritate a celor care se opun schimbării legislației, însă a adăugat că în cadrul consultării nu a identificat nici un fel de motive convingătoare pentru a nu continua demersul. Departamentul estimează că nemodificarea legislației ar însemna, pentru companiile de petrol și gaze, costuri administrative de 400.000 de lire sterline pentru fiecare perimetru de foraj, în vederea obținerii accesului de intrare pe proprietate.

În schimb, dacă legislația va fi modificată, aceste costuri administrative ar scădea la 25.000 de lire sterline per perimetru, plus despăgubirile cuvenite proprietarilor. Surse din industrie estimează că, în momentele de vârf de producție, aceste despăgubiri ar putea ajunge la 200.000 de lire sterline pentru fiecare perimetru exploatat.

Lucrările de foraj ar fi foarte mult întârziate, întrucât, în condițiile legislației actuale, un număr de circa 1.000 de proprietari individuali ar trebui dați în judecată de către companiile petroliere, pentru a se obține accesul pe proprietățile lor, mai susține Departamentul.

"Considerăm că problema e clară, dat fiind suprafețele mari de teren vizate de forajul orizontal. Nu putem continua să permitem proprietarilor individuali sau micilor grupuri de proprietari să refuze accesul pe terenuri, forțând companiile să meargă la tribunal pentru putea intra pe terenurile respective sau blocând cu totul activitățile, în cazul proiectelor de energie geotermală. Nu vrem să așteptăm să apară aceste probleme, de natură să întârzie proiectele de dezvoltare de gaze de șist sau de energie geotermală, întrucât considerăm că riscul manifestării lor este foarte mare", arată Departamentul pentru Energie și Schimbări Climatice al Marii Britanii.

Ce mai spun actorii implicați

În schimb, cei de la Greenpeace au declarat că este revoltător că guvernul ignoră voința majorității britanicilor care și-au exprimat poziția în procesul de consultare publică.

"Această măsură prin care li se ia oamenilor dreptul de a se opune forajului prin fracturare hidraulică sub proprietățile lor este tipică pentru acest guvern. Țara vrea energie curată și sigură și vrea ca vocea să îi fie ascultată", a declarat Simon Clydesdale, coordonator de campanii pe teme energetice la Greenpeace.

În schimb, Matt Hancock, ministrul Energiei, a spus că explorarea resurselor energetice ale subsolului, în condiții strict reglementate, este importantă pentru securitatea energetică a națiunii și ajută la crearea de locuri de muncă.

"Aceste noi reguli vor permite Marii Britanii să își acceseze vastele resurse de gaze de șist și de energie geotermală de care dispune, în condițiile în care toți dorim un viitor energetic mai verde și mii de locuri de muncă noi", a spus ministrul.

La rândul său, Ken Cronin, șeful organizației de lobby a industriei de petrol și gaze onshore din Marea Britanie, UKOOG, a declarat că modificarea legislației este importantă pentru viitorul energetic al Marii Britanii și va ajuta la dezvoltarea resurselor de gaze de șist ale țării, în folosul populației și companiilor din Regatul Unit.

"Amendamentele propuse de guvern vor da acces automat companiilor de petrol și gaze la adâncimi de cel puțin 300 de metri, la fel cum au deja și companiile de utilități, cum ar fi cele de apă și canalizare. Sistemul actual presupune întârzieri și costuri potențiale care nu sunt nici în folosul industriei de petrol și gaze, nici în folosul proprietarilor. Forajul orizontal presupune sonde care se întind pe suprafețe de până la doi kilometri. Proprietarii nu vor sesiza activitățile derulate în subteran și nu vor avea de suferit de pe urma lor. În plus, proprietarii nu folosesc terenurile la adâncimea respectivă", a conchis Cronin.

Liberalizarea exporturilor de gaze naturale lichefiate ale SUA ar reduce prețurile în Europa cu 11% și ar tăia 18% din veniturile Gazprom

Category: Transport si Stocare
Creat în Wednesday, 24 September 2014 14:21

Legea JonesPrețurile la gaze naturale în Europa ar putea scădea cu 11%, iar gigantul rus de stat Gazprom ar pierde 18% din veniturile sale anuale în condițiile liberalizării exporturile de gaze naturale lichefiate ale Statelor Unite, care ar spori oferta globală de gaze și ar pune presiune concurențială pe ruși.

Este concluzia unei analize recente a Centrului pentru Politici Energetice Globale de pe lângă Columbia University, citată de Financial Times.

Cu toate acestea, deși pierderile ar fi semnificative pentru Gazprom, impactul liberalizării și dezvoltării exporturilor americane de gaze naturale lichefiate asupra veniturilor totale din exporturi ale Rusiei ar fi mult mai modest, neputând constitui o armă eficientă pentru a determina Rusia să-și schimbe politica externă.

Analiza mai arată că, oricum, este probabil că Europa va rămâne în bună măsură dependentă de gazele rusești, ceea ce înseamnă că statele UE vor trebui să-și întărească infrastructura energetică pentru a face față unor eventuale crize de aprovizionare cu gaze din Rusia.

Gaze de șist, lichefiate

Boom-ul american al hidrocarburilor extrase din șisturi bituminoase, prin tehnologii inovative, cum ar fi forajul prin fracturare hidraulică, a făcut viabile comerciale zăcăminte inaccesibile până nu demult, a sporit masiv producția internă de gaze naturale a SUA și a creat așteptări ca SUA să devină un exportator global major de gaze naturale lichefiate, la prețuri competitive.

Până în prezent, Comisia Federală pentru Reglementări în Energie din SUA a autorizat trei proiecte masive de construire de terminale de export de gaze naturale lichefiate, în valoare de mai multe miliarde de dolari fiecare, iar alte 13 proiecte similare așteaptă aprobările federale.

Boom-ul american al gazelor de șist a pus deja presiune pe prețurile de pe piețele internaționale, întrucât SUA nu mai au nevoie de importuri de gaze lichefiate. În acest fel, cantități semnificative din state producătoare precum Qatar au devenit disponibile pentru a fi exportate în Europa și Asia.

Creșterea ofertei de gaze naturale lichefiate pe plan mondial le-a dat deja clienților Gazprom, din Europa și nu numai, mai multă putere de negociere cu rușii la reînnoirea contractelor pe termen lung cu gigantul controlat de Kremlin.

Prețuri mai mici, dar aceeași dependență de Rusia

Exporturile americane de gaze naturale lichefiate, așteptate să înceapă în 2016, ar putea depăși nivelul de 14,5 miliarde de metri cubi pe zi, care este cantitatea exportată zilnic de Rusia în UE.

Deși cea mai mare parte a exporturilor de gaze naturale lichefiate ale SUA ar fi destinate Asiei, unde prețurile sunt mai mari, grație creșterii economice superioare a statelor emergente de acolo, cantitatea care ar rămâne pentru europeni ar pune totuși presiuni semnificative pe prețuri. Estimările pesimiste ale celor de la Columbia University arată că Rusia ar putea pierde în acest fel până la 27% din banii pe care îi încasează în prezent pe gazele exportate.

Jason Bordoff, fost oficial la Casa Albă pe probleme energetice, spune că veniturile pierdute de Gazprom în acest fel ar fi semnificative. Pe de altă parte, gazele naturale au pondere de doar 14% în totalul veniturilor din exporturi ale Rusiei, care sunt dominate de țiței, ceea ce înseamnă că efectul negativ asupra economiei rusești în întregul său ar fi mult mai mici.

"Chiar dacă prețurile vor scădea, este probabil că Europa va rămâne profund dependentă de importurile de gaze din Rusia, printre altele pentru că rușii sunt printre cei mai ieftini furnizori din regiune. Europenii trebuie să-și facă curățenie în ograda proprie, să investească în infrastructură de depozitare și transport al gazelor și să-și dezvolte propriile zăcăminte de gaze pentru a reduce impactul oricăror eventuale probleme apărute în aprovizionarea cu gaze rusești", conchide Bordoff.

Americanii: protecționiști și birocrați

În iunie, Departamentul pentru Energie al Statelor Unite și-a modificat politica și reglementările de acordare a autorizațiilor pentru proiecte de construire de terminale de export al gazelor naturale lichefiate (GNL), într-un mod care, cel mai probabil, va ajuta proiectele mai avansate ca dezvoltare și le va afecta negativ pe cele noi, dar de la care nu se așteaptă să aibă un mare impact asupra ritmului general în care se dezvoltă industria. În consecință, va mai dura până când se va pune cu adevărat problema ca boom-ul american al exploatărilor de gaze de șist prin fracturare hidraulică să reducă dependența Europei de importurile de gaze naturale din Rusia.

În prezent, exporturile de gaze naturale din producția internă a Statelor Unite sunt extrem de restricționate. Potrivit legislației în vigoare, guvernul american judecă de la caz la caz cererile companiilor care vor să exporte gaze naturale lichefiate și le acordă sau nu licențe în acest sens. Ca regulă generală, aceste licențe se acordă doar pentru exporturi în jurisdicții cu care SUA are încheiate acorduri bilaterale de liber-schimb, cum ar fi Canada.

Într-o postare pe blog în care sunt enumerate mai multe măsuri legate de politica privind exportul de GNL, Christopher Smith, un oficial al Departamentului pentru Energie, a spus că în viitor se vor acorda autorizații doar pentru acele proiecte care au primit deja certificări potrivit cărora sunt conforme cu toate exigențele, reglementările și legile privind protecția mediului.

Asta înseamnă că cei care vor să exporte GNL vor trebui mai întâi să obțină autorizație de la o altă instituție, respect Comisia Federală de Reglementare în Energie, procedură mai scumpă și mai îndelungată, înainte de a primi licență de export din partea Departamentului pentru Energie.

Nu se mai dau autorizații provizorii

Până în prezent, Departamentul a acordat șapte licențe pentru export în țări care nu au acorduri de liber schimb cu SUA. Numai unul dintre aceste proiecte, respectiv Sabine Pass al companiei Cheniere, și-a asigurat aprobările de mediu necesare din partea Comsiei, iar celelalte au doar permise de export condiționate din partea Departamentului, fiind în așteptarea deciziilor Comisiei de Reglementare.

În viitor, Departamentul pentru Energie nu va mai acorda acest gen de permise condiționate provizorii.

Christopher Smith a scris în postarea sa că s-a intenționat ca modificarea de procedură să prioritizeze resursele Departamentului asupra „proiectelor mai avansate din punct de vedere comercial” și, de asemenea, să permită obținerea unor informații mai complete, pe baza cărora să se poată decide dacă un anumit proiect de export de GNL este sau nu de interes public.

Procedura de obținere a aprobărilor de mediu și de siguranță tehnică din partea Comisiei pentru un terminal GNL costă 100 de milioane de dolari sau mai mult, astfel că doar acele proiecte despre care se consideră că pot fi viabile comercial vor fi admise în proces.

Ce promitea Joe Biden la București

Vicepreședintele Statelor Unite, Joe Biden, a promis, într-un interviu acordat agenției Mediafax cu ocazia recentei sale vizite în România, că SUA vor relaxa restricțiile în vigoare în prezent cu privire la exporturile de gaze naturale americane către Europa, pentru întărirea independenței energetice a aliaților din regiune, în contextul amplificării crizei ruso-ucrainene.

"SUA se angajează să aducă un volum mai mare de gaze pe piaţa globală, într-un mod care să corespundă intereselor publice ale SUA, pentru că ştim că sporirea surselor mondiale îi ajută pe aliaţii noştri europeni şi pe alţi parteneri strategici. Până în prezent, Departamentul pentru Energie al SUA a acordat permise condiţionate pentru 96 de milioane de metri cubi de gaze pe an, care pot fi exportate atât către ţări cu care avem Acorduri de Liber Schimb, cât şi către cele cu care nu avem, de exemplu în Europa. Vorbim despre volume semnificative. Pentru a pune datele în context, acest volum este mai mare decât volumul total de gaze naturale lichefiate (GNL) pe care Europa le importă în prezent şi egal cu peste jumătate din volumul de gaze pe care ţările europene le importă în prezent din Rusia. Ştiu că, lucrând împreună, vom continua importantele eforturi de a asigura un viitor mai sigur şi mai prosper pentru România şi această regiune", a declarat, pentru Mediafax, vicepreședintele SUA, Joe Biden.

Potrivit publicației National Journal, citată de Mediafax, România și alte state din Europa Centrală și de Est, dependente de gazul rusesc, au decis, în ianuarie, să finanțeze formarea unui grup de lobby, LNG Allies, care să convingă autoritățile SUA să le permită importul de gaze naturale lichefiate, restricționat în prezent de legislația americană.

Lobby est-european la Washington

Pentru a asigura ţărilor din Europa de Est importul de gaze, grupul de lobby LNG Allies va viza o abordare în două direcţii. Astfel, statele vor face lobby pentru ca exporturile de gaze naturale să fie incluse în acordul de liber schimb dintre SUA şi UE, pentru care s-au început negocierile în vara anului trecut. Totodată, ele vor încerca să convingă Congresul american să adopte legi introduse în ambele camere prin care să se aprobe mai rapid exporturile către ţări care sunt membre ale NATO.

Anul trecut, la o conferință organizată în capitala americană de Comisia pentru Energie a Camerei Reprezentanților SUA, delegații din Ungaria și Cehia au declarat că extinderea exporturilor americane de gaze naturale lichefiate ar aduce SUA în competiție directă cu Rusia, principala sursă de aprovizionare cu gaze a estului Europei, iar această intensificare a concurenței ar duce la scăderea prețurilor, în beneficiul consumatorilor.

"Avem nevoie de mai multă concurență pentru a avea prețuri accesibile la energie", a spus Anita Orban, ambasador responsabil cu probleme legate de securitate energetică pe lângă Ministerul Afacerilor Externe de la Budapesta.

Mai mult, Orban, alături de omologul său ceh, Vacláv Bartuska, a semnat un editorial în Washington Post, în care cei doi susțineau că, pe lângă beneficiile economice ale liberalizării exporturilor americane de gaze naturale, o astfel de măsură ar reprezenta și o lovitură geostrategică, precum și un semn de recunoaștere a importanței colaborării strategice dintre SUA și aliații săi central și est europeni.

În SUA, unde resursele subsolului sunt proprietate privată, proprietarii de terenuri cu zăcăminte protestează împotriva interzicerii gazelor de șist

Category: Explorare si Productie
Creat în Sunday, 21 September 2014 18:47

Reality-Show-uri petrol si gazeProprietarii de terenuri cu zăcăminte de țiței și gaze naturale din Colorado și din alte state din SUA se mobilizează pentru a protesta împotriva măsurilor de interzicere a explorării și exploatării de hidrocarburi din șisturi bituminoase prin fracturare hidraulică luate de unele autorități locale, despre care spun că îi privează în mod abuziv de sume de miliarde de dolari pe care le-ar putea încasa sub formă de redevențe de la companiile de petrol și gaze.

Guvernatorul statului Colorado, John Hickenlooper, a invocat în mod repetat drepturile proprietarilor de astfel de terenuri de a-și valorifica resursele minerale aflate pe proprietățile lor pentru a se opune unei propuneri ce urmează a fi scoasă la referendum în noiembrie, prin care autorităților locale de la nivel de comitat sau localitate li s-ar da mai multe puteri în ceea ce privește reglementarea și supravegherea operațiunilor de foraj după petrol și gaze din jurisdicțiile lor, scrie Bloomberg.

Acum, acești proprietari au început să se organizeze și să treacă la acțiuni publice pentru a protesta față de interdicțiile adoptate de unele autorități locale față de exploatarea de hidrocarburi de șist prin metoda fracturării hidraulice.

„Aici în Niobrara avem zăcăminte valoroase, care ar putea valora mulți bani. Nu mi se pare corect să nu-mi pot valorifica aceste drepturi”, spune Bill Peltier, ale cărui terenuri, aflate în proprietatea familiei sale de cinci generații, sunt traversate de o formațiune de șisturi bituminoase bogată în hidrocarburi.

Vor să-și facă auzită vocea

Proprietarii de terenuri cu resurse de țiței și gaze devin o forță în polemica dintre companiile petroliere, autorități și cei care se opun forajului prin fracturare hidraulică despre cum ar trebui reglementate activitățile de foraj derulate în apropierea zonelor rezidențiale. Din California și până în New York, proprietarii de terenuri cu resurse minerale își unesc forțele cu cele ale companiilor de petrol și gaze pentru a-și face auzită vocea în dezbaterea națională despre fracturarea hidraulică.

Mai precis, acești proprietari se manifestă din ce în ce mai mult ca activiști, în condițiile în care activiștii ecologiști încurajează municipalitățile să interzică sau să impună limite extrem de stricte forajului prin fracturare hidraulică. Se estimează că, la nivel național, astfel de reglementări sunt în vigoare în 435 de jurisdicții locale din SUA. De exemplu, în Santa Barbara County din California, locuitorii care se opun fracturării hidraulice și-au unit eforturile cu cele ale mai multor organizații ecologiste, printre care Sierra Club, pentru a forța supunerea la referendum în noiembrie a unei măsuri de interzicere a „operațiunilor petroliere de intensitate mare”.

„Lumea nu-și dă seama că imensa majoritate a proprietarilor de terenuri cu resurse minerale sunt oameni de rând. Cei care se opun forajelor petroliere în apropierea zonelor rezidențiale pretind că o fac pentru a-și feri proprietățile de depreciere. Dar în același timp, astfel de interdicții depreciază cu totul valoarea drepturilor asupra resurselor minerale proprietate privată”, spune Ed Hazard, agent imobiliar și proprietar de terenuri cu zăcăminte de hidrocarburi lângă Santa Monica, California, pe care nu le va putea valorifica concesionându-le companiilor specializate, dacă interdicția va fi votată.

În Colorado, oponenții fracturării hidraulice, inclusiv membrul democrat al Camerei Reprezentanților Jared Polis, au sprijinit o inițiativă la nivel de stat care să dea comunităților locale mai multă putere de reglementare asupra activităților de foraj după hidrocarburi. Polis a acceptat, ulterior, să își retragă sprijinul pentru această inițiativă în schimbul înființării unei comisii specializate care să studieze impactul fracturării hidraulice asupra sănătății publice și a mediului înconjurător.

Despre ce bani vorbim

Pe măsură ce sondele petroliere se apropie tot mai mult de suburbiile rezidențiale, conflictul pe marginea fracturării hidraulice se amplifică. În Boulder County, Colorado, este în vigoare din 2012 un moratoriu asupra oricăror operațiuni noi de foraj petrolier.

„Scopul nostru nu este să-i prejudiciem pe proprietarii de terenuri cu zăcăminte de hidrocarburi, însă vrem să ne asigurăm că, indiferent de felul în care sunt dezvoltate resursele energetice ale statului nostru, acest lucru se va face fără să producă pagube”, spune Elise Jones, membră a Board-ului Comisiilor de Reglementare din Boulder County.

Autoritățile din comitat au mai adoptat reglementări care impun distanțe minime între sonde și școli sau locuințe, precum și standarde de calitate pentru aerul și apa din zonele unde se forează.

Moratoriul îi prejudiciază pe proprietarii de terenuri cu zăcăminte de hidrocarburi, mulți dintre aceștia fiind în vârstî și depinzând de redevențele de la companiile de petrol și gaze pentru cheltuielile curente, spune Michelle Smith, președintele filialei din Denver a unei organizații naționale de protecție a drepturilor acestor proprietari. Smith însăși folosește banii primiți ca redevențe de pe urma producției de pe terenurile pe care le deține lângă Denver pentru a-și dezvolta propria fermă producătoare de alimente eco.

Potrivit unei firme de consultanță în domeniul petrolier din Dallas, doar în Boulder County, valoarea rezervelor de hidrocarburi aflate în zăcăminte încă neexploatate este estimată între 1 și 2 miliarde de dolari. Un proprietar care deține un teren de doar 500 de metri pătrați cu zăcăminte de hidrocarburi poate încasa, pe întreaga durată a producției de pe respectivul teren, redevențe totale de până la 64 de milioane de dolari.

Colorado se află pe locul 6 în clasamentul statelor americane cu cea mai mare producție de gaze naturale și pe locul 9 la producția de țiței. După ce mii de sonde noi au fost forate la poalele Rocky Mountains în ultimii ani, cinci municipalități au interzis sau au impus moratorii pe fracturarea hidraulică, în 2012 și 2013, în urma unor referendumuri locale. Trei dintre acestea au fost declarate ilegale de instanțele de judecată, în iulie și august anul acesta.

Proprietarii de terenuri cu resurse minerale vor participa la o campanie promoțională despre beneficiile economice ale exploatării de hidrocarburi prin fracturare hidraulică, finanțată de un ONG sprijinit de companii petroliere, precum și la producția unui documentar proprietari care încasează redevențe de la petroliști.

Comasare forțată

În contextul boom-ului american al hidrocarburilor de șist exploatate prin fracturare hidraulică, drepturile de proprietate ale deținătorilor de terenuri cu resurse sunt încălcate nu doar prin măsuri de restricționare sau interzicere a forajelor, chiar adoptate prin referendum democratic, ci și, în cazul celor care nu vor să-și concesioneze terenurile petroliștilor, prin comasare forțată.

Este vorba despre puterea autoritatilor de a ii obliga pe proprietari sa accepte, impotriva vointei lor, instalarea de unitati de exploatare minerala pe terenurile proprii. Mai mult, in unele astfel de cazuri, refuzul proprietarilor de a-si da acceptul pentru exploatarea resurselor minerale localizate in subsolul terenurilor lor nu doar ca ramane fara rezultat (proiectele merg inainte, peste capul lor), ci, inca si mai revoltator, proprietarii isi pierd si dreptul de a incasa redevente de la companiile care le exploateaza proprietatile.

Reuters prezinta povestea unei familii din Arlington, Texas, proprietara asupra unui teren bogat in gaze naturale. Cuplul a primit o propunere de concesionare a terenului din partea companiei Chesapeake Energy Corp, care, daca ar fi fost acceptata, ar fi insemnat pentru familie venituri lunare de mii de dolari din redevente. Insa cei doi soti au decis in cele din urma sa refuze propunerea, ambii fiind din principiu impotriva exploatarilor prin fracturare hidraulica in zonele urbane.

Cu toate acestea, cei de la Chesapeake nu au renuntat si au reusit sa obtina de la o agentie de stat din Texas o decizie executorie in urma careia nu doar ca au capatat dreptul de a fora dupa gaze pe proprietatea familiei respective impotriva vointei acesteia, ci si de a o face pe gratis, fara sa le mai plateasca sotilor nici un fel de redevente.

Intr-o situatie asemanatoare s-a trezit un proprietar de teren din Ohio, care, potrivit The Huffington Post, a fost obligat sa accepte sonde de petrol si gaze pe proprietatea sa in pofida opozitiei sale, pe care si-a motivat-o cu argumente religioase, spunand ca parte din credinta sa catolica este imperativul de protectie si conservare a naturii de catre om, ca pastrator si ingrijitor al Creatiei divine.

Ca și în Colorado, e vorba tot de tirania majorității

In mai multe state americane sunt in vigoare legi si reglementari care permit asa-numita comasare fortata a terenurilor bogate in resurse minerale exploatabile de catre companiile concesionare. Mai precis, daca firmele de exploatare reusesc sa demonstreze autoritatilor statului (si cel mai adesea reusesc) ca au capatat acces, prin concesiune voluntara, la un numar suficient de mare de terenuri alaturate, iar proprietarii care refuza sa concesioneze ameninta, prin refuzul lor, eficienta economica a proiectului de exploatare, atunci statul are puterea de a ii obliga, practic, pe proprietarii „recalcitranti", sa concesioneze, in unele cazuri retragandu-le chiar dreptul de a incasa redevente.

Eficienta economica a unei exploatari minerale este cu atat mai mare cu cat terenurile pe care se desfasoara sunt comasate si acopera o suprafata mai mare.

In replica, autoritatile sustin ca aceste reglementari nu incalca de fapt drepturile de proprietate ale celor care refuza sa concesioneze, ci dimpotriva, protejeaza interesele celorlalti proprietari, cei dispusi sa concesioneze, pentru ca acestia sa nu fie impiedicati sa castige bani din redevente ca urmare a refuzului unei minoritati de proprietari, care, astfel, submineaza eficienta economica a exploatarii cu pricina si ii pun in pericol chiar existenta.

„Potrivit legislatiei din Ohio, nu este legal ca unul sau cativa proprietari sa impiedice o vasta majoritate de detinatori de terenuri sa isi exercite dreptul de a isi concesiona proprietatile si de a beneficia financiar de pe urma acestor concesiuni. Suntem intr-o democratie si majoritatea decide. Datoria noastra ca institutie este sa nu lasam resursele minerale sa zaca neexploatate sub pamant", spune un purtator de cuvant al Departamentului pentru Resurse Naturale din Ohio, institutia statala cu putere de decizie in astfel de situatii.

Protestatarii împotriva gazelor de şist au primit 82 mil. € de la ruşi, susţine Iulian Iancu, președintele Comisiei de industrii

Category: Batalia pe Resurse
Creat în Friday, 19 September 2014 07:20

Iulian IancuDupă ce secretarul general NATO, Anders Fogh Rasmussen, a declarat în vară că Rusia lucrează cot la cot cu diverse ONG-uri şi cu aşa zise organizaţii de mediu pentru a manipula opinia publică împotriva gazelor de şist, Iulian Iancu (foto), președintele Comisiei de industrii și servicii din Camera Deputaților, a declarat joi, mult mai precis, că Rusia a finanțat anul trecut cu 82 de milioane de euro manifestările împotriva gazelor de șist.

Chiar dacă putem avea rezerve asupra unor astfel de informaţii, dacă au existat asemenea finanţări sau dacă au fost aşa de mari, e greu să nu constatăm că toate dezvoltările energetice au avut parte de-a lungul istoriei de contestări. Şi asta cu atât mai mult cu cât au afectat interesele aşa-zis strategice ale unor ţări sau ale unor companii energetice concurente.

„ O treime din PIB-ul Rusiei este format din încasările din exporturile de materii prime energetice. De aici şi intenţia de blocare a marilor proiecte de infrastructură, vezi cazul Nabucco, dar și de a bloca accesul europenilor la resursele interne, vezi manifestările împotriva gazelor de șist, pe care noi le priveam iniţial ca fiind acțiuni de mediu dar care de fapt au fost susținute de Rusia, iar acum vedem de ce. Aceste manifestaţii au o puternică... motivaţie“, a declarat Iancu în cadrul unei conferinţe pe teme energetice organizată de MediaUno. Acesta a precizat că “Rusia a finanțat anul trecut cu 82 de milioane de euro manifestațiile împotriva gazelor de șist din mai multe țări europene, printre care Franța și România”.

Oficialul român a mai invocat un studiu de anul trecut care indica faptul că gazele, una dintre cele mai importante resurse energetice globale, ar putea să ţină încă 200 de ani şi nu doar circa 50 cât se credea până să fie făcute marile descoperiri de gaze de şist în SUA, Canada şi alte ţări.

Astfel că, după părerea acestuia, varianta gazelor de şist ar putea fi una luată în calcul, în anumite condiţii de exploatare, pentru a reduce dependenţa de Rusia. Şi asta cu atât mai mult cu cât, pe partea de gaze, GPL-ul e o alternativă deocamdată extrem de îndepărtată şi costisitoare, de înlocuire a gazelor ruseşti aduse prin conducte.

“La momentul actual, GPL-ul nu e o alternativă. Necesită flotile întregi de vase şi ar lua un număr de ani doar execuţia lor plus construcţia unor terminale de lichefiere şi degazeificare. În plus, GPL-ul e mai scump decât gazele naturale”, a adăugat președintele Comisiei de industrii.

Mark Gitenstein, fost ambasador SUA: "Am intervenit pentru ca Guvernul României să concesioneze zăcăminte de gaze de șist către Chevron"

Category: Batalia pe Resurse
Creat în Thursday, 11 September 2014 00:21

Gitenstein PontaMark Gitenstein, fost ambasador al Statelor Unite la București, recunoaște, într-o declarație acordată publicației americane Mother Jones, că a intervenit pe lângă guvernul de la București pentru a debloca procesul de concesionare de perimetre de explorare de gaze de șist către compania americană de petrol și gaze Chevron.

Declarația face parte dintr-un articol intitulat "Cum a <vândut> Hillary Clinton fracturarea hidraulică în întreaga lume", articol care prezintă modul în care, în mandatul de secretar de stat al lui Clinton, Departamentul de Stat al SUA a colaborat îndeaproape cu mari companii energetice americane pentru a promova dezvoltarea de zăcăminte de gaze de șist prin fracturare hidraulică la nivel global, ca parte a unui demers american mai amplu de luptă împotriva schimbărilor climatice, de creștere a resurselor energetice ale lumii și de subminare a influenței politice exercitate de Rusia în Europa prin "arma" Gazprom.

"Potrivit declarațiilor, telegramelor diplomatice și altor documente obținute de Mother Jones, în cadrul programului derulat de către Departamentul de Stat, oficiali americani, unii dintre ei având legături strânse cu industria energetică, au ajutat companii petroliere americane să obțină concesiuni de gaze de șist extrem de profitabile în străinătate, stârnind îndoieli cu privire la adevăratele interese servite de către respectivul program", scrie publicația citată.

În articol, în care sunt prezentate demersurile de lobby și advocacy pentru dezvoltarea gazelor de șist purtate de americani în mai multe state din Europa, cum ar fi Polonia, Bulgaria sau România, dar și la Comisia Europeană, se afirmă că, în unele cazuri, Departamentul de Stat s-a implicat direct în negocierea acordurilor petroliere dintre guvernele respective și companiile americane.

Astfel, potrivit sursei citate, Mark Gitenstein, în postura sa de ambasador al SUA la București, s-a întâlnit cu directori ai Chevron și cu oficiali români, pentru a-i presa pe cei din urmă să concesioneze către Chevron perimetre de explorare pentru gaze de șist.

"Românii stăteau cu perimetrele și nu făceau nimic, iar cei de la Chevron erau nemulțumiți. Așa că am intervenit. Este ceea ce fac ambasadorii în mod tradițional în numele companiilor americane", a declarat Gitenstein pentru Mother Jones. Atât înainte, cât și după mandatul său de ambasador la București, Mark Gitenstein a lucrat pentru firma de avocatură și lobby Mayer Brown, printre ai cărei clienți s-a numărat și Chevron.

În martie 2011, Agenția Națională pentru Resurse Minerale (ANRM) a semnat cu Chevron trei acorduri petroliere, pentru perimetrele Adamclisi, Costinești și Vama Veche, acorduri aprobate prin hotărâri de Guvern după exact un an. Tot în 2011, Chevron a achiziționat de la Regal Petroleum drepturile aferente perimetrului Bârlad.

În plus, în 2012, când Executivul de la București lua în calcul impunerea unui moratoriu asupra gazelor de șist, Gitenstein a apărut la televizor și a avertizat că, fără gaze de șist și fracturare hidraulică, România va ajunge să plătească pentru gaze naturale un preț de cinci ori mai mare decât cel plătit de Statele Unite, mai scrie Mother Jones.

În articol mai este citată Susan Sakmar, profesor de drept la Universitatea din Houston și expert în reglementări privind exploatarea de gaze de șist prin fracturare hidraulică. Aceasta declară că SUA este una dintre puținele țări din lume unde proprietarii de terenuri cu resurse de hidrocarburi au drept de proprietate și asupra acestor resurse.

"În cele mai multe, dacă nu chiar în toate celelalte state ale lumii, resursele subsolului sunt proprietate de stat și sunt administrate de guverne. Faptul că proprietarii de terenuri pe care se forează nu profită deloc de pe urma exploatării zăcămintelor aflate sub proprietățile lor a stârnit mânia publică în unele părți ale lumii, în special în Europa de Est", spune ea.

Oficiali ai SUA speculează că și Rusia are un rol în cristalizarea protestelor împotriva exploatării de gaze de șist prin fracturare hidraulică în regiune. "Percepția în rândul diplomaților din regiune este că, în acest fel, Rusia își protejează interesele. Din motive evidente, rușii nu vor ca aici să se exploateze gaze de șist", spune Mark Gitenstein.

Articolul din Mother Jones mai relatează momente legate de forajul primei sonde de explorare pentru gaze de șist a Chevron de la Pungești și de protestele localnicilor față de acest demers. Potrivit unui document de la Cancelaria primului ministru, citat de publicația americană, înainte de debutul lucrărilor de foraj, un oficial român s-a întâlnit cu executivi ai Chevron și cu un atașat comercial de la ambasada SUA de la București pentru a pune la punct o strategie de PR.

Aceștia ar fi decis să organizeze un eveniment pe tema respectivă la Palatul Victoria și l-au ales drept purtător de cuvânt al campaniei de PR pe Damian Drăghici, "un carismatic parlamentar român și o personalitate recunoscută din rândul minorității rome, care are o prezență considerabilă în regiunea în care Chevron vroia să foreze".

"A fost cu adevărat extraordinar să văd ce nivel de colaborare exista între toți acești jucători. Era ca și cum ar fi fost toți divizii ale aceleiași companii", spune, pentru Mother Jones, jurnalistul Vlad Ursulean, care a scris pe larg despre activitățile Chevron în România.

Extracția de țiței de șist le-a adus americanilor ieftiniri record la carburanți și i-a ferit de fluctuațiile de preț cauzate de tensiunile politice mondiale

Category: Preturi Motorina
Creat în Wednesday, 10 September 2014 13:25

preturi benzina SUAȘoferii din Statele Unite se bucură, în prezent, de cele mai mici prețuri la carburanți din 2010 încoace, iar analiștii spun că benzina și motorina s-ar putea ieftini și mai mult peste Ocean, în condițiile în care rafinăriile americane produc cantități record de combustibili procesând țiței din producția internă a SUA, aflată la rândul ei la maxime istorice, ca urmare a boom-ului exploatărilor neconvenționale din șisturi bituminoase, prin fracturare hidraulică și foraj orizontal.

Prețul mediu la pompă al carburanților auto în SUA este în prezent de 3,433 dolari/galon, cu 6% mai mic față de finalul lunii mai, potrivit datelor AAA, citate de Bloomberg. Este cea mai mare ieftinire consemnată pe timp de vară din 2008 încoace.

3,433 dolari/galon înseamnă 0,69 euro/litru, la actualul curs de schimb dolar/euro. În România, la începutul lunii septembrie, prețul mediu la pompă (cu taxe incluse) al benzinei Euro-super 95 era dublu, de 1,39 euro/litru, potrivit datelor Comsiei Europene. Prețul mediu ponderat la nivelul întregii Uniuni Europene era de 1,55 euro/litru, cu 124% mai mare decât cel consemnat în SUA.

În România, combustibilii s-au ieftinit cu 0,54% în august față de iulie, însă față de finalul anului trecut au cunoscut o scumpire cu peste 4%, ca urmare a majorării accizelor, potrivit INS.

Țiței din producția internă

Rafinăriile americane procesează în prezent în special țiței din producția internă a SUA, semnificativ mai ieftin decât cel din import. Asta pentru că exploatările neconvenționale din șisturi bituminoase, prin fracturare hidraulică și foraj orizontal, au dus producția americană de țiței la cel mai înalt nivel din 1986 încoace.

Prețul carburanților ar mai putea scădea cu încă 10-20 de cenți/galon până la finalul lunii octombrie, întrucât stațiile de alimentare vor trece la vânzarea de combustibili speciali pentru iarnă, care sunt mai ieftini, spune Michael Green, purtător de cuvânt al AAA, cea mai mare organizație a industriei auto americane.

"Vara aceasta, rafinăriile au funcționat la capacități record grație creșterii producției interne de petrol. Asta i-a ferit pe consumatorii americani de multe probleme generate de tensiunile politice mondiale și a împiedicat apariția de scumpiri, obișnuite în această perioadă a anului", spune Green.

În plus, la începutul săptămânii, preţul petrolului Brent, de referinţă la bursa din Londra, a scăzut sub 100 de dolari pe baril pentru prima oară din iunie 2013, din cauza datelor sub aşteptări privind economia Chinei şi cea a Japoniei, care au provocat temeri legate de o scădere a cererii pentru resurse naturale. La rândul său, preţul petrolului de referinţă pe piaţa americană, cu livrare în octombrie, era în scădere la New York Mercantile Exchange cu 1,39%, respectiv cu 1,21 dolari, la 92,08 dolari pe baril.

Din august 2010, cotația țițeiului american a fost zilnic sub cea a celui european.

Recorduri peste recorduri, dar și protecționism

Exploatarea zăcămintelor de șist, coroborată cu prohibiția privind exportul petrolului extras pe plan intern, a dus la creșterea cu 63% a producției americane de țiței în ultimii cinci ani. Producția va atinge maximul ultimilor 45 de ani în 2015, potrivit Energy Information Administration.

Instituția și-a modificat recent în jos prognoza cu privire la prețul mediu al benzinei de anul viitor, la 3,41 dolari/galon, comparativ cu o estimare anterioară de 3,46 dolari/galon, făcută în august.

Rafinăriile americane au procesat 16,63 milioane de barili de țiței pe zi în a doua săptămână din iulie, cel mai mare nivel consemnat vreodată de statisticile din SUA, ale căror date merg până în 1989. Producția de benzină a atins un record absolut în iunie, de 9,89 milioane de barili pe zi.

Țițeiul din producția internă a avut o pondere de 54% în cantitatea totală de petrol procesată de rafinăriile americane în iunie 2014, față de 37% în iunie 2011. Importurile de țiței ale rafinăriilor din regiunea Gulf Coast, unde se află mai mult de jumătate din capacitățile de procesare din SUA, au scăzut cu 42% în aceeași perioadă, la 3,02 milioane de barili pe zi, cel mai redus nivel din 1990 încoace.

Consum slab

Pe de altă parte, în condițiile în care producția se află la maxime istorice, consumul de carburanți auto în SUA din această perioadă de sfârșit de vară este la cel mai jos nivel din ultimii 12 ani. Cererea medie a fost de 9,07 milioane de barili pe zi în august.

Prețurile scad de obicei în septemnbrie, întrucât benzinăriile trec la vânzarea de combustibili special aditivați pentru iarnă, care sunt mai ieftini. În ultimii trei ani, prețurile la pompă în SUA au scăzut în medie cu 28 cenți/galon între 1 septembrie și 31 octombrie. Legislația federală îi obligă pe procesatori să utilizeze un mix diferit de hidrocarburi și aditivi pe perioada verii, care să genereze mai puține emisii de CO2. Acest mix este mai scump. Obligația este valabilă până pe 15 septembrie, după care benzinăriile pot vinde combustibili mai ieftini.

"Pe termen scurt, prețurile la pompă ar putea continua să scadă cu câțiva cenți pe galon ca urmare a scăderii costurilor de producție, prin trecerea la combustibilii de iarnă", spune Trilby Lundberg, președintele firmei de consultanță Lundberg Survey, care publică prețuri retail la carburanți.

Ieftinirile ar putea fi anulate dacă survin scumpiri ale țițeiului pe piețele internaționale sau dacă au loc opriri neplanificate ale producției la una sau mai multe rafinării. Capacitatea totală de rafinare a SUA va scădea cu un milion de barili pe zi în septembrie și cu alte 2 milioane în octombrie, ca urmare a opririlor planificate de producție la unele rafinării, în vederea executării de lucrări de mentenanță.

Petrolul de șist protejează de tensiuni geopolitice

De asemenea, eventualitatea adoptării de către guvernul Chinei a unui pachet major de măsuri de stimulare a economiei sau consolidarea în continuare a creșterii economice în SUA ar putea încetini sau anula ieftinire la carburanți. "Dacă se vor crea câteva sute de mii de locuri de muncă în SUA până la sfârșitul anului, benzina și motorina s-ar putea scumpi. Mulți oameni merg cu mașina în vacanță, dar și mai mulți se deplasează cu ea la job", spune Carl Larry, președintele firmei de consultanțp Oil Outlooks & Opinions.

Centrul Statelor Unite a beneficiat mai mult de pe urma boom-ului exploatărilor de țiței din șisturi bituminoase decât coasta de Est și cea de Vest. La New York, prețul mediu este cu 31 de cenți/galon mai mare decât cel de la Houston, cel mai mare decalaj de la jumătatea anilor 2000 încoace. La Los Angeles, diferența este de 70 de cenți, cea mai mare consemnată vreodată.

Șoferii americani au beneficiat și până în prezent de boom-ul exploatărilor de șist, chiar dacă nu au remarcat-o direct în prețurile la pompă. În condiții normale, prețurile la țiței și carburanți ar fi explodat vara aceasta, din cauza îngrijorărilor produse de conflictele din Irak și Ucraina.

"Prețurile la carburanți au continuat să scadă vara aceasta în pofida luptelor din Orientul Mijlociu și Ucraina. Înainte de boom-ul hidrocarburilor de șist, acest tip de evenimente internaționale ar fi scumpit semnificativ benzina și motorina", conchide Michael Green de la AAA.

 

Minerii bulgari cer guvernului ridicarea interdicției de explorare și exploatare a gazelor de șist, sugerând la schimb beneficii electorale

Category: Explorare si Productie
Creat în Tuesday, 19 August 2014 06:12

Chevron BulgariaMinerii bulgari i-au cerut premierului interimar Gheorghi Bliznașki ridicarea interdicției de explorare și exploatare a zăcămintelor de gaze de șist prin metoda fracturării hidraulice.

La un eveniment dedicat sărbătoririi Zilei Minerului, reprezentații Camerei pentru Minerit și Geologie a Bulgariei i-au înmânat premierului o listă de revendicări, promițând în schimb că vor sprijini "corectitudinea" desfășurării alegerilor anticipate programate pentru 5 octombrie, transmite Novinite.

Ei au insistat asupra argumentului că dezvoltarea gazelor de șist reprezintă o oportunitate pentru diversificarea surselor de aprovizionare cu gaze naturale ale Bulgariei și pentru reducerea prețului acestora. În plus, ei au cerut ca guvernul interimar de la Sofia să includă în agenda sa un proiect de sprijinire a dezvoltării sustenabile a industriei miniere din Bulgaria.

Minerii au spus că au elaborat un proiect de modificare a legii resurselor subsolului, pe care îl vor supune atenției viitorului Parlament, care se va constitui în urma alegerilor din octombrie, subliniind că este esențial ca problema taxelor de concesiune pentru extracția de resurse minerale să nu fie politizată.

În plus, Camera pentru Minerit și Geologie a Bulgariei a cerut elaborarea urgentă a unui pachet de măsuri care să vizeze îmbunătățirea mediului de business din țara vecină.

În 2012, Parlamentul de la Sofia a impus un moratoriu asupra explorării și exploatării gazelor de șist prin fracturare hidraulică. În pofida lobby-ului companiilor de petrol și gaze, interdicția a fost menținută.

În consecință, anul acesta, americanii de la Chevron au anunțat că se retrag din Bulgaria, urmând să se concentreze pe operațiunile din ţări precum Polonia, România şi Ucraina, care, în opinia lor, asigură condiţii favorabile pentru investiţii. În iulie 2011, Chevron a câştigat în Bulgaria o licitaţie pentru un contract pe cinci ani vizând operaţiuni de prospectare şi explorare pentru identificarea de gaze de şist pe un teritoriu de 440.000 de hectare.

În toamna anului trecut, un număr de 22 de mineri aparținând de sindicatul "Viitorul Mineritului" din Roşia Montană s-au blocat timp de șase zile în subteran, în galeria Cătălina-Monuleşti de la Roşia Montană, pentru a protesta împotriva blocării de către autorități a proiectului de exploatare auriferă al canadienilor de la Gabriel Resources. Aceștia au acceptat să revină la suprafață și să pună capăt protestului după o discuție cu premierul Victor Ponta.

Guvernul de la Belgrad va ancheta vânzarea companiei petroliere sârbe de stat NIS către Gazprom

Category: Batalia pe Resurse
Creat în Tuesday, 12 August 2014 09:10

nis gazprom neft 60232200Ministerul de Interne al Serbiei a anunțat că va deschide o anchetă privind vânzarea de către statul sârb, în 2008, a companiei de petrol și gaze Naftna Industrija Srbije AD (NIS), cu activități și în România, către rușii de la Gazprom Neft, brațul petrolier al gigantului rus de stat Gazprom.

La acea dată, multe voci politice din Serbia acuzau că prețul de vânzare a companiei a fost mult subevaluat, într-un moment în care statul sârb avea mare nevoie ca Rusia să-și exercite dreptul de veto în Consiliul de Securitate al ONU pentru a evita recunoașterea de către organizația internațională a unei declarații de independență a provinciei Kosovo.

Gazprom Neft a cumpărat o participație de 51% la NIS în 2008, contractul fiind parafat când la guvernare se afla Partidul Democrat din Serbia, actualmente în opoziție. Monopolul sârb de petrol și gaze a fost vândut contra sumei de 400 de milioane de euro, în condițiile în care compania deținea, la acea dată, un capital de aproape 1 miliard de euro.

Pe baza aceluiași acord între Moscova și Belgrad, sârbii le-au vândut tot atunci rușilor și 51% din acțiunile unei companii locale de gaze, însărcinate cu construirea sectorul sârb al gazoductului South Stream. În 2008 și la începutul lui 2009, între Rusia și Ucraina a avut loc o dispută legată de preț pe tema tranzitului prin conductele ucrainene a gazelor exportate de Gazprom în Europa.

În acea perioadă, multe voci politice din Serbia acuzau că prețul de vânzare a companiei a fost mult subevaluat, într-un moment în care statul sârb avea mare nevoie ca Rusia să-și exercite dreptul de veto în Consiliul de Securitate al ONU pentru a evita recunoașterea de către organizația internațională a unei declarații de independență a provinciei Kosovo

"O echipă specială de investigații va examina toate faptele și circumstanțele privind vânzarea NIS", a anunțat Ministerul de Interne de la Belgrad.

NIS a anunțat, recent, că și-a redus investițiile cu 26% în primul semestru al acestui an și va fi nevoită să o facă și în cea de-a doua jumătate a lui 2014, din cauza majorării taxelor în Serbia, a cheltuielilor generate de inundațiile devastatoare care au lovit țara vecină în mai, dar și a facturilor neplătite de către companiile sârbești de stat pentru produsele și serviciile furnizate de NIS, care se ridică la peste 617 milioane de dolari.

NIS operează două rafinării în Serbia, iar pe segmentul upstream produce 1,7 milioane de tone echivalent petrol de țiței și gaze pe an, deținând perimetre operaționale în Serbia, Angola și Bosnia. Gazpromneft, divizia petrolieră a gigantului rus de stat Gazprom, deține 56% din acțiunile NIS, iar statul sârb - 30%.

În România, subsidiara locală a NIS Gazpromneft, NIS Petrol, se află în plin proces de demarare a etapei de explorare a zăcămintelor petroliere din zona Banatului. În perioada următoare este programată evaluarea perimetrelor EX7 Periam și EX8 Biled, din județul Timiș, ca parte a programului integrat de dezvoltare a industriei petroliere din bazinul Panoniei. Strategia pe termen lung a companiei vizează extinderea prezenței NIS în regiunea balcanică.

În 2011, NIS Petrol și compania canadiana East West Petroleum - EWP au semnat un acord de farm-out pentru patru perimetre, printre care și cele două anterior menționate, câștigate de EWP prin ofertă publică, asociată celei de-a 10-a runde. În baza acestui acord, EWP deține o participație de 15%, iar restul de 85%, precum și statutul de operator, îi revin companiei NIS Petrol.

Anul acesta, cei de la NIS au solicitat Agenției Naționale pentru Resurse Minerale (ANRM) prelungirea cu 2 ani și jumătate, de la 3 la 5,5 ani, a perioadei de explorare prevăzute în acordul de concesiune cu privire la perimetrul de hidrocarburi EX 2 Tria, din județul Bihor, la care NIS deține 85% din drepturi și calitatea de operator al concesiunii. NIS a înaintat această solicitare ANRM din cauza întârzierii masive a lucrărilor de prospecțiuni seismice pe concesiunea respectivă, cauzată de refuzul proprietarilor și autorităților locale din zonă de a permite accesul companiei la terenurile pe care ar urma să se deruleze prospecțiunile, refuz motivat prin suspiciunea că cei de la NIS vizează exploatarea de gaze de șist, prin fracturare hidraulică.

Pe lângă sectorul de explorare, NIS Petrol continuă să îşi extindă prezența şi în sectorul de vânzare și distribuție de produse petroliere din România. În prezent, NIS Petrol operează 17 stații de alimentare din rețeaua premium Gazprom Petrol Stations din România.

NIS Gazprom își reduce investițiile în 2014, din cauza majorării taxelor, a inundațiilor și a arieratelor companiilor de stat

Category: Contabilitate si Fiscalitate
Creat în Friday, 25 July 2014 14:54

nis gazprom neft 60232200Compania sârbă de petrol și gaze NIS, controlată de Gazpromneft, brațul petrolier al rușilor de la Gazprom și care deține în România subsidiara NIS Petrol, a anunțat că și-a redus investițiile cu 26% în primul semestru al acestui an și va fi nevoită să o facă și în cea de-a doua jumătate a lui 2014, din cauza majorării taxelor în Serbia, a cheltuielilor generate de inundațiile devastatoare care au lovit țara vecină în mai, dar și a facturilor neplătite de către companiile sârbești de stat pentru produsele și serviciile furnizate de NIS, care se ridică la peste 617 milioane de dolari.

NIS Gazpromneft a raportat o reducere cu 5% a profitului net în primul semestru al anului, comparativ cu ianuarie-iunie 2013, la 17,8 miliarde dinari, în pofida creșterii cu 10% a profitului operațional, la 30,9 miliarde dinari (356,5 milioane dolari).

Cauzele scăderii profitului net au fost majorarea taxelor în Serbia la începutul acestui an, precum și cheltuieli neprevăzute generate de inundațiile devastatoare care au lovit Serbia în luna mai. În consecință, investițiile au scăzut în primul semestru cu 26%, la 17,8 miliarde dinari, sumă egală cu profitul net, iar datoriile companiei au crescut cu 60%, la 672 milioane dolari.

"Ne așteptăm ca a doua jumătate a anului să fie chiar mai dificilă decât prima", a declarat CEO-ul NIS Gazpromneft, Kiril Kravcenko, adăugând că NIS va fi nevoită să-și reducă investițiile de capital și în S2 2014, ca urmare a acumulării de facturi neplătite de la companiile sârbești de stat beneficiare de produse și servicii de la NIS, care au ajuns la o sumă totală de peste 646 milioane dolari.

NIS operează două rafinării în Serbia, iar pe segmentul upstream produce 1,7 milioane de tone echivalent petrol de țiței și gaze pe an, deținând perimetre operaționale în Serbia, Angola și Bosnia. Gazpromneft, divizia petrolieră a gigantului rus de stat Gazprom, deține 56% din acțiunile NIS, iar statul sârb - 30%.

Cum stau cu activitățile din România

În România, subsidiara locală a NIS Gazpromneft, NIS Petrol, se află în plin proces de demarare a etapei de explorare a zăcămintelor petroliere din zona Banatului. În perioada următoare este programată evaluarea perimetrelor EX7 Periam și EX8 Biled, din județul Timiș, ca parte a programului integrat de dezvoltare a industriei petroliere din bazinul Panoniei. Strategia pe termen lung a companiei vizează extinderea prezenței NIS în regiunea balcanică.

Operațiunile NIS în perimetrele EX7 Periam (1.070,6 kmp) și EX8 Biled (1.113,2 kmp) vizează, potrivit NIS Petrol, exclusiv resurse convenționale, respectiv țițeiul, în timp ce explorarea resurselor neconvenționale, precum gazele de şist, nu reprezintă obiectul de activitate al companiei.

„Descoperirea de noi zăcăminte de țiței va însemna, practic, dezvoltarea industriei petroliere în regiune și, implicit, noi locuri de muncă pentru populația locală, precum și mai multe șanse de dezvoltare pentru comunitățile din județ. Operațiunile noastre respectă în totalitate cerințele de mediu și de siguranță a populației”, a declarat, recent, Mikhail Danilin, Director Executiv Upstream NIS Petrol.

În 2011, NIS Petrol și compania canadiana East West Petroleum - EWP au semnat un acord de farm-out pentru patru perimetre, printre care și cele două anterior menționate, câștigate de EWP prin ofertă publică, asociată celei de-a 10-a runde. În baza acestui acord, EWP deține o participație de 15%, iar restul de 85%, precum și statutul de operator, îi revin companiei NIS Petrol.

„Dezvoltarea și consolidarea poziției companiei noastre ca jucător important din regiune în sectorul petrolier reprezintă obiectivele noastre principale. Compania se axează pe explorarea, dezvoltarea şi producția convențională de petrol, acesta fiind şi scopul prezenței noastre pe piața din România. Sporirea capacității de producție în urma unor investiții semnificative în modernizarea rafinăriei de la Pancevo reprezintă motivul principal al interesului nostru în perimetrele petroliere din vestul țării, aflate în proximitatea graniței cu Serbia”, susțime Vadim Smirnov, Director General NIS Petrol România.

Anul acesta, cei de la NIS au solicitat Agenției Naționale pentru Resurse Minerale (ANRM) prelungirea cu 2 ani și jumătate, de la 3 la 5,5 ani, a perioadei de explorare prevăzute în acordul de concesiune cu privire la perimetrul de hidrocarburi EX 2 Tria, din județul Bihor, la care NIS deține 85% din drepturi și calitatea de operator al concesiunii. NIS a înaintat această solicitare ANRM din cauza întârzierii masive a lucrărilor de prospecțiuni seismice pe concesiunea respectivă, cauzată de refuzul proprietarilor și autorităților locale din zonă de a permite accesul companiei la terenurile pe care ar urma să se deruleze prospecțiunile, refuz motivat prin suspiciunea că cei de la NIS vizează exploatarea de gaze de șist, prin fracturare hidraulică.

Pe lângă sectorul de explorare, NIS Petrol continuă să îşi extindă prezența şi în sectorul de vânzare și distribuție de produse petroliere din România. În prezent, NIS Petrol operează 17 stații de alimentare din rețeaua premium Gazprom Petrol Stations din România.

UE îi finanțează pe petroliștii americani cu 113 milioane euro pentru studii privind impactul de mediu al gazelor de șist

Category: Explorare si Productie
Creat în Wednesday, 02 July 2014 15:11

Proprietari fracking bani redeventeUniunea Europeană a lansat, anul acesta, un program de finanțare prin care companiilor din sectorul de petrol și gaze li se pune la dispoziție o sumă totală de 113 milioane euro, bani publici, în perioada 2014 – 2020, constând în subvenții pentru programe de cercetare privind "surse de energie la prețuri competitive cu emisii reduse de dioxid de carbon".

Fondul pentru cercetare Horizon 2020, care se derulează între 2014 – 2020, este menit să ajute la identificarea eventualelor impacturi și riscuri pentru mediu rezultate din exploatarea gazelor de șist prin fracturare hidraulică, prin folosirea de sisteme de observare prin satelit, prin dezvoltarea unor modele de analiză de impact a diverselor tehnologii de explorare și exploatare a resurselor neconvenționale de gaze și prin stabilirea unor recomandări științifice pentru bune practici în cadrul industriei.

"În acord cu strategia UE privind cooperarea internațională în domeniul cercetării și inovației, acest program încurajează cooperarea internațională, mai ales în ceea ce privește colaborarea și schimbul de cunoștințe cu parteneri relevanți din Statele Unite și Canada", se arată în fișa de prezentare a programului de finanțare.

Însă activiștii de mediu au condamnat lansarea acestui nou fond pentru cercetare al UE. Asta pentru că banii vor merge la companiile de petrol și gaze, care, altfel, ar fi trebuit să plătească singure pentru astfel de cercetări. Militanții au sărit imediat să critice noile alocări, pe motiv că ar contrazice politicile Uniunii privind reducerea emisiilor de carbon, scrie EurActiv.

Numele companiilor sunt ținute la secret

„Comisia Europeană susține că asigură un nivel ridicat de protecție a mediului și că este serioasă în privința combaterii schimbărilor climatice, dar în același timp ea finanțează cercetări pentru industria gazelor de șist. Acest conflict de interese nu poate fi trecut cu vederea”, a spus Antoine Simon, un purtător de cuvânt al organizației Earth Europe.

„Este cu atât mai cinic cu cât implică acordarea de bani publici unei industrii dominate de unele dintre cele mai bogate companii din lume, în timp ce există multe priorități de cercetare mai importante privind eficiența energetică și energia regenerabilă”, a adăugat el.

Directoratul UE pentru Cercetare și Inovare nu a vrut să facă public numele companilor care au aplicat pentru bani, dar a transmis că un cuantum de 33 de milioane de euro a fost pus deoparte pentru a finanța programe anul acesta.

„Din cele 23 de aplicații eligibile inițiale, șapte vor fi invitate să își depună propunerile finale până la deadline-ul apelului, din 23 septembrie”, a spus un oficial, pentru EurActiv. „Nu putem încă spune câte proiecte vor fi păstrate, nici cine a cerut bani, pentru că este o licitație competitivă”, a completat el.

Ar înlocui importurile de gaze lichefiate

În timp ce Comisia ar prefera să limiteze fondurile alocate la 3 milioane de euro pentru fiecare companie a cărei aplicație va fi aprobată, ea va lua în considerare și cereri pentru sume mai mari, a adăugat oficialul.

Decizia Comisiei Europene din decembrie anul trecut a permis ca finanțarea Horizon 2020 să fie alocată pentru explorarea și producția de gaze neconvenționale. Apelul pentru proiecte a fost publicat câteva zile mai târziu.

Gazele de șist au fost considerate slab emitente de dioxid de carbon în program, pentru că „ar putea ajuta la tranziția spre o economie cu emisii reduse de dioxid de carbon, cu condiția ca emisiile sale în atmosferă, inclusiv emisiile de gaze cu efect de seră, să fie atenuate adecvat”, a explicat un oficial UE. Noile finanțări ar putea ajuta la îndeplinirea acestui deziderat, a lăsat el să se înțeleagă.

Dar un raport al consilierului științific principal al guvernului britanic, David MacKay, de anul trecut, a ajuns la concluzia că emisiile de dioxid de carbon provenite din gazele de șist sunt similare cu cele rezultate din importurile de gaze naturale lichefiate (GNL) din Quatar.

În raport se spune că „principalul efect al producției și consumului de gaze de șist va fi acela că va disloca importurile de GNL sau, posibil, gazele venite pe conducte din afara Europei. Efectul net asupra ratelor totale de emisii cu efect de seră este posibil să fie mic”.

Tranziție spre regenerabile

Chiar dacă emisiile de dioxid de carbon provenite, într-un ciclu complet de exploatare, din gaze naturale sunt aproximativ la jumătatea nivelului celor din cărbuni sau petrol, tot sunt exponențial mai mari decât cele provenite din surse regenerabile de energie, precum cea eoliană sau solară, potrivit Comisiei interguvernamentale a ONU privind schimbările climatice (IPCC).

Marcus Pepperell, un purtător de cuvânt pentru Shale Gas Europe, a subliniat că rapoartele IPCC au identificat de asemenea gazele neconvenționale drept un combustibil de tranziție spre sisteme de generare de electricitate bazate pe surse regenerabile de energie.

„Europa se confruntă cu unele chestiuni specifice de securitate energetică și totuși nu avem operațiuni de producție comercială de gaze de șist în Europa”, a spus el. „Este logic ca responsabilii Comisiei să să uite la toate oportunitățile disponibile pentru a diversifica mixul energetic al Europei”, a adăugat el.

„Dat fiind valorile semnificative ale investițiilor pe care le vedem în alte surse de energie, precum regenerabilele, este adecvat să vedem unde poate Europa să ajute pentru dezvoltarea unei industrii a gazelor de șist, în interiorul unui cadrul sustenabil pentru mediu”, a spus el.

Isaac Valero, purtătorul de cuvânt al comisarului european pentru mediu și schimbări climatice, Connie Hedegaard, a fost de acord că gazele de șist ar putea fi o punte spre regenerabile și eficiență energetică, „dar gazele de șist în sine nu vor rezolva problema schimbărilor climatice”, a atras el atenția.

Hedegaard a făcut anterior apel la băncile europene de stat pentru dezvoltare să facă un pas în față pentru eliminarea sprijinului public pentru combustibilii fosili.

Ambasada SUA acuză din nou suprataxarea din energie. Duane Butcher a vizitat platforma de explorare a Chevron de la Pungești

Category: Contabilitate si Fiscalitate
Creat în Thursday, 26 June 2014 14:32

Duane PungestiSUA salută gradul sporit de transparență și consultare cu cei implicați de care dă dovadă Guvernul României la elaborarea strategiei sale energetice, însă măsurile fiscale lipsite de viziune ale acestuia și taxarea excesivă riscă să afecteze demersurile de asigurare a securității energetice a României și creșterea rolului țării în cadrul politicilor energetice ale Europei, a declarat, joi, la Mamaia, însărcinatul cu afaceri ad-interim al Statelor Unite la București, Duane Butcher, cu ocazia Investor Day organizată de Fondul Proprietatea. În plus, Butcher a vizitat platforma de explorare de gaze de șist a Chevron de la Pungești, unde a discutat cu directorul de explorare Gheorghe Orbu și cu Tom Holst, CEO Chevron România.

"Traversăm o nouă criză ruso-ucraineană a gazelor naturale. Din fericire, grație producției sale interne de gaze, România este semnificativ mai puțin afectată de criză decât vecinii săi. Dar să nu uităm că securitatea națională și securitatea energetică sunt esențiale pentru dezvoltarea sustenabilă a tuturor țărilor", a declarat Duane Butcher, adăugând că dezvoltarea sectorului energetic local este esențială atât pentru securitatea energetică a României, cât și pentru cea a țărilor învecinate.

Butcher a arătat că România are un mare potențial de creștere a producției interne de gaze naturale, atât onshore, cât și onshore, însă a adăugat că, pentru aducerea la suprafață a resurselor neexploatate de gaze, România trebuie să asigure un climat investițional care să încurajeze investițiile masive de capital necesare pentru valorificarea respectivelor resurse, prin legi și reglementări prietenoase cu investitorii.

"Mă bucur să văd figuri noi de profesioniști tineri în Cabinet și sunt încrezător că aceștia vor contribui la revizuirea politicii economice a Guvernului în direcția încurajării creșterii economice durabile și în dauna obiectivelor politice pe termen scurt", a subliniat Butcher, cu referire la noii titulari ai portofoliilor de la Departamentul pentru Energie și de la Finanțe, Răzvan Nicolescu și Ioana Petrescu.

Îi dor redevențele și "taxa de stâlp"

Butcher a mai spus că investițiile sustenabile și profitabile sunt de natură să majoreze și încasările bugetare ale statului și că, din acest punct de vedere, SUA îndeamnă Guvernul de la București să-și revizuiască politica de taxare, cu referire specială la noua taxă pe construcțiile speciale (așa-numita "taxă de stâlp"), care reprezintă, în opinia sa, o măsură care descurajează investițiile și afectează profitabilitatea acestora.

"Încurajăm Ministerul Finanțelor Publoce să se consulte cu toate părțile interesate, inclusiv cu toate companiile afectate, în procesul de revizuire a sistemului de redevențe petroliere și să ia în considerare revizuirea taxei pe construcțiile speciale. SUA salută gradul sporit de transparență și consultare cu cei implicați de care dă dovadă Guvernul României la elaborarea strategiei sale energetice, însă măsurile fiscale lipsite de viziune ale acestuia și taxarea excesivă riscă să afecteze demersurile de asigurare a securității energetice a României și creșterea rolului țării în cadrul politicilor energetice ale Europei", a conchis însărcinatul cu afaceri ad-interim al Statelor Unite la București, Duane Butcher.

În ianuarie anul acesta, ambasada Statelor Unite la București se declara dispusă să lucreze alături de Guvernul român pentru punerea la punct a unui plan detaliat privind derularea de consultări transparente cu toate părțile interesate, inclusiv reprezentanți ai mediului de afaceri și ai societății civile, în legătură cu modificarea redevențelor pentru petrol și gaze.

Instituția a avertizat că interesul investitorilor străini penru România ar putea să scadă dacă autoritățile nu organizează consultări transparente şi nu realizează studii privind impactul modificării sistemului de redevenţe petroliere și a criticat graba și opacitatea cu care s-a introdus taxa pe construcțiile speciale.

Duane Butcher vizitează Chevron

Tot joi, ambasada Statelor Unite la București a postat pe contul său de Facebook o fotografie în care apare Duane Butcher, alături de consilierul economic al ambasadei, Susan Garro, discutând, pe platforma de explorare de gaze de șist a Chevron de la Pungești, cu directorul de explorare Gheorghe Orbu și cu Tom Holst, CEO Chevron România.

"Duane și Susan au fost impresionați de măsurile de siguranță și de protecție a mediului luate de companie la Pungești. Explorarea și exploatarea cu succes a resurselor de gaze neconvenționale pot contribui la asigurarea securității energetice a României și a regiunii", afirmă ambasada.

La începutul lunii mai, compania Chevron a început lucrările de explorare a gazelor de şist în extravilanul localităţii vasluiene Siliştea, comuna Pungeşti, fiind prima locaţie din România unde compania petrolieră a început prospecţiunile pentru identificarea unor posibile zăcăminte neconvenţionale. Activităţile de foraj, realizate de firma Dafora Mediaş, au început la cinci luni de la demararea lucrărilor de amenajare a platformei pe care a fost amplasată sonda de foraj cu care vor fi scoase la suprafaţă probe de roci care, ulterior, vor fi analizate în laborator.

Sonda de explorare a gazelor de şist este amplasată în extravilanul comunei Pungeşti, la 650 de metri de localitatea Siliştea şi 950 metri de satul Pungeşti. Suprafaţa totală pe care se va întinde platforma de extracţie este de 20.298 metri. Consumul total de apă folosită în procesul de foraj este de aproximativ 35.000 litri pe zi, necesarul de apă fiind asigurat din surse externe, şi nu din pânza freatică, în baza unui contract semnat cu o firmă autorizată. Apa este transportată cu cisternele şi depozitată în rezervoarele amplasate în incinta platformei betonate.

Monitorizarea calității apei

Patru puţuri forate la adâncimi de 15 şi 80 de metri au fost executate pe platforma deţinută de compania Chevron la Pungeşti, pentru monitorizarea calităţii apei atât înaintea începerii lucrărilor de explorare a gazelor de şist, cât şi pe timpul şi la finalizarea acestora. Calitatea apei din subteranul platformei unde Chevron va executa lucrări de explorare a gazelor de şist în extravilanul localităţii vasluiene Siliştea - Pungeşti va fi monitorizată periodic de către compania care execută lucrările de foraj.

Cele patru foraje de monitorizare a calităţii apei de pe platforma de explorare a gazelor de şist de la Siliştea - Pungeşti (Vaslui) au fost blindate şi sigilate de Administraţia Bazinală de Apă Prut - Bârlad pentru a se elimina suspiciunile de utilizare a apei din subteran de către Chevron.

Potrivit reprezentanţilor Administraţiei Bazinale de Apă (ABA) Prut - Bârlad, cele patru puţuri de monitorizare din interiorul careului sondei de explorare a gazelor de şist de la Siliştea - Pungeşti, săpate la o adâncime 15, respectiv 85 de metri, nu pot fi folosite de compania Chevron în vederea extracţiei apei din subteran, necesară în procesul tehnologic. În acest sens, ABA Prut - Bârlad a blindat şi sigilat toate forajele de monitorizare pentru a elimina suspiciunile de utilizare a apei din pânza freatică de către compania Chevron.

"Administraţia Bazinală de Apă Prut - Bârlad a verificat dacă se utilizează apa din subteran de către compania Chervron, aspect care nu se confirmă. În conformitate cu prevederile legale, care ne obligă să monitorizăm lunar sonda de explorare de la Siliştea, s-au prelevat probe de apă din cele patru foraje în lunile aprilie şi mai. Rezultatele analizelor chimice ne-au indicat faptul că apa are aceeaşi calitate ca înainte de începerea forajelor", a declarat, pentru Mediafax, purtătorul de cuvânt al ABA Prut - Bârlad, Dan Buruiană.

Cinci controale

Conducerea Chevron România susține că, la o lună de la începerea explorării gazelor de şist la Siliştea - Pungeşti, s-au desfăşurat cinci controale ale autorităţilor locale sau naţionale la platforma de foraj, respectiv de la Protecţia Mediului, Administraţia Apelor şi Inspectoratul Teritorial de Muncă.

Potrivit managerului de ţară al companiei Chevron România, Thomas Holst, citat de Mediafax, instituţiile care au fost în control au constatat că operaţiunile de foraj se desfăşoară în siguranţă, fără a pune în pericol mediul sau populaţia din zonă, şi nici pe salariaţii care-şi desfăşoară activitatea pe platforma de explorare.

Forajul de la Siliştea - Pungeşti se execută în baza contractului de concesionare încheiat între ANRM şi Regal Petroleum PLC, aprobat prin hotărârea de guvern HG 2.283/2004. Ulterior, prin Ordinul ANRM nr. 25/3 noiembrie 2011, s-a aprobat transferul integral din drepturile dobândite şi obligaţiile asumate prin acordul de concesiune pentru explorare-dezvoltare-exploatare petrolieră în perimetrul V-2 Bârlad către SC Chevron România Exploration and Production SRL.

După obţinerea certificatului de urbanism şi a acordului de mediu în cursul anului trecut, Chevron a primit de la Consiliul Judeţean Vaslui, în octombrie 2013, şi autorizaţia de construire pentru amenajarea platformei pe care este montată sonda de explorare a gazelor de şist. Lucrările au început efectiv pe 2 decembrie 2013, cu o întârziere de o lună şi jumătate din cauza protestelor localnicilor.

Societatea Chevron România mai deţine alte trei acorduri de mediu în judeţul Vaslui pentru explorarea gazelor de şist în localităţile Păltiniş - Băceşti, Popeni - Găgeşti şi Puieşti. De asemenea, compania petrolieră a mai obţinut, în urmă cu două luni, şi cea de-a doua autorizaţie de construire pentru amplasarea unei noi sonde de explorare, în perimetrul deţinut la Puieşti.

NATO: Rusia finanțează și organizează grupările ecologiste europene care se opun exploatării gazelor de șist

Category: Explorare si Productie
Creat în Friday, 20 June 2014 10:15

Rasmussen-Anders-Fogh1Serviciile de informații rusești finanțează și colaborează în secret cu grupările europene ecologiste în campania desfășurată împotriva explorării și exploatării gazelor de șist, cu scopul de a menține dependența UE de gazul rusesc, a declarat secretarul general al NATO, Anders Fogh Rasmussen, potrivit unui articol publicat de Financial Times, în care este citat și președintele României Traian Băsescu.

Răspunzând unor întrebări, după ce a ținut un discurs la Londra, Anders Fogh Rasmussen , Secretarul General al NATO, a declarat că îmbunătățirea securității energetice europene din ultimul timp a fost de "cea mai mare importanță" și a acuzat Moscova de "șantaj" în relațiile sale cu Europa.

"Am întâlnit aliați care se poate raporta că Rusia, ca parte a operațiunilor lor de informare și dezinformare sofisticate, s-a implicat activ în activitatea așa-numitelor organizații non-guvernamentale - organizațiile ecologice de luptă împotriva gazelor de șist - pentru a menține dependența europeană de gazul rusesc importat". a explicat Rasmussen, fostul premier danez, în cadrul unei conferințe desfășurate la Chatham House, un think tank de politică externă britanic.

Remarcile sale au survenit unui amplu discurs amplu asupra misiunii și scopului NATO după anexarea Crimeei de către Rusia și escaladarea violențelor din Orientul Mijlociu.

Șeful NATO nu a oferit alte amănunte referitoare la suspiciunile sale privind implicarea Rusiei în finanțarea și organizarea grupărilor ecologiste.

Campanie de dezinformare, inclusiv în domeniul energetic

Potrivit Financial Times, UE importă aproximativ o treime de necesarul său de petrol și gaze, deși are rezerve semnificative de gaze de șist, care ar putea reduce permanent dependența ridicată de importuri.

Un oficial al NATO, care a dorit să-și păstreze anonimatul, a declarat pentru Financial Times că NATO crede Rusia s-a angajat într-o "campanie de dezinformare pe mai multe teme, inclusiv în domeniul energetic".

"Posibilitatea ca Rusia să utilizeze aprovizionarea cu energie ca un mijloc de exercitarea a presiunii asupra națiunilor europene, este îngrijorătoare. Nici o țară nu ar trebui să utilizeze aprovizionarea și stabilirea prețurilor ca instrumente de constrângere ", a declarat acesta. "Împărtășim preocuparea unora dintre membri noștri, potrivit căreia Rusia ar putea încerca să împiedice posibilele proiecte de explorare a gazelor de șist în Europa, în scopul de a menține dependența Europei de gazul rusesc."

Unii experți au speculat că una dintre motivațiile Rusiei în instigarea la separatism în estul Ucrainei este aceea de a bloca eforturile de dezvoltare a rezervelor de gaze de șist din regiune.

Republica Populară Donetsk a interzis exploatarea gazelor de șist

Royal Dutch Shell a semnat a anul un acord de împărțire a producției pentru a dezvolta domeniul Yuzuvska, care se întinde pe 8.000 de kilometri pătrați în regiunea Donetsk.

Denis Pushilin, unul dintre liderii cei mai proeminenți ai auto-intitulatei Republici Populare Donetsk, s-a remarcat anterior prin organizarea de mitinguri de dimensiuni reduse împotriva explorării gazelor de șist în Donetsk. În luna mai, Pushilin a anunțat că Republica Populară Donetsk a interzis extragerea gazelor de șist.

FT: Bulgaria și România, exemple de manipulare a opiniei publice

Financial Times susține că Rusia a fost, de asemenea, suspectată de manipularea protestelor împotriva fracturării hidraulice din Bulgaria și România, însă grupările ecologiste din ambele țări au respins furios aceste acuze și au catalogat ideea unei implicații a Rusiei în activitatea lor drept o teorie a conspirației.

Potrivit FT, președintele României, Traian Băsescu, a sugerat că Rusia a jucat un rol activ în încercarea de a contracara dezvoltarea de gaze de șist a Chevron la Pungești. Totodată, Rusia a fost acuzată că a încercat manipularea opiniei publice cooptarea Bisericii Ortodoxe, mai mulți preoți devenind lideri ai protestelor în România.

Ecologistii resping acuzațiile și acuză poliția română că a acționat ca o forță de securitate privată pentru Chevron.

Bulgaria este statul est-european cu cele mai strânse legături cu Rusia. Criticii lui Boiko Borisov, prim-ministru la acea vreme, au declarat că el a cedat la influența Rusiei în introducerea unei interdicții de exploatare a gazelor de șist în 2012. Activiștii susțin însă că că au schimbat legea prin mobilizarea a mii de manifestanți în diferite orașe bulgare.

Obama vrea reducerea drastică a emisiilor de CO2 ale centralelor electrice americane, cu riscul scumpirii energiei

Category: Energie Electrica
Creat în Thursday, 12 June 2014 16:26

 

Obama carbunePreședintele american Barack Obama a propus un plan de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră ale centralelor electrice din SUA, în medie cu 30% față de nivelurile din 2005, o componentă de bază a planului său de combatere a schimbărilor climatice, dar care, pe lângă riscurile politice pe care le comportă, amenință să scumpească curentul electric peste Ocean.

Propunerea, făcută publică de Agenția pentru Protecția Mediului a Statelor Unite, reprezintă cel mai îndrăzneț pas al SUA în această direcție, administrația afirmând că acest demers va stimula economia și va duce la scăderea problemelor de sănătate ale americanilor. În replică, opoziția republicană a cerut imediat blocarea noii reglementări, avertizând că adoptarea acesteia ar însemna pierderea de locuri de muncă și creșterea prețurilor la electricitate, relatează Bloomberg.

„Nu este vorba doar de urșii polari pe cale de dispariție și de topirea calotei glaciare”, a spus directorul Agenției, Gina McCarthy, în cadrul unei ceremonii la Washington. „Este vorba despre sănătatea noastră și de casele noastre. Este vorba despre protejarea economiilor locale și a locurilor de muncă”, a adăugat el.

Agenția pentru Protecția Mediului stabilește standarde pentru fiecare stat pe baza emisiilor de dioxid de carbon ale centralelor lor electrice pe bază de cărbune și gaze și va depinde acum de oficialii statelor să spună cum vor ei să atingă aceste ținte. Din cauză că emisiile centralelor electrice au scăzut cu aproximativ 15% din 2005 până anul trecut, reducerea medie echivalează cu o tăiere de mai puțin de 20% față de nivelurile actuale. Agenția pentru Protecția Mediului a spus că acest lucru va aduce beneficii de 90 de miliarde de dolari în domeniul protecției mediului și sănătății publice și va costa companiile de utilități până la 8,8 miliarde de dolari.

Administrația susține că planul va avea beneficii consistente pentru sănătate, pentru că ar duce la producerea de mai puțină funingine și smog, pe măsură ce vechile centrale pe cărbune s-ar închide, și va duce, în plus, la scăderea facturilor la electricitate ale consumatorilor, din moment ce s-ar consuma mai puțin curent. McCarthy a afirmat că acest lucru va stimula creșterea econimică și investițiile în promovarea inovațiilor din domeniul energiei regenerabile.

"Ofensivă" versus "nebunie"

În timpul unei teleconferințe cu membrii democrați ai legislativului, Obama a combătut criticile conform cărora reglementarea va afecta economia prin creșterea prețurilor la electricitate și le-a spus democraților care ascultau „să treacă la ofensivă” pentru a promova impacturl noilor reglementări asupra sănătății publice asupra sănătății ale acestei măsuri, au spus două persoane referitor la convorbire, inclusiv membrul Camerei Reprezentanților din Virginia, democratul Gerry Conolly.

Producătorii de cărbune, grupurile de lobby din industrie și republicanii din Congres au criticat planul.

„Planul președintelui este o nebunie, nu există un alt mod mai succint pentru a-l descrie”, a spus, într-o declarație, președintele Camerei Reprezentanților, John Boehner. „Cetățenii americani încă întreabă „Unde sunt locurile de muncă?”, iar acum el propune reglementări care nu vor face decât să trimită joburile în afara țării în anii care vin”, a afirmat el.

Consumer Energy Alliance, un grup de lobby al industriei cu sediul în Houston, printre ai cărui membri se numără Exxon Mobil Corp și alte companii din industria prelucrării cărbunelui, a avertizat că propunerea va afecta companiile.

„Din nefericire, atât nivelul reducerilor, cât și termenele de implementare vor afecta semnificativ siguranța alimentării cu energie și vor avea ca efect prețuri mai mari la electricitate în toată rețeaua”, a spus Michael Whatley, vicepreședinte executiv al grupului.

Reglementarea propusă va permite statelor să obțină reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră prin mai multe metode posibile, la alegere: fie prin promovarea energiei regenerabile, fie prin încurajarea sporirii consumului de gaze naturale, fie prin adoptarea tehnologii pentru sporirea eficienței energetice, fie prin crearea de piețe de tranzacționare a drepturilor de emitere de CO2, după model european.

Emisiille de CO2 au scăzut deja cu 15%, fără nici o reglementare

Reducerea de 30% reprezintă o medie. Statele, luate individual, pot fi îndrumate să reducă emisiile de dioxid de carbon la niveluri care sunt mai mari sau mai mici decât această cifră.

Emisiile de la centralele electrice au scăzut deja cu 15%, din 2005 până în 2012, fiind astfel la jumătatea țintei, potrivit lui Vicki Arroyo, director executiv al George Climate Center. Grupul a elaborat o listă a reducerilor pentru fiecare stat, care a arătat că multe, inclusiv New York, Washington și Georgia, au reușit să își reducă emisiile cu peste 30%.

Hugh Wynne, un analist al companiilor de utilități la Sanford C. Bernstein & Co., cu sediul în New York, a spus că tăierile propunse sunt „eminamente posibil de realizat”. În schimb, Friends of the Earth, un grup de activiști de mediu, a spus că, deși este un „pas semnnificativ”, măsura propusă de Obama nu face nici pe departe suficient pentru a preîntâmpina riscurile încălzirii globale.

„Știința privind schimbările climatice a devenit mai clară și mai îndrăzneață, cerând acțiuni mai agresive din partea președintelui”, a spus Erich Pica, președintele grupului.

Unii susținători consideră că planul lui Obama este un prim pas spre un acord internațional privind reducerea emisiile de dioxid de carbon. Obama a promis acum cinci ani, ca parte a unor discuții internaționale pe tema schimbărilor climatice, că SUA vor tăia emisiile de gaze cu efect de seră cu 17% față de nivelurile din 2005, până în 2020.

„Decizia președintelui Obama de a lansa planuri pentru a reglemanta mai strâns emisiile de la centralele electrice va transmite un semnal bun către statele din întreaga lume că unul dintre cei mai mari emitenți ia în serios viitorul planetei și al locuitorilor ei”, a spus Christiana Figueres, cel mai înalt oficial pentru schimbări climatice al ONU.

Contează cine dă factura americanilor

Legislația prin care se cereau reduceri ale emisiilor la nivelul întregii economii printr-un sistem de tranzacționare a drepturilor de emitere de CO2 asemănător celui european a fost respinsă de Senat în 2010, ca urmare a opoziției în creștere din partea republicanilor și a unor democrați din statele industriale care s-au temut că acest lucru va crește costurile electricității. Propunerea de acum este mai puțin radicală, deși este totuși istorică. Centralele electrice sunt sursa a aproximativ 40% din totalul de emisii de carbon ale SUA.

Cele 560 de termocentrale pe cărbune din SUA sunt responsabile pentru 75% din totalul emisiilor de CO2 ale centralelor electrice americane. Cărbunele, combustibilul fosil cu cel mai mare nivel de emisii de dioxid de carbon, asigura 39% din electricitatea Statelor Unite în 2013, conform datelor Departamentului pentru Energie.

Agenția pentru Protecția Mediului estima că acesta va asigura 30% din curentul electric al SUA atunci când reglementările privind reducerile vor fi integral în vigoare, în 2030. Unii oficiali din state care se bazează pe cărbune pentru a genera un procent semnificativ din electricitatea lor și-au exprimat îngrijorarea că noua reglementare, în ciuda flexibilității, va duce la creșterea costurilor pentru consumatori.

„Am o adevărată problemă cu faptul că ei pretind că acest lucru nu va avea un efect asupra tarifelor la electricitate”, a spus Chuck Eaton, președintele republican al Comisiei pentru Serviciul Public (Public Service Commission) din Georgia. „Ei fac regulile și eu sunt cel care trebuie să le dau factura la curent georgienilor”, a reclamat el.

Agenția pentru Protecția Mediului susține că centralele pe cărbune ar urma să fie operate mai eficient și că se va trece pe scară largă la generarea de electricitate pe bază de gaze naturale de la cărbune, pentru a se obține unele reduceri modeste ale emisiilor de CO2 în următorii patru sau cinci ani, au spus persoane informate pe această temă. Fiecare stat va avea o țintă bazată pe nivelul său de emisii, iar în următorul deceniu întreaga rețea electrică va trebui să fie mai eficientă și să folosească generarea din resurse regenerabile pentru a atinge țintele impuse de noile reglementări.

Ar putea ajunge în justiție

„Președintele Obama are dreptate să acționeze decisiv pentru a combate acest pericol clar și prezent”, a spus Frances Beinecke, președinte al Natural Resources Defence Council. „Standardele propuse vor limita – pentru prima dată în istoria SUA – poluarea fără restricții a atmosferei noastre cu dioxid de carbon”, a afirmat oficialul.

Unii observatori din industrie au spus că această abordare preferată de către administrație va lăsa regula deschisă unor atacuri legale prin prisma actului normativ Clean Air Act, pentru că se bazează pe interpretarea legii care cuantifică reducerile de emisii care au loc în afara centralelor electrice, prin elemente precum măsuri de creștere a eficienței energetic, o mai mare utilizare a energiei regenerabile și chiar adoptarea programelor de comercializare a emisiilor de dioxid de carbon. Reglementările anterioare au avut în vedere să reducă poluanții măsurați la nivelul coșului de fum.

Republicanii au semnalat că intenționează să aducă această reglementare în fața Camerei și să lanseze campanii pe această temă în statele unde industria cărbunelui este un angajator major.

„Prin impunerea acestor noi reglementări draconice asupra industriei cărbunelui din țară, președintele Obama discriminează între state, ajutându-șii susținătorii politici în state precum California și New York, în timp ce provoacă dureri profunde altor state, precum Kentucky”, a spus liderul minorității din Senat, Mitch McConnell, un republican din Kentucky. El a afirmat că impactul reglementărilor va fi „zdrobitor pentru milioane de oameni”.

Majoritatea democraților susțin propunerea administrației, inclusiv lideri democrați și democrați de vârf din comisiile de mediu ale Congresului.

„Slavă Domnului că președintele refuză să fie intimidat de cei care au capul în nisip și ale căror piedici ne duc pe marginea prăpastiei schimbărilor climatice”, a spus senatorul Barbara Boxer, președinte al Comisiei pentru Mediu și Lucrări Publice. „Propunerea președintelui respectă prerogativele statelor și permite o flexibilitate majoră, în același timp asigurând că marii poluatori își reduc contribuția lor periculoasp la schimbările climatice”, a transmis oficialul.

Pe de altă parte, democratul Nick Rahall, membru al Camerei Reprezentanților din West Virginia, a spus că va propune un act normativ pentru a bloca reglementările lui Obama atât pentru centralele existente, cât și pentru cele noi.

Vrea să fie întâiul ecologist al lumii

La sfârșitul primul an al mandatului său, președitele Obama a zburat la Copenhaga și a făcut o promisiune mare: că Statele Unite își vor tăia substanțial emisiile de gaze cu efect de seră până în 2020 – o promisiune curajoasă și riscantă. Eforturile sale s-au împotmolit în câteva luni, iar legământul lui Obama față de restul lumii a părut curând drept o speranță deșartă, scrie The New York Times.

Acum, Obama încearcă să ocolească Congresul și să facă unul dintre cei mai mari pași pe care vreun președinte american l-a făcut vreodată în privința schimbărilor climatice, propunând noi reglementări pentru a tăia emisiile centralelor electrice. Totuși, el singur, planul președintelui, nu prea va reuși să influențeze emisiile globale, despre care oamenii de știință spun că amenință bunăstarea generațiilor viitoare.

„Este suficient să oprească schimbările climatice? Nu”, a spus Ted Nordhaus, președintele think tank-ului de mediu Breakthrough Institute, din Oakland, California. „Niciun lider politic din lume nu are o agendă serioasă în acest sens”, a afirmat el.

Chiar după ce Obama nu a reușit să-și treacă prin Congres, în 2010, propunerea majoră privind schimbările climatice, soarta a intervenit pentru a-l ajuta să-și atingă scopul. Datorită, în parte, boom-ului gazelor naturale extrase din șisturi bituminoase prin fracturare hidraulică, pe care puțini îl bănuiau, emisiile din Statele Unite au scăzut deja cu 10% față de nivelurile din 2005 și merg în continuare în jos, chiar și fără noua reglementare a lui Obama.

Planul lui Obama este menit nu numai să traseze un nou curs în interiorul SUA, dar mai ales să revendice din nou pentru țara sa rolul de lider internațional în lupta împotriva schimbărilor climatice. Dacă această politică convinge alte țări să impună scopuri mai ambițioase, experții spun că acesta va fi un punct de cotitură. Testul va veni curând, în contextul în care liderii lumii se vor întâlni la New York în septembrie în încercarea de a avansa în direcția adoptării unui nou tratat asupra climei. Se așteaptă ca liderii să promită noi ținte ambițioase privind emisiile pentru țările lor până în primăvara viitoare, cu un tratat final de semnat la finalul anului 2015.

Cărbune versus gaze de șist

Statele lumii au stabilit scopul de a limita încălzirea planetei la 2 grade Celsius peste nivelul preindustrial. Pentru ca asta să se întâmple, multe studii sugerează că este necesar ca emisiile globale să ajungă la apogeu nu mai târziu de anul 2020 și apoi să înceapă să scadă. Azi, emisiile nu scad nici pe departe atât de repede în vest, iar acele reduceri sunt înghițite de o creștere rapidă în est. Experții spun că este din ce în ce mai puțin probabil – dacă nu imposibil - ca apogeul global să fie atins în 2020, iar asta va fi valabil chiar dacă SUA și alte state reușesc să își țină promisiunile pe care le-au făcut în 2009.

Experții spun să Obama pune încet cap la cap piesele unui set de politici publice care ar putea ajunge să fie cel puțin la fel de eficiente ca legea pe care Congresul a refuzat să o treacă în 2010. Până acum, cel mai mare pas a fost un set de standarde de eficiență a consumului de carburanți auto, care, într-un final vor ajunge să impună mașinilor vândute în Statele Unite să consume în medie 3,7 litri de benzină la suta de kilometri.

Planul lui Obama privind centralele electrice va mai întârzia, probabil, cu implementarea încă cel puțin un an, dat fiind că, probabil, va face obiectul unor procese în instanță și a unei eventuale încercări a Congresului de a-l bloca. Dar în actuala sa formă, acesta va instituționaliza o tranziție de la cărbune la gaze naturale, care este deja în derulare în SUA, din motive economice.

În ultimii ani, pe măsură ce tehnologia cunoscută sub numele de fracturare hidraulică a adus un val de gaze naturale pe piață și a dus la scăderea prețului, companiile de utilități au început să treacă de la cărbune la gaze pentru a genera electricitate. Asta scade nivelul emisiilor, pentru că gazele naturale emit aproximativ jumătate din dioxidul de carbon eliberat de cărbune pentru a produce aceeași cantitate de electricitate. Dar gazele naturale sunt, totuși, o sursă majoră de emisii de gaze cu efect de seră, ridicându-se întrebarea cum va reuși țara să renunțe la acest combustibil în anii următori.

Conform actului normativ Clean Air Act, pe care Obama se bazează pentru a instituționaliza reglementarea sa, statele vor avea un rol major și pot lua o serie variată de decizii despre cum să facă asta. Dar experții se așteaptă, în general, ca reglementarea să fixeze trendul actual, ca țara să se bazeze din ce în ce mai mult pe gazele naturale, chiar dacă prețul crește.

„Chiar dacă președintele Obama vrea să o recunoască sau nu, el a declarat clar război împotriva cărbunelui”, a spus Chris Faulkner, CEO al Breitling Energy, o companie de petrol și gaze din Texas care este pe cale de a beneficia de pe urma planului lui Obama. „Era cărbunelui ajunge la final. Intrăm în era gazelor naturale”, a adăugat el.

Wall Street și Sillicon Valley îl susțin pe Obama

Multe centrale electrice pe bază de cărbune vor continua să funcționeze, posibil timp de decenii, presupunând că statele vor găsi moduri de a-și compensa emisiile, precum creșterea eficienței energetice, care ar putea scădea cererea de electricitate. Dar dacă planul stă în picioare, industria cărbunelor se va confrunta, în cel mai bun caz, cu o viitoare cotă de piață din ce în ce mai scăzută.

Probabil cea mai importantă întrebare privind planul lui Obama este dacă acesta va crește viteza motorului inovării în SUA, producând noi tehnologii și abordări economice care vor face țelurile referitoare la schimbările climatice ale țării, și ale lumii, să pară mai realizabile.

Timp de mai mult de un deceniu, Wall Street și Silicon Valley s-au agitat pe tema încălzirii globale și s-au plâns de lipsa unei politici naționale energetice clare.

Mulți guru ai tehnologiei, printre care și Bill Gates, au cerut Congresului să dubleze sau tripleze cheltuielile publice pentru cercetare și dezvoltarea în domeniul energetic. Congresul i-a ignorat în mare măsură, iar Obama nu are puterea de a direcționa de unul singur o sumă atât de mare de bani pentru această problemă.

Dar unii experți au spus că noul plan poate cel puțin să transmită un semnal către deținătorii de capital privat, că acum este timpul să se implice în încercarea de a rezolva provocarea energetică.

„Odată se reglementarea este implementată, atunci inginerii pot trece la treabă pentru a răspunde la întrebarea: care est cel mai ieftin mod de a face asta?”, a explicat Kevin Kennedy, director al United Stated Climate Initiative la think tank-ul World Resources Institute. „Inginerii americani sunt destul de buni la astfel de lucruri”, a conchis el.

O aritmetică extrem de incertă

Se pune însă întrebarea: planul lui Obama este eficient sau doar costisitor?

Agenția de Protecție a Mediului (EPA) a analizat cifrele din planul lui Obama și dă asigurări publicului american că beneficiile implementării acestui program vor depăși cu mult costurile sale, scrie reason.com.

În analiza de impact a reglementării, EPA calculează beneficiile asupra climei globale folosind costul social al emisiilor de dioxid de carbon care rezultă dintr-un raport controversat al Interagency Working Group. Acea analiză a arătat că, în 2020, costul social al emisiilor de carbon va fi cuprins între 13, 46, 68 și 137 de dolari pe tona metrică de emisii de dioxid de carbon (dolari la nivelul din 2011), în funcție de rata discountului aleasă de analiști. Ratele discountului folosite au fost de 5, 3 și 2,5%.

În privința stabilirii unui cost social al emisiilor de carbon, analiza de impact a EPA atrage atenția că orice evaluare este supusă incertitudinii, speculației și lipsei de informații privind emisiile viitoare de emisii de gaze cu efect de seră, efectele emisiilor trecute și viitoare asupra sistemului climatic, impactul schimbărilor din climat asupra mediului fizic și biologic și translatarea acestor impacturi de mediu în pagube economice.

În funcție de rata de discount aleasă, beneficiile asupra climei globale (nu asupra climei din SUA) derivate din implementarea acestei reduceri de 30% a emisiilor de dioxid de carbon ale centralelor electrice până în 2020 vor ajunge la 4,9, 18, 26 sau 52 de miliarde de dolari. Până în 2030, acestea vor crește la 9,5, 31, 44 sau 94 de miliarde de dolari. Acestea sunt numai beneficiile rezultate din reducerea viitoarelor creșteri ale temperaturilor medii globale. Marea majoritate a beneficiilor nu au nimic de-a face direct cu tăierea emisiilor de dioxid de carbon cu 30%.

Principalul șoc vine de la estimările privind beneficiile colaterale în domeniul sănătății, care ar proveni din tăierile de poluați din aer precum dioxid de sulf, ozon, mercur și alte particule. De fapt, mai mult de 70% din acest gen de beneficii rezultă aparent din reducerea emisiilor de dioxid de sulf.

Potrivit EPA, costul maxim pentru implementarea noilor reglementări se ridică la 7,5 miliarde de dolari în 2020, în timp ce beneficiile nete în privința climei și a sănătății se încadrează între 27 și 50 de miliarde de dolari la o rată a discountului de 3% sau între 26 și 46 de miliarde de dolari la o rată a discountului de 7%. Pare o afacere bună, scrie reason.com, care avertizează însă că oricine poate să invoce orice cifră vrea când e vorba de analizat costul social al emisiilor de dioxid de carbon prin modele de evaluare integrate, care combină prognoze econometrice și climatice.

Un alt lucru interesant este că estimarea costului social al emisiilor, realizată de administrația Obama, este pentru beneficii globale, deși regulile din partea agenției de reglementare care monitorizează procesul, Biroul pentru management și buget, spun că beneficiile și prejudiciile reglementărilor propuse ar trebui să fie raportate în termeni de impact intern, impacturile globale fiind opționale.

Costul social intern al emisiilor de dioxid de carbon ar putea ajunge probabil la aproximativ 2 dolari pe tonă metrică, ceea ce sugerează că beneficiile climatice interne ale reglementării EPA ar putea ajunge de fapt, în 2020, în cel mai rău caz, la 700 de milioane de dolari sau, în cel mai bun caz, la 7,8 miliarde de dolari. "Comparați aceste beneficii cu un cost estimat de 7,5 miliarde pentru a le implementa", conchide publicația.

 

Semnal important în UE: Germania ar putea ridica interdicția asupra dezvoltării gazelor de șist prin fracturare hidraulică

Category: Explorare si Productie
Creat în Thursday, 05 June 2014 21:20

Germania frackingAutoritățile de la Berlin ar putea ridica anul viitor interdicția asupra explorării și exploatării zăcămintelor de gaze de șist prin metoda fracturării hidraulice, în vigoare de doi ani, cedând lobby-ului marilor întreprinderi industriale, dar și presiunilor politice potrivit cărora Germania ar trebui să-și reducă dependența de importurile de gaze naturale din Rusia și să-și întărească competitivitatea exporturilor în comparație cu companiile concurente din Statele Unite.

Guvernul cancelarului Angela Merkel va lua în discuție vara aceasta un proiect legislativ potrivit căruia se va permite solicitarea de autorizații de explorare și exploatare a gazelor de șist prin fracturare hidraulică. Acordarea acestor autorizații va depinde de efectuarea în prealabil a unor studii de impact asupra mediului, scrie Financial Times. Se estimează că Germania deține 2,3 mii de miliarde de metri cubi de gaze de șist.

Ridicarea interdicției asupra fracturării hidraulice a fost un subiectul unor intense dezbateri și polemici în sânul coaliției de guvernare din Germania. Unii politicieni au pus accentul pe necesitatea reducerii dependenței energetice de Rusia, în timp ce alții au scos în evidență riscurile presupuse de substanțele chimice folosite în fracturarea hidraulică într-o țară intens populată precum Germania.

Cei mai entuziaști susținători ai ridicării interdicției au fost reprezentanții marilor întreprinderi industriale germane. Potrivit acestora, boom-ul gazelor de șist din SUA a dus la ieftinirea exporturilor americane, în detrimentul celor germane, care se confruntă cu costuri mari ale energiei electrice, parte ca urmare a importurilor de gaze rusești, dar și din cauza subvențiilor masive impuse de stat pentru sprijinirea producției de energie din surse regenerabile.

Guvernul scrie Parlamentului

Detalii privind planul de ridicare a interdicției au apărut într-o scrisoare adresată de ministrul german al Economiei, Sigmar Gabriel, șefului Comisiei pentru Buget din Bundestag. În scrisoarea respectivă, Gabriel scria că autorizațiile pentru foraj prin fracturare hidraulică vor trebui aprobate și de autoritățile regionale responsabile cu calitatea apei și că guvernul ia în considerare și alte exigențe, teste și verificări pentru acordarea respectivelor autorizații.

Fracturarea hidraulică, ce presupune pomparea la mare adâncime și cu mare viteză a unui amestec de chimicale, apă și nisip, pentru dizlocarea rezervelor de gaze naturale prinse în roci, va fi interzisă în acele regiuni în care calitatea apei face obiectul unei protecții oficiale speciale, se mai afirmă în scrisoarea citată.

Există studii potrivit cărora substanțele chimice folosite la fracturarea hidraulică în SUA prezintă riscuri potențiale pentru sănătatea oamenilor, dar și pentru mediul înconjurător. În Germania, printre cei care se opun exploatării gazelor de șist se numără puternica industrie a berii, care se teme că fracturarea hidraulică ar putea contamina apa utilizată la fabricarea berii.

Coaliția de guvernare a convenit ca autorizațiile pentru fracturare hidraulică să nu fie acordate decât dacă se dovedește "dincolo de orice îndoială" că nu există nici un risc pentru calitatea apei și cu condiția interzicerii utilizării de substanțe chimice dăunătoare.

Standarde de mediu draconice

Pe de altă parte, potrivit Reuters, ministrul german al Mediului, Barbara Hendricks, al cărei minister este responsabil, alături de cel al Economiei, de reglementarea sectorului extractiv, a indicat că standardele de mediu care vor fi elaborate de guvernul de la Berlin vor fi atât de aspre și exigente încât vor împiedica dezvoltarea pe scară largă a proiectelor de explorare și exploatare a gazelor de șist prin fracturare hidraulică.

Astfel, aceste standarde vor permite, practic, doar explorarea și exploatarea resurselor neconvenționale de gaze naturale din roci impermeabile și nisipuri neporoase (așa-numitul tight gas).

"Cred că fracturarea hidraulică nu este doar dăunătoare pentru mediu și sănătatea populației, ci și supraapreciată ca soluție tehnologică pentru industria energetică. Prioritățile noastre absolute sunt calitatea apei și sănătatea publică", a declarat ministrul.

Rezervele estimate de gaze de șist ale Germaniei sunt semnificativ mai mici decât cele ale Poloniei și Franței, care dețin cele mai mari zăcăminte recuperabile din Europa. Cu toate acestea, gazele de șist ale Germaniei, care sunt concentrate în statele din nordul țării, au totuși potențialul de a satisface pe termen lung o bună parte din consumul național.

Context politic favorabil gazelor de șist

Un purtător de cuvânt al BDI, cea mai mare organizație de lobby a industriei germane, a refuzat să comenteze asupra planurilor guvernamentale privind ridicarea interdicției asupra fracturării hidraulice, dar a arătat că cea mai importantă lecție a actualelor tensiuni politice cu Rusia este aceea că Germania trebuie să-și asigure singură materiile prime de care are nevoie.

Rusia este cel mai mare furnizor de produse energetice al Germaniei, asigurând circa o treime din necesarul de petrol și gaze al acesteia. "Prin fracturare hidraulică, Germania ar putea ajunge să-și satisfacă peste 35% din cererea de gaze naturale din surse interne", a spus purtătorul de cuvânt.

În martie, premierul Poloniei, Donald Tusk, a declarat că îi va cere cancelarului Germaniei, Angela Merkel, să ia măsuri pentru a reduce dependența Germaniei și a Europei de importurile de gaze din Rusia, pentru a preveni „eventualii pași agresivi ai Rusiei în viitor.

„Energia este din ce în ce mai scumpă în Europa, din cauza ambițiilor nemăsurate ale politicii de mediu, ceea ce ar putea însemna de asemenea o mai mare dependență față de sursele de energie din Rusia. Prin urmare, voi vorbi (cu Merkel) în primul rând despre cum poate Germania să-și corecteze unele acțiuni economice astfel încât dependența față de gazele rusești să nu paralizeze Europa când va avea nevoie să ia o poziție fermă”, a declarat Tusk.

La rândul său, comisarul european pentru Energie, Gunther Oettinger, a îndemnat guvernele statelor europene să permită "proiecte demonstrative" de explorare și exploatare a gazelor de șist fracturare hidraulică, în scopul diversificării surselor de aprovizionare cu energie ale continentului.

 

Protestatarii anti-gaze de șist și birocrația licențelor și autorizațiilor - principalii dușmani ai industriei energetice

Category: Explorare si Productie
Creat în Tuesday, 03 June 2014 10:58

gaze-de-sistSoarta sectorului energetic din România și regiune, independența energetică față de Rusia și alte presante probleme ce țin de actualitatea geopolitică par a se decide în această săptămână la București. Cel puțin așa arată calendarul încărcat de conferințe internaționale, câte una pe zi.

Numai că niciuna dintre aceste conferințe nu va trata cu siguranță principala problemă a sectorului de petrol și gaze din România, care se află sub amenințarea nu a vreunui guvern străin, fie el și cel rus, ci a unor dușmani interni. Aceștia sunt fie ei mici grupuri ecologiste, fie reprezentanți ai administrației centrale și locale, care, din oportunism politic, au decis să împace și capra (presiunea exercitată de ecologiști) și varza (lobby-ul companiilor din domeniu și mai ales a administrației americane), și să îngreuneze (fără a interzice) activitatea de explorare (de orice tip, nu numai de gaze de șist), prin complicarea procedurilor birocratice și prin prelungirea la infinit a termenelor de alocare a licențelor.

Ponta promite independența energetică a României și Republicii Moldova

Prima conferință menită a planifica central dezvoltarea viitoare a sectorului energetic din România și din regiune a avut deja loc, fiind organizată de Administrația prezidențială (mai precis de Departamentul de Securitate Națională al acesteia), SRI și de Harvard Kennedy School pe tema “Securității în zona Mării Negre”. Iar în următoare trei zile urmează să fie organizate alte două conferințe pe teme la fel de generale și de maximă importanță geo-strategică. Vedeta primei conferințe a fost se pare premierul Victor Ponta, care a anunțat că “guvernul va lua toate deciziile necesare pentru ca România să fie independentă energetic”. Și nu numai România, ci și ruda ei mai săracă, Republica Moldova, care acum este aproape dependentă de importurile energetice din Rusia. “Scopul nostru este să asigurăm necesarul de energie pentru consumul intern al ambelor ţări", a spus Ponta.

În plus, Ponta s-a referit și la potențialele resurse a căror exploatare ar urma să fie susținută de guvernul pe care-l conduce. "Când vorbim de resursele neconvenţionale, toată Europa, noi, în primul rând ne referim direct la gazele de şist. De aceea, a fost o decizie dificilă pentru că, pe de-o parte, există temeri legitime şi rezonabile în ceea ce priveşte mediul, şi noi trebuie să ne asigurăm că am luat toate măsurile că explorările şi apoi exploatările se vor face cu respectarea celor mai înalte măsuri de protecţie a mediului, dar totodată, cred că unele interesele economice nu lasă României şi alte ţări din zonă să aibă o resursă alternativă de gaze. Vreau să spun că nu este uşor, nu este fără provocări, dar noi suntem pe direcţia cea bună şi Guvernul şi majoritatea parlamentară susţin ideea de avea resurse convenţionale şi neconvenţionale, pentru a fi capabili, în scurt timp, 3-4 ani, să acoperim consumul nostru intern, dar şi să asigurăm necesarul Republicii Moldova", a declarat Ponta.

Noile taxe au dublat, efectiv, redevențele

Toate bune și frumoase, numai că, din momentul instalării sale la putere, guvernul Ponta, în loc să susțină sau mai degrabă să-l lase în pace, a declarat un adevărat război sectorului energetic din România. Începând cu prima lună de guvernare, Ponta a introdus o serie de taxe noi, care, potrivit unor surse din piață, au echivalat cu o dublare efectivă a redevențelor. Redevențe care tocmai ce urmează a fi majorate, la rândul lor, la finalul acestui an.

Taxele introduse de guvernul Ponta în sectorul energetic

  1. Taxa pe monopolurile naturale - energie electrică şi gaze naturale -, în valoare de 0,1 lei/MWh pentru energia transportată către sistemele de distribuţie, de 0,75 lei/MWh în cazul cantităţii distribuite şi de 0,85 lei/MWh pentru cantitatea transportată numai prin sistemul de transport
  2. Taxa specială de 0,5% aplicată veniturilor obţinute din exploatarea resurselor naturale, altele decât gazele naturale
  3. Taxa de 60% asupra veniturilor suplimentare obţinute ca urmare a dereglementarii preţurilor din sectorul gazelor naturale de către operatorii economici care desfăşoară cumulativ activităţi de extracţie şi comercializare
  4. Impozitul pe construcţii speciale de 1,5% din valoarea construcţiei
  5. Acciza suplimentară pe litrul de benzină, motorină şi kerosen
  6. Modificarea modului de calcul al accizelor la curs avantajos guvernului
  7. Modificarea repetată a legislației de sprijinire a energiei regenerabile

180 de zile și 45 de aprobări pentru o explorare

Însă, în pofida multitudinii de taxe introduse și apoi modificate, amendate și reamendate, guvernul Ponta și reprezentanții săi din teritoriu nu s-au oprit aici. Pentru a deveni "independentă" energetic. România are nevoie de de descoperirea și apoi exploatare a unor noi câmpuri de petrol și gaze, dat fiind caracterul îmbătrânit al celor aflate deja în exploatare. Iar orice activitate de acest gen începe cu explorarea. Despre care se poate spune, de doi ani încoace, că, la presiunea protestatarilor ecologiști, este sublimă, dar lipsește cu desăvârșire. Și nu vina companiilor din domeniu, ci a guvernului central și al autorităților locale, care au ales o soluție birocratică de a satisface cererile protestatarilor, prin prelungirea procedurilor de acordare a licențelor.

Potrivit unor surse din domeniu, termenele de obținere a acestora s-au prelungit în medie cu 180 de zile, iar autorizările guvernamentale au devenit extrem de birocratice, fiind necesare numai puțin de 45 de aprobări pentru o singură lucrare. Permisiune de acces pe proprietăți a devenit, la rândul său, mult mai complexă. Drept urmare, costurile cu activitatea de explorare au crescut. Numai în ceea ce privește activitatea de achiziții de date seismice, de exemplu, costurile au crescut cu 15-20%, unele proiecte find abandonate sau neîncepute, ca urmare a acestei majorări. Iar costurile vor crește în continuare, susțin reprezentanții industriei.

De altfel, două companii din domeniu, Rompetrol Well Servicies și Prospecțiuni, au pus rezultatele negative înregistrate în primul trimestru al acestui an pe seama soluției birocratice aleasă de guvernul Ponta pentru a le acorda satisfacției protestatarilor. Potrivit Rompetrol Well Services, "scăderea profitului net pe primul trimestru al acestui an a fost cauzată de faptul că, în această perioadă, clienții din România au înregistrat întârzieri în obținerea autorizațiilor de construcție pentru noile sonde de petrol și gaze, și astfel serviciile prestate pentru aceștia au scăzut, această tendință putând să se mențină și în perioada următoare".

La rândul său, Prospecțiuni susține că, "deși cererea de lucrări de achiziție date geofizice 2D și 3D a crescut față de anul 2013, din păcate, în prima parte a anului 2014, aceasta creștere a cerințelor de servicii nu s-a realizat la nivelul așteptat din cauza întârzierii ratificării restului de Acorduri de Concesiune dintre ANRM și companiile câștigătoare din Runda a X a, ca urmare a protestelor împotriva gazelor de șist în diverse zone din țară, din cauza problemelor cauzate de accesul echipelor pe teren, cât și din cauza condițiilor meteorologice nefavorabile".

Prospecțiuni S.A. a atras atrage atenția că protestele împotriva gazelor de șist au efecte negative asupra întregii industrii de petrol și gaze, pe tot teritoriul țării, deși în România numai o companie deține licență de explorare a gazelor de șist. Restul companiilor explorează gaze convenționale.

În acest an, Prospecțiuni SA a întâmpinat mari probleme în obținerea permiselor de lucru de la autorități (primării, Romsilva, Apele Romane) și a avizelor de la proprietari și arendașii de terenuri, pentru lucrările de achiziție date geofizice, ca urmare a creșterii numărului de proteste împotriva gazelor de șist și a industriei petroliere, în general, Ia nivelul întregii țări, se precizează în raportul privind rezultatele financiare pe primul trimestru.

27 de instituții trebuie să semneze o autorizație de costrucție

În ceea ce privește autorizațiile de mediu, s-a observat o extindere a condițiilor și a monitorizării de către diferite ONG-uri.

Autorizațiile de construcție la activitățile de explorare, care nu necesită, de altfel, construcții permanente, au început să fie solicitate pe bandă rulantă de autoritățile locale, fie din motive fiscale, de alimentare a bugetelor locale, fie ca urmare a presiunilor "străzii". O astfel de autorizație necesită aprobarea a numai puțin de 27 de instituții separate! 

Mulți proprietari refuză să ofere acces pe proprietățile lor, chiar dacă strângerea de date seismice are loc în afara perioadei de strângere a recoltei și numai "cu piciorul", fără utilaje. Și asta în pofida faptului că aceștia sunt plătiți cu 20-30 de mii de lei pe kilometru pătrat, în cazul achiziției de date 3D.

Jurnaliști activiști și drepturi de proprietate prost definite

Reprezentanții industriei susțin că grupurile ecologiste profită de lipsa de informare și educație a populației din zonele rurale, pentru a le manipula. De asemenea, jurnaliștii din provincie au tendința de a se transforma din observatori în adevărați activiști.

Drept urmare, autoritățile locale (primarii și consiliile locale) au început să tragă de timp și să prelungească la infinit acordarea de licențe și alte autorizați, fiindu-le teamă de trend-ul negativ pe care s-a înscris opinia publică locală.

Iar unde nu fac acest lucru, sunt acuzate că s-au vândut "puterilor străine".

Din păcate, din cauza legislației, care nu recunoaște dreptul de proprietate privată asupra resurselor sau măcar dreptul comunității locale, și nu a celei centrale, de a încasa redevențele, taxele și impozitele rezultate în urma activităților de explorare, exploatare și producție de hidrocarburi, localnicii nu beneficiază în niciun fel de pe urma acestora (ci doar guvernul central), ceea ce distruge orice motivația a acestora de a privi favorabil aceste activități economice.

Evident că aceste probleme nu vor fi discutate la conferințele din această săptămână, fiind considerate "insignifiante" în raport cu temele majore ce urmează a fi dezbătute tocmai de cei care, deși declară că o susțin, bat zilnic un cui în cosciugul industriei energetice din România.

Proprietatea privată asupra resurselor subsolului ridică nivelul de trai al agricultorilor americani cu terenuri închiriate petroliștilor

Category: Explorare si Productie
Creat în Friday, 30 May 2014 12:43

Proprietari fracking bani redeventeBoom-ul american al gazelor și țițeiului extrase din șisturi bituminoase prin metoda fracturării hidraulice a făcut ca, în prezent, în Statele Unite, milioane de oameni să devină peste noapte vecini cu sonde petroliere. Pentru ei, acest lucru înseamnă bani buni încasați lunar sub formă de redevențe de la companiile de petrol și gaze care forează pe pâmânturile lor, dat fiind că, în SUA, drepturile asupra resurselor minerale ale subsolurilor terenurilor private revin proprietarilor acestora.

Pe de altă parte, avântul industriei extractive a dat peste cap peisajul ambiant și modul de viață al multor comunități locale, pe lângă riscurile de mediu asociate cu exploatarea resurselor neconvenționale de hidrocarburi. Astfel că, în multe cazuri, locuitorii din zonele de interes pentru petroliști s-au asociat nu doar pentru a negocia mai eficient redevențele cu companiile, ci și pentru a le impune acestora să investească în tehnologii și proceduri care să facă activitatea de extracție cât mai puțin nocivă și deranjantă, demers în care sunt sprijiniți și de autoritățile locale.

Astfel, fermierul Jim Van Blarcom din Columbia Township, Pennsylvania, își extinde activitatea agricolă grație redevențelor și chiriei lunare pe care le încasează din concesionarea subsolului proprietății sale pentru extracția gazelor naturale.

Acum aproximativ 12 ani, Van Blarcom și alți 150 de proprietari de terenuri au format o asociație, care deținea în total 15.000 de acri de terenuri, și au semnat primul acord de concesiune, transformând această localitate rurală într-una dintre cele mai forate din Bradford County, scrie Fay Observer.

Redevențe de 15%, dar și protecția mediului

Acum aproximativ șapte ani, asociația a renegociat acordul, pentru a obține mai mulți bani și mai multe clauze de protecție față de riscurile de mediu de la compania concesionară.

Practic, toți cei 500 de acri ai familiei Van Blarcom au fost concesionați unei filiale a companiei canadiene de petrol și gaze Talisman Energy Inc. Familia primește redevențe de 15% de pe urma celor nouă sonde răspândite pe terenul său.

Banii obținuți au fost investiți în fermă. Van Blarcom, în vârstă de 63 de ani, spune că ferma sa, Sugar Branch Farms, și-a mărit cu peste 100% efectivul de vite, ajungând la 560, în urma unei achiziții din acest an. Partenerii familiei închiriază un centru de procesare a laptelui aflat la aproape 18 kilometri de casă, iar acum familia intenționează să îl cumpere.

„Am împrumutat niște bani, dar nici pe departe atât de mulți cât ar fi fost nevoie dacă nu încasam redevențe de pe urma concesionării subsolului proprietății”, spune Van Blarcom. Familia a mai cumpărat și viței, a construit spații suplimentare și a achiziționat noi echipamente și mașini.

Un ginere lucra de mult timp la fermă, iar fiul lui Van Blarcom s-a întors acasă acum trei ani pentru a se implica în afacerea familiei. În primăvara aceasta, un al doilea ginere s-a alăturat fermei.

Au existat și incoveniente

Experiența familiei cu compania de petrol și gaze, cu echipele de constructori și cu muncitorii de pe câmpul gazeifer a fost în cea mai mare parte pozitivă, explică Van Blarcom.

„Orice probleme am avut, ei au fost dispuși să lucreze cu noi pentru a le rezolva și a avea grijă să nu ne afecteze proprietatea”, spune el.

Când echipamentele de foraj erau montate, traficul camioanelor pe drumul îngust de țară care ducea la ferma sa era cumplit.

„Aveai camioane de deșeuri, de apă, camioane cu echipamente”, își amintește el. „Treceau o sută de camioane pe zi, care ridicau praful de pe acest drum. Erau pur și simplu prea multe”, povestește bărbatul.

Construcția unei sonde poate lua două sau trei luni. Procesul de fracturare hidraulică poate dura încă o lună. Ambele faze necesită multe camioane și cisterne.

Banii nu sunt o rușine

Dar traficul s-a diminuat considerabil, spune Van Blarcom. Compania a instalat linii de colectare pentru a transporta gazele și conducte pentru a distribui apă în site-urile de foraj pentru operațiunile de fracturare hidraulică.

Unii dintre vecinii fermieri care și-au concesionat și ei dreptul de exploatare a subsolului terenurilor s-au retras din business, iar Van Blarcom le-a cumpărat pământurile. Recunoaște că viața este mai ușoară de când are de încasat redevențe pentru concesiune. „Nu las oamenii să mă facă să mă simt vinovat din cauza acestor bani”, conchide el.

Potrivit unui studiu estimativ al IHS Inc., comandat de industria petrolieră, în 2012, proprietarii americani de terenuri au încasa exclusiv din chirii pentru utilizare plătite de companii peste 500 de milioane de dolari. Suma nu include banii primiți de proprietari ca redevențe pentru producția efectivă de petrol și gaze de pe terenurile lor și care, potrivit altor estimări, ar fi semnificativ mai mare decât cea rezultată din chirii.

Un alt studiu, realizat de Universitatea din San Antonio arată că, în medie, în Texas, redevențele pentru producția de petrol și gaze încasate de proprietari se ridică lunar la circa 600 de dolari/hectar. La asta se adaugă chiriile lunare, precum și bonusul încasat de proprietari la încheierea contractelor cu petroliștii, bonus care, de regulă, este de câteva mii de dolari.

Vroiau şpagă, nu lobby. Chevron pleacă din Bulgaria

Category: Explorare si Productie
Creat în Wednesday, 28 May 2014 16:38

 

Chevron Bulgaria plecareChevron nu a putut să se plieze pe” modelul bulgar sau balcanic” şi să aplice metodele eficiente pentru motivarea cercurilor politice și a funcționarilor guvernamentali aşa că a hotărât să se retragă din Bulgaria, a anunţat expertul în energie Ilian Vasilev, fost ambasador bulgar la Moscova, preluat de Standart, Pressa şi Novinite. Retragerea gigantului american a fost confirmată și de ziarul Capital din Bulgaria, care a citat două surse indepedente. Expertul energetic bulgar era în strrânsă legătură cu activitatea Chevron în Bulgaria.

Nu e o mare surpriză plecarea companiei americane din Bulgaria, era de aşteptat. Asta pentru că de mai mulţi ani nu a mai  avut nicio activitate acolo. În anul 2011, guvernul bulgar de atunci a acordat companiei Chevron dreptul de a face prospecţiuni pentru  gaze de şist în nord-estul ţării pentru o perioadă de cinci ani, în primă instanţă. Imediat după însă, autorităţile au impus un moratoriu total care interzice explorarea şi exploatarea de gaze şi ţiţei prin fracturarea hidraulică cu apă sau alte lichide la presiune de peste 20 de bari. Nici guvernul socialist apărut  în anul 2013 nu a renunţat la respectivul moratoriu.

În plus, nu prea existau perspective de reuşită. “'Nicio companie care se respectă nu-şi poate permite să piardă bani în absenţa unei perspective şi cu a aparentă lipsă de interes a autorităţilor faţă de una dintre puţinele posibilităţi pentru exploatarea de gaze şi ţiţei pe teritoriul ţării”, a declarat Vasilev.

În iulie 2011, Chevron a câştigat prin licitaţie un contract de 5 ani pentru prospectare şi explorare a gazelor de şist pe o arie de circa 440.000 de hectare promiţând statului bulgar câştiguri de 30 milioane euro.

Potrivit datelor Agenţiei americane pentru informaţii în energie, Bulgaria are potenţiale depozite de gaze de şist de circa 480 miliarde de metri cubi şi de 180 milioane de barili de petrol de şist, conform estimărilor Agenției americane pentru informații în energie.

După retragerea din Bulgaria, Chevron îşi va continua proiectele în România şi Polonia, a adăugat expertul bulgar.

În România, Chevron a obţinut în prima jumătate a lunii aprilie un nou certificat de urbanism pentru amplasarea unei sonde de explorare a gazelor de şist în satul Urdeşti, a cincea în judeţul Vaslui. Terenul de la Urdeşti, comuna Dodeşti, cu suprafaţă de patru hectare, este al cincilea deţinut de compania Chevron în judeţul Vaslui, unde urmează să fie amplasate sonde de explorare a gazelor de şist, operaţiuni pentru care a obţinut certificate de urbanism. Pentru patru dintre terenuri, respectiv Siliştea - Pungeşti, Popeni - Găgeşti, Plătiniş - Băceşti şi Puieşti, compania petrolieră deţine şi acorduri de mediu, obţinute în urma unor dezbateri publice.

În plus, pentru Siliştea şi Puieşti, Chevron a obţinut şi autorizaţii de construire, emise de CJ Vaslui în octombrie 2013, respectiv începutul lunii aprilie 2014.

Totodată, la Siliştea, după patru luni de amenajare a platformei, a fost ridicată la verticală şi sonda de explorare, iar în perioada actuală încep efectiv lucrările de explorare a gazelor de şist.

 

Dezvoltarea zăcămintelor mature de hidrocarburi merge foarte greu în România: lucrări masiv întârziate pe cel puțin 5 perimetre

Category: Explorare si Productie
Creat în Tuesday, 27 May 2014 15:54

ANRM 5 hotarariGuvernul se pregătește să aprobe prelungirea cu 2 până la 3 ani a fazelor de explorare pentru un număr de cinci concesiuni de hidrocarburi care vizează zăcăminte mature, din cauza întârzierii masive a lucrărilor derulate de titularii respectivelor acorduri petroliere.

Motivele de întârziere invocate de concesionari merg de la suspiciunea localnicilor și a autorităților locale privind presupusele intenții ale companiilor de a exploata gaze de șist prin fracturare hidraulică la dificultăți în preluarea perimetrelor de la foștii titulari de concesiuni, insuficiența și slaba calitate a datelor de prospectare și explorare cu privire la aceste perimetre, precum și restricțiile legale în legătură cu scoaterea din circuitul agricol a pajiștilor.

Potrivit Agenției Naționale pentru Resurse Minerale (ANRM), recent au fost elaborate cinci proiecte de hotărâri de Guvern care vizează prelungirea fazelor de explorare pentru tot atâtea concesiuni de petrol și gaze, respectiv pentru perimetrul Siliștea Măgureni, concesionat de compania Fora Oil and Gas SRL, precum și pentru perimetrele Oporelu-Constantinești, Cosminele, Cosești și Chișlaz, concesionate de compania Alpha Metal Oil and Gas SRL.

Toate cele cinci concesiuni vizează zăcăminte mature de petrol și gaze, intens exploatate în trecut și la care vor trebui aplicate tehnologii de recuperare avansată a resurselor de hidrocarburi rămase.

Bănuiți că forează după gaze de șist

Astfel, pentru perimetrul Chișlaz din județul Bihor, concesionat de compania Alpha Metal Oil and Gas SRL, ANRM recomandă prelungirea de la 3 ani la 5 ani a fazei I de explorare. Principalul motiv invocat în cererea de prelungire înaintată de companie este acela că firma întâmpină greutăți în preluarea perimetrului de la fostul titular al acordului petrolier, precum și în colectarea și colectarea de date privind perimetrul de la companiile care le dețineau în custodie, aceste date fiind, pe deasupra, incomplete și dispersate.

În plus, se arată în proiectul de HG, compania poartă negocieri dificile și îndelungate cu autoritățile locale pentru eliberarea certificatului de urbanism necesar forării primei sonde de explorare, existând la nivel local suspiciuni că operațiunile ar viza identificarea gazelor de șist, iar autoritățile impunând realizarea drumului de acces la sondă pe un traseu care să ocolească localitatea Marghita, situată la 10 kilometri de perimetru.

"Este cunoscut faptul că în județul Bihor există în prezent o opoziție față de lucrările petroliere, generată de percepția că acestea ar viza identificarea și exploatarea unor hidrocarburi neconvenționale (în primul rând gaze de șist), ceea ce a condus la întârzieri neprevăzute și cu privire la executarea programului de lucrări în perimetrul Chișlaz. ANRM a eliberat titularului, în data de 20.01.2014, o scrisoare prin care se precizează că programul de lucrări aferent acestui perimetru nu face referire la gazele neconvenționale (gaze de șist) și a întreprins acțiuni în județul Bihor pentru a informa și convinge prin dialog constructiv pe cei în cauză cu privire la starea de fapt și a elimina astfel efectele negative ale acestei percepții care nu corespunde realității", se arată în nota de fundamentare a proiectului de HG.

Cu o situație similară se confruntă în județul Bihor și compania sârbă de petrol și gaze NIS, controlată de Gazprom Neft, divizia petrolieră a gigantului rus Gazprom. Aceasta a solicitat recent ANRM prelungirea de la 3 la 5,5 ani a perioadei de explorare prevăzute în acordul de concesiune cu privire la perimetrul de hidrocarburi EX 2 Tria, din cauza întârzierii masive a lucrărilor de prospecțiuni seismice pe concesiunea respectivă, cauzată de refuzul proprietarilor și autorităților locale din zonă de a permite accesul companiei la terenurile pe care ar urma să se deruleze prospecțiunile, refuz motivat prin suspiciunea că cei de la NIS vizează exploatarea de gaze de șist, prin fracturare hidraulică.

Licențe suprapuse pe același perimetru

Structura petrolieră Chișlaz a fost descoperită în 1992. Producția a fost intermitentă și în cantități mici. Ulterior, toate cele 6 sonde forate au fost abandonate, iar suprafața a fost redată circuitului agricol.

Pentru perimetrul Siliștea Măgureni, concesionat de compania Fora Oil and Gas SRL, ANRM recomandă prelungirea cu 3 ani a fazei I de explorare, de la 3 la 6 ani. Titularul acordului petrolier își justifică cererea prin întârzierea lucrărilor, cauzată, potrivit companiei, de faptul că pentru perimetrul respectiv există și două licențe miniere, iar titularii acestora, respectiv Societatea Națională a Cărbunelui Ploiești și Mirmin SA, nu permit accesul pe anumite suprafețe ale perimetrului.

În plus, Fora Oil and Gas SRL întâmpină greutăți în preluarea perimetrului de la fostul titular al acordului petrolier, precum și în colectarea și colectarea de date privind perimetrul de la companiile care le dețineau în custodie, aceste date fiind, pe deasupra, incomplete și dispersate.

Zăcământul Siliștea Măgureni a fost descoperit în 1910, fiind evaluat, dezvoltat și exploatat cu 94 de sonde, toate acestea fiind în prezent abandonate.

Ani în plus de explorări

Pentru perimetrul Oporelu-Constantinești, concesionat de compania Alpha Metal Oil and Gas SRL, ANRM recomandă prelungirea de la 3 ani la 5 ani și 6 luni a fazei I de explorare. Compania și-a justificat solicitarea de prelungire invocând ca motive de întărziere a lucrărilor dificultățile în preluarea perimetrului de la fostul titular de acord petrolier, precum și în colectarea și colectarea de date privind perimetrul de la companiile care le dețineau în custodie, aceste date fiind, pe deasupra, incomplete și dispersate.

Zăcământul Oporelu-Constantinești a fost descoperit în 1967 și a fost evaluat, dezvoltat și exploatat cu 50 de sonde.

Pentru perimetrul Cosminele, concesionat de compania Alpha Metal Oil and Gas SRL, ANRM recomandă prelungirea de la 3 ani la 5 ani a fazei I de explorare. Compania și-a justificat solicitarea de prelungire invocând ca motive de întărziere a lucrărilor dificultățile în preluarea perimetrului de la fostul titular de acord petrolier, precum și în colectarea și colectarea de date privind perimetrul de la companiile care le dețineau în custodie, aceste date fiind, pe deasupra, incomplete și dispersate.

Restricții privind accesul la pajiști

În plus, compania a invocat faptul că OUG nr. 34/2013 a introdus restricții privind accesarea și utilizarea de către titularii de acorduri petroliere a terenurilor pe care se află pajiști permanente situate în extravilan.

Exploatările petroliere pe perimetrul Cosminele au fost sistate în anul 2000, potrivit proiectului de HG.

Aceleași motive au stat la baza recomandării ANRM de prelungire de la 3 ani la 5 ani a fazei I de explorare pentru perimetrul Cosești, concesionat de compania Alpha Metal Oil and Gas SRL.

Zăcământul Cosești a fost descoperit în 1977, pe el forându-se 11 sonde, din care 2 au produs gaze în cursul testelor de producție, iar celelalte 9 au fost abandonate. Debitul gazelor a scăzut dramatic în cele 6 luni de teste de producție, indicând că zăcământul este limitat și/sau are caracteristici sărace ale rocilor colectoare.

 

Piețele financiare și energetice premiază, în timp ce oficialii sancționează, economia Rusiei

Category: Piete Internationale
Creat în Monday, 26 May 2014 11:38

20140516 EOD1Oficialii occidentali au prezentat sancțiunile impuse Rusiei drept un veritabil succes, însă nu toată lumea pare a fi de acord. Companiile petroliere și piețele financiare, de exemplu! De la impunerea primei runde de sancțiuni, bursa moscovită Micex se află pe un trend ascendent, ceea ce nu se poate spune de bursa americană Nasdaq, printre altele.

Cum ideile par a se propaga în spațiul politic cu o viteză invers proporțională cu propria lor oportunitate, decidenții de la Bruxelles au anunțat că iau în calcul impunerea unei noi runde de sancțiuni împotriva Rusiei, prin care ar urma să fie interzis importul de produse rusești, de la bunuri de lux (caviar, blănuri, vodcă diamante și metale prețioase) la produse de petrol și gaze.

Potrivit Reuters, interzicerea importului de petrol și gaze ar avea un impact extrem de dur asupra economiei europene, peste 30% din necesarul de energie al Vechiului Continent provenind din Rusia (echivalentul a 130 miliarde de de euro în 2013).

Bruxelles-ul ar vrea să interzică investițiile în sectorul energetic rusesc

Nu numai piețele financiare, ci și anumite state, cu legături comerciale și energetice puternice cu Rusia, de împotrivesc noilor sancțiuni. Italia, Grecia și Germania se tem de efectele sancțiunilor impuse sectorului energetic asupra economiilor lor, în timp ce Austria și Cipru sunt îngrijoratele de efectele respectivelor sancțiuni asupra sistemului lor financiar, aflat într-o strânsă legătură cu cel rusesc.

În plus, se pare că UE ar dori să impună o altă interdicție, cea a investițiilor occidentale în sectorul energetic rusesc. 

BP a semnat un nou acord cu Rosneft

Companiile private au reacționat deja, prin fapte, și nu prin vorbe, la această posibilitate. Astfel, potrivit Financial Times, BP și-a confirmat angajamentele asumate în Rusia, semnând un contract de explorare a petrolului din formațiuni de șist cu gigantul rus Rosneft, în pofida sancțiunilor impuse de occidentali Moscovei.

Acordul a fost semnat în cadrul unui forum economic internațional desfășurat la Sankt Petersburg (echivalent celui de la Davos), boictat de liderii companiilor americane, la solicitarea guvernului SUA. Executivii companiilor eurpene, de la cel al BP, Bob Dudley, la cel al Shell, Ben van Beurden, Eni (Claudio Descalzi) și Total (Christophe de Margerie ) au participat la Forum, arâtând disponibilitatea companiilor eurpene de a face în continuare business cu Rusia, în pofida sancțiunilor.

Contractul semnat de BP și Rosneft este unul în valoare de 300 de milioane de dolari. BP deține un procent de 19,7% din Rosneft.

Total s-a asociat cu Lukoil

În cadrul aceluiași forum, gigantul francez Total a încheiat un acord cu Lukoil pentru explorarea unor zăcăminte petroliere de şist din Siberia. 

Acordul a fost semnat chiar de directorul general al Total, Christophe de Margerie. Total şi Lukoil vor înfiinţa o companie mixtă care va căuta petrol în regiunea Bazenov din Siberia, se arată într-un comunicat al companiei franceze, citat de Mediafax.

Investiţiile în proiect vor fi de 120-150 de milioane de dolari în primii doi ani, a spus preşedintele Lukoil, Vagit Alekperov.

Potrivit Total, afacerile din Rusia nu sunt afectate de sancţiunile impuse ţării, inclusiv împotriva lui Ghenadi Timcenko, acţionar al companiei Novatek la care producătorul francez de petrol deţine o participaţie.

Acordul dintre Total şi Lukoil prevede explorarea şi dezvoltarea a patru perimetre din regiunea autonomă Khanti-Mansi, pe o suprafaţă de 2.700 de kilometri pătraţi. Lukoil va deţine o participaţie de 51% la proiect, restul revenind grupului Total.

Total intenţionează să investează mai multe miliarde de dolari pentru creşterea producţiei în Rusia, în cadrul planurilor de extindere a producţiei la nivel mondial.

În acest context, Total vrea să îşi majoreze participaţia la compania Novatek şi continuă proiectul Yamal pentru gaze naturale lichefiate în regiunea arctică.

Exxon extinde colaborarea cu Rosneft

Nici americanii nu par a asculta prea mult de ordinele politice venite de la Washington. Reprezentanţii Exxon Mobil au semnat vineri, la Sankt Petersburg, un acord cu directorul general al Rosneft, Igor Sechin, prin care este extinsă cooperarea dintre cele două companii în ceea ce priveşte explorarea de câmpuri petrolifere în zona arctică şi în Siberia, precum şi dezvoltarea de instalaţii de lichefiere a gazului natural în vederea exportului către Orientul Îndepărtat.

Prin semnarea acestor acorduri, BP, Total și Exxon urmează exemplul Statoil, care are deja proiecte în domeniul petrolului cu Rosneft, în vestul Siberiei, în timp ce Royal Dutch Shell s-a asociat cu Gazprom Neft.

Gazprom cere ANRM dublarea perioadei de explorare la concesiunea din Bihor, din cauza opoziției locale față de gazele de șist

Category: Explorare si Productie
Creat în Thursday, 22 May 2014 10:15

NIS Gazprom servicii petroliereCompania sârbă de petrol și gaze NIS, controlată de Gazprom Neft, divizia petrolieră a gigantului rus Gazprom, a solicitat Agenției Naționale pentru Resurse Minerale (ANRM) prelungirea cu 2 ani și jumătate, de la 3 la 5,5 ani, a perioadei de explorare prevăzute în acordul de concesiune cu privire la perimetrul de hidrocarburi EX 2 Tria, din județul Bihor, la care NIS deține 85% din drepturi și calitatea de operator al concesiunii. NIS a înaintat această solicitare ANRM din cauza întârzierii masive a lucrărilor de prospecțiuni seismice pe concesiunea respectivă, cauzată de refuzul proprietarilor și autorităților locale din zonă de a permite accesul companiei la terenurile pe care ar urma să se deruleze prospecțiunile, refuz motivat prin suspiciunea că cei de la NIS vizează exploatarea de gaze de șist, prin fracturare hidraulică.

Perimetrul EX 2 Tria are o suprafață de 992 de kilometri pătrați și este situat în județul Bihor. NIS are o participație de 85% la concesiune, restul fiind deținut de compania canadiană East West Petroleum.

"În perimetru se află localizate o parte a municipiului Oradea, stațiunile balneare 1 mai și Băile Felix, cu un important potențial turistic, precum și numeroase comune cu activități agro-zootehnice și industriale. De asemenea, în cadrul perimetrului de explorare EX 2 Tria s-au desfășurat în trecut și se execută și în prezent activități de explorare țiței și gaze naturale, precum și exploatarea gazelor necombustibile (CO2)", se arată în nota de fundamentare a unui proiect de hotărâre de Guvern prin care se aprobă solicitarea NIS de prelungire a perioadei de explorare.

Întârzieri importante

În document se precizează că programul obligatoriu de lucrări aferent primei faze a perioadei de explorare a fost îndeplinit doar parțial de către titularul acordului petrolier, consemnându-se întârzieri importante.

"Principalul motiv al acestor nerealizări îl reprezintă imposibilitatea obținerii de către operatorul NIS Petrol SRL a dreptului de acces la terenurile strict necesare executării lucrărilor prevăzute în program, în primul rând a achiziției de date seismice 2D și în special 3D", se afirmă în nota de fundamentare.

Potrivit sursei citate, accesul titularului la terenurile strict necesare a fost îngreunat în mod considerabil, iar în unele cazuri s-a dovedit a fi imposibil de obținut din cauza opoziției comunităților locale, a unor primării și proprietari de terenuri, față de executarea lucrărilor de explorare petrolieră prevăzute în program.

Această opoziție a fost generată de percepția că astfel de lucrări ar viza în fapt identificarea unor resurse de hidrocarburi neconvenționale, în primul rând gaze de șist. Există și o temere că operațiunile de explorare în general ar afecta potențialul turistic al zonei, precum și condițiile de viață ale locuitorilor și chiar interesele de afaceri – legitime, de altfel – ale unor antreprenori locali, spune Guvernul.

Campanie de "informare și convingere" cu rezultate doar "parțiale"

"Atât titularul, cât și ANRM, au depus, împreună cu prefectura Bihor, eforturi susținute în vederea contracarării acestei opinii prevalente, deoarece ea nu corespunde realității. Au fost informate comunitățile locale și de afaceri, primăriile, consilierii locali la nivel de comună și județ, proprietarii de terenuri, reprezentanții locali ai partidelor politice, precum și mass media, cu privire la obiectul real și exclusiv al lucrărilor de explorare petrolieră și s-au dat asigurări în legătură cu respectarea și protecția dreptului de proprietate, dezdăunarea proprietarilor pentru pierderile de recoltă și alte eventuale pagube cauzate de activitatea de prospecțiuni seismice și respectarea obligațiilor decurgând din reglementările privind protecția mediului înconjurător", se menționează în nota de fundamentare.

Guvernul mai spune că rezultatele obținute prin această campanie de informare și convingere cu privire la starea de fapt sunt până în prezent doar parțiale și precizează că aceste acțiuni și dialogul constructiv cu autoritățile locale și populația continuă în prezent și vor continua și în perioada următoare.

"Precizăm că în acordul de concesiune nu sunt prevăzute lucrări de explorare sau exploatare pentru hidrocarburi neconvenționale. De altfel, nici oferta în baza căreia ANRM a adjudecat firmei East West Petroleum această concesiune nu cuprinde executarea unor astfel de operațiuni", se mai precizează în documentul citat.

Costuri suplimentare de 2,24 milioane dolari

În aceste condiții, pe perimetrul EX 2 Tria nu s-au făcut prospecțiuni seismice 2D decât pe o suprafață de 36 kilometri pătrați, dintr-un total planificat pentru primul an de 100 kilometri pătrați, și nici un fel de prospecțiune seismică 3D, deși planul pentru primul an prevedea prospectarea 3D a 160 kilometri pătrați. Suprafața prospectată este total insuficientă pentru stabilirea chiar cu foarte mare aproximație a locației unei sonde de explorare, subliniază Guvernul.

Din aceste motive, NIS Gazprom Neft a solicitat ANRM, în martie, modificarea duratei primei faze (obligatorii) de explorare de la 2 la 4,5 ani și, implicit, prelungirea cu 2 ani și jumătate, de la 3 la 5,5 ani, a perioadei totale de explorare prevăzute în acordul de concesiune.

Compania a mai cerut și suplimentarea programului obligatoriu de lucrări aferent fazei I de explorare, atât prin devansarea unor lucrări prevăzute pentru faza a II-a, cât și prin angajarea unor lucrări suplimentare de prospecțiuni seismice și studii geologice, geofizice și geochimice, la un cost adițional total estimat la 2,24 milioane dolari.

Un alt motiv de întârziere a lucrărilor a fost, potrivit NIS, acela că studiile și geofizice actuale privind perimetrul EX 2 Tria, realizate de titularul concesiunii, s-au bazat pe profile seismice 2D vechi, datând din anii 1980-1990, calitatea procesării acestora nepermițând realizarea corelării la distanțe mari sau identificarea, cu un grad de risc acceptabil, a prospectelor pentru forarea sondelor de explorare.

ANRM a aprobat toate aceste solicitări ale NIS Gazprom Neft.

Adjudecarea concesiunii EX 2 Tria și semnarea acordului de concesiune au avut loc în 2010, respectiv 2011, date la care "nu exista în județul Bihor vreo opoziție față de lucrările petroliere în general și față de hidrocarburile neconvenționale în special, survenirea acestei situații neputând fi anticipată nici de ANRM și nici de titular", se mai spune în nota de fundamentare.

Vor să reia prospecțiunile

NIS Gazprom Neft a lansat recent mai multe licitații pentru achiziționarea de servicii de prospectare seismică pe cele patru concesiuni de hidrocarburi pe care le deține și le operează în vestul României, având la fiecare participații de câte 85%..

Potrivit unui comunicat al companiei canadiene East West Petroleum, partenerul NIS la cele patru concesiuni, cu participații de câte 15%, după colectarea și interpretarea datelor seismice, pe fiecare dintre cele patru concesiuni vor fi forate câte trei sonde de explorare.

"Forajul sondelor va începe în ultima parte a acestui an sau în prima parte a lui 2015", a declarat CEO-ul East West Petroleum, David Sidoo, adăugând că are încredere în experiența celor de la NIS în Bazinul Panonic, care este de natură să maximizeze șansele de descoperire de zăcăminte de hidrocarburi, odată început forajul.

Repetă că nu caută gaze de șist

Canadienii precizează că activitățile celor două companii în România vizează exclusiv resurse convenționale de hidrocarburi și că toate lucrările vor fi executate în conformitate cu legislația internă și internațională și cu cele mai bune practici în domeniu. Anul trecut, cei de la East West Petroleum au făcut aceeași precizare, subliniind că nu caută hidrocarburi de șist și nu vor folosi fracturarea hidraulică pe perimetrele din România controlate în parteneriat cu NIS.

În august 2013, NIS Gazprom şi Acoustic Geophysical Services din Ungaria au încheiat un contract în baza căruia firma ungară urma să realizeze prospecţiuni seismice 2D şi 3D în România, pe o suprafaţă de 545 kmp şi 84 km liniari, în perimetrul Tria din Bihor. În cele din urmă, însă, contractul nu s-a mai concretizat. Inițial, cei de la NIS intenționau să demareze încă de anul trecut producția comercială pe concesiunile de petrol și gaze deținute în România, lucru care nu s-a întâmplat.

În 2011, firma canadiană East West Petroleum a încheiat un acord cu NIS pentru explorarea a patru blocuri petroliere din vestul României, din judeţele Bihor şi Timiş. Conform acordului anunţat atunci, NIS finanţează toate lucrările, inclusiv pe cele de foraj, revenindu-i 85% din drepturile comerciale rezultate din valorificarea producției.

Lucrări amânate

În martie anul acesta, cei de la NIS declarau, într-o conferință de presă, că vor să își continue planurile de dezvoltare în România, însă pe segmentul de explorare lucrările sunt blocate de mai multă vreme, din cauza ofensivei împotriva gazelor de șist.

“Avem banii pe masă, putem să-i investim și mâine”, spunea directorul general al NIS Petrol România, Vadim Smirnov.

În România, pe partea de explorare și producție, NIS colaborează, în afară de East West Petroleum, cu Moesia Oil and Gas din Irlanda, Zeta Petroleum din Marea Britanie şi Armax Gaz din România, la şase blocuri petroliere, respectiv EX 2 Tria şi EX 3 Băile Felix în Bihor, EX7 Periam, EX8 Biled, DEE EV Jimbolia şi EX12 Crai Nou în Timiş.

 

Protestele împotriva gazelor de șist mai fac o victimă colaterală: Prospecțiuni S.A. și-a dublat pierderea trimestrială

Category: Explorare si Productie
Creat în Thursday, 15 May 2014 19:47

apm-prospectiuniDupă Rompetrol Well Services, protestele împotriva gazelor de șist au mai înregistrat un "succes", afectând profitabilitatea Prospecțiuni S.A., unul dintre cei mai importanți furnizori de servicii geologice şi geofizice din România.

Climatul de teamă impregnat de proteste la nivel local și cheltuielile de exploatare în ascensiune, din cauza iernii, au făcut ca, pe primul trimestru al acestui an, Prospecțiuni S.A. să înregistreze o pierdere netă de 5,19 milioane lei, de peste două ori mai mare decât cea din perioada similară (-2,54 milioane lei).

Potrivit raportului trimestrial al Prospecțiuni, în cursul trimestrului I al anului 2014, compania a efectuat servicii de achiziție date geofizice 2D și 3D cu 5 echipe geofizice, precum și lucrări de procesare date geofizice în baza contractelor încheiate cu: OMV Petrom SA, SNGN Romgaz SA și Chevron.

"Deși cererea de lucrări de achiziție date geofizice 2D și 3D a crescut față de anul 2013, din păcate, în prima parte a anului 2014, aceasta creștere a cerințelor de servicii nu s-a realizat la nivelul așteptat din cauza întârzierii ratificării restului de Acorduri de Concesiune dintre ANRM și companiile câștigătoare din Runda a X a, ca urmare a protestelor împotriva gazelor de șist în diverse zone din țară, din cauza problemelor cauzate de accesul echipelor pe teren, cât și din cauza condițiilor meteorologice nefavorabile", precizează conducerea companiei.

Toată industria este afectată deși numai o companie explorează gaze de șist

Prospecțiuni S.A. atrage atenția că protestele împotriva gazelor de șist au efecte negative asupra întregii industrii de petrol și gaze, pe tot teritoriul țării, deși în România numai o companie deține licență de explorare a gazelor de șist. Restul companiilor explorează gaze convenționale.

În acest an, Prospecțiuni SA a întâmpinat mari probleme în obținerea permiselor de lucru de la autorități (primării, Romsilva, Apele Romane) și a avizelor de la proprietari și arendașii de terenuri, pentru lucrările de achiziție date geofizice, ca urmare a creșterii numărului de proteste împotriva gazelor de șist și a industriei petroliere, în general, Ia nivelul întregii țări.

Cifra de afaceri, în creștere cu 20,1%

Chiar și în aceste condiții, Prospecțiuni SA a înregistrat în primul trimestru al anului 2014 o creștere a cifrei de afaceri cu 13,6 milioane lei, aceasta ajungând la 78,7 milioane lei față de 65,1 milioane lei î perioada similară a anului trecut. Veniturile din exploatare au crescut la rândul lor cu 13 milioane lei, la 81,3 milioane lei comparativ cu 68,3 milioane lei primul trimestru din 2013.

Activitatea în lunile de iarna a implicat o creștere a cheltuielilor din exploatare (85,2 milioane lei, față de 69 milioane lei în 2013) cauzată, în principal, de gradul de accesibilitate scăzut al terenului în această perioadă.

Creșterea cheltuielilor din exploatare a condus la înregistrarea unei pierderi brute de 5,054.904 lei, în creștere cu 3.302.936 lei față de perioada similara a exercițiului anterior, când pierderea înregistrată era de 1.896.647 lei.

Dilema euroatlantică: cum să subminezi producția de petrol și gaze a Rusiei fără să te împuști singur în picior?

Category: Batalia pe Resurse
Creat în Thursday, 15 May 2014 01:20

 Obama PutinStatele Unite caută metode pentru a-și exercita influența asupra Rusiei și, în mod evident, sectorul energiei este unul esențial în această privință. Petrolul și gazele generează peste 50% din veniturile bugetare ale Moscovei, iar Gazprom și Rosneft, cele mai mari companii energetice ruse, sunt ambele controlate de stat.

Problema este că, în actuala lume globalizată, energia leagă extrem de strâns Rusia de restul lumii, în relații complexe de interdependență. Consumatorii de pe întregul mapamond și în special cei din Europa au nevoie de petrolul și gazele din Rusia la fel de mult pe cât are nevoie Rusia de banii pe care îi încasează din vânzarea lor, scrie Financial Times.

Din acest motiv, impunerea de sancțiuni Rusiei în sectorul de petrol și gaze este o chestiune complicată și sensibilă, iar Statele Unite se străduiesc să găsească soluții pentru ca sancțiunile să nu afecteze interesele statelor care depind de resursele rusești de hidrocarburi.

Sancțiuni selective

Planul americanilor este de a bloca exporturile de tehnologie și echipamente pentru industria rusă de petrol și gaze, însă doar în ceea ce privește proiectele noi de explorare și exploatare de hidrocarburi ale rușilor, derulate prin companiile lor de stat. Scopul este acela de a submina viitorul pe termen lung al industriei energetice rusești, prezervând totodată, pe termen scurt, rolul de prim rang al acesteia în aprovizionarea cu energie a lumii.

"Problema trebuie rezolvată cu scalpelul chirurgului, nu cu securea măcelarului. Avem nevoie de sancțiuni bine targetate, asimetrice, care să le facă rușilor mai mult rău decât ne vor face, inerent, și nouă", spune Robin West, analist la Center for Strategic and International Studies.

În măsura în care regimul sancțiunilor va permite continuarea exporturilor de tehnologie, echipamente și servicii pentru exploatările petroliere și gazeifere rusești aflate în prezent în producție, acestea n-ar trebui să afecteze prea mult actualul nivel al exporturilor de petrol și gaze ale Rusiei.

Ar afecta viitorul energetic al Rusiei

Exporturile de țiței și produse rafinate ale Rusiei, cifrate la circa 7 milioane de barili pe zi, acoperă 8% din consumul global, în timp ce exporturile rusești de gaze naturale, de aproximativ 448 de milioane de metri cubi pe zi, satisfac 30% din cererea consumatorilor europeni.

Chiar și în aceste condiții, interzicerea exporturilor de tehnologie, echipamente și servicii exclusiv pentru proiectele noi de explorare și exploatare de hidrocarburi ale industriei de petrol și gaze a Rusiei ar putea avea un impact semnificativ asupra Moscovei, este de părere Jason Bordoff de la Center on Global Energy Policy al Columbia University.

Asta pentru că a lăsa companii ruse de stat precum Gazprom și Rosneft fără tehnologie de ultimă oră pentru ambițioasele lor proiecte noi ar însemna o piedică serioasă în calea dezvoltării resurselor și industriei de petrol și gaze a Rusiei. Printre cele mai importante proiecte noi ale rușilor în domeniul energiei fosile se numără exploatarea de petrol de șist, dezvoltarea zăcămintelor offshore de hidrocarburi din Arctica sau construirea de terminale de gaze naturale lichefiate.

Business is business

Președintele rus Vladimir Putin a început la începutul anilor 2000 să întărească controlul statului asupra industriei energetice a Rusiei și să reducă influența companiilor occidentale asupra acesteia, însă mai recent a început să încurajeze colaborarea cu aceste companii, conștient că Rusia are nevoie de tehnologia, expertiza și know-how-ul acestora în ceea ce privește forajul în general și fracturarea hidraulică în special, de care rușii vor avea nevoie pentru a-și dezvolta producția de hidrocarburi pe perimetre mai anevoioase.

În 2011, americanii de la ExxonMobil au încheiat un parteneriat strategic cu Rosneft. De atunci, acesta a fost extins, pentru a include explorarea în comun a mărilor Kara, Chukchi și Laptev din Arctica, dezvoltarea zăcămintelor de șist de la Bazenov și Achimov din vestul Siberiei și posibila construire a unui terminal de gaze naturale lichefiate în Rusia extrem orientală.

Royal Dutch Shell are un acord similar cu Gazprom, care a fost de asemenea extins anul trecut pentru a include lucrări de explorare în Arctic și dezvoltarea zăcămintelor de șist din vestul Siberiei. Fără ajutorul companiilor occidentale, astfel de proiecte ar avansa mult mai lent și cu costuri mult mai mari sau ar fi pur și simplu imposibile.

Embargo tehnologic

Sancțiunile nu vor duce la prăbușirea subită a producției de petrol și gaze a Rusiei, însă în timp, reducerea naturală a producției din zăcămintele mature ale țări, neînlocuite de dezvoltarea unora noi sau de stimularea cu metode moderne a celor vechi, va reduce semnificativ veniturile statului rus din exportul de hidrocarburi.

În plus, simpla incertitudine cu privire la perspectivele pe termen lung ale producției de petrol și gaze a Rusiei ar duce la deprecierea acțiunilor la bursă ale Gazprom și Rosneft.

Potrivit estimărilor US Energy Information Administration, sancțiunile mult mai dure impuse Iranului au dus la scăderea capacității de producție de țiței a Teheranului cu circa 10%, la 3,4 milioane de barili pe zi, în intervalul 2009-2013.

Exceptarea companiilor private rusești de petrol și gaze de la aceste sancțiuni privind exporturile de tehnologie, echipamente și servicii ar fi în interesul concurenților privați ai companiilor de stat, cum ar fi producătorul de gaze Novatek, căruia i se va permite probabil să continue dezvoltarea proiectului de gaze naturale lichefiate Yamal, în care îi are ca parteneri pe francezii de la Total.

Cum să faci omletă păstrând intacte ouăle

Sancțiunile ar fi cu atât mai eficiente cu cât ar fi adoptate de mai multe țări. Detaliul este important, întrucât multe firme care au parteneriate cu companii de stat rusești, cum ar fi Shell, nu se află sub jurisdicție americană. Schlumberger, companie de top de servicii petroliere, cu operațiuni semnificative în Rusia, își are sediul juridic în Antilele Olandeze. SeaDrill, care va furniza instalația de foraj pentru sonda de explorare planificată de Exxon în Marea Kara din Arctica, este înregistrată în Insulele Bermude.

Tocmai de aceea, Statele Unite încearcă să convingă țările europene să adopte la rândul lor aceste sancțiuni, însă, în cele din urmă, s-ar putea ca participarea UE la acestea să nici nu fie necesară. Analiștii arată că, atunci când Casa Albă a început să înăsprească embargoul impus Iranului, în 2010, a fost suficient ca americanii să dicteze sancțiuni și asupra companiilor occidentale care intrau în relații de business cu parteneri iranieni pentru a convinge firmele neamericane să nu mai facă tranzacții cu iranienii.

Se pune însă întrebarea: ce se va întâmpla dacă criza din Ucraina va continua? Pentru că, pe măsură ce timpul va trece și efectele sancțiunilor dictate de americani și europeni asupra producției de petrol și gaze a Rusiei se vor accentua, vor suferi tot mai mult și piețele mondiale de energie, ceea ce va duce la majorarea prețurilor la țiței și gaze naturale în întreaga lume.

"Într-o economie globalizată, astfel de sancțiuni nu pot fi impuse fără ca înseși statele care le impun să suporte costurile acestora, costuri care trebuie luate în considerare", conchide Jason Bordoff de la Center on Global Energy Policy al Columbia University.

 

Doar corelație sau și cauzalitate? Savanții cercetează încă legătura dintre fracturarea hidraulică și seisme

Category: Explorare si Productie
Creat în Wednesday, 14 May 2014 17:11

fracturare cutremureUn studiu recent al savanților americani încearcă să stabilească pe o bază mai solidă în ce măsură există sau nu o legătură cauzală între extracția hidrocarburilor de șist prin fracturare hidraulică și intensificarea activității seismice din zonele de exploatare. Autoritățile de reglementare din statul american Ohio au emis deja o serie de norme în această privință pentru industria de petrol și gaze. Însă în măsura în care există realmente o relație de cauzalitate, tot companiile petroliere vor fi cele capabile să-și inoveze tehnologiile utilizate pentru a reduce cât mai mult riscul de producere a cutremurelor.

Pe măsură de fracturarea hidraulică a devenit o tehnologie de exploatare a hidrocarburilor din ce în ce mai frecventă în SUA, numărul seismelor a crescut. Au fost înregistrate mai mult de 100 de cutremure cu magnitudinea 3 sau mai mare în fiecare an din intervalul 2010-2013, comparativ cu o medie anuală de doar 21 pe parcursul celor trei decenii anterioare.

Oamenii de știință americani mai susțin că s-a constatat, de asemenea, o intensificare subită a activității seismice în state de obicei calme din acest punct de vedere, precum Kansas, Oklahoma și Ohio, state care au cunoscut și o creștere rapidă a activitatății de extracție de petrol și gaze.

Dar seismologii abia au început să studieze mai în detaliu conexiunea între extracția de petrol și gaze prin fracturare hidraulică și cutremure. Un studiu recent, care a fost prezentat la adunarea anuală a Societății Seismologice din America (Seismological Society of America), de la sfârșitul lunii trecute, arată că puțurile de stocare a apei uzate (găuri adânci forate pentru a ține milioane de galoane de fluide produce de sondele de petrol și gaze) pot modifica presiunea exercitată pe fisurile din straturile de roci, inducând astfel cutremure care nu s-ar fi produs altfel.

Cele mai multe puțuri de stocare sunt „inocente”

Aceste seisme pot avea loc la zeci de mile depărare de puțurile propriu zise și pot fi inclusiv de dimensiuni mari. Cercetătorii susțin că ar exista o legătură între două cutremure din 2011, cu o magnitudine mai mare de 5, și puțurile pentru apa reziduală rezultată în urma operațiunilor de fracturare hidraulică.

„Acest lucru demonstrează că există un risc semnificativ”, spune Justin Rubinstein, un cercetător geofizician la US Geological Survey.

Pe de altă parte, savanții au ajuns la concluzia că între vasta majoritate a siturilor de stocare a apei uzate și a sondelor de extracție pentru exploatarea petrolului și a gazelor și intensificarea activității seismice nu există nici o legătură cauzală, ceea ce e un lucru bun, din moment ce există mai mult de 30.000 de puțuri de stocare răspîndite pe întreg teritoriul Statelor Unite.

Dar oamenii de știință încă încearcă să-și dea seama care puțuri ar putea induce cutremure puternice, deși chiar și simplul volum de lichid injectat în pământ pare să fie un factor determinant. Acesta este un motiv pentru care fracturarea hidraulică în sine nu pare de natură să inducă seisme. Aproximativ 18,9 milioane de litri de fluide sunt folosite anual la forajul prin fracturare hidraulică, mult mai puțin decât cantitatea de lichid care ajunge în puțurile de stocare.

California nu-i ca Ohio

Ceea ce oamenii de știință au nevoie să facă este să înțeleagă riscul seismic, în special dacă activitatea de extracție a hidrocarburilor se desfășoară în zone cu clădiri și structuri proiectate pentru un risc seismic mai scăzut.

Asta este cu atât mai important cu cât fracturarea hidraulică se desfășoară în multe părți ale țării – precum Oklahoma sau Ohio – unde nu prea s-au produs cutremure semnificative în trecut și unde atât clădirile, cât și oamenii au o toleranță scăzută la mișcări ale pământului. Există puține norme de reglementare referitoare la cum ar trebui ajustate activitățile de extracție a petrolului și a gazelor pentru a se reduce riscul sesmic. Asta pentru că, per ansamblu, există prea puține date, inclusiv statistice și istorice, cu privire la legătura dintre cele două.

„Avem de a face cu un mare gol de politici publice, din cauza lipsei de informații”, spune Gail Atkinson, seismolog la University of Western Ontario. „Avem nevoie de baze de date vaste, atât cu puțurile care fac să se intensifice activitatea seismică, cât și cu cele care nu o fac. asupra puțurilor care induc activitatea seismică și cele care nu o fac”, a adăugat el.

Până în prezent, cutremurele care par să fi fost induse de activitatea de extracție a petrolului și gazelor nu au cauzat pagube mari. Lucrurile ar sta însă cu totul altfel în acele regiuni ale SUA care prezintă riscuri seismice semnificative, precum California, care are rezerve estimate de 15 miliarde de barili de petrol în formațiunea de șisturi bituminoase Monterey, rezerve care ar putea fi accesate doar prin fracturare hidraulică.

Activiștii cu panica, industria – cu inovația

Activiștii de mediu care vor să blocheze extracția hidrocarburilor de șist în California s-au folosit de spaima de cutremure induse de fracturarea hidraulică. În prezent, legislativul californian discută impunerea unui moratoriu asupra fracturării hidraulice, până în momentul în care se va putea demonstra, prin studii științifice, că aceste operațiuni ar putea fi derulate în condiții de siguranță din punct de vedere seismic.

În Ohio, oficialii au stabilit luna aceasta noi norme, care ar permite organismelor de reflementare să oprească operațiunile de fracturare hidraulică dacă monitoarele seismice detectează un cutremur cu o magnitudine de 1 sau mai mare. Însă până la urmă tot companiile petroliere vor fi cele capabile să-și inoveze tehnologiile utilizate pentru a reduce cât mai mult riscul de producere a cutremurelor.

„Sunt convins că este doar o problemă de timp până să ne dăm seama cum să folosim aceste tehnologii într-un fel în care să evităm cutremurele semnificative”, conchide Atkinson de la University of Western Ontario.

 

Premieră în SUA: petroliști obligați de justiție la plata a 3 milioane dolari despăgubiri pentru o familie afectată de fracturarea hidraulică

Category: Explorare si Productie
Creat în Monday, 12 May 2014 12:02

proces fracturare hidraulicaO familie din Texas care s-a confruntat cu probleme mari de sănătate din cauza operațiunilor de fracturare hidraulică derulate în apropierea proprietății sale este îndreptățită să primească despăgubiri de 2,95 de milioane de dolari de la compania petrolieră ale cărei lucrări de foraj au dus la apariția acestor probleme, a decis un complet de judecată din Dallas.

Familia Parr a dat în judecată compania Aruba Petroleum Inc. în 2011, acuzând-o că a expus-o la gaze, elemente chimice și deșeuri industriale periculoase, care s-au infiltrat în aer de la cele 22 de sonde forate lângă terenul de 16 hectare al familiei, care se află în apropierea câmpului de hidrocarburi de șist Barnett.

Juriul a dat verdictul cu o majoritate de 5 la 1. În motivarea acestuia se afirmă că Aruba „a creat intenționat un prejudiciu privat” familiei Parr și proprietății sale. Instanța a dictat despăgubiri de 275.000 de dolari pentru pierderea valorii proprietății, 2 milioane de dolari pentru suferința și durerile fizice din trecut, 260.000 de dolari pentru suferința și durerile fizice viitoare și 400.000 de dolari despăgubiri morale și pentru suferințe psihice.

Cei de la Aruba au deplâns verdictul, dar nu au precizat dacă vor face sau nu recurs.

„Faptele din acest caz și legea aplicată acestor fapte nu susțin verdictul”, se arată într-o declarațier a companiei. „Aruba este un operator cu experiență în domeniul petrolier și gazeifer, care respectă limitele de poluare a aerului stabilite de autoritățile competente”, se precizează în document.

Ce s-a întâmplat

Familia Parr – Bob, Lisa și fiica lor, Emma – au spus că au fost chinuiți de probleme de sănătate înainte să-și dea seama că s-ar putea ca operațiunile de exploatare a gazelor naturale din imediat apropiere a locuinței lor să fie responsabile cu asta. Conform plângerii, ei au început să resimtă simptome precum sângerare nazală cronică, bătăi neregulate ale inimii, spasme musculare și răni deschise.

De exemplu, Lisa a suferit dificultăți de respirație, stări de rău și amețeală și erupții cutanate de pe urma cărora a rămas cu cicatrici. A mai suferit, de asemenea, supurări ale scalpului și i-au apărut umflături de mărimea unor mingi de ping-pong pe gât. Testele de laborator au arătat că în sângele Lisei erau elemente chimice utilizate la foraj care corespundeau cu cele detectate de autorități la monitorizarea calității aerului de lângă locuința familiei Parr.

Despăgubirile de 3 milioane de dolari dictate de instanță au reprezentat circa 4,5% din ceea ce familia Parr a cerut în ultima plângere, respectiv daune de 66 de milioane de dolari. Asta pentru că juriul a respins acuzația familiei Parr, cum că Aruba ar fi acționat cu rea voință, caz în care s-ar fi dictat daune punitive, care ar fi fost semnificativ mai mari.

Deși s-a opus verdictului, compania Aruba a montat instalații de curățare a aerului la siturile de foraj din apropierea proprietății familiei și a închis sonda care se afla cel mai aproape de locuința acesteia, după ce a familia Parr a intentat proces.

Se va crea sau nu un precedent?

Verdictul este primul de acest tip dictat de instanțele americane în procese similare. Până în prezent, în astfel de cazuri, cei afectați de operațiunile de fracturare hidraulică de obicei cădeau la înțelegere amiabil cu companiile petroliere, primind despăgubiri de la acestea și angajându-se în schimb, prin contract, să păstreze total tăcerea asupra cazului și a înțelegerii semnate.

În alte situații, justiția nu putea căpăta acces la compoziția substanțelor utilizate de companii în activitatea de foraj întrucât aceste informații erau clasificate ca secrete industriale. În acest fel, reclamanții nu puteau demonstra că procesul de extragere a hidrocarburilor a fost propriu-zis cauza prejudiciului.

Unul dintre motivele pentru care procesul familiei Parr este extrem de important este acela că, dacă va fi utilizat ca precedent în spețe similare, nu va mai avea importanță dacă companiile de petrol și gaze au respectat sau nu normele și reglementările în vigoare cu privire la nivelul maxim admis de poluare indus de activitățile lor. Asta pentru că cei de la Aruba au fost acuzați de producere a unui prejudiciu privat, adică de încălcarea regulilor bunei vecinătăți și de interferență ilegitimă în exercitarea drepturilor de proprietate, nu neapărat de nerespectarea vreunei legi specifice cu privire la forajul după petrol și gaze.

"Acest tip de reclamații sunt din ce în ce mai frecvente în regiunile în care forajul după petrol și gaze se desfășoară în apropiere de locuințele și proprietățile oamenilor. Faptul că instanțele acceptă argumentul încălcării regulilor bunei vecinătăți și interferenței ilegitime în exercitarea drepturilor de proprietate este de natură să compenseze neajunsurile reglementărilor oficiale cu privire la activitatea de producție de petrol și gaze", spune Hannah Wiseman, profesor de drept la Universitatea din Florida.

Nu se opun fracturării hidraulice în sine

Alți experți în drept spun însă că, dimpotrivă, sunt slabe șanse ca acest proces să creeze un precedent și un val de decizii similare, tocmai pentru că reclamațiile de producere de prejudicii private prezintă foarte multe detalii particulare și sunt dificil de generalizat.

Interesant este că cei din familia Parr nu se opun câtuși de puțin din principiu activității de extragere a hidrocarburilor de șist prin fracturare hidraulică, ba dimpotrivă, având chiar închiriate câteva terenuri unor companii petroliere. Ei spun că se opun exclusiv forajului iresponsabil.

"Mă gândesc tot timpul: dacă nouă ni s-a întâmplat asta, li se poate întâmpla și altora, din cauza operațiunilor de fracturare hidraulică derulate pe proprietățile noastre", spune Bob Parr.

"Nu ne opunem fracturării hidraulice și forajului după petrol și gaze. Dumnezeule, doar trăim în Texas. Dar cerem companiilor să opereze cu grijă, să raporteze imediat dacă survin scurgeri sau alte accidente și să-și respecte vecinii", spune și Lisa Parr.

Strategia energetică: accent pe Marea Neagră, nuclearul favorizat în dauna regenerabilelor și nimic despre gazele de șist

Category: Batalia pe Resurse
Creat în Wednesday, 07 May 2014 15:40

strategia energeticaRomânia ar putea deveni independentă energetic în preajma anului 2020, în special datorită zăcămintelor de gaze naturale din Marea Neagră, și este nevoie de prudență în ceea ce privește sprijinirea investițiilor în centrale eoliene și solare, care ar putea provoca probleme semnificative în funcționarea sistemului energetic, fiind preferabilă dezvoltarea producției de energie nucleară în vederea reducerii emisiilor de CO2. Sunt două dintre principiile viitoarei strategii energetice a României, aflată în lucru la Departamentul pentru Energie, printre care nu se găsește nici o mențiune la dezvoltarea resurselor de hidrocarburi neconvenționale onshore.

"Există perspective reale ca România să-şi îmbunătăţească independenţa energetică sau chiar să devină independentă energetic în preajma anului 2020, mai ales datorită zăcămintelor din Marea Neagră şi chiar dacă va continua, cel mai probabil, să fie dependentă într-o oarecare măsură de importurile de ţiţei", este unul dintre principiile viitoarei strategii energetice, pe care Departamentul pentru Energie promite că o va finaliza la începutul lunii octombrie, potrivit unui comunicat al Departamentului. 

Departamentul a mai ajuns la concluzia că, în perioada 2014-2024, România ar trebui să încurajeze dezvoltarea prudentă a energiilor regenerabile, cu un accent pe biomasă, ţinând cont că investiţiile în eolian şi fotovoltaic s-au dezvoltat mult prea rapid şi într-o manieră nesustenabilă în ultimii ani.

"În următorii ani, instalarea de noi capacităţi de producţie a energiei electrice în eolian şi fotovoltaic ar putea cauza probleme semnificative în funcţionarea sistemului. De asemenea, considerăm că o prioritate în domeniul regenerabilelor ar putea să vizeze identificarea unei alternative la combustibilii clasici folosiţi în sectorul transporturilor. Dezvoltarea energiei nucleare este esenţială pentru realizarea obiectivelor europene vizând reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră", se afirmă în comunicat.

În mare parte, aceste idei au fost exprimate public de ministrul delegat pentru Energie, Răzvan Nicolescu, de la preluarea mandatului, la începutul lunii martie.

Se va merge pe ideea lui Niță?

În plus, mai spune Departamentul, cărbunele ar putea rămâne o sursă importantă pentru asigurarea securităţii energetice a României, chiar dacă ponderea acestuia în mixul energetic se va diminua, fiind afectată de creşterea consumului de energie.

"Implementarea regulilor de guvernanţă corporativă în companiile de stat trebuie să fie accelerată şi, în acelaşi timp, să fie completată de realizarea unei analize privind posibilitatea de consolidare a industriei energetice româneşti într-o manieră care să fie viabilă economic şi să ţină cont de orientările strategice ale României în regiune pe termen mediu şi lung", se mai spune în comunicat.

În februarie anul acesta, Constantin Niță, actual ministru al Economiei și șef al Departamentului pentru Energie la acea dată, declara că toate companiile energetice de stat ar trebui sa fuzioneze.

„Toate ar trebui să fuzioneze şi să facem o companie puternică“, spunea Niță.

Anul trecut, trei deputaţi PSD au elaborat un proiect de lege privind înființarea unui fond suveran de investiţii care să cuprindă toate aceste companii, Fondul Român de Investiţii Strategice în Energie şi Resurse Energetice SA, cu o valoare de 10 miliarde de euro. Niță și-a exprimat susținerea pentru acel proiect, însă ideea fost respinsă de FMI.

Alte principii

Alte principii ale viitoarei strategice energetice a României, potrivit Departamentului de resort, sunt:

"Este strategic pentru România să păstreze un mix energetic echilibrat, ca o bună premisă pentru asigurarea securităţii energetice a ţării".

"România are un potenţial mare în ceea ce priveşte eficienţa energetică, potenţial care trebuie valorificat eficient, inclusiv în domeniul clădirilor".

"Piaţa de energie din România ar putea fi integrată în preajma anilor 2019 – 2020 în piaţa Uniunii Europene, în condiţiile în care proiectul creării unei politici energetice europene comune va fi accelerat". 

"România trebuie să încurajeze investitorii din domeniul energetic în păstrarea interesului pentru industria energetică autohtonă, asigurând un cadru stabil şi predictibil".

"Potrivit majorităţii celor care au transmis puncte de vedere Departamentului pentru Energie în cadrul primei etape de consultare şi dezbatere publică, România are la ora actuală toate premisele pentru a putea deveni un jucător regional în domeniul energetic".

Chevron aduce încă 29 mil. dolari în România

Category: Explorare si Productie
Creat în Thursday, 24 April 2014 16:13

Chevron proceseChevron România Exploration and Production îşi majorează din nou capitalul social, de data asta cu 29 milioane de dolari, sumă subscrisă şi vărsată integral de asociatul unic Chevron Romania Holding BV, se arată într-o decizie a companiei din 23 martie. La fel ca în cazul majorărilor de capital precedente, Chevron a apelat la avocaţii de la Pachiu şi Asociaţii.

Precedenta majorare de capital a fost de 34 milioane de dolari şi a fost decisă în 23 septembrie 2013.

Cu această nouă majorare de capital, compania a emis 470.206 de părţi sociale, fiecare cu o valoare de 200 de lei. Astfel, capitalul social este de 489.727.200 lei, împărţit în părţi sociale fiecare cu o valoare de 200 lei.

Compania a obţinut în prima jumătate a lunii un nou certificat de urbanism pentru amplasarea unei sonde de explorare a gazelor de şist în satul Urdeşti, a cincea până acum în judeţul Vaslui.

Terenul de la Urdeşti, comuna Dodeşti, cu suprafaţă de patru hectare, este al cincilea deţinut de compania Chevron în judeţul Vaslui, unde urmează să fie amplasate sonde de explorare a gazelor de şist, operaţiuni pentru care a obţinut certificate de urbanism. Pentru patru dintre terenuri, respectiv Siliştea - Pungeşti, Popeni - Găgeşti, Plătiniş - Băceşti şi Puieşti, compania petrolieră deţine şi acorduri de mediu, obţinute în urma unor dezbateri publice.

În plus, pentru Siliştea şi Puieşti, Chevron a obţinut şi autorizaţii de construire, emise de CJ Vaslui în octombrie 2013, respectiv începutul lunii aprilie 2014.

Totodată, la Siliştea, după patru luni de amenajare a platformei, a fost ridicată la verticală şi sonda de explorare, urmând ca în luna mai să înceapă efectiv lucrările de explorare a gazelor de şist.

Avântul fracturării hidraulice generează o nouă dezbatere: cât de periculoase sunt deșeurile radioactive produse de sonde?

Category: Explorare si Productie
Creat în Thursday, 24 April 2014 09:25

deseuriExploatarea câmpurilor petroliere generează mii de tone de deșeuri cu nivel scăzut de radioactivitate, în contextul în care boom-ul forajului prin fracturare hidraulică din SUA duce la agravarea problemei depozitării ilegale a acestor deșeuri.

Organismele de reglementare americane sunt prinse între grupurile ecologiste și cele care militează în domeniul sănătății publice, care cer norme mai stricte, și industria de petrol și gaze, care susține că ia deja măsuri adecvate pentru prevenirea riscurilor de contaminare.

În timp ce oamenii de știință dezbat în ce măsură expunerea la mici cantități de radiații sporește riscul de apariție a cancerului, Agenția SUA pentru Protecția Mediului spune că nu există deocamdată o bază suficientă de studii pentru a se stabili un nivel maxim de siguranță al acestora, relatează Bloomberg,

Autoritățile statale își intensifică monitorizarea operatorilor de sonde. Pennsylvania și West Virginia își revizuiesc limitele privind nivelurile acceptabile de radiații și își întăresc regulile de depozitare. North Dakota face la fel, după ce s-au găsit grămezi de saci de plastic umplute cu resturi radioactive într-o clădire abandonată, anul acesta.

Tot mai multe sonde

„Avem tot mai multe sonde, care produc într-un un ritm accelerat, și fiecare dintre ele generează volume tot mai mari de deșeuri”, spune Avner Vengosh, profesor de geochimie la Duke University, în Durham, North Carolina, care a studiat acest subiect. Fără o gestionare adecvată, „pur și simplu construim o moștenire de radioactivitate în sute de locații de-a lungul țării”, a avertizat el.

Deșeurile sunt produse secundare rezultat din renașterea forajului după petrol și gaze prin fracturare hidraulică, ce a adus producția de hidrocarburi a SUA la cele mai ridicate niveluri din ultimele trei decenii. Fracturarea hidraulică dislocă, pe lângă hidrocarburi, și radiu, prezent în mod natural în formațiunile geologice de la mare adâncime.

Este vorba despre cea mai recentă provocare de mediu pentru o industrie care a împins SUA mai aproape de independența energetică. Fracturarea hidraulică a provocat îngrijorări și cu privire la posibile riscuri de poluare a pânzei freatice și a aerului, precum și de intensificare a activității seismice.

„Există tot felul de reglementări despre modul de gestionare și transport al deșeurilor, iar noi le respectăm pe toate”, a declarat Andrew Paterson, vicepreședinte la Marcellus Shale Coalition, un grup de lobby care reprezintă companiile active în industria forajului în Pennsylvania, inclusiv Range Resources și Noble Energy. „Este foarte sigur, iar nivelurile de care vorbim sunt chiar foarte scăzute”, a completat el.

Radiu din șisturi bituminoase

Studiile au descoperit niveluri de radiații mai înalte la sondele petroliere începând din 1970, a spus Vangosh. Ceea ce e nou este volumul materialului care este produs. „Chiar a devenit mult mai abundent acum, odată cu intensitatea” forajului, a adăugat el.

Problema o reprezintă șisturile bituminoase, formațuni geologice care conțin imense rezerve de gaze și petrol. Formațiunile de șist adesea conțin și niveluri mai ridicate de radiu decât câmpurile petroliere tradiționale. Radiul un element chimic folosit la diagnosticarea prin radiografie și la tratarea cancerului.

Eliberarea gazelor și a petrolului prin fracturare hidraulică este un proces în care se folosesc cantități mari de apă, forându-se la sute și chiar mii de metri adâncime prin formațiunile de șist. Jetul de apă sub mare presiune care vine de sus prin sonde poate atinge solul și echipamentele de suprafață. Nivelurile de radiații se pot acumula în noroiul de la baza rezervoarelor, pe suprafața conductelor sau pe alte materiale care vin în contact cu apa uzată.

Unele state permit ca materialul contaminat să fie îngropat chiar pe perimetrul de forare. O altă parte ajunge în șanțurile de pe marginea drumurilor, în containere de gunoi sau este dusă în depozite de deșeuri, prin încălcarea normelor locale, spune Scott Radig, director al Direcției de Management al Deșeurilor din cadrul Departamentului de Sănătate Publică din North Dakota.

Reguli mai exigente

Aceasta este una dintre problemele pe care statul încearcă să le rezolve prin proiecte de noi măsuri anunțate recent, care le cer operatorilor de sonde să instaleze containere rezistente la scurgeri pentru depozitare termporară la fața locului și să folosească cisterne special licențiate pentru deșeuri. North Dakota, cel mai mare stat american producător de petrol după Texas, a comandat un studiu privind riscurile radiațiilor generate de exploatările petroliere, a spus Radig.

Între timp, la depozitele de deșeuri din North Dakota s-au instalat detectoare de radiații, în încercarea de a depista încărcăturile care depășesc actualele limite maxime fixate de autorități. Când nivelul maxim este depășit, surplusul trebuie evacuat și transportat la sute de mile distanță, în gropi de gunoi ale statelor vecine, care au limite mai puțin restrictive.

Pe 28 februarie, oficialii din North Dakota au găsit sute de supape de filtrare radioactive, folosite pentru a colecta apa uzată din sonde, aruncate într-o clădire abadonată din Noonan, chiar la sud de frontiera canadiană. Filtrele au prezentat o cantitate de radiații de 0.4 microsiverți pe oră, de aproximativ cinci ori mai mult decât nivelul de bază, care se înregistrează în mod natural în zonă, a spus Radig.

Cantitatea este mult mai mică decât cea de 15 microsiverți care se transmite printr-o radiografie dentară. Ar putea fi totuși periculoasă, dacă oamenii s-ar apropia destul de mult pentru a inhala sau înghiți praf radioactiv, explică Radig. Nivelurile de radiații pot de asemenea să crească dacă se acumulează deșeuri în natură.

Petroliștii spun că situația e sub control

„Numai să menționezi cuvântul „radioactiv” și îi sperie pe mulți oameni”, adaugă Radig. „Sunt nervoși pe ceea ce se întâmplă”, a explicat el. Agenția sa a primit mai mult de 12 rapoarte anul acesta privind deșeuri provenite de la câmpuri petroliere care au fost respinse la depozitare din cauza îngrijorărilor privind radiațiile.

Doar sondele din North Dakota pot produce 27 de tone pe zi supape de filtrare, a spus Radig, citând estimarea unui transportator privat. În timp ce cea mai mare parte a materialului este gestionată corect, este „clar că nu e suficient. Sigur există unele depozite ilegale”.

Statul a angajat recent o companie pentru a îndepărta supapele de filtrare de la Noonan. Operațiunea va costa aproximativ 13.000 de dolari și va fi finanțată dintr-un fond constituit de industria extractivă pentru a curăța sondele de petrol și gaze abandonate, conform unei declarații a Departamentului pentru Sănătatea Publică.

Companiile producătoare de petrol și gaze s-au confruntat cu deșeuri radioactive timp de decenii, a spus Kari Cuttind, vicepreședinte al North Dakota Petroleum Council, un grup local de lobby al industriei. „Majoritatea companiilor care au fost active în alte operațiuni cu hidrocarburi de șist știu cum să gestioneze asta”, a spus reprezentantul grupului. „Nu tolerăm depozitarea ilegală sau managementul inadecvat de nicio natură”, a conchis ea.

Deșeuri îngropate pe perimetrele de foraj

În West Virginia, traversată de formațiunea de șisturi Marcellus, legiuitorii au votat luna trecută să solicite depozitelor de deșeuri instalarea monitoare de detectare a radiațiilor și construirea de celule separate izolate destinate depozitării deșeurilor lăsate de foraj. Legea, semnată de guvernatorul Earl Ray Tomblin pe 31 martie, a extins de asemenea cantitatea de deșeuri petroliere și gazeifere pe care depozitele le pot primi.

Cu măsuri de precauție adecvate, depozitele sunt cele mai sigure locuri pentru deșeuri, a spus Thomas Aluise, un purtător de cuvânt al Departamentului pentru Protecția Mediului. „Mulți operatori pur și simplu le îngropau pe perimetrele de foraj, neverificate, de-a lungul statului”, a explicat el.

Chiar dacă nu e clar câte deșeuri din foraj se produc la nivel național, cantitățile totale pe state sunt în creștere. Depozitele din West Virginia au acceptat 721.000 de tone de deșeuri provenite din foraj în 2013, o cifră care nu include încărcăturile respinse din cauză că au depășit limitele maxime admise de radiații. Tonajul pe lună a crescut de mai mult de trei ori din iulie 2012, când s-au făcut primele înregistrări, până în decembrie anul trecut.

În Pennsylvania, epicentrul boom-ului Marcellus, industria producătoare de petrol și gaze a trimis 1,3 milioane de tone spre depozitele de deșeuri anul trecut. Această cantitate a inclus 16.000 de tone de material radioactiv, potrivit Lisei Kasianowitz, un purtător de cuvânt al Departamentului de stat pentru Protecția Mediului.

Pennsylvania le permite producătorilor de petrol și gaze să îngroape unele deșeuri pe perimetrele de foraj, în puțuri izolate. Autoritățile statale sunt în curs de elaborare a unor reguli pentru a descuraja această practică, a spus Kasianowitz. Mai multe schimbări ar putea apărea după ce Pennsylvania va finaliza studiul privind riscurile radiațiilor. Rezultatele sunt așteptate mai târziu anul acesta, a spus ea.

Texas și-a revizuit ultima dată regulile privind materialele radioactve în 2003 și în prezent nu are niciun plan să le schimbe, a spus Ramona Nye, un purtător de cuvânt al comisiei statale care monitorizează forajul. Statul permite ca deșeurile să fie duse la depozite, să fie îngropate pe perimetre sau să fie amestecate în solul din apropiere, atâta vreme cât acestea sunt tratate pentru a reduce nivelul radiațiilor sub limita maximă acceptată.

Regulile sunt „mai mult decât adecvate” pentru a gestiona în siguranță deșeurile din petrol și gaze, a spus Nye.

Țeapa gazelor de șist de peste Prut? Irlandezii de la Aminex renunță la Republica Moldova, preferând Tanzania

Category: Explorare si Productie
Creat în Wednesday, 23 April 2014 09:08

Gaze de sist Republica Moldova BUNCompania irlandeză de petrol și gaze Aminex Plc intenționează să-și vândă participațiile pe care le deține la două concesiuni de câmpuri de hidrocarburi din Republica Moldova și să se concentreze pe operațiunile derulate în Africa, în special în Tanzania.

"Urmându-ne strategia de a ne concentra pe Africa, vom renunța, în timp, la participațiile din Republica Moldova, obținute prin preluarea companiei Canyon Oil and Gas Ltd în 2014. Avem un acord de parteneriat cu un operator local și nu avem în plan alte cheltuieli de capital în această țară", se arată în raportul anual pe 2013 al Aminex.

În documentul citat se menționează că, în urma achiziției Canyon, Aminex a preluat și un acord de parteneriat cu compania din Republica Moldova Valiexchimp SRL, care deține licențe pentru câmpurile de hidrocarburi Văleni și Victorovca.

"De la semnarea acordului și anterior achiziției de către Aminex, Canyon a forat două sonde. Prima a intrat deja în producție, iar la c-a de-a doua se așteaptă începerea producției în 2014. Întrucât conducerea companiei consideră că activele din Republica Moldova nu fac parte din core business-ul Aminex, nu există planuri pentru forarea de noi sonde, iar compania va face demersuri pentru a renunța la participațiile deținute", se afirmă în raportul anual al Aminex.

Perimetre situate lângă granița cu România

În octombrie 2013, Canyon Oil and Gas Ltd. a semnat un acord cu compania irlandeză Aminex, prin care preluau integral Canyon Oil and Gas Ltd. Principalele operațiuni ale celor de la Aminex se derulează în Tanzania, unde firma deține două concesiuni de gaze naturale. În acord se specifică faptul că activele Canyon Oil and Gas Ltd.din Republica Moldova sunt estimate la circa 2 milioane de dolari.

Odată cu preluarea companiei, Aminex l-a recrutat și pe directorul de operațiuni al Canyon, Philip Thompson. Thompson este și fondator al San Leon Energy, unul din liderii industriei gazelor de șist din Europa, cu operațiuni semnificative în acest sector în Polonia, Ucraina și Spania. Miliardarul George Soros controlează un pachet de circa 23% din acțiunile San Leon Energy, prin intermediul companiei sale de administrare de fonduri de hedging, Soros Fund Management. San Leon Energy, fosta Aurelian Oil&Gas, deține o concesiune de gaze și în România, la Bîlca, în județul Suceava, în apropiere de Mănăstirea Putna.

Canyon Oil and Gas Ltd anunța, toamna trecută, că intenționează să deruleze lucrări de explorare după gaze și petrol de șist, prin fracturare hidraulică, în Republica Moldova, în apropiere de granița cu România, în vederea demarării ulterioare a producției comerciale.

Canyon Oil and Gas Ltd. deținea două perimetre de hidrocarburi în Republica Moldova, respectiv unul de petrol, aflat deja în producție (Văleni) și două de gaze naturale (Victorovca și Baimaclia), situate aproape de granița cu România, în raionul Cahul, la mică distanță de Galați. Britanicii suportau integral costurile de dezvoltare a perimetrelor respective și beneficiau de 80% din veniturile rezultate din exploatarea acestora.

Restul revenea companiei locale din Republica Moldova Valiexchimp SRL, controlată de omul de afaceri basarabean Valentin Bodișteanu, firmă care deține și licențele pentru concesiunile respective.

Vorbeau de o colaborare cu geologii din Chișinău

Într-o prezentare a Canyon Oil and Gas Ltd. pentru potențiali investitori se arăta că firma britanică are ca țintă explorarea după gaze și petrol de șist în Republica Moldova, prin fracturare hidraulică, în vederea demarării ulterioare a producției comerciale.

„Canyon colaborează în prezent cu Ministerul Geologiei la întocmirea în parteneriat a unui studiu preliminar, în scopul unei mai bune înțelegeri a sistemului de șisturi bituminoase”, se afirma în documentul citat.

Canyon Oil and Gas Ltd. a fost înființată în aprilie 2011. Până toamna trecută, compania investise direct 1 milion de dolari în Republica Moldova, forând două sonde în cadrul perimetrului petrolier Văleni. Prima din acestea a produs circa 2.500 de barili de petrol în intervalul februarie-august 2013, la un cost net de 70 de dolari/baril, potrivit prezentării companiei, iar cealaltă a intrat în producție în septembrie anul trecut.

Planurile celor de la Canyon Oil and Gas Ltd. prevedeau dublarea producției la Văleni, prin upgradarea facilităților de extracție, respectiv instalarea de echipament suplimentar modern de foraj.

Speranțe moldovenești, bazate pe descoperiri din Ucraina

Potrivit adevărul.ro, anul trecut, vicepremierul Republicii Moldova, Valeriu Lazăr, declara că, pe termen mediu şi lung, o sursă de energie pentru Republica Moldova ar putea fi gazele de șist, în condițiile în care zăcăminte de acest tip au fost descoperite în Ucraina, în zonele limitrofe cu România şi Republica Moldova. Din studiile efectuate de compania americană EuroGas pe teritoriile Poloniei şi Ucrainei, precum şi în regiunea Mării Negre, a rezultat că este foarte probabilă prezența gazelor de șist şi pe teritoriul Republicii Moldova.

Potrivit prezentării citate a celor de la Canyon Oil and Gas Ltd., strategia companiei presupunea asumarea de riscuri minime, precum și demararea și derularea rapidă a producției pe perimetrele de hidrocarburi deținute, britanicii promițând potențialilor investitori câștiguri semnificative în timp scurt.

Valiexchimp SRL este liderul industriei de petrol și gaze din Republica Moldova, patronul firmei, Valentin Bodișteanu, fiind și președintele organizației profesionale și de lobby a importatorilor și distribuitorilor moldoveni de petrol și produse petroliere, Importcompetrol. Valiexchimp SRL este unicul deținător de licențe de explorare și exploatare hidrocarburi din Basarabia.

Bodișteanu controlează, de asemenea, singura rafinărie din Basarabia, de la Comrat, cu o capacitate de procesare de circa 50.000 de tone pe an, unde se prelucrează țiței extras din perimetrul Văleni, a cărui licență este deținută tot de Valiexchimp SRL.

A fost o țeapă?

Potrivit Timpul.md, patronul Valiexchimp SRL, Valentin Bodișteanu declara, în noiembrie anul trecut, că Valiexchimp nu mai colaborează cu Canyon Oil and Gas Ltd încă din luna aprilie, din motiv că britanicii nu dispuneau de suficiente resurse financiare pentru a exploata resursele minerale de suprafață pentru care compania Valiexchimp deține licență de activitate.

La rândul său, șeful Direcției securitate energetică din cadrul Ministerului Economiei de la Chișinău, Vadim Ceban, declara că autoritățile nu știu nimic despre intențiile celor de la Canyon privind gazele de șist, că aceștia nu au depus nici o cerere de autorizație în acest sens și că nu există date oficiale care să confirme existența gazelor de șist în Republica Moldova.

„Ultimele studii au fost realizate în anul 1931, unde se spune că în mai multe regiuni au fost găsite șisturi, din care e posibil să putem extrage gaze, dar e posibil ca aceste roci să fie seci. Însă probele au fost nimicite la începutul anilor 90. Șisturi au fost descoperite la adâncimea de 1700 de metri în Iargara, raionul Leova. La Răzeni, raionul Ialoveni, în două locuri, s-au făcut săpături. Acolo șisturile au fost descoperite la o adâncime de 1100 de metri. Și la Naslavcea au fost efectuate săpături pe malul râului Nistru. La adâncimea de 1200 de metri au fost descoperite aceste roci, dar unele șisturi au fost descoperite la suprafața solului. Dar la nivel oficial nu avem, deocamdată, confirmat nimic. Aceste studii sunt foarte scumpe. Pentru exploatarea unui metru de pământ sunt necesare 10 mii de lei. Să facem un calcul simplu, pentru studierea a 2500 de metri de pământ sunt necesare sume de ordinul milioanelor”, declara și Vasile Neaga, geolog la Academia de Științe a Moldovei.

Pe de altă parte, geofizicianul Lucian Tomescu declara că Republica Moldova dispune de foarte multe zăcăminte, inclusiv de gaze de șist.

„Astea se pot găsi la o adâncime de cel puțin 3.500 de metri, însă chiar și așa, gazul extras trebuie forat. Ar fi o greșeală a statului să nu anunțe populația despre o eventuală extragere a acestor zăcăminte, însă construcția unor astfel de sonde se ridică până la 30 de milioane de dolari, dacă, de exemplu, vor dori să extragă șisturile de la o adâncime de 5.000 de metri. Păcat că autoritățile nu au realizat nici un studiu până la moment, deoarece potențialul de gaze și de țiței este unul destul de mare. În momentul când se fac explorări și se evidențiază aceste zăcăminte, fără discuție, Republica Moldova poate, cu timpul, deveni independentă din punct de vedere energetic și în consecință nu va mai avea nevoie de gazele rusești”, spunea Tomescu.

Canadienii de la Sterling Resources au renunțat la gazele de șist din Oltenia

Category: Explorare si Productie
Creat în Monday, 21 April 2014 12:25

Sterling CraiovaCompania canadiană de petrol și gaze Sterling Resources, care operează în România prin intermediul subsidiarei locale Midia Resources SRL, a renunțat, la finalul anului trecut, la concesiunea de gaze de șist pe care o deținea la sud de Craiova.

"Renunțarea la concesiunea Craiova Sud a devenit efectivă începând cu 15 decembrie 2013 și, în consecință, compania nu mai deține concesiuni onshore în România", se arată în raportul anual pe 2013 al Sterling Resources.

Sterling mai precizează, într-un comunicat, că, în urma renunțării la singura licență onshore pe care o deținea în România, nu mai dispune de nici un fel de resurse de gaze naturale neconvenționale.

Sterling avea în concesiune, prin Midia Resources SRL, perimetrul E III – 7 Sud Craiova, acordul petrolier cu statul român fiind aprobat prin HG nr. 685/2000. Concesiunea era deținută în parteneriat cu firma Transatlantic Worldwide Romania SRL.

În februarie 2012, Ministerul Mediului menționa, într-un document, că perimetrul E III – 7 Sud Craiova se află pe lista celor pentru care "s-au manifestat intenţii de a explora potenţialul de petrol al zonelor respective, în general, şi de gaze naturale din argile gazifere, în particular".

"(...) firma Midia Resources are un acord în vigoare, declarând intenţia de a investiga potenţialul de gaze neconvenţionale", se arăta în documentul citat.

Și-au redus estimările, dar continuă lucrările

Sterling Resources și-a redus, la finalul anului trecut, estimările cu privire la rezervele totale de hidrocarburi deținute cu 9% comparativ cu 2012 (50,2 milioane de barili echivalent petrol în minus), în special ca urmare a efectuării de evaluări suplimentare asupra resurselor concesiunilor din România, a mai anunțat compania.

Pe 11 aprilie 2014 a început forajul unei sonde de explorare în blocul offshore Muridava din Marea Neagră, la care canadienii dețin o participație de 40%, urmând ca, anul viitor, să mai fie forate două sonde. De asemenea, în ianuarie anul acesta a fost finalizate lucrări de prospecțiune seismică 3D pe o suprafață de 550 de kilometri pătrați din blocul offshore Luceafărul din Marea Neagră, unde Sterling deține o participație de 50% și este operator al concesiunii. Procesarea și interpretarea datelor obținute ar urma să fie finalizată la jumătatea acestui an, se afirmă în raportul anual pe 2013 al Sterling.

Anterior, în februarie, au fost finalizate lucrări de prospecțiune seismică 3D pe o suprafață de 800 de kilometri pătrați din blocurile Midia și Pelican, unde Sterling deține o participație de 65% și este operator al concesiuni. Lucrările au fost finalizate cu câteva luni mai devreme decât fusese planificat, fiind folosite două vase în loc de unul, cum se preconiza inițial.

Programul a inclus și circa 500 de kilometri prospectați pe perimetrele Ana-Doina și câte 100 de kilometri pătrați prospectați pe fiecare din perimetrele Bianca, Ioana și Eugenia. Procesarea și interpretarea datelor obținute ar urma să fie finalizată tot la jumătatea acestui an.

Au încasat banii de la OMV Petrom și Exxon și și-au prelungit licențele

În februarie 2014, Sterling Resources a încasat suma netă, după impozitare, de 29,4 milioane de dolari, în urma vânzării porţiunii de apă adâncă a perimetrului offshore Midia XV ("Midia Deep") din Marea Neagră, se mai arată în raportul anual al Sterling. În ianuarie 2014 a intrat în vigoare contractul de transfer semnat încă din octombrie 2012 de către Exxon Mobil și OMV Petrom, pe de o parte, și Sterling Resources Ltd. şi Petro Ventures Europe BV, de cealaltă parte, după ce Guvernul de la București a aprobat transferul.

La începutul acestui an, canadienii şi-au prelungit la ANRM licenţele pentru platoul de apă mică de la Midia şi la blocul Pelican în sectorul românesc al Mării Negre. În prezent, Sterling deţine 65% în porţiunea de apă mică a Midia ("Midia Shallow"), care include descoperirile de la Ana şi Doina, prospectul Ioana şi altele. Asta după ce Midia a fost “spart” în două, o parte fiind complet vândută. Sterling mai deţine jumătate din blocul Luceafărul şi 40% din Muridava, deţineri pe care se aşteaptă să le reducă în vară.

Licenţele pentru Midia şi Pelican ar fi expirat în mai. Compania canadiană de petrol si gaze a ales să le prelungească, existând în plus opţiunile de prelungire până în mai 2015, mai 2018 şi mai 2020.

Midia Resources, firma din România a canadienilor, la care Sterling Resources Limited este asociat unic, tocmai şi-a majorat capitalul social cu 100 de milioane de lei, prin transformarea unor creanţe Sterling legate de două credite, contractate unul în 29 mai 2007 şi altul în 17 septembrie 2008.

 

Gaze de șist: Chevron majorează cheltuielile în Argentina pentru a contracara stagnarea producției la nivel global

Category: Explorare si Productie
Creat în Thursday, 17 April 2014 20:30

Chevron YPFChevron Corp. și compania argentiniană controlată de stat YPF SA intenționează să cheltuiască o sumă suplimentară de 1,6 miliarde de dolari pentru a dezvolta în continuare perimetrul cu formațiuni de șist Vaca Muerta, extinzând astfel planurile de construire a noi sonde anul acesta și anunțând proiecte proaspete de explorare.

Proiectul, anunțat săptămâna trecută, va ajuta Chevron să-și crească producția de petrol și gaze naturale, care a stagnat în mod persistent în ultimii câțiva ani, în ciuda cheltuielilor globale de capital enorme, de aproximativ 40 de miliarde de dolari, relatează Reuters.

Acest lucru ar trebui, de asemenea să pună surdină îngrijorărilor cu privire la regimul investițiile străine din Argentina, aspru criticat după ce președintele Cristina Fernandez a expropriat compania spaniolă Repsol SA, fost acționar majoritar al YPF, acum doi ani, și ar trebui furnizeze țării resurse financiare noi pentru a dezvolta una dintre cele mai mari resurse de hidrocarburi din Emisfera Vestică.

Guvernul a devenit mai prietenos cu investitorii străini

De la începutul anului, Argentina a făcut schimbări în policile publice, fapt care a atras atenția investitorilor internaționali. Modificările au inclus reduceri ale subvențiilor la gazele pentru încălzire, de 20%, o devalorizare a monedei naționale de 18%, precum și un acord prin care guvernul de la Buenos Aires s-a angajat să plătească spaniolilor de la Repsol 5 miliarde de dolari drept compensații pentru naționalizarea YPF.

Chevron și YPF au început forajul în regiune anul trecut, Chevron angajându-se să investească 1,24 de miliarde de dolari pentru ca YPF să foreze 161 de sonde în calitate de operator al proiectului, un acord care a fost în bună măsură privit pe Wall Street drept o etapă de testare.

Chevron și YPF au anunțat, săptămâna trecută, că vor cheltui împreună o sumă suplimentară de 1,6 miliarde de dolari pentru a fora 170 de sonde anul acesta, peste cifra anunțată anterior pentru 2014, de 140. În plus, Chevron va cheltui 140 de milioane de dolari pentru a explora regiunea Narambuena din Vaca Muerta.

Chevron – un monstru birocratic?

Chevron a vrut să caracterizeze anunțul drept un vot de încredere în prima etapă a proiectului și o exprimare a marilor așteptări pentru producția viitoare.

„YPF este un partener și un operator de încredere, care conduce proiectul în direcția cea bună”, a declarat Ali Moshiri, șeful diviziei de explorare și producție a Chevron pentru Africa și America Latină.

Moshiri este presat să arate rezultate în America Latină, din cauza reducerii producției din Venezuela și a unui un litigiu prelungit cu Ecuador, care dă puține semne că se va stinge curând.

Marile companii petroliere multinaționale, precum Chevron, s-au confruntat cu situații diferite în procesul de dezvoltare a zăcămintelor de hidrocarburi de șist în diferite părți ale lumii, în contextul în care birocrația masivă care le caracterizează le-a făcut să se miște mai greoi decât companiile mici, începătoare, pentru a extrage petrol și gaze naturale neconvenționale.

Și argentinienii sunt obsedați de „independența energetică”

Chevron, care a numit Vaca Muerta una dintre cele mai promițătoare concesiuni de hidrocarburi de șist din lume, a preconizat anterior că producția de acolo ar putea sări de la echivalentul a aproximativ 15.000 de barili de petrol pe zi la o cantitate estimată în prezent la 80.000 de barili echivalent petrol până în 2017.

Decizia Chevron „este o mare demonstrație de încredere în munca YPF și în potențialul de hidrocarburi neconvenționale al Argentinei”, a afirmat Miguel Galuccio, CEO al YPF.

Compania, care este controlată de statul argentinian, cu 51% din acțiuni, este considerată crucială pentru demersurile statului sud-american de a obține independența energetică.

Și-au mai credibilizat statistica oficială privind inflația

Argentina a făcut public anul acesta un nou index al prețurilor de consum, care măsoară cu mai multă acuratețe inflația persistent de mare, un alt factor care a împiedicat dezvoltarea industriei energetice.

Din 2007 până la sfârșitul anului trecut, guvernul a raportat o inflație la jumătate față de rata estimată de economiștii privați independenți. Lipsa de credibilitate a datelor oficiale a avut efecte asupra încrederii mediului de afaceri, deja zguduită de scăderea rezervelor băncii centrale și de restricțiile dure privind schimburile valutare, menite să reducă accesul la dolari americani.

Bursa argentiniană a crescut cu 20% până în prezent anul acesta, ca urmare a schimbării atitudinii guvernului, care a luat măsuri mai prietenoase față de investitori, în timp ce prețurile obligațiunilor de stat argentiniene denominate în pesos, tranzacționate pe piața locală, au crescut cu 11%.

 

DW: Germania nu are alternativă la gazul rusesc, 38% din importuri având ca sursă Gazprom

Category: Batalia pe Resurse
Creat în Thursday, 17 April 2014 13:38

cat-RWE-DW-Wirtschaft-EssenȘtirea potrivit căreia RWE a început să furnizeze gaz Ucrainei a fost primită cu entuziasm de presa europeană și de politicieni, mai puțin de specialiști.

Aceștia au motivele lor să fie sceptici cu privire la fezabilitatea pe termen lung a alimentării gospodăriilor și fabricilor ucrainene cu gaz german. Sau mai degrabă cu gaz rusesc, pentru că producția germană de gaze acoperă doar 15% din cererea internă, iar importurile de gaze din Rusia echivalează cu 38% din totalul de importuri de gaze naturale ale Germaniei.

Mai mult de 70% din oferta de energie din Germania este dependentă de importuri, se precizează într-o analiză Deutsche Welle, intitulată sugestiv "Germania nu are alternativă la gazul rusesc".

O pătrime din sursele de energie germane, importată din Rusia

Numai puțin de o pătrime din necesarul de energie al Germaniei este acoperit de importuri din Rusia. Și ci toată retorica actualului cancelar Angela Merkel, care a declarat recent că " toate politicile energetice ale Germaniei trebuie reconsiderate", la orizont nu apare nicio alternativă la gazul , petrolul și cărbunele rusesc.

Pentru că, potrivit Energy Balances Group din Germania (AGEB), nemții au importat 71% din toate sursele de energie utilizate în 2013.

Iar dintre exportatori, Rusia a luat partea ursului: este responsabilă pentru 38% din importurile Germaniei de gaze naturale, pentru 35% din importurile de petrol și pentru 25% din importurile de cărbune.

Doar 15% din consumul intern de gaz provine din producția proprie

A găsi alți furnizori de asemenea de cantități de gaze, petrol și cărbune este o sarcină aproape imposibilă nu pe termen scurt sau mediu, ci chiar și pe termen lung.

Germania produce din resurse proprii doar 15% din consumul intern de gaz. Majoritatea gazelor importate de Germania provin din Norvegia și Olanda, și ambele state ar putea să-și majoreze oferta pe termen scurt însă nu și pe termen lung, date fiind estimările experților privind gradul de epuizare a a resurselor din Marea Nordului.

Cu șișul la gâtul gazelor de șist

Despre gazele de șist nici nu poate fi deschisă vorba în Germania, ca urmare a presiunilor grupurilor ecologiste extrem de vocale. Drept urmare, programul de guvernare semnat de coaliția de guvernământ exclude explicit utilizarea fracturării hidraulice în Germania.

Dintre statele germane, doar Saxonia Sudică a decis să permită utilizarea fracturării hidraulice. Rhine-Westfalia a interzis această tehnică, deși, potrivit datelor oficiale ale instituțiilor germene, în adâncurile de până la 4000 de m ale acestei regiuni s-ar găsi numai puțin de 220 miliarde de mc de gaze, un volum mult mai ridicat decât rezervele exploatabile de gaze naturale tradiționale ale întregii Germanii, estimate la 150 miliarde de mc. La un ritm anual de extracție de 12 miliarde mc, actualele rezerve ale Germaniei vor fi epuizate în mai puțin de un deceniu.

Importurile de LNG, alternativă doar în teorie

Importurile de gaz natural lichefiat din Algeria, Qatar sau Statele Unite sunt o alternativă, însă numai în teorie, susține DW. SUA nu deține terminalele necesare lichefierii gazului, iar Germania nu deține terminalele necesare delichifierii lui. În plus, este foarte dificil să achiziționezi cantități importante de LNG în termen atât de scurt, dat fiind caracterul limitat al ofertei ca urmare a cererii în ascensiune din Asia, în special din Japonia, după dezastrul nuclear de la Fukushima.

Cărbunele, interzis de guvernul federal

Un alt motiv pentru care nu există alternativă la importul de gaze este decizia guvernului german de a interzice exploatarea cărbunelui începând cu 2018. Germania este deja importator de cărbune, 25% din cantitatea importată provenind tot din Rusia. Rezervele de lignit ale Germaniei ar putea fi suficiente, în actualul ritm de extracție, pentru următorii 2 sute de ani.

Rușii vor să pună mâna, nu numai pe distribuție, ci și pe explorare și producție

Însă dependența Germaniei de energia provenită din Rusia nu se rezumă doar la resurse, ci și la relațiile dintre companii. Gazprom a preluat de la BASF toate diviziile de distribuție, transport și stocare pe care până în prezent le dețineau în egală măsură. În schimb, Wintershal, compania din domeniul petrolului și gazelor a BASF, a obținut drepturi de explorare în Siberia.

Gazprom și Wintershall dețin în comun și gazoductul de 2.300 de km "Gascade." Însă cum capacitățile de stocare au fost preluate de Gazprom, controlul ofertei de gaz rămâne la ruși. 

De asemenea, chiar prietenii ucrainenilor, RWE, așteaptă aprobarea guvernului federal în vederea vânzării subsidiarei sale de explorare și producție de petrol și gaze, Dea. Întâmplător sau nu Wintershall și Dea sunt singurele companii nemțești care dețin tehnologia și know how-ul necesar fracturării hidraulice. 

Anul trecut Dea a raportat un profit de 521 milioane de euro, însă, din cauza unei datorii de 30 de miliarde de euro, RWE are nevoie urgentă de surse de finanțare alternative. De aceea a primit cu brațele deschise oferta venită de la "luxemburghezii" de la L1 Energy. Numai că aceștia numai luxemburghezi nu sunt, L1 fiind deținută de cel de-al doilea cel mai bogat oligarh rus, Mikhail Fridman, care este un apropiat al Kremlin-ului și al celei mai mare companii petroliere ruse, Rosneft.

 

Chevron-RMGC: 1-0. Americanii mai obțin un certificat de urbanism, canadienii pierd două bătălii în instanță

Category: Batalia pe Resurse
Creat în Tuesday, 15 April 2014 22:41

cianura fracturaChevron a obţinut, marţi, un nou certificat de urbanism pentru amplasarea unei sonde de explorare a gazelor de şist în satul Urdeşti, a cincea până acum în judeţul Vaslui, după ce primarul comunei Dodeşti refuzase iniţial să elibereze un aviz favorabil. Tot marți, Curtea de Apel Suceava a respins irevocabil un recurs al Roșia Montană Gold Corporation (RMGC) față de o decizie anterioară a unei instanțe inferioare, prin care se suspenda un certificat de descărcare arheologică obținut de RMGC în 2011, pentru masivul Cârnic. Și tot marți, Tribunalul Covasna a anulat o decizie a Agenţiei pentru Protecţia Mediului (APM) Sibiu, de emitere a avizului de mediu pentru “Planul de urbanism zonal modificat (PUZ) pentru zona de dezvoltare industrială Roșia Montană”, promovat de RMGC.

Consiliul Judeţean (CJ) Vaslui a eliberat al cincilea certificat de urbanism pentru societatea Chevron România în vederea obţinerii autorizaţiei de construire pentru amplasarea unei sonde de explorare a gazelor de şist în localitatea vasluiană Urdeşti, transmite Mediafax.

Documentul a fost emis, marţi, de CJ Vaslui, la mai puţin de o lună şi jumătate după ce aceeaşi instituţie a respins solicitarea companiei petroliere, pe motiv că nu primise un aviz favorabil, aşa cum prevede legea, de la primarul comunei unde ar urma să fie amplasată sonda de explorare a gazelor de şist.

"Între timp, primarul comunei Dodeşti, Victor Popa, a transmis acel aviz în care trebuie să fie menţionate elementele caracteristice regimului juridic, economic şi tehnic ale terenului, rezultate din documentaţiile de urbanism şi amenajarea teritoriului a comunei. Odată cu primirea avizului, s-a emis certificatul de urbanism pentru «lucrări de amenajare şi foraj pentru sonda de explorare Urdeşti»", a declarat, marţi, pentru Mediafax, directorul Direcţiei de Urbanism din cadrul CJ Vaslui, Marian Beşliu.

Primăria a revenit asupra deciziei de interzicere a gazelor de șist

Într-o primă fază, primarul comunei Dodeşti, Victor Popa, a refuzat să elibereze acel aviz către CJ Vaslui, întrucât Consiliul Local a aprobat, la sfârşitul lunii februarie, o hotărâre prin care se interzicea explorarea şi exploatarea gazelor de şist pe teritoriul comunei.

"Consilierii locali s-au declarat împotriva gazelor de şist, astfel încât a trebuit să iau act de această hotărâre şi, în consecinţă, nu am transmis niciun răspuns Consiliului Judeţean la solicitarea venită pentru emiterea acelui aviz. Acum să vedem ce se va întâmpla cu hotărârea, dacă va primi avizul de legalitate de la Prefectura Vaslui", afirma primarul Victor Popa.
Prefectura Vaslui nu a dat aviz favorabil şi a atacat în instanţă hotărârea CL, la mijlocul lunii martie.

La două săptămâni de la depunerea plângerii la Tribunalul Vaslui, CL Dodeşti a revenit şi a votat anularea hotărârii de interzicere a explorării şi exploatării gazelor de şist în comună astfel încât procesul a încetat de drept. Odată cu anularea hotărârii, şi primarul Victor Popa a emis acel aviz către CJ Vaslui.

Terenul de la Urdeşti, comuna Dodeşti, în suprafaţă de patru hectare, este al cincilea deţinut de compania Chevron pe teritoriul judeţului Vaslui, unde urmează să fie amplasate sonde de explorare a gazelor de şist, operaţiuni pentru care a obţinut certificate de urbanism. Pentru patru dintre locaţii, respectiv Siliştea - Pungeşti, Popeni - Găgeşti, Plătiniş - Băceşti şi Puieşti, compania petrolieră deţine inclusiv acorduri de mediu, obţinute în urma unor dezbateri publice.

De asemenea, pentru locaţiile de la Siliştea şi Puieşti, Chevron a obţinut şi autorizaţii de construire, emise de CJ Vaslui în octombrie 2013, respectiv începutul lunii aprilie 2014.

Totodată, la Siliştea, după patru luni de amenajare a platformei, a fost ridicată la verticală şi sonda de explorare, urmând ca în două-trei săptămâni să înceapă efectiv lucrările de explorare a gazelor de şist.

Înfrângere pentru RMGC

Curtea de Apel Suceava a respins irevocabil, marți, un recurs al Roșia Montană Gold Corporation (RMGC) față de o decizie anterioară a unei instanțe inferioare, prin care se anula un certificat de descărcare arheologică obținut de RMGC în 2011, pentru masivul Cârnic.

Efectul suspendării certificatului de descărcare arheologică este temporar și depinde de deznodământul unui alt proces, declanșat de trei ONG-uri, prin care se solicită anularea respectivului act, se arată într-un comunicat al Gabriel Resources, acționarul principal al RMGC. Următorul termen în procesul privind anularea certificatului este programat pe 20 mai, la Tribunalul Buzău.

"O decizie irevocabilă cu privire la procesul privind anularea certificatului de descărcare arheologică ar putea întârzia mai multe luni și s-ar putea ajunge chiar în 2015", apreciază RMGC.

Certificat din 2011

Compania mai amintește că, în septembrie 2013, Tribunalul București a respins o solicitare similară de anulare a certificatului de descărcare arheologică, într-un proces separat, declanșat de alte două ONG-uri. Decizia de respingere nu este irevocabilă.

"Înțelegem că suspendarea certificatului de descărcare arheologică nu ar trebui să ducă la suspendarea, terminarea sau întârzierea oricărui proces de obținere de autorizații care se desfășoară în prezent în paralel și că procesul de evaluare a impactului proiectului minier asupra mediului poate continua. Mai mult, suspendarea certificatului de descărcare arheologică nu afectează sau anulează nici un fel de drepturi pe care compania le deține sau le-a obținut anterior cu privire la proiect", se arată în comunicatul Gabriel Resources.

Pe 14 iulie 2011, Direcţia de Cultură Alba a emis certificatul de descărcare arheologică pentru Masivul Cârnic, potrivit unui comunicat al Ministerului Culturii emis în aceeaşi zi.

Instanța anulează și un aviz de mediu

Ministerul Culturii a mai emis un certificat de descărcare de sarcină arheologică pentru Masivul Cârnic în 2004, acesta fiind anulat în instanţă trei ani mai târziu, în urma acţiunii asociaţiei Alburnus Maior. "Acesta este primul pas necesar în procesul de a asigura salvarea, conservarea şi valorificarea moştenirii arheologice şi arhitectonice de la Roşia Montană", se spunea în comunicatul ministerului din iulie 2011, în care era menţionat şi un plan în acest sens iniţiat de ministrul de atunci (și de acum), Kelemen Hunor.

Tot marți, Tribunalul Covasna a anulat Decizia nr. 2849/07.03.2011, emisă de Agenţia pentru Protecţia Mediului (APM) privind emiterea avizului de mediu pentru documentul „Modificare Plan Urbanistic Zonal - zona de dezvoltare industrială Roşia Montană”, promovat de RMGC.

Potrivit ONG-urilor care au declanșat procesul, anularea deciziei privind emiterea avizului de mediu are ca efect faptul că RMGC nu va putea obţine aprobarea Consiliului Local Roşia Montană pentru planul de urbanism zonal.

"În al doilea rând, existenţa unui aviz de mediu valabil pentru planul de urbanism aferent este o premisă esenţială pentru desfăşurarea în condiţii de legalitate a procedurii de emitere a acordului de mediu", susțin ONG-urile.

Au pus cruce anului electoral

Dezvoltatorul proiectului minier Roșia Montană va rata fereastra de oportunitate pentru flotarea la bursa londoneză din cauza întârzierilor apărute în aprobarea proiectului, scria cotidianul britanic Daily Telegraph, la jumătatea lunii martie.

Compania canadiană Gabriel Resources intenționa să acceseze piața londoneză pentru vânzarea unor obligațiuni în valoare de 1,5 miliarde de dolari, cu care să finanțeze dezvoltarea proiectul minier Roșia Montană.

Însă, din cauza incertitudinii politice, obținerea autorizațiilor necesare pentru acest proiect a fost amânată, comentează sursa citată. Comisia parlamentară specială pentru Roșia Montană a respins, pe 11 noiembrie 2013, proiectul în forma venită de la Guvern. O a doua încercarea pentru aprobarea proiectului a eșuat în luna decembrie. Între timp, coaliția guvernamentală a fost modificată, locul liberalilor fiind luat de UDMR.

''Roșia Montană a devenit un subiect de dispută în alegerile prezidențiale din luna noiembrie. Aș fi foarte surprins dacă se va întâmpla ceva în restul anului 2014'', a declarat directorul general al Gabriel Resources, Jonathan Henry.

Pe 1 aprilie, RMGC anunța că este constrânsă să-şi restrângă foarte mult activitatea, efectul acestei măsuri fiind reducerea numărului de angajaţi cu aproximativ 80%.

Francezii de la Total renunță la gazele de șist din Polonia: "Producția nu ar fi rentabilă"

Category: Explorare si Productie
Creat în Tuesday, 15 April 2014 09:30

TotalGigantul energetic francez Total nu și-a reînnoit singura licență de explorare după gaze de șist pe care o deținea în Polonia, a declarat un purtător de cuvânt al companiei, într-un nou episod care arată cât de problematice sunt demersurile Varșoviei de a-și reduce dependența de importurile de gaze naturale din Rusia.

Total a anunțat că, în ciuda faptului că există zăcăminte de gaze pe concesiunea pentru care deținea licență, situată în estul Poloniei, lângă granița cu Ucraina, a ajuns la concluzia că eventuala exploatare a respectivelor zăcăminte nu ar fi viabilă din punct de vedere economic, scrie Reuters.

"Polonia rămâne o țară promițătoare pentru gazele de șist, dar procesul de explorare este încă la început, iar industria de petrol și gaze are nevoie de mai mult timp și de mai multe date pentru a înțelege geologia șisturilor bituminoase poloneze", a declarat un purtător de cuvânt al Total, adăugând că licența de explorare a companiei a expirat pe 31 martie.

S-ar părea că cei de la Total nu au noroc atunci când vine vorba de gaze de șist. În ianuarie 2012, Total a atacat în contencios administrativ, fără succes, revocarea licenței de explorare a gazelor de șist pe care o deținea pentru o concesiune din sudul Franței, în urma adoptării de către Parlamentul de la Paris a unei legi care interzicea explorarea și exploatarea hidrocarburilor neconvenționale prin metoda fracturării hidraulice.

Chevron e cea mai activă în Polonia

Compania de stat PGNiG a semnat, recent, un acord de colaborare cu Chevron Polska Energy Resources, subsidiara poloneză a americanilor de la Chevron, pentru derularea unei prime etape a procesului de explorare după gaze de șist pe patru concesiuni din sud-estul Poloniei. Acordul va permite celor două companii să înceapă forarea primelor sonde de explorare pe cele patru concesiuni. Chevron a forat prima sa sondă de explorare în Polonia pe concesiunea de la Grabowec, în 2011.

PGNiG și Chevron au numit un comitet tehnic comun, care urmează să stabilească anvergura și programul lucrărilor de explorare. Cele două companii vor face schimb de date geologice și de know-how. În plus, vor lucra la pregătirea unui al doilea acord de colaborare, în funcție de rezultatul lucrărilor de explorare.

Colaborarea cu Chevron va permite ambelor companii să reducă costurile, să împartă riscurile și să grăbească ritmul lucrărilor de explorare, se arată într-o declarație a PGNiG.

Compania de stat a fost cea care a efectuat prima operațiune de fracturare hidraulică după gaze de șist în Polonia, în 2010. Din 2012 încoace, PGNiG a lucrat alături de alte patru companii la explorarea după gaze de șist pe concesiunea Wejherowo, din nordul Poloniei.

O poveste complicată

Guvernul din Polonia a acordat peste 100 de licențe de explorare pentru gaze de șist, sperând să devină un producător european de top de hidrocarburi neconvenționale și să-și reducă dependența energetică față de centralele bazate pe cărbune și de importurile scumpe de gaze naturale din Rusia. Însă condițiile de explorare de la fața locului și în primul rând structura geologică a perimetrelor cu hidrocarburi s-au dovedit a fi mult mai dificile decât estimau inițial autoritățile și companiile interesate.

În plus, în 2012, estimările oficiale privind resursele de gaze de șist ale Poloniei au fost reduse drastic, la 346 – 768 miliarde de metri cubi, mult sub cifra avansată inițial de US Energy Information Administration, de 5,3 mii de miliarde de metri cubi. În consecință, companii precum ENI, ExxonMobil, Marathon Oil și Talisman Energy au renunțat la operațiunile lor de explorare după gaze de șist din Polonia.

Pe lângă că lucrările de explorare după gaze de șist prin fracturare hidraulică au stârnit numeroase proteste în rândul localnicilor din zonele cu concesiuni de hidrocarburi neconvenționale și al activiștilor de mediu, în august anul trecut, procurorii polonezi au declanșat urmărirea penală pentru corupție împotriva a patru funcționari de stat și a trei oameni de afaceri, acuzați că au pus la punct o schemă infracțională prin care companiile interesate de resursele de gaze de șist ale Poloniei obțineau licențe de explorare și exploatare plătind mită.

Scandalul de corupție a survenit după ce, la finalul lunii iunie 2013, Curtea Europeană de Justiție a dat un verdict prin care a concluzionat că autoritățile de la Varșovia au încălcat legislația europeană acordând autorizații de punere în producție pentru gaze de șist fără organizarea în prealabil a unor licitații competitive transparente.

Unele rezultate promițătoare

Pe de altă parte, în încercarea de a atrage companiile străine interesate de exploatarea hidrocarburilor neconvenționale, guvernul de la Varșovia a decis, recent, să scutească de impozite, până în 2020, activitățile legate de gazele de șist și să simplifice legislația și procedurile birocratice legate de obținerea acordurilor de mediu necesare pentru demararea lucrărilor de foraj, sporind și mai mult nemulțumirea opozanților fracturării hidraulice.

La sfârșitul lunii ianuarie anul acesta, San Leon Energy, o companie de explorare de gaze naturale cu sediul în Dublin și printre ai cărei acționari principali se numără miliardarul George Soros și Blackrock Inc., cel mai mare administrator de active din lume, a anunțat că a descoperit gaze naturale la o sondă verticală instalată într-o formațiune de șisturi din perimetrul Lewino, situat în Bazinul Baltic din nordul Poloniei.

În august anul trecut, compania Lane Energy, deţinută de grupul american Conoco Philips, a început exploatarea unui zăcământ de gaze de şist de lângă Lebork, în nordul Poloniei, extrăgând zilnic, cu titlu experimental, circa 8.000 de metri cubi de gaze.

În martie 2013, PGNiG a anunțat că lucrările sale de explorare au dus la prima descoperire de gaze de șist a țării, prin sonda Lubocino-2H, adăugând că testările sunt încă în desfășurare, în vederea estimării cantității certe recuperabile de gaze conținute de zăcământul respectiv.

 

Gaze de șist: Lituania devine mai "prietenoasă" cu fracturarea hidraulică, după anexarea Crimeei de către Rusia

Category: Batalia pe Resurse
Creat în Friday, 11 April 2014 17:28

Chevron Gazprom BUNLituania, 100% dependentă de importurile de gaze naturale din Rusia, ia în calcul reluarea licitațiilor pentru acordarea de licențe de explorare și exploatare a gazelor de șist, precum și instituirea unei perioade de grație de 3-4 ani, în care producția de hidrocarburi neconvenționale să fie scutită de taxe. Asta după ce, în octombrie anul trecut, americanii de la Chevron au renunțat la o concesiune de gaze de șist deținută în Lituania după ce autoritățile de la Vilnius au înăsprit legislația de mediu, iar Parlamentul lituanian a luat în discuție o propunere de majorare a taxei pe veniturile obținute din exploatarea gazelor de șist de la 15% la 40%.

Comitetul Strategic pentru resurse naturale al guvernului lituanian a decis ca, în primii trei-patru ani de la demararea activităților de exploatare, veniturile obținute din producția de gaze de șist să fie scutite de taxe, a declarat ministrul Mediului de la Vilnius, Valentinas Mazouronis. De asemenea, în mai sau iunie, guvernul va anunța o nouă licitație pentru acordarea de licențe de explorare și exploatare a gazelor de șist, pentru perimetre situate în vestul țării.

Ministerul lituanian al Mediului a primit sarcina de a elabora un mecanism de taxare prin care producția de gaze de șist să fie scutită de taxe în primii trei-patru ani de la demararea exploatării, urmând ca, ulterior, cota de impozitare să fie de 15%, a spus Mazouronis.

"Comitetul Strategic a cerut ministerului să creeze un mediu legislativ atractiv pentru investitorii străini. Urmând exemplul Poloniei, Lituania va oferi o scutire de taxe pentru producția de gaze de șist", a declarat ministrul.

Legislație modificată în colaborare cu americanii

Comitetul Strategic a mai decis să modifice sistemul de impozitare a veniturilor din producția de petrol. În prezent, cotele de impozitare merg de la 2% la 20%, în funcție de nivelul de producție și maturitate al zăcămintelor exploatate, iar Comitetul a propus instituirea unei cote unice de 12%.

Data anunțării noii runde de licitație pentru concesiuni de gaze de șist nu a fost încă bătută în cuie, întrucât guvernul trebuie în continuare să convingă comunitățile locale din zonele unde ar urma să se foreze că aceste activități sunt în beneficiul lor. În plus, trebuie văzut dacă există potențiali investitori interesați, a mai arătat Mazuronis.

Institutul Geologic de Stat al Lituaniei a elaborat deja un set de proiecte de reglementări noi privind termenii și condițiile licitațiilor pentru concesiuni, clasificarea resurselor de hidrocarburi, precum și procedurile de evaluare a impactului asupra mediului și normele de mediu aferente activităților de explorare și exploatare.

Specialiștii Institutului au urmat, în acest scop, cursuri de perfecționare în Statele Unite, în vaza unui acord Lituania-SUA privind colaborarea tehnică în domeniul dezvoltării hidrocarburilor neconvenționale.

Chevron a renunțat anul trecut

În octombrie anul trecut, americanii de la Chevron au renunțat la o concesiune de gaze de șist deținută în Lituania, pe care ar fi urmat să înceapă lucrări de explorare, după ce autoritățile de la Vilnius au înăsprit legislația privind evaluarea impactului asupra mediului și exigențele de protecție a acestuia pentru proiectele de dezvoltare de hidrocarburi neconvenționale efectuate prin metoda fracturări hidraulice, iar Parlamentul lituanian a luat în discuție o propunere de majorare a taxei pe veniturile obținute din exploatarea gazelor de șist de la 15% la 40%.

Anunțul deciziei celor de la Chevron a venit atunci într-un moment dificil pentru guvernul lituanian, aflat în mijlocul unor negocieri grele cu Rusia pentru semnarea unui nou contract pe termen lung pentru furnizarea de gaze naturale.

Lituania este 100% dependentă de importurile de gaze de la gigantul rus Gazprom. Estimările oficiale arată că subsolul Lituaniei ar putea conține între 30 și 50 de miliarde de metri cubi de gaze de șist. Gazprom a livrat în 2012 statului baltic o cantitate totală de 3,3 miliarde de metri cubi de gaze naturale.

Licitația privind concesiunea de gaze de șist la care Chevron a anunțat că renunță a fost organizată de către fostul guvern de la Vilnius ca parte a unei strategii agresive de reducere a dependenței totale a țării de importurile de gaze din Rusia. Noul executiv instalat între timp, condus de premierul Algirdas Butkevicius, a promis că va avea o abordare mai „pragmatică” în relația cu Moscova.

Rusia s-a arătat însă inflexibilă la negocierile pentru semnarea unui nou contract pe termen lung de furnizare de gaze naturale către Lituania, care urmează să expire în 2015. Partea lituaniană s-a plâns că, în condițiile contractului aflat încă în vigoare, plătește cu 30% mai mult decât orice alt stat european. Președintele Dalia Grybauskaite a declarat că clauzele formulate de Moscova sunt cu totul inacceptabile, în vreme ce premierul Butkevicius a ajuns chiar să sugereze că Rusia poartă un adevărat „război comercial” împotriva țării sale.

Sistem de conducte controlat de ruși

În februarie anul acesta, monopolul rus de stat Gazprom a comunicat Lituaniei că acceptă să implementeze reglementările europene cu privire la separarea activităților de producție de cele de transport în domeniul energetic, ceea ce înseamnă că rușii urmează să își vândă participația deținută la sistemul lituanian de conducte de transport gaze naturale.

Lituania, care este complet dependentă de importurile de gaze naturale din Rusia și plătește printre cele mai mari prețuri din Europa pentru livrările Gazprom, negocia de ceva timp reînnoirea contractelor cu rușii, iar legislația UE privind liberalizarea piețelor de gaze constituia un obstacol în calea ajungerii la un acord.

Anterior, guvernul de la Vilnius anunțase că intenționează să răscumpere participațiile deținute la sistemul național de conducte de transport gaze naturale, Amber Grid, de către Gazprom și de către compania germană E.ON, pentru a recăpăta controlul asupra rețelei, privatizată cu 10 ani în urmă. Recent,

Amber Grid a fost separată anul trecut de compania de stat lituaniană de gaze Lietuvos Dujos. E.ON și Gazprom dețin participații similare la ambele companii, de 38,9%, respectiv 37,1%, iar statul lituanian controlează câte 17,7% din fiecare.

Meciuri cu Gazprom

Cei de la E.ON au susținut guvernul de la Vilnius la finalul lunii ianuarie, votând pentru declanșarea unei proceduri de arbitraj internațional contra Gazprom pe tema prețurilor la importurile de gaze naturale, după ce Lietuvos Dujos a anunțat că nu a reușit să obțină prin negocieri reducerea acestora.

Gazprom se află sub investigație din partea autorităților europene din septembrie 2012, fiind acuzată de prețuri excesive și de blocarea concurenței în sectorul de gaze. Luna trecută, rușii au anunțat că vor ca ancheta să se finalizeze printr-un acord obținut pe cale amiabilă, adăugând însă că nu își vor modifica sistemul de prețuri practicate pentru clienții din Europa de Est.

Argumentul rușilor este acela că contractele pe termen lung, cu prețuri indexate la evoluțiile cotațiilor internaționale la țiței, pot fi mai ieftine decât achizițiile imediate de pe piețele spot, unde prețurile cresc foarte mult atunci când survin crize de aprovizionare.

Și letonii vor să se protejeze

Guvernul letonian ia în calcul cumpărarea participației de 47,2% din acțiuni deținută de E.ON la monopolul local de gaze Latvijas Gaze, nemții intenționând să iasă de pe toate piețele baltice. Compania importă, transportă și vinde gaze în Lituania. Gazprom controlează 34% din acțiunile companiei, iar traderul de gaze Itera Latvija – 16%.

"Luăm în considerare toate opțiunile, inclusiv pe aceea ca statul să cumpere acțiunile E.ON. Nu vrem ca aceste acțiuni să cadă în mâinile Gazprom", a declarat ministrul Economiei, Vjaceslavs Dombrovskis, adăugând că guvernul de la Riga ar putea lua o decizie în această chestiune la începutul lunii mai.

Latvijas Gaze deține și operează una dintre cele mai mari facilități de înmagazinare subterană de gaze naturale, Incukalns, cu o capacitate de stocare de 2,3 miliarde de metri cubi. Compania este listată la bursa sin Riga și are o capitalizare de peste 370 de milioane de euro.

Gigantul german E.ON controlează și 33,66% din monopolul similar pe gaze al Estoniei, Eeesti Gaas, nemții intenționând să renunțe la business-ul și activele deținute în statele baltice.

Corupția nu-i alungă câtuși de puțin pe americani și europeni de lângă gazele de șist ale Turciei

Category: Contabilitate si Fiscalitate
Creat în Thursday, 10 April 2014 02:05

 Turcia mitaPremierul turc Recep Tayyip Erdogan a fost implicat recent într-un scandal de corupție, legat de acuzații de încălcare a embargoului impus de SUA și UE asupra Iranului, scandal care a provocat deprecierea record a monedei naționale a Turciei, lira. Asta nu a descurajat însă deloc companiile petroliere străine care au luat în vizor rezervele de gaze de șist ale țării.

Royal Dutch Shell Plc (RDSA), TransAtlantic Petroleum Ltd. și Valeura Energy Inc. se numără printre companiile care nu se sinchisesc de acuzațiile de corupție care subminează guvernarea de 11 ani a lui Erdogan. Ele merg înainte cu planurile de foraj în formațiuni geologice cu hidrocarburi de șist, care conțin aproximativ 4,6 mii de miliarde de metri cubi de gaze și 94 de miliarde de barili de petrol, potrivit U.S. Energy Information Agency.

Dincolo de zăcăminte, Turcia este atractivă pentru companiile străine și pentru că nu au existat până acum proteste de amploare legate de protecția mediului, care au împiedicat dezvoltarea industriei gazelor de șist în Europa. Turcia a promis, de asemenea, să reducă birocrația și să grăbească procedurile de autorizare, care au încetinit astfel de eforturi în Polonia, Marea Britanie și România, scrie Bloomberg.

Dependenți de Rusia și Irak

Țară predominant musulmană, cu 77 de milioane de locuitori, Turcia vrea să-și reducă dependența de importurile de energie. Guvernul lui Erdogan a demarat explorarea internă a resurselor de hidrocarburi printr-o politică de deschidere față de multinaționalele de petrol și gaze și prin scutiri de taxe. Cadrul fiscal atractiv, rezervele potențial vaste și cererea puternică, alimentată de creșterea economică și demografică, au cântărit mai mult decât riscul politic și reputațional reprezentat de acuzațiile de corupție la nivel înalt și de derapajele autoritare ale regimului Erdogan, spun executivii din energie.

„Ne așteptăm ca Turcia să continue să aibă o atitudine favorabilă față de producătorii de petrol și gaze, mai ales în contextul în care alternativele de aprovizionare cu energie sunt Rusia și Irakul”, a declarat Taylor Miele, director pentru relații cu investitorii la TransAtlantic (TAT), companie care face explorări după hidrocarburi pe concesiuni din Turcia și Bulgaria.

„Proiectele privind gazele de șist din Turcia merg la viteză maximă”, a spus Selami Incedalci, director general pentru petrol la PIGM, agenție a Ministerului Energiei care supervizează proiectele de gaze de șist, făcând referire la planurile companiei Shell de a fora o a doua sondă orizontală în sud-estul Turciei anul acesta.

Mari consumatori de energie

Economia Turciei a crescut cu aproximativ 5 procente anual de când partidul lui Erdogan a venit la putere, în 2002. Măsurat la paritatea puterii de cumpărare, PIB-ul pe cap de locuitor aproape s-a dublat, ajungând la mai mult de 15.000 de dolari, potrivit Fondului Monetar Internațional. Din 2011, Turcia a cunoscut cea mai rapidă creștere a consumului de energie dintre țările OECD, iar consumul său total de energie s-ar putea dubla în următorii zece ani, potrivit agenției pentru energie a SUA.

Aceasta este o problemă majoră pentru o țară care importă 99% din petrolul și gazele sale, majoritatea importurilor provenind din Rusia sau Iran.

Cu un deficit de cont curent din ce în ce mai mare și o liră mai slabă decât anul trecut, guvernul nu a avut altă soluție decât să își modifice legea privind resursele naturale și să se deschidă față de companiile internaționale de petrol și gaze, potrivit lui Yvonne Telford, analist la Wood Mackenzie din Londra.

„Guvernul a recunoscut cât de mult se bazează pe importuri și de aceea a elaborat o nouă strategie energetică”, a spus Telford. „Turcia vrea să reducă semnificativ dependența sa până în 2030”, a completat analistul.

În plină expansiune

Shell a fost prima mare companie internațională de explorare care și-a încercat norocul cu hidrocarburile de șist ale Turciei, făcând echipă cu compania energetică deținută de stat TPAO. Shell a forat prima sondă pe verticală în perimetrul cu formațiuni de șist Dadas, în sud-estul Anatoliei, la finalul anului trecut, și are în plan încă una, în prima jumătate a acestui an.

Fracturarea hidraulică după hidrocarburi de șist, precum și exploarea convențională a petrolului și gazelor ar putea da un impuls economiei, care dă semne de răcire, și ar putea ajuta la reducerea deficitului de cont curent al Turciei, a spus Fulya Ilbey, managing director al firmei de consultanță InfraStrategies, cu sediul în Londra.

„Sunt optimist în ceea ce privește mediul investițional de pe piața în creștere a Turciei și cred că un potențial succes al Shell va fi de bun augur atât pentru investițiile companiei TPAO, cât și ale altora”, a zis Ilbey.

Țara, prin entitatea sa petrolieră TPAO, a cheltuit mai mult de un miliard de dolari pe explorări onshore și offshore în 2013 și intenționează să cheltuie o sumă similară anul acesta, potrivit oficialilor guvernamentali. Turcia și-ar putea crește bugetul pentru explorări de aproximativ 13 ori în viitor, a spus ministrul Energiei anul trecut, înainte ca scandalul politic să izbucnească. Shell, Exxon Mobil (XOM) Corp., Petroleo Brasileiro SA (PETR4) și Chevron Corp. Explorează deja în porțiunea turcă a Mării Negre, precum și în bazinul tracic din vestul Turciei.

Zăcăminte în zone slab populate = fără proteste

Spre deosebire țările UE, Turcia nu a cunoscut proteste de mediu interne, pentru că mare parte din terenurile cu potențiale zăcăminte se află în zone slab populate. Nu ca în Polonia, considerată țara cu cele mai mari rezerve de gaze de șist din Europa, potrivit U.S. Energy Information Administration. Polonia a dezamăgit companii interesate precum Exxon, Eni SpA (ENI), Marathon Oil Corp. și Talisman Energy Inc. prin slabele rezultate ale testelor, perioadele lungi de așteptare pentru permise și obligațiile fiscale ridicate. Premierul Donald Tusk l-a înlocuit doar recent pe ministrul pentru Mediu și a promis că va urgenta reformele în sector.

„Oamenii citează acum Polonia drept un exemplu de cum să nu faci lucrurile dacă vrei să atragi investitori străini”, a spus Parker Snyder, președintele corpului industriei, Poland Shale Coalition.

Noua lege privind petrolul a Turciei, adoptată anul trecut, a înlăturat restricțiile teritoriale asupra explorării și a deschis țara spre companiile internaționale. Nivelul maxim al taxării în sectorul de petrol și gaze, excluzând plata redevențelor, a fost tăiat la 40%, de la 55%, iar taxele se plătesc după finalizarea investițiilor, nu înainte, așa cum prevedea legislația anterioară.

„Cadrul fiscal este foarte atractiv pentru investitori acum”, a spus Telford, de la Wood Mackenzie. „Noua lege a pregătit terenul de joc pentru companiile internaționale”, a conchis analistul.

Acuzații de încălcare a embargoului asupra Iranului

Ministrul turc de Interne, Muammer Guler, cel al Economiei, Zafer Caglayan, şi cel al Mediului, Erdogan Bayraktar, implicaţi într-un amplu scandal de corupţie, au demisionat în ianuarie, unul dintre ei cerând şi demisia premierului Recep Tayyip Erdogan.

Directorul general al unei mari bănci publice, Halkbank, figurează, de asemenea, printre personalităţile inculpate pentru corupţie activă, fraudă şi trafic ilicit de aur şi deturnare de fonduri.

Aceasta este prima dată când un scandal de o asemenea amploare afectează anturajul direct al lui Erdogan, care conduce Turcia din 2002 la şefia unui Guvern islamo-conservator.

Judecătorii au decis, de asemenea, să îl inculpe şi să îl încarcereze pe omul de afaceri iraniano-azer Reza Zerrab, suspectat că este în centrul unei vaste rețele de trafic ilegal de aur către Iran, aflat sub embago internaţional.

 

Și dacă estimările privind rezervele de hidrocarburi de șist se bazează pe calcule eronate?

Category: Explorare si Productie
Creat în Wednesday, 09 April 2014 15:54

ArpsJan Arps este cel mai influent petrolist de care nimeni n-a auzit niciodată. În 1945, Arps, pe atunci un simplu inginer petrolist în vârstă de 33 de ani, de la British-American Oil Producing Co., a elaborat și publicat o formulă pe baza căreia să se poată estima cât petrol brut va produce un zăcământ și când se va epuiza acesta.

Metoda Arps a devenit una dintre cele mai larg răspândite măsurători din industrie. Companiile se bazează pe aceasta pentru a estima profitabilitatea forajului, pentru a obține și a garanta împrumuturi și pentru a raporta cuantumul rezervelor estimate la organismele de reglementare.

Când un membru al Camerei Reprezentanților din SUA, Ed Royce, un republican din California, a spus, pe 26 martie, la o audiere la Washington, că SUA ar trebui să înceapă să exporte petrol din producția internă pentru a submina influența Rusiei, previziunea sa cu privire la creșterea producției de energie a SUA” s-a bazat pe metoda Arps, relatează Bloomberg.

Problema este că ecuația Arps a fost modificată pentru a putea fi aplicată și zăcămintelor de hidrocarburi localizate în șisturi bituminoase și extrase prin fracturare hidraulică, metodă care nu exista pe vremea lui Arps, care a murit în 1976.

Resurse supraevaluate

John Lee, un profesor de inginerie de la University of Houston și o autoritate în domeniul estimării rezervelor de hidrocarburi, spune că miliarde de barili de petrol din formațiuni de șist neatinse încă în SUA sunt luate în calcul de către companii, care se bazează pe un istoric limitat de foraj și pe ajustări ale formulei lui Arps care exagerează producția viitoare. Acest lucriu aruncă îndoieli asupra rapidității cu care SUA vor ajunge la independența energetică, un scop care, potrivit estimărilor oficiale ale U.S. Energy Information Administration, ar fi mai aproape decât a fost vreodată din 1985 încoace.

„Lucrurile ar putea arăta mai rău decât își imaginează oamenii. Producția pe termen lung a unora dintre acele sonde bogate în petrol ar putea fi supraevaluată”, spune Lee.

Criticile lui Lee au produs o ruptură în interiorul industriei privind modul de măsurare și estimare a stocurilor de rezerve brute din formațiunile geologice aflate la mii de metri sub suprafața pământului. Într-un newsletter publicat anul acesta de firma Ryder Scott Co., care ajută companiile de foraj să-și calculeze rezervele, Lee a solicitat organizarea unei conferințe a industriei pentru a se ocupa de ceea ce el numește abordări incoerente sau cel puțin eterogene.

Metoda Arps este în mod special predispusă la abuz, a spus el.

Totul e relativ

Producția de petrol a SUA a crescut cu 40% de la sfârșitul anului 2011, în contextul în care companiile de foraj țintesc formațiuni geologice purtătoare de țiței precum perimetrul de șisturi bituminoase Bakken, din North Dakota, Eagle Ford, din Texas, și Mississippi Lime, din Kansas și Oklahoma, potrivit EIA. SUA sunt pe cale de a deveni cel mai mare producător al lumii de petrol până anul viitor, conform International Energy Agency, cu sediul la Paris. Un raport întocmit de consultanții firmei Wood Maskenzie, cu sediul la Londra, afirmă că, până în 2020, doar producția din perimetrul Bakken va fi de 1.7 milioane de barili pe zi, de la 1,1 milioane cât este în prezent.

A prezice viitorul este o afacere inerent nesigură. Iar metoda lui Arps funcționează la fel ca oricare alta, a spus Scott Wilson, un vicepreședinte al Ryder Scott din Denver.

„Nicio metodă nu dă rezultate de fiecare dată”, a spus Wilson. „Metoda Arps este doar un instrument. Dacă dai vina pe ea pentru că o previziune se dovedește a fi greșită este ca și când dai vina pe o armă pentru că a împușcat pe cine nu trebuia. Iar în ceea ce provește vechimea metodei, roata a fost inventată acum mult mai mult timp, dar este în continuare folositoare”, a completat el.

Estimările în creștere ale rezervelor dau Statelor Unite un sentiment fals de siguranță, a spus Tad Patzek, președintele Departamentului de inginerie petrolieră și a geosistemelor la University of Texas, din Austin.

„Ne-am păcălit singuri să credem că, din moment ce avem resurse infinite, nu trebuie să ne îngrijorăm”, a spus Patzek. „Ne împiedicăm ca orbii într-un viitor care nu este atât de frumos pe cât credem”, a adăugat el.

Metoda Arps este bună doar în funcție de cât de mult crede o companie în ea și de cât de multe presupuneri se fac pornind de la ea, a spus Patzek. Estimările pot fi mărite când aceasta se bazează pe un istoric limitat al forajului sau pe câteva sonde cu performanțe ridicate pentru a prezice producția pe un areal vast. Previziunile pot fi de asemenea ajustate în sus atunci când se presupune că vor fi scăderi ale producției mai reduse decât se observă prin aplicarea metodei.

Reevaluări în lanț

În noiembrie 2012, compania SandRidge Energy Inc. și-a redus estimările privind rezervele la 422.000 de barili pe sondă, de la 456.000. Cinci luni mai târziu, estimarea a fost micșorată iar, la 369.000 de barili, după cum arată rapoartele companiei. De atunci, compania cu sediul în Oklahoma City a mai făcut o ajustare în sus, la 380.000 de barili pe sondă.

Previziunile inițiale, mai optimiste, se bazau pe un număr mic de sonde foarte performante, care au determinat compania să supraevalueze producția estimată pentru alte perimetre, a spus Duane Grubert, vicepreședintele executiv al SandRidge, responsabil cu relațiile cu investitorii. Compania are acum mai mult de 1.100 de sonde și și-a îmbunătățit forajul. Are încredere că actualele estimări sunt corecte, a spus Grubert.

„Nimeni nu a știut până când nu am aflat adevărul la bază, din perimetrul în care am forat”, a spus Grubert. „Estimarea inițială era un pic cam mare”, a adăugat el.

SM Energy Co., un producător cu sediul la Denver, a suferit un regres similar anul acesta, când performanța sondelor sale din perimetrul de formațiuni de șist Eagle Ford din Texas nu s-au ridicat la nivelul previziunilor. Compania și-a redus estimările, pe 18 februarie, într-o zonă, la echivalentul a 475.000 de barili pe sondă, de la 602.000. A estima producția viitoare din date timpurii este o provocare pentru industrie, a spus Brent Collins, un purtător de cuvânt al SM Energy.

„Acest lucru este cu atât mai valabil atunci când încerci să faci o estimare a mediei dintr-un număr limitat de sonde”, a explicat Collins.

Atât SandRidge, cât și SM Energy folosesc variante ale metodei Arps, arată datele companiilor.

Fracturarea hidraulică schimbă datele problemei

A scoate petrol din formațiunile de șist este diferit față de forajul din zilele lui Arps, a spus Dean Rietz, un vicepreședinte executiv responsabil cu estimarea rezervelor la Ryder Scott. Prima sondă comercială pentru formațiuni de șist a fost forată în 2004, la 59 de ani după ce Arps și-a publicat metoda.

În 1945, producția de petrol însemna forarea în adâncime pentru a ajunge la depozitele de petrol și gaze care s-au format după ce au migrat în sus din straturile geologice profunde. Forajul din zilele noastre țintește acele straturi din adâncime, găurind la mii de metri față de suprafața pământului, apoi schimbând direcția pe orizontală pentru „a mesteca” pe o lungime de peste un kilometru prin straturi care sunt mai dure și mai puțin poroase decât un blat de granit.

Roca este spartă de un jet puternic de apă, nisip și chimicale, pentru a crea o rețea de mici fisuri care să permită petrolului și gazelor să fie eliberate. Cele mai largi fisuri sunt mai subțiri decât lățimea unei agrafe de birou. Cele mai mici sunt de mii de ori mai subțiri decât un fir de păr.

Pe un grafic, aceste sonde fracturate par să urmărească o traiectorie a producției descendente diferită față de sondele convenționale studiate de Arps, spune Lee.

Pentru a înlocui metoda de calcul Arps, cercetărorii testează noi formule cu nume demne de trupe de rock indie: Stretched Exponential, la care Lee a contribuit pentru a fi dezvoltată, Duong Method, concepută de Anh Duong, inginerulșef responsabil cu zăcămintele la ConocoPhillips și Simple Scaling Theory, la care a lucrat Patzek, de la University of Texas.

Rietz a realizat un model de simulare a sondelor pentru a estima producția. „Veniți la mine în 10 ani și vă voi spune cât este de demnă să te bazezi pe ea”, a spus el.

Chevron vrea să înceapă explorarea după gaze de șist în România în mai puțin de o lună

Category: Explorare si Productie
Creat în Tuesday, 08 April 2014 17:33

Chevron ONG-uri BUNChevron intenționează să înceapă "în două-trei săptămâni" lucrările pentru explorarea gazelor de șist în România, a declarat, marți, pentru AFP, unul dintre directorii companiei, aflat în vizită în zona în care ar urma să fie executate lucrările și unde sute de persoane se opun acestui proiect.

"Ne așteptăm ca explorările la Pungești să înceapă în două-trei săptămâni", a declarat directorul Chevron pentru România, Tom Holst, citat de AFP, preluată de Agerpres.

Grupul american și-a întrerupt de mai multe ori activitățile pentru explorarea gazelor de șist la Pungești, din cauza protestelor locuitorilor din acest sat din nord-estul României și a opoziției activiștilor ecologiști, scrie AFP.

Marți, Chevron a organizat o deplasare a jurnaliștilor la Pungești, unde ar urma să fie forat prima sondă de explorare a gazelor de șist din România. Cu toate acestea, sute de opozanți, supravegheați îndeaproape de jandarmi, au reușit să se apropie de zona de foraj strigând "Nu, gazelor de șist!".

Numeroși locuitori din această regiune se tem de efectele negative asupra mediului pe care le-ar putea provoca fracturarea hidraulică, tehnica de extracție a gazelor de șist. Deși această metodă este permisă în SUA, ea este interzisă de exemplu în Franța. Însă Tom Holst a dat asigurări că grupul Chevron va respecta normele de mediu.

Fără fracturare hidraulică în faza de explorare

"Nu vom utiliza fracturarea hidraulică pentru explorare", a insistat Tom Holst, adăugând că orice decizie cu privire la o eventuală extragere a gazelor prin intermediul metodei de fracturare hidraulică nu va fi luată decât peste trei sau cinci ani.

Potrivit unui raport al US Energy Information Agency (EIA), Polonia are cele mai mari rezerve de gaze de șist din Europa (4.190 de miliarde de metri cubi), urmată de Franța (2.879 miliarde de metri cubi) și România, cu o rezervă recuperabilă estimată la 1.444 de miliarde de metri cubi de gaze de șist.

Chevron a obţinut cea de-a doua autorizaţie de construire în Vaslui, după cea de la Pungeşti, pentru amplasarea sondei de explorare a gazelor de şist în Puieşti, documentul fiind eliberat de Consiliul Judeţean după depunerea tuturor actelor de către compania petrolieră.

Consiliul Judeţean (CJ) Vaslui a emis societăţii Chevron România SRL o nouă autorizaţie de construire pentru "Lucrări de amenajare şi foraj pentru sonda de explorare Puieşti", document obţinut de compania petrolieră la mai bine de jumătate de an după declanşarea procedurilor în acest sens, potrivit Mediafax.

Instituțiile de stat spun că totul este legal

Autorităţile vasluiene susţin că eliberarea autorizaţiei s-a făcut, ca şi în cazul de la Pungeşti, cu respectarea legislaţiei în domeniu, după depunerea la dosar de către Chevron a tuturor documentelor solicitate.

"O autorizaţie de construire, indiferent despre ce obiectiv este vorba, se eliberează doar dacă sunt îndeplinite toate condiţiile legale. Societatea Chevron România Exploration and Production SRL a realizat toate cerinţele impuse în certificatul de urbanism astfel încât a obţinut autorizaţia de construire pentru lucrări de amenajare şi foraj pentru sonda de explorare Puieşti", a declarat, pentru Mediafax, preşedintele Consiliului Judeţean Vaslui, Dumitru Buzatu.

Eliberarea autorizaţiei de construire la Puieşti s-a făcut după ce Chevron obţinuse, pe 30 ianuarie 2014, acordul de mediu pentru explorarea gazele de şist în extravilanul localităţii respective. Compania petrolieră a depus solicitarea pentru obţinerea acordului de mediu la Puieşti în toamna anului trecut, iar pe 20 decembrie 2013 a avut loc şi dezbaterea publică pe marginea proiectului, şedinţă care s-a desfăşurat, pe o perioadă de două ore, printre huiduieli şi fluierături ale localnicilor şi activiştilor de mediu.

Sonda de explorare de la Puieşti va fi amplasată la 1,4 kilometri de cea mai apropiată localitate şi la 300 de metri faţă de pârâul Tutova. Suprafaţa luată în concesiune de compania petrolieră este de aproximativ două hectare.

Societatea Chevron România mai deţine trei acorduri de mediu în judeţul Vaslui, obţinute în urmă cu un an, pentru explorarea gazelor de şist în localităţile Siliştea - Pungeşti, Păltiniş - Băceşti şi Popeni - Găgeşti. De asemenea, compania petrolieră a obţinut, în baza acordului de mediu şi a altor avize de la alte autorităţi, şi prima autorizaţie de construire pentru amenajarea platformei pe care urmează să fie montată sonda de explorare de la Siliştea - Pungeşti.

Autorizaţia a fost acordată de Consiliul Judeţean Vaslui la începutul lunii octombrie 2013, lucrările de amenajare a platformei fiind demarate efectiv pe 2 decembrie 2013.

S-au reluat protestele

Autocarul în care se aflau jurnaliştii care au vizitat perimetrul deţinut de compania Chevron la Pungeşti a fost lovit cu ouă şi pietre de către localnicii care protestează faţă de explorarea şi exploatarea gezelor de şist, incidentul având loc la intrarea în localitatea Siliştea.

Manifestanţii care au protestat în faţa amplasamentului Chevron s-au retras, marţi după-amiază, la intrarea în localitatea Siliştea, unde au aşteptat autocarul care îi transportă la Vaslui sau la Iaşi pe jurnaliştii care au vizitat şantierul amenajat la Pungeşti de către compania petrolieră, transmite Mediafax.

În momentul în care autocarul a ajuns în dreptul manifestanţilor, aceştia au aruncat cu pietre şi ouă în mijlocul de transport, pe care au încercat să îl blocheze.

Incidentele au avut loc în prezenţa poliţiştilor şi a jandarmilor care îi supravegheau pe protestatari la intrarea în localitatea Siliştea, pe drumul judeţean Gârceni-Vaslui, şi care au reuşit să îi îndepărteze pe aceştia de pe şosea. În urma incidentelor nu a fost rănită nicio persoană. După plecarea autocarului cu jurnalişti, manifestanţii au rămas la faţa locului, continuând protestele.

Peste 50 de localnici s-au adunat, marţi la prânz, în faţa perimetrului deţinut de compania petrolieră Chevron la Siliştea-Pungeşti, în zonă fiind mobilizaţi şi zeci de jandarmi, pentru a preveni eventuale incidente.

Manifestanţii aveau bannere cu mesaje prin care cer întreruperea operaţiunilor companiei Chevron. Protestatarii, aflaţi lângă gardurile care delimitează perimetrul deţinut de Chevron, au huiduit şi au scandat lozinci precum "Apă, aer şi natură, nu fractură, nu cianură", "România este ţara noastră, Chevron niciodată nu o s-o otrăvească".

De asemenea, manifestanţii le-au strigat reprezentanţilor companiei Chevron, în timp ce aceştia le prezentau jurnaliştilor amplasamentul pe care se desfăşoară lucrările, să înlăture steagul României de pe sonda de explorare a gazelor de şist care urmează să fie amplasată la Pungeşti.

"Aţi pătat drapelul României când ne-aţi bătut, nu meritaţi drapelul, daţi-l imediat jos", a strigat Constantin Pîslaru, unul dintre liderii Asociaţiei "Mişcarea de rezistenţă Pungeşti".

În paralel, a avut loc o acţiune intitulată "Ziua porţilor deschise", organizată de Chevron exclusiv pentru jurnalişti, cărora li s-a permis accesul pe şantierul unde va fi amplasată sonda de explorare a gazelor de şist.

Şi sâmbătă, peste o sută de persoane, majoritatea localnici, au protestat la Pungeşti faţă de explorarea şi exploatarea gazelor de şist, oamenii mărşăluind pe o distanţă de câţiva kilometri pe drumul judeţean care tranzitează comuna, până în apropierea perimetrului deţinut de compania Chevron.

Duminică, proteste faţă de explorarea şi exploatarea gazelor de şist au avut loc şi în Bucureşti, Vaslui, Arad, Cluj-Napoca şi Timişoara.

Ce implicații are numirea fostei partenere de viață a lui Hollande, Ségolène Royal, în postul de ministru al Energiei în Franța

Category: Contabilitate si Fiscalitate
Creat în Friday, 04 April 2014 00:01

SegoleneFostul candidat la președinția Franței, Ségolène Royal, intră în noul guvern de la Paris cu un CV-ul extrem de ecologist, cu o imagine notorie și o puternică ambiție politică pentru noul său rol de ministru al Mediului și Energiei, într-un moment crucial atât pentru industria energetică, cât și pentru regimul fostului său partener de viață, președintele Franței, Francois Hollande.

Numirea lui Royal în acest post-cheie, în cadrul remanierii guvernamentale de săptămâna aceasta, este privită ca o tentativă a lui Hollande de a menține sprijinul Partidului Verde pentru un guvern socialist extrem de nepopular, cu o foarte subțire majoritate parlamentară.

În 2011, Royal răspundea chestionarului privind politicile publice al grupării Greenpeace cu un apel pentru închiderea tuturor centralelor nucleare ale Franței într-un interval de 40 de ani. Ea a susținut, de asemenea, interzicerea tehnologiei fracturării hidraulice pentru explorarea și exploatarea gazelor de șist. În circumscripția sa electorală din Poitou-Charentes, din vestul Franței, Royal s-a implicat puternic în susținerea energiei regenerabile, a agriculturii eco și a eficienței energetice.

Însă atât activiștii de mediu, cât și politicienii sunt sceptici în privința posibilității ca aceste atitudini să supraviețuiască ambiției sale politice, într-un rol care este ocupat în mod tradițional de figuri mai puțin notorii decât Royal, care și-a anunțat separarea de Hollande după ce a pierdut alegerile prezidențiale din 2007 în fața lui Nicolas Sarkozy.

Zgomot ecologist

„Această numire va face zgomot și, negreșit, chiar asta a fost intenția”, a transmis Greenpeace într-un comunicat. „Sperăm că personalitatea ministrului nu va eclipsa chestiunile cruciale legate de portofoliul de mediu, în special energia”, se arată în declarația organizației, citată de Reuters.

Hollande a promis activiștilor ecologiști care se opun centralelor atomice o reducere a dependenței masive a Franței față de energia nucleară, la 50%, de la 70%, până în 2025 și o tăiere a consumului de combustibili fosili cu 30% până în 2030, dublată de o taxă pe emisiile de dioxid de carbon.

De asemenea, în mandatul său de președinte, Hollande a impus interdicția asupra folosirii tehnologiei de extracție a gazelor de șist prin fracturare hidraulică, ce a ajutat la revitalizarea economiei SUA și pe care alte guverne europene le încurajează, pentru a-și reduce facturile la energie și pentru a impulsiona dezvoltarea economică.

Grupurile de lobby din mediul de afaceri spun că speră că numirea lui Royal nu va însemna pentri ei că vor fi nevoiți să o ia de la început cu discuțiile dificile pe care le-au avut cu predecesorul ei, Philippe Martin.

Decizii majore

„Am lucrat îndeaproape cu fostul ministru în ultima vreme. Sper că nu va trebui să începem iar de la capăt și că vom putea sări în tren din mers”, a spus Jean-Louis Schilansky, liderul grupului de lobby din sectorul petrolier, UFIP.

Grupurile ecologiste deja îl acuză pe Hollande că amână respectarea angajamentelor de la preluarea puterii în 2012. Ei se tem acum că noul premier, Manuel Valls, și ministrul Economiei, Arnaud Montebourg, vor pune dezvoltarea economică pe primul plan, înaintea ecologiei.

Experții spun că în special politicile din domeniul energiei nucleare se apropie de un punct crucial, în care vor trebui luate decizii cu privire la extinderea duratei de viață a centralelor învechite, construirea unora noi sau acoperirea necesarului de curent electric prin intermediul centralelor pe gaze.

Royal va avea de asemenea un rol major în luarea deciziei de a-l înlocui sau nu pe Henri Proglio, șeful companiei de utilități controlate de stat EDF, al cărui mandat se termină în noiembrie și care este considerat prea apropiat de fostul președinte conservator Nicolas Sarkozy pentru a rămâne în acest post.

Francois Hollande a beneficiat de susținerea Partidului Verde în parlament, unde Partidul Socialist a obținut o majoritate extrem de subțire, de doar trei mandate. Până la remanierea de săptămâna aceasta, care a urmat unei înfrângeri zdrobitoare din partea dreptei la alegerile municipale, printre miniștri erau și membri ai Partidului Verde. Totuși, verzii nu sunt dornici să fie parte a unui guvern condus de Valls, din cauza poziției sale conservatoare cu privire la chestiuni de politică socială, precum imigrația.

Politician socialist, nu activist ecologist

Totuși, cu Royal în funcția de ministru al Energiei și Mediului, Valls ar putea încă să aibă susținerea lor la decizii importante, precum reducerea cheltuielilor publice și tăierea taxelor pe salarii pentru angajatori, pe care vrea să le adopte în următoarele câteva săptămâni.

În momentul preluării mandatului, Royal a spus că este o susținătoare puternică a „ecologiei sociale”, vorbind despre chestiuni precum protejarea resurselor de apă, energie accesibilă și măsuri pentru reducerea poluării aerului. Ea și-a exprimat sprijinul pentru proiecte care merg de la susținerea industriei automobilelor electrice până la impunerea de standarde ecologice în construcții.

Denis Baupin, un parlamentar din partea Partidului Verde, din Paris, a spus că Royal are „competențe de netăgăduit” și a menționat acțiunile sale din Poitou-Carentes, spunând că numirea ei „înseamnă clar că această chestiune a ecologiei și a tranziției energetice este considerată importantă de către guvernului lui Manuel Valls”.

Dar Corinne Lepage, ministru al mediului din 1995 până în 1997 în timpul guvernului conservator al lui Alain Juppe, a spus că se așteaptă ca Royal, ambițioasă politic, să adere la abordarea pro-nucleară avută de Franța în ultimele decenii.

„Este un om politic, înainte de orice altceva. Este o femeie puternică în cadrul Partidului Socialist”, a spus ea.

Ce a susținut în trecut Ségolène Royal

Le Monde a realizat o trecere în revistă a principalelor luări de poziție ale lui Ségolène Royal în principalele dosare cu care se va confrunta ca ministru al Energiei: ecologie, energie nucleară, gaze de șist, taxa pe emisiile de dioxid de carbon, impozitarea motorinei.

Ministru al ecologiei din aprilie 1992 până în martie 1993, Royal a reprezentat Franța în 1992 la primul Summit al Pământului de la Rio. Din bilanțul mandatului său, ea avansează legea privind deșeurile din 1992, al cărei scop este favorizarea valorificării deșeurilor și conștientizarea mai adâncă privind impactul deversării lor asupra mediului, precum și o lege din 1993, care obligă constructorii să includă spații verzi în proiectele imobiliare pentru a obține autorizații.

În ceea ce provește energia nucleară, Royal promitea să abandoneze construcția viitorului reactor EPR din Flamanville și să transforme acest sit într-un spațiu de cercetare a tehnicilor de dezmembrare a centralelor nucleare și de inovare pentru industria energiei regenerabile. Ea mai susținea abandonarea reactorului EPR din Penly și a tuturor proiectelor de stocare a deșeurilor nucleare de mare adâncime, precum cel de la Bure.

În ceea ce privește taxa pe emisii de dioxid de carbon, ea s-a exprimat, în 2009, împotriva proiectului de implementare a acestei taxe, susținut de Nicolas Sarkozy, denunțând „un impozit absurd, decalat istoric în timp”, prea apăsător pentru gospodăriile modeste.

Vara trecută, Royal a contestat proiectul taxei suplimentare pe energie, destinată combaterii schimbărilor climatice, propus de guvern. În calitate de ministru al Energiei, ea va trebui totuși să gestioneze intrarea în vigoare a unei astfel de taxe, intrată în vigoare toamna trecută.

Ea a luat de asemnea poziție împotriva unei creșteri a fiscalității pentru motorină. „I-am încurajat pe francezi de ani de zile să cumpere mașini diesel, nu le vom da de pe o zi pe alta în cap cu un impozit suplimentar”, spunea ea, în martie 2013. Pentru a lupta împotriva poluării aerului din cauza transportului, ea spunea, în 2011, că este împotriva taxelor urbane la intrarea în marile orașe și că preferă impunerea unei circulații alternative în funcție de numărul plăcuțelor de înmatriculare.

 

Criza din Ucraina: americanii le spun europenilor să-și exploateze gazele de șist înainte să ceară exporturi din SUA

Category: Explorare si Productie
Creat în Wednesday, 02 April 2014 09:28

Obama UcrainaCriza din Ucraina a intensificat apelurile din partea industriei și a liderilor politici – inclusiv oficiali americani de rang înalt – pentru ca ca Europa să-și dezvolte propria industrie a gazelor de șist. Asta în contextul în care Uniunea Europeană este tot mai vocală în a cere Statelor Unite să-și liberalizeze exporturile de gaze naturale, pentru a salva Bătrânul Continent de dependența de monopolul rus de stat Gazprom.

Președintele Barack Obama a declarat, la o conferință de presă susținută la Bruxelles,că liderii europeni trebuie să găsească soluții pentru a deveni mai puțin dependenți de gazele rusești și să ia în considerare propriile surse de energie, pentru a face față crizei ucrainene.

„Cred că aceste evenimente au demonstrat nevoia Europei de a-și diversifica sursele de energie”, a spus el.

Cu aproximativ 13,3 mii de miliarde de metri cubi de rezerve potențial recuperabile de gaze de șist, Europa are aproape 80% din rezervele disponibile în SUA, potrivit estimărilor Administrației SUA a Informațiilor din Energie (IEA). Dar unii dintre producătorii de gaze cu cel mai mare potențial, inclusiv Franța și Germania, au interzis fracturarea hidraulică, respectiv tehnologia folosită pentru extragerea gazelor de șist, de frica eventualei contaminări a pânzei freatice. Îngrijorările privind efectele asupra mediului ale locuitorilor au încetinit explorarea în alte părți.

Europa nu e America

Europa rămâne doar într-o fază incipientă a explorării gazelor de șist, în timp ce avântul producției din SUA a micșorat prețurile gazelor naturale în America și a redus dependența față de importurile de energie.

Potrivit datelor IEA, România se află pe locul patru în Europa în ceea ce privește resursele de gaze de șist, cu 1,4 mii de miliarde de metri cubi. Chevron are patru concesiuni în România și intenționează să foreze o sondă de explorare anul acesta. Pe primul loc în Europa se află Polonia, cu zăcăminte estimate la aproape 4,2 mii de miliarde de metri cubi.

Importante companii petroliere, printre care Chevron Corp., Exxon Mobil Corp., Royal Dutch Shell PLC, francezii de la Total SA și italienii de la Eni SpA s-au înghesuit să facă explorări de gaze de șist în Europa în ultimii ani, pentru a vedea dacă rezervele pot fi dezvoltate profitabil. Dar opoziția localnicilor și a activiștilor de mediu, precum și reglementările europene ar putea bloca orice dezvoltare consistentă a industriei gazelor de șist în Europa timp de câțiva ani.

Vicepreședintele Joe Biden a discutat despre relaxarea reglementărilor privind dezvoltarea de gaze de șist prin fracturare hidraulică în timpul unei vizite recente în Polonia, potrivit unui oficial din admnistrația SUA. Fostele state membre ale blocului sovietic din Est rămân dependente de importurile de gaze rusești și sunt mai receptive la dezvoltarea industriei gazelor de șist decât statele omologe din Vest.

Ucraina e cea mai interesată

Ucraina, care importă aproximativ 60% din gazele sale din Rusia și care a suferit de două ori tăieri ale furnizării în ultimul deceniu, este cea mai dornică să își dezvolte zăcămintele de gaze de șist, care sunt considerate a fi pe al treilea loc în Europa în funcție de potențialul estimat. Luna aceasta, CEO-ul gigantului rus OAO Gazprom a amenințat că va întrerupe din nou alimentarea cu gaze a Ucrainei dacă aceasta nu își va achita factura restantă la gaze de aproximativ 2 miliarde de dolari.

Anul trecut, Ucraina și-a intensificat eforturile de a a găsi gaze de șist, în efortul de a se elibera de dependența față de gazele rusești, semnând un acord cu Shell pentru a explora și dezvolta prospecțiuni în partea estică a țării și un al doilea cu Chevron, în vest.

Grupuri care reprezintă unele dintre sectoarele cele mai mari consumatoare de energie ale Europei, precum industria siderurgică și petrochimică, au făcut presiuni asupra guvernelor pentru a adopta gazele de șist, susținând că această dezvoltare a industriei va ajuta la îmbunătățirea competitivității în Europa. Prețurile en gros europene ale gazului sunt aproape de două ori mai mari decât în SUA.

Aceste acțiuni de lobby au lăsat unele urme. Mai spre începutul anului, brațul executiv al Uniunii Europene a evitat să impună reguli mai dure explorării gazelor de șist.

Lipsesc drepturile de proprietate asupra subsolului

Dar Europei îi lipsesc unele dintre avantajele naturale ale SUA. Densitatea demografică mai mare limitează spațiul disponibil pentru construirea unor facilități mari de producție, făcând astfel să fie dificil pentru companii să obțină aprobări pentru a demara forajul.

Spre deosebire de americani, proprietarii europeni nu au dreptul să scoată profit din gazele extrase de sub proprietățile lor, dându-le astfel mai puține motive pentru a atrage dezvoltatorii. Mai mult, Europa nu are suficiente instalații și alte echipamente necesare pentru a extrage gazele de șist, ceea ce ar putea lua timp pentru a le obține.

„Este improbabil să fie o producție semnificativă ca volum a gazelor de șist în Europa înainte de 2020”, a spus Richard Sarsfield-Hall, de la firma de consultanță Poyry. „Va lua timp să fie pusă la punct infrastructura, să se elaboreze planurile și să aduci companiile la nivelul la care pot să crească”, a adăugat el.

Chiar și cu susținere politică pentru dezvoltare, producția de gaze de șist în Europa ar putea să nu ajungă la 10 miliarde de metri cubi anual înainte de 2025, deși ar putea crește la 60 de miliarde de metri cubi la un deceniu după, potrivit unui raport publicat de Poytry în noiembrie anul trecut. Chiar și la acel nivel, cele 38 de state membre ale UE tot ar putea avea nevoie, cel mai probabil, să importe aproximativ trei sferturi din necesarul de gaze în 2035.

Vestul e mai reticent decât Estul

Îngrijorările privind impactul asupra mediului al fracturării hidraulice au împiedicat dezvoltarea industriei. Franța ar putea deține 3,8 de mii de miliarde de metri cubi de gaze de șist, potrivit EIA, pe locul doi după Polonia printre statele UE. Dar Franța a revocat licențele companiilor pentru explorare, după ce a interzis fracturarea hidraulică în 2011.

Politicienii s-au dovedit mai flexibili față de gazele de șist în Marea Britanie, introducând reduceri de taxe și alocări pentru comunitățile locale afectate. Dar explorarea merge cu dificultate. S-au forat prea puține sonde, cu mult sub nivelul necesar pentru a confirma volumele disponibile.

Când au fost detectate mici mișcări seismice lângă singurul loc cu operațiuni de fracturare hidraulică din Marea Britanie, în orașul nordic Blackpool, în 2011, guvernul britanic a impus un moratoriu industriei, care a fost ridicat în decembrie 2012. Un val de proteste coordonate de vara trecută împotriva eforturilor de explorare ale unei companii din sudul Angliei au oprit temporar forajul, subliniind nevoia de a obține susținere locală pentru ca aceste companii să facă progrese.

Țări mai apropiate de Rusia, precum Polonia, și-au intensificat eforturile de a dezvolta industria gazelor de șist. Însă structurile geologice s-au dovedit a fi mai puțin favorabile decât se anticipa inițial. În plus, în 2012, estimările cu privire la zăcăminte au fost drastic revizuite în jos și multe companii au renunțat la activitățile din Polonia, cum ar fi Exxon, Marathon Oil Corp. și Talisman Energy Inc.

 

Zeci de mii de proprietari l-au dat în judecată pe guvernatorul New York-ului, acuzând un moratoriu "politic" asupra gazelor de șist

Category: Explorare si Productie
Creat în Tuesday, 18 March 2014 00:13

New YorkZeci de mii de proprietari de terenuri din nordul statului New York, care vor să beneficieze de pe urma eventualelor exploatări de gaze de șist prin fracturare hidraulică care ar urma să se facă pe proprietățile lor, l-au dat în judecată, într-un proces colectiv, pe guvernatorul statului, Andrew Cuomo, în încercarea de a forța autoritățile statale să ia o decizie finală în privința admiterii sau interzicerii utilizării fracturării hidraulice în jurisdicția respectivă.

Un moratoriu de facto asupra fracturării hidraulice de mare volum a fost instituit în statul New York, după ce Departamentul pentru Conservarea Mediului al statului a demarat o analiză asupra tehnologiei respective și a efectelor ei asupra mediului, în 2008. Departamentul pentru Sănătate al statului New York își face, la rândul să, propria evaluare asupra efectelor potențiale ale fracturării hidraulice asupra sănătății publice, evaluare demarată în toamna anului 2012.

Aprobarea sau interzicerea utilizării fracturării hidraulice în activitățile de exploatare de hidrocarburi din statul New York depinde de cele două analize menționate mai sus, scrie The Wall Street Journal.

Și-a depășit atribuțiile

Membrii grupului de proprietari din New York, Joint Landowners Coalition, care reprezintă peste 70.000 de persoane din 17 unități administrative ale statului, afirmă, în plângerea adresată tribunalului, că guvernatorul Cuomo și-a depășit atribuțiile și s-a implicat excesiv în ambele evaluări. Implicarea lui Andrew Cuomo este motivată politic, 2014 fiind an electoral pentru el, se arată în plângere.

„Guvernatorul a amânat ambele evaluări pentru că este îngrijorat cu privire la modul în care vor reacționa oamenii la această chestiune”, a afirmat avocatul.

Biroul de presă al guvernatorului a refuzat să comenteze.

Cele două departamente și conducătorii lor, Nirav Shah, de la Departamentul pentru Sănătate, și Joseph Martens, de la Departamentul pentru Conservarea Mediului, sunt de asemenea menționați în plângere.

Ca alternativă la acest demers de a forța statul să finalizeze analizele evaluative cu privire la fracturarea hidraulică, proprietarii solicită audieri și un proces cu jurați, ceea ce ar însemna că cei doi șefi de instituții ar trebui să depună mărturii. Petenții încearcă de asemenea să obțină, prin ordin judecătoresc, toate înregistrările și documentele legate de cele două analize aflate în derulare.

An electoral

„De când este în funcție, din ianuarie 2011, guvernatorul Cuomo s-a amestecat în procesul de evaluare a fracturării hidraulice, i-a controlat derularea și a împiedicat Departamentul pentru Conservarea Mediului și pe comisarul Martens să își exercite independent autoritatea în luarea deciziei. Guvernatorul Cuomo nu are niciun fel de autoritate legală asupra evaluării Departamentului”, se arată în plângere.

Andrew Cuomo l-a împiedicat de asemenea pe Shah să elaboreze evaluarea în domeniul sănătății, se menționează în plângere.

Kurkoski a spus că guvernatorul Cuomo caută să amâne luarea unei decizii privind fracturarea hidraulică până la alegerile pentru ocuparea acestui post, care au loc anul acesta. Comisarul Martens a spus că este puțin probabil să fie acordat vreun permis pentru fracturarea hidraulică înainte de 2015, la o audiere a legislativului privind bugetul, din ianuarie 2014.

„Este vizibil pentru toată lumea că guvernatorul Cuomo trage de timp în privința deciziei cu privire la fracturarea hidraulică din interes politic”, a spus Dan Fitzsimmons, președintele coaliției de proprietari.

Albă sau neagră?

Opozanții fracturării hidraulice spun că procesul reprezintă o încercare de distragere a atenției opiniei publice. „Industria petrolieră risipește banii din taxele plătite de contribuabili cu acest proces nejustificat”, a spus Isaac Silberman-Gorn, de la Citizen Action of New York.

Acesta este cel puțin al doilea proces intentat statului New York pe chestiunea fracturării hidraulice. Trustul care s-a ocupat de falimentul Norse Energy Corp. U.S.A., acum o divizie închisă a companiei energetice norvegiene, a dat în judecată administrația Cuomo în luna decembrie. În plângere se argumenta, de asemenea, că amânarea fracturării hidraulice era motivată politic.

„Cred că a venit timpul să înțelegem unde se situează guvernatorul în această chestiune”, a spus Kurkovki. „Este o întrebare importantă pentru New York”, a conchis el.

Alți petenți în proces sunt Kark Family Trust, Schaefer Timber & Stone și alți proprietari de teren din nordul statului.

Nu se jenează să ia gaze de șist de la alții

Pe de altă parte, deși se numără printre statele care au interzis fracturarea hidraulică, New York-ul construiește o conducă care urmează a-l alimenta cu gaze de șist ieftine produse în Pennsylvania, provenind din uriașul câmp cunoscut sub numele de Marcellus.

În prezent, New York-ul folosește păcura ca materie primă pentru instalațiile de încălzire, iar tranzacțiile cu aceasta se fac direct la bordul tank-urilor din celebru său port. Paradoxal însă, cel puțin pentru adversarii gazelor de șist din New York, considerentele ecologice și economice duc la o reorientare către folosirea gazului ca materie primă.

Primarul Michael Bloomberg a făcut din îmbunătățirea calității aerului new-yorkezilor un obiectiv personal, ceea ce a ridicat importanța folosirii gazului ca materie primă pe agenda sa. Motivul, gazul este mai puțin poluant decât petrolul, iar câteva sute de mile mai spre vest, zăcământul Marcellus deține un record de majorare a producției de gaze, fapt care duce și la ieftinirea acestora.

Conducta, în valoare de 1,2 miliarde de dolari, construită de Spectra Energy, firmă cu sediul în Houston, ar urma să alimenteze Manhattan-ul cu peste 800 de milioane de metri cubi de gaz pe zi, gaz transportat peste râul Hudson. Volumul de gaz este suficient pentru încălzirea a nu mai puțin de 2 milioane de gospodării new-yorkeze, care astfel, vor putea achita prețuri mici pentru o resursă cu exploatarea căreia, de altfel, nu sunt de acord.

Putin adâncește falia energetică europeană dintre Germania și Polonia, pe aliniamentul Oder-Neisse

Category: Batalia pe Resurse
Creat în Friday, 14 March 2014 17:52

Ribbentrop MolotovJocul președintelui rus, Vladimir Putin, în scopul de a obține controlul asupra Ucranei, accentuează scindările din interiorul Uniunii Europene privind modul în care ar trebui să fie echilibrate politicile energetice și cele de protecție a mediului, ceea ce a dus la un blocaj între Germania și statul vecin din est, Polonia.

Prin dislocarea forțelor armate în regiunea Crimeea, președintele rus a provocat un salt al prețului gazelor naturale din Marea Britanie până în Germania,fapt care subliniază dependența Europei față de gazele rusești exportate în Europa prin intermediul Ucrainei.

Premierul polonez, Donald Tusk, s-a adresat Germaniei, spunând că apetitul ei pentru gazele rusești, în contextul în care renunță la centralele atomice și pe gaze în favoarea energiei regenerabile, este „o amenințare la adresa securității și suveranității Europei”.

Ruptura dintre Germania și Polonia subliniază o dilemă mai profundă privind direcția în care merge economia europeană și modelul energetic care o alimentează. Merkel se concentrează pe reducerea poluării și închiderea reactoarelor nucleare germane, iar în timpul acestui proces crește consumul de gaze rusești. Tusk, mai îngrijorat față de securitatea energetică, promovează energia nucleară și pe bază de cărbuni, iar recent a susținut o lege pentru încurajarea producției de hidrocarburi de șist prin fracturare hidraulică, prin scutire de impozite.

O graniță încărcată negativ cu istorie

„Din multe puncte de vedere, între Germania și Polonia s-a căscat o falie când vine vorba de a defini mixul energetic european”, a spus William Pearson, directorul pentru energie și resurse naturale globale al Eurasia Group, un grup de consultanță privind riscurile geopolitice, citat de Bloomberg. Ambele state, a spus el, „se bucură de sprijinul” altor țări membre UE.

Divergența are implicații pentru mediul de afaceri, precum și pentru consumatorii de energie de pe ambele părți ale aliniamentului Oder-Neise, frontiera de după cel de-Al Doilea Război Mondial inițial propusă de Uniunea Sovietică la Conferința de la Yalta în 1945 și care încă reprezintă granița dintre Polonia și Germania.

Atitudinea lui Tusk este susținută de rezervele de gaze de șist ale Poloniei, catalogate drept cele mai importante din Europa de către Administrația SUA a Informațiilor din Energie. Aceasta estimează că Polonia are resurse de gaze de șist reuperabile tehnic de 4,2 mii de miliarde de metri cubi, respectiv aproximativ un sfert față de nivelul din Statele Unite.

Autoritățile poloneze au acordat circa 100 de licențe companiilor interne și străine pentru a fora după gaze neconvenționale și au căutat să revigoreze investițiile din partea unor companii, inclusiv Marathon Oil Corp. și Exxon Mobil.

Dezbinarea hidraulică

La aproximativ 20 de kilomentri la est de graniță, în orașul polonez Lubsko, Piotr Wozniak, CEO al companiei Baltic Ceramics SA, plănuiește să construiască o fabrică de 20 de milioane de dolari anul acesta pentru a aproviziona incipienta industrie a extracției de hidrocarburi de șist prin fracturare hidraulică. El pune pariu că Europa va încerca să egaleze boom-ul gazelor de șist care a dus Statele Unite aproape de independența energetică.

Peste râu, în Germania, Merkel vrea să închidă reactoarele nucleare până în 2022, propunându-și cea mairadicală tranziție din istorie spre energia regenerabilă a vreunei țări dezvoltate. Cu partenerul său de coaliție, Partidul Social Democrat, care se opune fracturării hidraulice, guvernul Merkel a impus un moratoriu asupra forării care folosește această tehnologie.

Alwin Guedesen, un fost inginer de comunicații ieșit la pensie, personifică perfect dilema guvernului german. Guedesen, în vârstă de 67 de ani, care lucra în anii 80 la un proiect al NATO pentru a detecta mișcările tancurilor Pactului de la Varșovia prin analiza amplitudinii undelor seismice, își petrece acum cea mai mare parte din timpul său încercând să oprească ceea ce el consideră a fi un nou abuz: forarea după gaze de șist aproape de casa sa din valea Weser, din Saxonia Inferioară.

Practica poate duce la contaminarea pânzei freatice și poate provoca cutremure, susține Guedesen. El spune că, date fiind riscurile asociate cu tehnologia, promovarea fracturării hidraulice în Europa nu este strategia corectă în încercarea de a reduce dependența față de Rusia.

Wozniak nu prea vede sensul acestei abordări, în contextul în care fabrica lui va produce materialul ceramic care sparge rocile în procesul de fracturare hidraulică, astfel încât gazele să fie eliberate cât mai repede în sondă.

„Europa trebuie să facă alegeri strategice cu privire la viitorul ei”, spune Wozniak. „Lecția ucraineană ar trebui să încline balanța spre securitatea energetică mai degrabă decât spre chestiuni referitoare la mediu”, a adăugat el.

Planurile fosile ale Poloniei

Polonia și-a propus să își construiască prima centrală nucleară până la sfârșitul anului 2024. Ar avea o capacitate instalată de cel puțin 1.000 MW, suficientă pentru a alimenta cu curent electric 800.000 de case din SUA. Statul polonez intenționează să aibă o capacitate nucleară de 3.000 MW până în 2030 și să dubleze acest nivel până în 2035.

O nouă termocentrală cu capacitate de 2.800 MW este construită în prezent și cel puțin 1.900 MW sunt dezvoltați în contextul în care PGE SA, cea mai mare companie de utilități din Polonia, controlată de stat, și competitorii săi încearcă să înlocuiască vechile centrale pe bază de cărbune.

Guvernul Tusk, care depinde de Rusia pentru două treimi din gazul Poloniei, intenționează să își diversifice importurile de combustibil în următorii câțiva ani. Tusk a declarat că UE și Germania ar trebui să facă la fel. Aproximativ 35% din importurile de petrol și gaze ale Germaniei vin din Rusia.

Luând la țintă actualele politici privind energia și schimbările climatice ale UE, Tusk a spus săptămâna aceasta că va discuta cu cancelarul Angela Merkel în timpul vizitei sale la Varșovia despre cum să prevină riscul ca dependența Germaniei față de importurile de gaze rusești „să paralizeze Europa atunci când are nevoie de o acțiune decisivă”.

Prețuri în creștere

O cale ar fi ca UE să ia în considerare achizițiile colective de gaze pentru a-și crește puterea de negociere în discuțiile cu Rusia, le-a spus el reporterilor. Merkel a zis că este necesar ca firmele să se alieze pentru a construi o piață internă europeană pentru energie.

„Nu este guvernul german cel care cumpără gaze, ci EON, RWE, BASF”, a spus Merkel.

Abordarea lui Tusk este susținută de prețurile în creștere ale gazelor, de când trupele ruse au preluat controlul asupra Crimeei în weekendul 1 – 2 martie. Prețul gazelor cu livrare luna următoare de pe piața britanică, de referință pentru Europa, a crescut cu 3,5% de atunci. Contractul a sărit cu 10% în 3 martie, cea mai mare creștere zilnică din septembrie 2011 încoace, la bursa din Londra ICE Futures.

În timp de Polonia se luptă cel mai mult pentru securitate energetică, guvernul Merkel încearcă de asemenea să reducă prețurile pentru consumatori. Gorpodăriile private germane plătesc al doilea cel mai mare preț al energiei în UE, după Danemarca, arată cifrele Eurostat. Germanii plătesc în medie 0,29 de euro/KWh, aproape dublu față de prețul mediu de 0,15 euro/KWh pe care îl plătește o gospodărie din Polonia.

Ribbentrop, Molotov, gazele de șist și independența energetică

Cabinetul Tusk a aprobat recent o lege care își propune să urgenteze forarea după gaze de șist, previzionând forarea a aproximativ 30 de noi sonde și demararea producției comerciale la cel puțin una anul acesta.

„Gazele de șist sunt probabil unul dintre beneficiarii disputei dintre Rusia și Ucraina”, a spus Pearson de la Eurasia Group. „Sunt încrezător că gazele de șist vor fi un element pe termen lung în mixtul energetic european”, a adăugat el.

Germania și Polonia s-au mai contrazis pe tema energiei și înainte. În 2006, Radoslaw Sikorski, ministrul polonez al Apărării, care este acum ministrul Afacerilor Externe, a comparat o conductă pentru gaze naturale planificată să fie construită sub Marea Baltică, ocolind teritoriul polonez, cu Pactul Molotov-Ribbentrop, care a rupt Polonia între Germania și Uniunea Sovietică înainte de Al Doilea Război Mondial.

Nord Stream, un consorțiu format din companiile germane BASF AG și EON SE cu rușii de la Gazprom și prezidat de fostul cancelar german Gerhard Schroeder, a fost stabilit în 2011. În decembrie 2012, Rusia a început să construiască conducata South Stream, de 20 de miliarde de dolari, pentru a trimite gaz spre Europa Centrală de-a lungul Mării Negre și prin Balcani – un proiect despre care se spune să va îmbunătăți securitatea energetică, din moment ce ocolește Ucraina, unde disputele privind prețurile au dus la întreruperea exporturilor în ultimii ani.

„Sprijinul pentru construirea conductelor pe traseul Nord Stream le-ar putea da germanilor un fals sebtiment al securității energetice”, a spus Keith Smith, la Center for European Policy Analysis, un grup de cercetare specializat pe politicile energetice. „Situația periculoasă din Ucraina poate, totuși, să determine o regândire a politicilor energetice germane”, a spus el.

Viitorul cadru al Ucrainei și al Europei privind energia și schimbările climatice va fi subiectul summitului UE de la Bruxelles din 20-21 martie, le-a spus președintele Comisiei Europene, Jose Barosso, membrilor Parlamentului European, la Strasbourg, Franța.

„În contextul crizei din Ucraina, nimănui nu trebuie să i se aducă aminte de costurile și pericolele continuei dependențe energetice a Europei”, a spus Barosso.

La ei acasă, petroliștii americani au învățat să-i respecte pe localnicii din zonele unde vor să foreze

Category: Explorare si Productie
Creat în Friday, 14 March 2014 02:12

Chevron ONG-uri BUNÎn urmă cu doi ani, la marea adunarea anuală a industriei energetice americane, IHS CERAWeek din Houston, oficialii din sectorul de petrol și gaze desconsiderau în proporție covârșitoare îngrijorările publicului legate de fracturarea hidraulică.

Anul acesta, însă, managerii din industrie sunt mai dispuși să vorbească despre problemele pe care le presupune fracturarea hidraulică, tehnologia prin care se eliberează hidrocarburi din șisturi bituminoase, și despre cum intenționează să le rezolve, scrie The Wall Street Journal.

Schimbarea reflectă, în parte, o modificare în ceea ce privește locațiile în care companiile de explorare și extracție își desfășoară activitatea: boom-ul hidrocarburilor de șist a dus la apariția a mii de sonde noi, unele dintre ele situate foarte aproape de zone intens populate, spre deosebire de câmpurile petroliere izolate din trecut. A-i asculta pe localnici devine obligatoriu.

„Se înțelege mai bine nevoia de a lua în serios publicul și de a-l că această dezvoltare explozivă a producției de hidrocarburi de șist prin fracturare hidraulică poate fi gestionată în condiții de siguranță”, spune Jason Bordoff, director la Center of Global Energy Policy de la Columbia University.

Lecție de aplicat în Europa

Companiile americane de petrol și gaze ar face bine să asimileze în profunzime această lecție dacă vor să extindă fracturarea hidraulică și în Europa, unde dependența față importurile de gaze naturale din Rusia a devenit o chestiune strategică majoră în contextul crizei din Ucraina.

Duminica trecută, ministrul britanic al Afacerilor Externe, William Hague, a spus că statele europene ar putea fi nevoite să „regândească abordarea” față de achizițiile de energie din Rusia dacă această criză nu este rezolvată. Șase țări din Europa importă 100% din necesarul lor de gaze din Rusia, iar alte șapte sunt dependente de Gazprom în proporție de cel puțin 50%.

Pe termen scurt, diversificarea surselor de energie în Europa înseamnă arderea altor combustibili. Pe termen mediu, înseamnă căutarea altor exportatori decât Rusia.

Dar pe termen lung, unii oficiali din industria energetică spun că este inevitabil că Europa de Vest va căuta să își deblocheze mai multe dintre propriile rezerve de gaze, ceea ce presupune că trebuie „împăcate și capra și varza”, respectiv publicul îngrijorat cu privire la mediu și tehnicile de extracție precum fracturarea hidraulică.

Drepturi de proprietate privată asupra resurselor subsolului

Departe de sălile de conferințe, fostul președinte al Shell, Mark Moody-Stuart, ținea predici internauților, într-o sesiune Q&A găzduită de Reddit.com, „Întreabă-mă orice”. Unul dintre utilizatori a întrebat care va fi impactul pe termen lung al fracturării hidraulice.

„Cred că problema cu fracturarea hidraulică nu este fracturarea în sine, în măsura ăn care autoritățile de reglementare și supraveghere controlează bine respectarea standardelor legale.”, a răspuns Moody-Stuart. „Problemele țin adesea folosirea terenurilor, de operațiunile continue de forare de care este nevoie pentru a susține producția și de consumul de apă, mai ales în zonele cu deficit de apă”, a adăugat el.

Din lista de probleme legate de fracturarea hidraulică, Moody-Stuart a detaliat impactul asupra proprietarilor de teren – în special în afara SUA – unde drepturile de proprietate asupra terenurilor nu se răsfrâng și asupra subsolului, așa cum este cazul în America.

La evenimentul din Houston, Chris Finlayson, CEO al companiei energetice britanice BG Group, a spus că acesta este un motiv pentru care el nu are speranțe că Marea Britanie, Europa continentală sau, în mare, orice parte a lumii vor practica fracturarea hidraulică la scară mare. Asta până nu vor fi implementate drepturi de proprietate privată asupra terenurilor cu resurse și sisteme de redevențe care să îi stimuleze pe proprietari să permită forajul pe pământurile lor.

„De ce ai fi de acord să se foreze pe proprietatea ta dacă nu câștigi nimic din asta?”, a spus el, referindu-se la situațiile în care drepturile asupra zăcămintelor subsolului aparțin guvernelor și nu persoanelor private.

Mai multă transparență

Dar Sam Laidlaw, CEO al gigantului energetic britanic Centrica PLC, spune că partea bună a crizei din Ucraina este că aceasta ar putea fi un semnal de alarmă pentru Europa. Diversificarea surselor de energie este „absolut vitală”, a spus el, speculând că situația ar putea determina autoritățile europene să mai relaxeze din restricțiile impuse industriei gazelor de șist în Europa.

În măsura în care acest lucru se va întâmpla realmente, industria de petrol și gaze ar trebui să aplice și în Europa schimbarea de atitudine față de public pe care a început să o implementeze în SUA. În contextul în care producția de gaze de șist a luat avânt, rapiditatea cu care se forează noi sonde de-a lungul țării a transformat milioane de persoane în vecini ai industriei energetice. Îngrijorările lor pornesc de la traficul greu de cisterne și scăderea valorii proprietăților lor, până la posibila poluare a apei potabile, creșterea riscurilor seismice și încălzirea globală.

În plus, în cele mai multe state americane, șefii agențiilor statale responsabile cu resursele minerale și cu protecția mediului sunt aleși în mod democratic de către electorat, nu numiți. Astfel încât aceste instituții de stat sunt cu atât mai motivate să facă presiuni asupra companiilor petroliere pentru ca acestea să se arate cât mai grijulii cu îngrijorările publicului,

În plus, simpla noțiune de încălzire globală îi făcea pe mulți executivi din domeniul energiei să se enerveze, dar retorica anti-mediu a fost lăsată mult în urmă la ultima ediție a conferinței anuale de la Houston.

Andrew MacKenzie, CEO al companiei miniere BHP Billiton, a spus că, prin prisma pregătirii sale de geolog, îi este clar că schimbările climatice sunt reale și reprezintă o problemă ce se cere rezolvată. Semnele care indică încălzirea globală, a spus el, se găsesc chiar în straturile de subsol pe care compania sa le forează în fiecare zi. „Nu te poți contrazice cu rocile”, a spus el.

Acordul de liber-schimb UE-SUA ar putea face mai dificilă interzicerea gazelor de șist în Europa

Category: Batalia pe Resurse
Creat în Friday, 07 March 2014 02:56

acord liber schimb UE-SUA gaze de sistSemnarea acordului de liber-schimb dintre UE și Statele Unite ar oferi mai multă protecție juridică investițiilor străine reciproce din cele două jurisdicții și ar putea deschide calea explorării și exploatării gazelor de șist prin fracturare hidraulică pe Bătrânul Continent, potrivit organizațiilor de mediu.

Aceste organizații, printre care Sierra Club sau think-tank-ul Transnational Institute, autointitulat "radical", se opun includerii în textul acordului a oricărei clauze care să facă referire la reglarea disputelor dintre investitori și state. O astfel de clauză ar acorda putere mare de decizie curților de arbitraj în a penaliza acele guverne care compromit cu totul sau afectează profitabilitatea unor proiecte de investiții prin modificarea legislației și a reglementărilor după demararea respectivelor investiții.

"Într-o formă sau alta, o astfel de clauză va fi inclusă cu certitudine în acord. Este nevoie de clauze de protecție a investitorilor astfel încât aceștia să fie feriți de discriminare și de capriciile guvernelor", a declarat Iain MacVay, consultant în negocieri la King & Spalding în Londra.

Acordul de liber-schimb dintre UE și SUA, intitulat Parteneriatul Transatlantic pentru Comerț și Investiții, își propune să ridice barierele comerciale dintre cele două jurisdicții în toate sectoarele economice, de la agricultură la industrie și servicii, și să creeze o zonă de comerț liber cu un PIB anual potențial de 33 de mii de miliarde de dolari.

Despăgubiri masive

Numeroase companii americane, printre care Chevron, sunt deja implicate în proiecte de dezvoltare de zăcăminte de hidrocarburi de șist. Opoziția manifestată de mulți locuitori din zonele cu resurse, precum și de grupurile ecologiste, a compromis în bună măsură demersurile guvernului britanic înspre dezvoltarea sectorului exploatărilor de hidrocarburi de șist prin fracturare hidraulică și a dus, în Franța, la interzicerea acestei tehnologii de foraj și la anularea licențelor de explorare pentru mai multe companii, inclusiv pentru "campionul național" francez Total.

Companiile americane, precum și corporațiile străine care dețin subsidiare în SUA și care investesc în Europa s-ar putea folosi de aceste clauze de protecție reciprocă a invesițiilor pentru a pune presiune pe guverne și a obține, la o adică, despăgubiri financiare masive pentru eventuale moratorii sau interdicții care ar fi impuse de statele UE pe dezvoltarea gazelor de șist sau pentru orice reglementări nefavorabile companiilor impuse în domeniul fracturării hidraulice, potrivit raportului No Fracking Way, publicat joi de mai multe organizații, printre care Friends of the Earth Europe.

Pe plan mondial există mai multe curți internaționale de arbitraj larg recunoscute, cum ar fi Centrul pentru Rezolvarea Disputelor Investiționale, creat de Banca Mondială în urmă cu 47 de ani. Mai mult de un caz din trei ajunse pe rolul acestor curți au fost legate de industriile de petrol, gaze și minerit în 2013, se afirmă în raportul citat.

Cea de-a patra rundă de negocieri pentru încheierea acordului de liber-schimb dintre UE și SUA va avea loc în intervalul 10-14 martie.

Aceeași problemă cu Canada

Potrivit unei variante a proiectului de tratat de liber-schimb dintre UE și Canada (CETA), consultată de Euractiv, instituirea de interdicții asupra activităților de explorare și exploatare a gazelor de șist ar putea deveni ilegală pentru toate statele europene, iar autoritățile care ar institui moratorii în domeniu riscă să fie date în judecată și să li se ceară compensații.

În varianta respectivă se stipulează că este obligatoriu ca investitorii aflați sub jurisdicția celor două părți semnatare „să beneficieze de tratament corect, egal și echitabil”, astfel încât „să nu le fie încălcate așteptările legitime” cu privire la acele acțiuni ale autorităților care le pot influența activitatea, inclusiv în ceea ce privește normele de reglementare a diferitelor sectoare economice.

„Adoptarea CETA sub această formă ar impieta asupra procesului democratic din Europa, întrucât guvernele s-ar teme să ia anumite decizii, de teamă de a nu fi date în judecată. Asta le-ar permite companiilor de petrol și gaze să eludeze interdicțiile asupra gazelor de șist instituite în unele țări. Astfel, cetățenii ar fi obligați să plătească nu doar pentru eventualele daune de mediu și medicale provocate de fracturarea hidraulică, ci și pentru a despăgubi, din postura de contribuabili, aceste companii, în jurisdicțiile care ar interzice exploatarea gazelor de șist”, a declarat Pia Eberhardt, purtător de cuvânt al Corporate Europe Observatory.

Potrivit avocaților specializați în drept comercial internațional consultați de Euractiv, dacă un guvern european va revoca licențe de foraj din motive de mediu, ar putea fi dat în judecată, pe baza tratatului CETA, pentru violarea așteptărilor rezonabile cu privire la profituri ale investitorilor. Va conta, totuși, dacă respectivele moratorii vor fi fost instituite înainte sau după intrarea în vigoare a tratatului.

Există deja precedente

Nu e vorba doar de un risc teoretic. În noiembrie 2012, o companie americană, Lone Pine, a dat în judecată guvernul canadian, cerând despăgubiri de 250 de milioane de dolari, după ce autoritățile provinciei canadiene Quebec au instituit un moratoriu asupra fracturării hidraulice și au anulat autorizația de explorare pentru gaze de șist a companiei.

Compania este înregistrată în Delaware, SUA, dar își are sediul în orașul canadian Calgary, astfel încât Lone Pine a acuzat autoritățile canadiene de încălcarea Acordului American de Liber Schimb (NAFTA). Compania susține că retragerea autorizației a fost ilegală și arbitrară, considerând că a fost prejudiciată fiind lipsită de un activ de valoare, fără proces, fără compensație și fără să existe un interes public limpede.

Lone Pine a luat la țintă autoritățile centrale de la Otawa pentru că, pe baza prevederilor NAFTA, guvernul canadian este responsabil pentru încălcărie tratatului survenite ca urmare a actelor autorităților locale.

Compania susține că, între 2006 și 2011, a cheltuit milioane de dolari, precum și timp și alte resurse, pentru a obține toate avizele și autorizațiile necesare din partea autorităților, ca și pentru pregătirea demarării lucrărilor. „După care, dintr-o dată, fără consultare sau măcar notificare prealabilă, Guvernul provinciei Quebec a adoptat o lege care suspendă toate operațiunile de petrol și gaze din provincie, cu excepția celor derulate în scopuri științifice”, se afirmă în plângerea celor de la Lone Pine.

Liberalizarea exporturilor americane de gaze în Europa

Pe de altă parte, negociatorii Uniunii Europene îi presează pe partenerii lor de discuții americani să accepte includerea exporturilor de produse energetice în textul pactului translatlantic de liber-schimb. Un astfel de acord ar permite exporturile de petrol și gaze din SUA către Europa și ar putea reduce astfel semnificativ costurile cu energia ale industriei și populației din UE.

Este însă de așteptat ca americanii să nu cedeze ușor la acest capitol de negociere. Pe cât de puternic susțin americanii liberalizarea piețelor și dezvoltarea industriei extractive la alții, în propriul interes, pe atât de protecționiști și naționaliști se dovedesc ei a fi cu unele piețe interne considerate strategice, cum ar fi cea de petrol și gaze.

Aducerea în discuție a unor astfel de subiecte energetice, extrem de sensibile din punct de vedere politic peste Ocean, ar putea complica negocierile, deja suficient de ambițioase, pentru încheierea acordului de liber-schimb SUA-UE. Pe de altă parte, miza este uriașă pentru Europa, unde, de exemplu, prețurile la gaze naturale sunt în prezent de circa trei ori mai mari decât în Statele Unite.

SUA traversează o adevărată revoluție energetică, grație în primul rând avântului producției de hidrocarburi extrase din șisturi bituminoase. Pentru Europa, a importa petrol și gaze din Statele Unite ar putea reprezenta o modalitate mai simplă și mai rapidă de a-și reduce costurile energetice decât aceea de a depăși barierele geologice, sociale și de reglementare care stau în calea dezvoltării resurselor europene de gaze și petrol de șist.

Viitorul sunt tot combustibilii fosili. Energia regenerabilă mai creşte puţin şi gata, consideră Daniel Yergin, unul din cei mai faimoşi experţi în energie

Category: Explorare si Productie
Creat în Wednesday, 26 February 2014 18:54

mix energeticÎn prezent este o întrecere sau chiar un câmp de luptă pentru care energie sau care mix energetic să primeze în viitor. Asta ţine însă doar de prezent. În curând situaţia se va schimba. Energia regenerabilă va mai creşte puţin dar, totuşi, va rămâne la o pondere redusă în consumul global, de acum în 20 de ani, este de părere Daniel Yergin, unul din cei mai faimoşi experţi în energie de pe plan Global, preluat de Boston Globe. Expertul a câştigat şi un premiu Pulitzer cu cartea “The Prize: The Epic Quest for Oil, Money, and Power”.

Peste tot, problema va fi cea a mix-ului energetic, chiar dacă temporar anumite aparenţe pot induce în eroare. Gazele naturale ieftine, care cel puţin în SUA sunt rezultatul boom-ului forărilor recente, par a fi pentru unii actori din piaţă, deocamdată, un motiv suficient pentru reducerea ponderii cărbunelui scump şi a centralelor nucleare. Problema e că, existând preocupări în creştere legate de mediu, nuclearul ar trebui să rămână parte a mix-ului energetic, rămânând a fi găsită o soluţie în gestionarea adecvată a costurilor.

"Vedem centrale nucleare în perfectă stare că se închid. Or, acestea sunt o sursă non-carbon de energie electrică, astfel încât există îngrijorarea dacă nu cumva pierdem prematur capacităţile nucleare existente", atenţionează expertul.

Mai aplicat la situaţia din SUA, Yergin crede că pe măsură ce mixul energetic continuă să se schimbe, americanii se vor baza pe canadieni când va fi nevoie de combustibil suplimentar. Iar acest lucru se va întâmpla cu sau fără controversatul proiect al conductei Keystone XL, care ar urma să ducă zăcămintele de ţiţei din nisipurile bituminoase din Alberta în SUA şi până la rafinăriile din Golful Mexicului.

Eventuala renunţare la proiectul Keystone ar avea un impact extrem de redus asupra reducerii consumului de combustibili fosili şi a gazelor cu efect de seră, precum dioxidul de carbon, pe care le emit.

“Dacă nu vor canadienii ca ţiţeiul să vină prin conducta Keystone, va veni cu trenul. Însă marele câştigător al ne-construirii conductei gigant va fi Venezuela, deoarece al său ţiţei vâscos are aceeaşi amprentă de carbon precum nisipurile bituminoase canadiene. Aşa că, Venezuela sau Canada, alegeţi. Care este ţara voastră favorită şi cine vă e vecin”, adaugă Yergin.

Producţia petrolieră a SUA este, de asemenea, în plină expansiune, ca urmare a faptului că tehnica de foraj controversată a fracturării hidraulice are acces lanoi şi noi rezerve. Întrebarea este însă dacă Statele Unite vor fi vreodată în stare să se elibereze de la producătorii de petrol din străinătate - fie Arabia Saudită fie Canada - din moment ce preţurile la petrol sunt stabilite la nivel global.

Expertul întreabă, expertul răspunde. „Nu vom putea fi independenţi în termeni de preţ. SUA este încă în curs de a fi parte din aceeaşi piaţă la nivel mondial”.

Chevron vrea să cumpere cu pizza simpatia localnicilor dintr-o zonă unde i-a explodat o sondă

Category: Explorare si Productie
Creat în Thursday, 20 February 2014 01:50

Chevron explozie pizzaUnii dintre locuitorii din Pennsylvania care trăiesc în apropierea unei sonde de extracție de gaze naturale a Chevron care a explodat de curând, provocând moartea unei persoane, primesc tot felul de compensații din partea corporației.

Este vorba despre pizza și sucuri gratuite.

Chevron a împărțit 100 de cupoane-cadou pentru pizza și sucuri pentru cei din zona Green County, unde, pe 11 februarie, o explozie la o sondă de gaze a companiei a provocat un incendiu care a ținut patru zile. Un angajat al Bobtown Pizza a confirmat comanda de vouchere făcută de corporație.

Cauza exploziei este încă necunoscută, potrivit lui Jeff Rhodes, coordonatorul inspectoratului de urgență din Green County.

Explozia a dus la moartea unui muncitor și la rănirea altuia și, deși incendiul a fost stins, în atmosferă încă sunt emanate gaze, a spus Rhodes.

Localnici revoltați

Pizza-cadou oferită de Chevron nu a fost privită cu ochi prea buni de cei din zonă.

„Cea mai proastă formă de a-ți cere scuze. Ca și cum ai spune: <Ne cerem iertare că sonda de explorare prin fracturare hidraulică a explodat. Iată o pizza gratuită>”, a scris pe Twitter un locuitor nervos.

„Frumoasă acțiune de PR pentru relații comunitare: dacă îți este frică de foc și explozii, relaxează-te, uite o pizza”, a scris un altul.

Un locuitor care a vrut să își păstreze anonimatul, prin prisma prezenței semnificative a Chevron în zonă, a spus, pentru CNN, că a primit un cupon duminica trecută, când era în oraș cu familia. Potrivit spuselor sale, aceasta a fost prima și ultima dată când a auzit ceva de la Chevron referitor la incident.

Chevron pizza

"Ca pe o palmă"

„Am simțit-o ca pe o palmă grea peste față”, a spus localnicul la CNN.

„Nu simt că se ocupă să rezolve ceva. Nici măcar nu am sunat la numărul lor special de telefon înființat, pentru că sunt prea supărat. Un cupon pentru pizza? Adică, pe bune?”, a adăugat el.

Într-o declarație pentru CNN, Chevron a transmis că „a oferit un semn de apreciere” pentru vecinii care au fost afectați de evenimente.

Cupoanele au fost însoțite și de o scrisoare, potrivit afiliaților CNN de la KDKA. „Chevron recunoaște efectul pe care acest incident l-a avut asupra comunității. Noi suntem mândri să fim un membru responsabil al acestei comunități și vom continua să ne străduim să ajungem să derulăm operațiuni fără incidente. Suntem hotărâți să luăm măsuri pentru a le oferi siguranță vecinilor, angajaților, contractorilor și să protejăm mediul”, se afirmă în scrisoare.

„Apreciem susținerea puternică pe care am primit-o din partea localnicilor, în timp ce lucrăm pentru a îndepărta efectele acestui accident în cel mai sigur mod”, se mai menționează în declarația Chevron.

Localnicul care a vorbit cu reporterii CNN a spus că vrea să se mute împreună cu familia ca urmare a acestui incident.

„Ne mișcăm cât de repede putem. Nu este singura lor sondă apropiată de casa noastră. Chiar nu ne simțim în siguranță”, a spus el.

Cauze încă necunoscute

Într-o declarație de marți, Chevron a spus că situația de la sondă „a rămas gravă și echipele lucrează non stop pentru a se apropia de sondă în siguranță și a o închide”.

Potrivit WTAE, oficialii au spus că flacăra ardea intermitent, dar gazele continuau să țâșnească asupra unui braț mobil foarte încins lăsat pe rampă, ceea ce a dus la reaprinderea focului.

Purtătorul de cuvânt al companiei, Kent Robertson, a spus duminică seară că este prematur să se anunțe cauzele reale care au dus la apariția flăcărilor, dar „nu este suficient combustibil emis pentru a susține combustia, iar odată cu răcirea brațului mobil, sursa aprinderii focului a fost îndepărtată”.

Un oficial al Departamentului pentru Protecția Mediului, citat de WTAE, a spus că gazele nu reprezintă un risc pentru sănătatea și siguranța publică.

Gaze de șist, Franța: piază rea, struguri acri sau pom lăudat? Subiectul divizează clasa politică

Category: Explorare si Productie
Creat în Friday, 14 February 2014 13:03

Hollande gaze de sistÎn interiorul guvernului francez s-a produs o ruptură pe tema interzicerii exploatării gazelor de șist, odată cu poziția exprimată de unul dintre miniștrii-cheie, care susține un model experimental de fracturare hidraulică „curată”.

Ministrul francez al Industriei, Arnaud Montebourg, membru în Partidul Socialist al președintelui Francois Hollande, i s-a adresat șefului statului cerându-i să își reevalueze opoziția față de fracturarea hidraulică, având în vedere ceea ce oficialul numește apariția unor metode prietenoase și sigure din punct de vedere al protecției mediului pentru extragerea gazelor de șist prin fracturarea formațiunilor geologice, relatează UPI.

În ciuda declarațiilor publice, din iulie, ale președintelui Hollande, de întărire a poziției sale, din motive de protecție a mediului, împotriva oricărei exploatări de gaze de șist în timpul mandatului său, Montebourg și-a reluat eforturile pentru a-l face pe șeful statului să se răzgândească. Ministrul a făcut apologia unui potențial tip de fracturare hidraulică care utilizează floropropan, în locul unui amestec din apă și produși chimici, pentru a fractura formațiunile geologice.

Alți miniștri, printre care cel pentru Locuințe, Cecile Duflot (Partidul Verde), și ministrul socialist al Ecologiei, Philippe Martin, își păstrează ferm opoziția anti-fracturare hidraulică și gaze de șist, ceea ce arată o ruptură în interiorul coaliției de guvernare formate din socialiști și verzi.

"Terorism intelectual"

„Putem să avem poziții divergente, într-o coaliție majoritară, față de prietenii noștri din Partidul Verde, dar nu accept ca (subiectul gazelor de șist – n.r.) să fie victima unei forme de terorism intelectual”, a spus Monteboug săptămâna trecută, pentru rețeaua de radio Europe 1, făcând referire la dezvoltarea unor „alternative curate” la clasica deja metodă a fracturării hidraulice.

Potrivit săptămânalului Le Canard Enchaine, Montebourg sprijină o propunere care să permită autorităților locale să decidă dacă vor sau nu să dea undă verde exploatărilor prin fracturare hidraulică cu floropropan, un lichid inflamabil folosit drept propulsor în aparatele de inhalat sau în stingătoarele de incediu, ca alternativă la tehnicile interzise la nivel de stat.

Metoda cu floropropan este dezvoltată de compania texană EcorpStim, dar nu a fost încă testată în Franța.

Cea mai obișnuită metodă de a extrage gaze de șist este injectarea sub mare presiune a unor jeturi de apă amestecată cu alte produse chimice asupra unor formațiuni geologice, ceea ce face ca gazul să fie evacuat la suprafață. Dar această abordare implică riscul poluării pânzei freatice și chiar al producerii de seisme.

Cealaltă metodă care este folosită în Statele Unite este utilizarea propanului, care elimină nevoia de substanțe chimice. Totuși, există riscul exploziilor. Acest pericol ar fi mai mare în Franța, unde densitatea populației este mai ridicată decât în SUA și fiecare sondă ar trebui să fie plasată în categoria cea mai înaltă a riscurilor industriale.

VIDEO: Gaz De Schiste

Ecologiștii contraatacă

Publicația Le Figaro a prezentat un studiu publicat în noiembrie de Comisia parlamentară franceză pentru evaluarea alternativelor științifice și tehnologice, care a descoperit că, deși este costisitoare, folosirea floropropanului are avantajul de „a elimina 100% din riscurile industriale”.

Totuși, Montebourg s-a văzut izolat în interior guvernului pe această temă.

Duflot a declarat la postul public France Info că argumentele în favoarea gazelor de șist „sunt alimentate de grupurile de lobby și de interesele economice”, în timp ce Martin a afirmat că propunerea ignoră nevoia de a reduce emisiile de dioxid de carbon, potrivit Le Figaro.

„Întrebarea mea este dacă ne permitem să producem noi combustibili fosili mari emitenți de dioxid de carbon, în timp ce ne-am propus ca țintă să reducem nivelul emisiilor de gaze cu efect de seră și consumul de hidrocarburi cu 30% până în 2030”, a spus el.

Ofensiva susținătorilor gazelor de șist

Responsabilii din industria petrochimică și de procesare se declară victime ale unei campanii de dezinformare. Potrivit publicației La Croix, ei au dat replica, punct cu punct, la acuzațiile opozanților și au solicitat organizarea unei dezbateri naționale pe tema explorării și exploatării gazelor de șist prin fracturare hidraulică.

Ei au explicat că s-au săturat să audă „toată ziua o sumedenie de neadevăruri” privind gazele de șist și spun că vor să-și facă auzită vocea „pentru ca aceaste campanii permanente de dezinformare să înceteze”. Conducătorii federației patronale din industria petrochimică și de procesare (GEP AFTP), care reunește 230 de companii, au decis să treacă la ofensivă, prin publicarea unui scurt film pe internet, în care arată cum s-a ajuns în Franța la o asemenea unanimitate politică împotriva hidrocarburilor neconvenționale.

În iulie 2011, guvernul lui François Fillon a aprobat o lege care interzice explorarea și exploatarea zăcămintelor de hidrocarburi prin fracturare hidraulică. Și guvernul Ayrault este pe aceeași lungime de undă. Opinia publică pare să le dea dreptate. Conform baromentului anual de opinie Qualit’EnR, realizat de Ifop, publicat în 29 ianuarie, doar 24% din francezi ar fi de acord cu dezvoltarea gazelor de șist în Franța.

PR electoral

Profesioniștii sectorului sunt convinși că sunt victime ale unei conjuncturi. În primul rând este vorba despre imaginile false din filmul american Gasland, în care o cantitate semnificativă de flăcări se scurg dintr-un robinet, ceea ce a lăsat să se înțeleagă că gazul a poluat pânza freatică. Filmul lui Josh Fox a cunoscut un mare succes și a primit mai multe premii.

Un alt element a fost climatul preelectoral din Franța, în 2011, din ajunul alegerilor prezidențiale, care nu a fost favorabil luării unor decizii pe subiecte cu potențial de antagonizare a opiniei publice.

Ar mai fi și faptul că ministerul a acordat un permis de explorare companiei americane Schuepbach Energy în Larzac. „La 15 kilometri de casa lui José Bové (lider sindical și europarlamentar ecologist – n.r.)”, a precizat Jean Ropers, președintele GEP AFTP. „Pornind de la asta, tapajul mediatic s-a pus în mișcare și nu l-am mai putut opri”, a spus el.

Aceeași ostilitate se manifestă și față de hidrocarburile convenționale. „Sunt 112 permise blocate sau suspendate, în principal companii străine care au depus cereri pe adresa administrației franceze”, spune Jean-Louis Schilansky, președintele Uniunii franceze a industriilor petroliere (UFIP).

Fractuarea hidraulică, o tehnică deja veche

Anumite temeri, precum riscurile implicate de fracturarea hidraulică, nu sunt justificate, spun oamenii din industrie. Tehnologia a ajuns la maturitate, iar un raport al Comisiei parlamentare pentru evaluarea alternativelor științifice și tehnologice amintește că aceasta este utilizată din 1974 în SUA și din 1954 în Rusia.

În Franța, chiar această metodă a fost folosită cel puțin în 45 de reprize începând din anii 1980, pentru căutarea și exploatarea de hidrocarburi în regiunea pariziană. Fracturarea hidraulică este de asemenea utilizată în geotermie.

„Zonele stimulate se află mult sub straturile freatice și noi știm să controlăm integritatea puțurilor noastre”, a spus Pascal Baylocq, președintele comitetului de reflexie asupra gazelor de șist din GEP ATFP. Potrivit acestuia, este posibil ca, în viitor, ca aditivi să fie folosite produse biodegradabile, care provin din industria agroalimentară.

La fel, apa folosită la fracturarea hidraulică poate fi reutilizată în permanență, așa cum a făcut-o deja Veolia în Australia. „În Franța, deversările necontrolate constituie un risc mai mare pentru pânza freatică, întrucât produc și metan”, apreciază Jean Ropers.

Incertitutudini privind amploarea zăcămintelor

O mare incertitudine rămâne amploarea rezervelor de hidrocarburi neconvenționale din subsolul francez. Ar trebui forate cel puțin câteva eci de sonde pentru a se măsura potențialul și rentabilitatea acestora, spun specialiștii.

Într-un raport publicat în decembrie, firma de consultanță Roland Berger evocă mai multe scenarii. Cel mai pesimist, „dar nu cel mai puțin probabil”, arată că aceste rezerve ar avea un impact redus la nivel național. Cel mai optimist, în schimb, prezintă perspectiva creării de 180.000 de locuri de muncă, o producție care ar atinge 68% din consumul anual de gaze în 2030 și 47% din consumul de petrol,la un nivel constant de consum.

De altfel, potrivit unui studiu al institutului francez IDDRI, dat publicității săptămâna aceasta, gazele de şist nu schimbă situaţia energetică din Europa şi nu vor permite reducerea dependenţei de importurile de gaze şi petrol.

Gazele de șist nu salvează Europa

Studiul sugerează că impactul economic al boom-ului hidrocarburilor de șist asupra SUA este "foarte local", "foarte sectorial" şi nu explică reluarea creşterii economice. "Local", întrucât este limitat la "câteva state precum Dakota de Nord sau Virginia de Vest". "Sectorial", pentru că de scăderea preţului gazelor au beneficiat întreprinderi (petrochimie, producători de îngrăşăminte) reprezentând în total circa "1,2% din PIB-ul american".

În contextul luptei împotriva schimbărilor climatice, studiul estimează că gazele de şist, singure, nu permit "eliminarea cărbunilor din sistemul energetic american".

În Europa există o mare incertitudine cu privire la rezervele potenţiale de gaze de şist, însă se sugerează că aceste hidrocarburi ar putea acoperi în medie "între 3 şi 10%" din cererea de energie la orizontul anilor 2030-2035.

Această perspectivă nu schimbă situaţia în ceea ce priveşte politica energetică a Europei, întrucât aceasta va rămâne un importator de "energie scumpă", mai ales de petrol şi gaze, potrivit raportului citat. Potrivit datelor Eurostat, UE importă mai bine de jumătate (54% în 2010) din energia pe care o consumă.

Paolo Scaroni (ENI): Politica energetică a Bruxelles-ului pune în pericol relansarea economică în Europa

Category: Batalia pe Resurse
Creat în Wednesday, 12 February 2014 12:00

Eni-CEO-Paolo-Scaroni-2Uniunea Europeană a făcut o serie de greșeli grave, care s-au acumulat în decursul ultimilor zece ani, consideră CEO-ul gigantului energetic italian de stat ENI, Paolo Scaroni, și, de aceea, a ajuns să aibă printre cele mai mari prețuri la energie din lume.

Într-un interviu acordat publicației franceze Les Echos, Scaroni spune că, de aici încolo, UE va trebui fie să se aplece cu determinare asupra problemei explorării și exploatării gazelor de șist, fie să trateze Rusia ca pe un partener, nu ca pe un adversar, și să înceteze să-i dea lecții de democrație.

Les Echos: Ce credeți despre politica europeană în domeniul energiei?

Paolo Scaroni: Trebuie să constatăm că în Europa, dar și în numeroase state membre, s-au acumulat o serie de erori grave, comise în decursul ultimilor zece ani. Astăzi ne trezim cu un cumul de efecte negative. Avem printre cele mai ridicate prețuri la energie din lume. Emisiile de dioxid de carbon au fost reduse în principal pentru că suntem în criză în Europa, altfel ar fi în creștere, dacă economia ar merge mai bine.
În al treilea rând, aprovizionarea cu energie este în pericol, pentru că în toată Europa centralele pe gaze sunt închise progresiv. Este, de altfel, motivul pentru care noi am aderat la organizația Magritte, condusă CEO-ul GDF Suez, Gérard Mestrallet, care grupează 12 operatori europeni și militează pentru o revizuire radicală a politicii energetice europene și a statelor membre. Am ajuns într-o situație dramatică, care pune în pericol relansarea economică europeană.

Les Echos: Care sunt, din punctul dumneavoastră de vedere, principalii factori ai acestei incapacități a Europei de a defini o politică coerentă comună?

Paolo Scaroni: Văd două probleme esențiale ale guvernării. În primul rând, la nivel european, faptul că responsabilitățile în domeniul energiei s-au împărțit pe patru segmente – mediu, industrie, politică externă și concurență - fără să fie nimeni care să facă sinteza. O a doua greșeală a fost împărțirea, cel puțin confuză, a responsabilităților între statele membre și Uniunea Europeană, care a devenit ulterior o sursă de erori. Trebuie să spun că am fost unul dintre primii care au vorbit despre asta. Acum câteva zile, chiar comisarul european pentru Energie, germanul Günther Oettinger, a părut că își face mea culpa. Și noul super-ministru al Energiei și vicecancelar al Germaniei, Sigmar Gabriel, tocmai a recunoscut că am făcut greșeli dramatice. El a recunoscut în special că ar fi trebuit să revenim asupra chestiunii energiei regenerabile.
Unul dintre cele mai bune exemple cu privire la această problemă de guvernare este felul în care a fost aplicat obiectivul stabilit în 2008 de Uniunea Europeană, respectiv majorarea ponderii regenerabilelor în mixul energetic european la 20%, precum și reducerea emisiilor de CO2 și creșterea eficienței energetice cu același procent, până în 2020. Statele membre au interpretat aceste obiective într-un mod dezastruos. În particular, asta a făcut ca trei țări – Germania, Spania și Italia – să creeze subvenții pentru energia regenerabilă care i-au distrus pe consumatori. În Germania, fiecare familie a simțit o creștere a facturii la electricitate de 220 de euro, iar scumpirile vor continua încă 20 de ani. În timp ce consumatorul american economisește 1.300 de dolari datorită gazelor de șist, landurile germane sunt penalizate dur. Tocmai de aceea, noua mare coaliție din Germania se pregătește să își revizuiască politica energetică.

Les Echos: Ar trebui să renunțăm la energia regenerabilă?

Paolo Scaroni: Trebuie cel puțin să o plafonăm. Am stimulat puternic producția de energie din surse regenerabile. Prețul carbonului a scăzut. Beneficiile în ceea ce privește reducerea emisiilor de dioxid de carbon care veneau din folosirea energiei verzi au fost absorbite de daunele cauzate de carbon. Subvențiile excesive au antrenat investiții masive pe segmentele eolian și solar, care au acces prioritar la rețele, la prețuri prestabilite pentru 20 de ani și mai mari decât cele ale pieței. A fi investitor în energie regenerabilă a devenit meseria cea mai ușoară din lume.

Gaze de șist, Charles de Gaulle și Partidul Comunist Francez

Les Echos: Care ar putea fi viitorul gazelor de șist în Europa, având în vedere rezistența care vine din partea majorității guvernelor și opoziția exprimată de Franța?

Paolo Scaroni: Franța se raportează la această problemă cu mai mică îngrijorare decât restul Europei, întrucât este privilegiată, dispunând de capacități de producție de energie nucleară. Trebuie să ne aducem aminte în această privință că, atunci când De Gaulle a optat pentru energia nucleară, cu sprijinul Partidului Comunist al lui Maurice Thorez, nu au făcut-o pentru că ar fi costat mai puțin. Au făcut-o pentru a asigura independența energetică a țării pe termen lung. Dar astăzi, la nivel european, dacă nu înfruntăm această temă a gazelor de șist, atunci vom ajunge să ne resemnăm că pierdem toată industria consumatoare de energie. Pentru că diferența de cost față Statele Unite este atât de masivă încât toate noile investiții se vor concentra acolo. Nici noi nu excludem relocalizările de activități. Cu toate problemele sale actuale, poate Europa poate să se resemneze în fața acestui destin trist pentru următorii 10 - 20 de ani? Nu cred asta. Competitivitatea energetică trebuie să fie primul punct pe agenda politicii industriale europene. Când se fac reuniuni la Bruxelles pentru a se vorbi despre șomajul în rândul tinerilor, se identifică o problemă, nu o soluție.

Les Echos: Ce soluții preconizați pentru schimbarea de politică europeană?

Paolo Scaroni: Personal, văd două piste de explorat. În primul rând, să încercăm să vedem dacă putem trăi în Europa revoluția gazelor de șist pe care au cunoscut-o deja Statele Unite. Să vedem dacă sunt zăcăminte, dacă este ceva exploatabil, competitiv, compatibil cu mediul. Înainte de a spune „nu” gazelor de șist, trebuie să știm mai întâi despre ce este vorba. Ca întotdeauna, țara cu atitudinea cea mai dramatică în acest domeniu a fost Marea Britanie, în timp ce Franța are poziția cea mai ideologică. François Hollande a spus: „Atât timp cât voi fi președinte, nu vor fi exploatate gaze de șist”. Îi doresc să nu fie președinte prea mult timp, pentru că riscă să aibă o problemă pe această temă. De ce să excluzi fără să știi despre ce este vorba? Să zici „niciodată” fără să explorezi fondul unui subiect atât de vital mi se pare absurd. Înainte de a-l exclude, trebuie să fii sigur că ai dezbătut și analizat această cale până la capăt. Guvernul britanic merge înainte cu toată viteza pe această cale. Invit celelalte guverne să abordeze subiectul cu seriozitate. Este o soluție pe care nu o putem exclude din oficiu.

Alianță cu Rusia

Les Echos: Ce ne puteți spune despre explorările ENI în materie de gaze de șist din Ucraina și Polonia?

Paolo Scaroni: În Ucraina, unde suntem primiți cu brațele deschise, vom continua explorările. Avem nouă perimetre concesionate în această țară, din 2010. Guvernul ucrainean își dorește să exploateze această resursă, iar populația este de acord. În Polonia, ne-am implicat foarte puternic. Din nefericire, este o cantitate mică de gaze pe aceste concesiuni, iar formațiunile geologice s-au dovedit a fi greu de fracturat. Prin urmare, am decis să ne retragem definitiv. Gazele se află la prea mare adâncime și sunt prea costisitor de extras. În schimb, suntem optimiști în ceea ce privește Ucraina.

Les Echos: Ați evocat o altă alternativă posibilă pentru Europa. Care ar fi aceasta?

Paolo Scaroni: Cealaltă cale politică este stabilirea unei alianțe cu Rusia. Dar cu această țară, care are resurse de gaze aproape nelimitate, la prețuri foarte mici, noi, europenii, am instaurat raporturi politice conflictuale. Dintr-o dată, raporturile Uniunii Europene cu Rusia rămân strict comerciale. La nivelul său, ENI are raporturi excelente cu Rusia de 40 de ani. Cu Rosneft avem un acord privind dezvoltarea de zăcăminte de de hidrocarburi în Marea Barents și în sectorul rusesc al Mării Negre. Cu Gazprom, avem un contract comercial prin care corelăm prețurile gazelor cu cele din Europa.
Problema este că, în Statele Unite, gazele se vând cu 4 dolari, iar în Europa – cu 11-12 dolari. Prin negocieri comerciale, putem să reducem prețul de la 12 la 10 dolari, dar tot rămâne dublu față de prețul din SUA. Pentru a trece la 4 dolari, trebuie fie să exploatăm gaze de șist în Europa, fie să tratăm Rusia ca pe un partener. Pentru că și Rusia are interesul ca Europa să nu se dezindustrializeze. Dar cel mai bun mijloc de a trata cu rușii nu este să le ții lecții toată ziua. Noi, occidentalii, avem uneori atitudini mult mai tolerante față de regimuri și mai îndepărtate de cultura noastră decât Rusia. Avem tendința de a face pe profesorii de democrație, uitând de alte țări în mod cert mai puțin democratice.

Les Echos: Care este situația producției de hidrocarburi în Libia și cum vedeți viitorul țării la trei ani după căderea lui Khadafi?

Paolo Scaroni: De câteva săptămâni, producția noastră merge mai degrabă bine: suntem la 75% din capacitatea noastră maximă de producție. Dar climatul rămâne foarte incert și procesul de reconstrucție avansează foarte lent. Nu sunt numai semnale negative. Vor fi noi alegeri la toamnă. Mi se pare că e un anumit nivel de bun simț în politica libiană. Acestea fiind spuse, cred că trebuie să mai așteptăm încă mult timp pentru ca Libia să aibă instituții puternice și pentru a deveni un nou Kuweit.
Libia are totul pentru a ajunge acolo: 5 milioane de locuitori, producție de 2 milioane de barili pe zi și 3.000 de kilometri de coastă la Mediterană. Este o țară extrem de bogată. Dar văd o perioadă de tranziție încă destul de lungă pentru că țara, spre deosebire de Egipt, nu avea instituții. Kadhafi le-a distrus. Este o țară fără armată. Acestea fiind spuse, noi suferim mai puțin decât alți operatori, pentru că suntem activi și în producția de gaze naturale, care se consumă și pe plan intern, nu merg doar la export.

Nativii canadieni First Nations sunt săraci și dependenți de stat, dar stau pe resurse minerale imense

Category: Batalia pe Resurse
Creat în Friday, 07 February 2014 15:59

First NationsÎn primăvara anului 2012, în timp ce se plimba prin pădurile din nordul provinciei Ontario, Sonny Gagnon a dat peste o grămadă de echipamente de supraveghere printre molizii înalți. Gagnon este șeful tribului aborigen Aroland, un grup de 450 de persoane care trăiesc într-un sat din case șubrede, înconjurat de pământuri mlăștinoase. El urmărește tot ce se întâmplă în comunitatea sa. Iar utilajele de supraveghere nu aveau ce să caute acolo.

„M-am enervat”, spune el, după ce a aflat că echipamentul aparține unui subcontractor al companiei miniere Cliff Natural Resourses Inc., cu sediul în Cleveland, relatează Bloomberg

S-a dovedit ulterior că cei de la Cliffs aveau planuri de exploatare a zăcămintelor de cromită la nord de rezervația Aroland, vrând să construiască un drum care să traverseze acest teritoriu, pentru a transporta minereul în camioane până la un punct de cale ferată.

„Nu s-au consultat cu noi în legătură cu ceea ce vroiau să facă pe acest teren”, spune Gognon. „Le-am spus să plece și să nu se mai întoarcă”, a explicat el.

Gagnon și grupul săi de indigeni au instalat un filtru pe drum pentru a monitoriza traficul spre acea zonă. Cliffs a suspendat planurile pentru mină în noiembrie, invocând în declarația oficială „riscuri” legate de capacitatea sa de a transporta minereul pentru a fi procesat. Oficialii companiei nu au răspuns cererilor repetate ale reporterilor Bloomberg pentru a comenta această situație.

Decizie a Curții Supreme

Canadienii aborigeni din Quebec și British Columbia își apără public drepturile. Stimulați de o decizie a Curții Supreme care le impune guvernelor „să consulte și să țină cont” de grupurile de aborigeni înainte ca minerii și operatorii sondelor de petrol și gaze să le invadeze pământurile, nativii au blocat șase proiecte majore de la hotărârea instanței.

Printre proiecte se numără o conductă de petrol, o investiție de 6.5 miliarde de dolari canadieni (6 miliarde de dolari americani), de la Alberta la Oceanul Pacific, și un proiect de explatare a zăcămintelor de gaze de șist în provincia estică New Brunswick.

Activismul nativilor i-a încurcat strategia premierului Stephen Harper de a crește economia canadiană prin implementarea unor proiecte de exploatare a resurselor naturale în valoare de 650 de miliarde de dolari canadieni în umătorii zece ani și de a transforma statul într-o „superputere în domeniul energiei”. Printre prioritățile guvernului se numără proiecte miniere în așa-numita regiune Ring of Fire din nordul provinciei Ontario, exploatări petroliere extinse din nisipurile bituminoase din Alberta și exploatări de gaze naturale în British Columbia.

Nativii canadieni cer să aibă un cuvânt de spus în ceea ce privește derularea acestor proiecte, iar decizia instanței din 2004 obligă guvernul să le dea unul.

Chestiuni majore

„Acestea sunt niște chestiuni majore, care au implicații enorme asupra economiei țării”, spune Bob Rae, un fost premier din Ontario care, până în aprilie 2013, a condus Partidul Liberal federal din Canada. „Sunt chiar în mijlocul vieții economice a Canadei”, a adăugat el.

Nativii au în Rae un aliat politic important, care a fost de acord să meargă, din partea celor nouă șefi de trib ai consiliului Matawa First Nations, inclusiv Gagnon, la negocieri cu reprezentanții companiilor miniere, ai guvernelor proviciilor și ai autorităților federale. Puterea consiliului se extinde asupra nordului provinciei Ontario, pe perimetrele unde s-au făcut descoperiri importante de resurse minerale chiar recent, în 2008. Companiile miniere, printre care Cliffs și Noront Resources Ltd., estimează că în regiune sunt zăcăminte de cupru, zinc și cromită în valoare de 50 de miliarde de dolari canadieni.

Cea mai recentă demonstrație de putere a aborigenilor s-a derulat în New Brunswick, în octombrie și noiembrie, când aceștia s-au adunat pentru a demonstra împotriva planurilor companiei Southwestern Energy Co., cu sediul la Houston, de a extrage gaze naturale de pe pământurile lor. Protestatarii au avut ciocniri violente cu forțele de ordine, aruncând cu cocktailuri Molotov și incendiind șase mașini de poliție.

Compania spune că întreruperea operațiunilor o costă 60.000 de dolai pe zi. A obținut un ordin judecătoresc care i-a oprit pe protestatari și a continuat forajul de explorare în luna decembrie.

„Începeți prin a asculta”

Confruntări de genul celor din New Brunswick sunt o dovadă că guvernul federal canadian nu și-a îndeplinit mandatul de a consulta consiliul First Nations în ceea ce privește astfel de proiecte, consideră Paul Martin, un susținător al drepturilor aborigenilor, care a condus Canada din funcția de premier din decembrie 2003 până în februarie 2006.

„Dacă vrei să ai o relație, începe prin a asculta”, spune Martin. „Iar guvernul federal pare incapabil să facă asta”, a adăugat el.

Premierul Harper s-a angajat „să restabilească relația” dintre guvern și indigenii canadieni. „În mod cert, în trecut, lipsa de încredere reciprocă ne-a tras în spate”, a spus el în 2012.

Canada are de înfruntat provocările aruncate de aborigenii care se opun proiectelor de extracție a resurselor mai mult decât orice alt stat din lume, după cum arată un raport din octombrie, realizat de organizația First Peoples Worldwide, cu sediul în Fredericksburg, Virginia, care oferă granturi și servicii triburilor aborigene.

Scindare ideologică

Activiștii se împart în două grupuri. Așa-zișii tradiționaliști vor să oprească dezvoltarea și să își conserve pământurile pentru vânătoare și pescuit. „Progresiștii” vor să participe la bogăția enormă care este produsă de companiile țării specializate în exploatarea resurselor.

Adesea, ambele puncte de vedere sunt reprezentante în interiorul aceluiași grup nativ, ceea ce duce la conflict. Ambele pot fi găsite în mișcarea națională Idle no more (Nu mai fi pasiv – n.r.), care a organizat proteste în toată lumea – inclusiv în Stockholm și Londra – revendicând locuri de muncă, acces la educație și dezvoltare economică pentru comunitățile de indigeni din Canada.

Idle No More a ținut prima pagină a ziarelor in ianuarie 2013, atunci când a declanșat proteste care au blocat traficul feroviar dintre Montreal și Toronto.

Canada înseamnă căminul a circa 1,4 milioane de nativi, care reprezintă 4,3% din totalul populației, comparativ cu 2% în SUA, conform rezultatelor celui mai recent recesământ. Mai mult de jumătate din nativii canadieni First Nations locuiesc și muncesc în orașe, iar restul sunt împrăștiați în mai mult de 600 de rezervații amplasate de-a lungul a șase fusuri orare.

Diferențe de venituri

Rata șomajului este de 90% în comunitățile de nativi precum Aroland, iar venitul mediu pe cap de locuitor a fost de 14.000 de dolari canadieni în 2005, anul publicării ultimelor date. Venitul pe cap de locuitor luat la nivelul întregii populații a Canadei este astăzi de 40.650 de doalri canadieni, potrivit institutului național de statistică.

Companiile canadiene de explorare și exploatare a resurselor naturale spun că abia așteaptă să dea satisfacție consiliului First Nations, atât timp când acesta ridică pretenții rezonabile. În august 2013, compania Athabasca Oil Corp., cu sediul la Calgary, a obținut aprobarea din partea organismului de reglementare în domeniul energiei din Alberta pentru a demara un proiect de explorare a nisipurilor bituminoase în zona de nord-est a provinciei, în ciuda protestelor comunității Fort McKay First Nation (care include cinci rezervații de indieni/nativi), ale cărei terenuri tradiționale de vânătoare se învecinează cu situl propus.

Grupul de la Fort McKay dorește să fie lăsată o distanță de amortizare de 20 de kilometri în jurul sitului de foraj. Athabasca a respins această idee, dar în data de 17 decembrie a anului trecut, Sveinung Svarte, directorul executiv al companiei a declarat: „Părerea noastră este că se poate ajunge la o soluție reciproc acceptabilă”.

Impas tensionat

Acțiunile companiei Athabasca au scăzut cu 38 de procente în 2013, pe fondul incertitudinii legate de proiectul care ar putea duce la producerea unei cantități de 250.000 de barili de petrol pe zi, la capacitate maximă.

Pe coasta Pacificului, constructorul de conducte Enbridge Inc., cu sediul în Calgary, a ajuns într-un impas tensionat cu nativii. Compania vrea să instaleze o conductă de 1.178 de kilometri, numită Northern Gateway, pentru a conecta nisipurile bituminoase din Alberta de portul Kitimat de la Pacific, unde petrolul ar urma să fie încărcat în containere, care ar urma să fie transportate pe piețele asiatice, însetate de petrol. Conducta ar urma să traverseze munții din British Columbia și râurile în care migrează somonul.

Conductei i se opun grupurile de nativi de pe o mare parte a traseului propus pentru că, susțin ei, vărsările și scurgerile de petrol le-ar distruge zonele de vânătoare și de pescuit. Yinka Dene Alliance, un grup de șase triburi ale căror terenuri se întind de-a lungul traseului propus al conductei spre mare, le-a interzis tuturor contractorilor Northern Gateway să pună piciorul pe pământul lor.

Politica din spatele conductei

Coastal First Nations, o alianță formată din nouă grupuri de aborigeni de pe litoralul provinciei British Columbia, este, de asemenea, hotărâtă să blocheze conducta Enbridge, și s-a alăturat altor zeci de comunități First Nations care și-au exprimat opoziția față de amplasarea acesteia în timpul audierilor derulate de organismul de reglementare al Canadei, Consiliul Național pentru Energie.

Consiliul a dat undă verde proiectului printr-o decizie luată în luna decembrie a anului trecut, impunând un set de 209 condiții pentru autorizarea construcției, printre care multe erau menite să protejeze mediul și, implicit, terenurile nativilor. Enbridge spune că va cheltui cu 500 de milioane de dolari canadieni mai mult pentru a crește grosimea țevilor, că va instala sisteme duale de detectare a scurgerilor și că va plasa personal permanent la stațiile de pompare îndepărtate, pentru a minimiza riscul de a surveni scurgeri.

„Am fost în mai multe locuri în British Columbia pentru a încerca să vorbesc cu oamenii despre proiect, dar, mai important, pentru a asculta ceea ce îmi spun ei”, a explicat Al Monaco, directorul executiv al Enbdridge. „Eu nu spun mare lucru. În esență, ascult care sunt îngrijrările”, a adăugat el.

Nativii nu sunt convinși. Art Sterritt, directorul executiv al Coastal First Nations, stă în picioare la bordul vasului său lung de 20 de metri, navigând în apele de lângă portul Prince Rupert și arată spre Strâmtoarea Hecate la un șir de geamanduri care marchează locurile unde, în 2012, au fost însămânțate pe fundul mării scoici tinere.

Economie bazată pe cultivarea scoicilor

Fragilele crescătorii de scoici sunt parte a unui efort de a reconstrui economia aborigenă tradițională bazată pe acvacultură.

„Scoicile sunt cu adevărat la baza a ceea ce suntem”, spune Sterritt, în timp ce un banc de balene înoată la suprafață, în apropierea bărcii. Spune că nu vrea să riște ca o scurgere de petrol să distrugă în viitor acest golf curat.

„Încă sperăm că își vor da seama de importanța stopării acestui proiect”, spune Arnold Clifton, consilier șef al Gitga’at First Nation. „Toate opțiunile sunt pe masă”, a completat el.

Premierul Harper, care se confruntă de asemenea cu opoziția exprimată față de conductă de către locuitorii non-nativi din British Columbia, are timp până în luna iunie să decidă soarta proiectului.

Recentele victorii reputate în suspendarea proiectelor i-au încurajat pe aborigeni.

„Deținem totul”

„Avem autoritatea să ajungem la orice acord vrem”, explică Gary Allen, șeful Nigigoonsiminikaaning First Nation, care negociază cedarea drepturilor de tăiere a arborilor din fondul forestier de pe terenul său din nordul provinciei Ontario cu Resolute Forest Products Inc., cu sediul la Montreal, și alte companii. „Fie că e vorba de sectorul minier, forestier sau e vorba de apă – noi deținem totul”, spune el.

În realitate, ceea ce nativii dețin sau controlează este o chestiune aflată în dispută, și a fost așa de când a fost fondată Canada. Chiar dacă decizia din 2004 a Curții Supreme a forțat guvernul să negocieze cu First Nations când se instalează pe un teritoriu pe care ei îl ocupă, instanța nu le-a dat aborigenilor dreptul de veto asupra proiectelor de exploatare a resurselor sprijinite de guvern.

Canada a semnat 11 tratate majore cu nativii începând din 1867, atunci când țara a obținut independența față de Marea Britanie. Tratatele garantau că nativii pot să-și păstreze stilul de viață tradițional, dar fără să le confere dreptul de proprietate asupra niciunui teren, explică Thomas Isaac, partener și șef al departamentului de drept aborigen la casa de avocatură din Toronto Osler, Hoskin & Harcourt LLP. Decizia Curții Supreme a clarificat responsabilitățile guvernului de la Ottawa, consideră Isaac.

Tratament corect

„Guvernul este piesa din centrul roții/mecanismului”, spune el. „Instanțele se uită îmapoi și se bazează pe principiile străvechi privind corectitudinea și echitatea. Este vorba de guvernul care își tratează corect supușii.”

În zona Ring of Fire din nordul provinciei Ontario, guvernul federal joacă rolul de intermediar pentru a se asigura că noile mine includ servicii de instruire și locuri de muncă pentru aborigeni și că nu afectează permanent mediul.

„Vrem să facem asta în mod corect. Trebuie să se respecte politicile de incluziune socială”, spune Greg Rickford, ministrul federal responsabil cu dezvoltarea. „Comunitățile First Nations pot și vor contribui cu priceperea/cunoștințele lor la procesele de evaluare a impactului asupra mediului”, a adăugat el.

Fostul premier Martin crede că „popoarele indigene ale Canadei nu se opun dezvoltării. Ceea ce vor este ca aceasta să fie realizată într-un mod sustenabil și în consultare cu cei care trăiesc în apropierea acestor proiecte”.

165 de plângeri

Revendicările nativilor sunt în cea mai mare parte înaintate instanțelor și altor foruri guvernamentale. Începând din 2011, aborigenii au depus 165 de plângeri împotriva guvernului federal, alături de Comisia Canadiană pentru Apărarea Drepturilor Omului, reclamând că primesc fonduri insuficiente pentru educație și măsuri de protecție a copilului. În disputele referitoare la proiectele de exploatare a resurselor naturale, companiile miniere și de forare sunt prinse la mijloc.

„Așteptările avute de la companiile din această zonă au evoluat incredibil de repede pe parcursului ultimilor zece ani”, spune Robert Walker, vicepreședinte al companiei NEI Investments, cu sediul la Vancouver, care administrează active de 5,5 miliarde de dolari canadieni. „Puterea First Nation este în creștere”, explică el.

Sonny Gagnon, șeful Aroland, intenționează să profite din plin de acest lucru. Condițiile de trai în Aroland sunt specifice pentru o comunitate rurală tipică a nativilor. Casele rămân neterminate sau sunt în stare de degradare. Mamele merg pe drumul de țară neasfaltat împingând cărucioare de copii. Singura afacere este un magazin pe un colț care vinde carburanți și conserve. Cel mai mare dintre puținii angajatori este guvernul tribal, care dă salarii unui număr de aproximativ 30 de persoane. Cei mai mulți dintre ceilalți localnici trăiesc din ajutoare sociale ale guvernului, de aproximativ 400 de dolari canadieni pe lună.

Lupta cu sărăcia

Gagnon spune că singurul lui scop este atenuarea sărăciei lucii în care se zbate comunitatea sa. Chiar dacă blochează construirea drumului propus de Cliffs prin așezarea sa, el susține că nu are nicio obiecție față de proiectul minier.

„Sunt pentru dezvoltare”, declară el.

Cliffs ar folosi acest drum pentru a transporta minereu dintr-o mină aflată la 340 de kilometri în nord la o statie de cale ferată din Aroland. Aproximativ 100 de camioane încărcate zilnic cu minereu ar trece prin comunitate.

„Vreau locurile astea de muncă pentru oamenii mei”, spune Gagnon. „Vreau ca ei să câștige 400 de dolari pe zi”, subliniază șeful de trib.

 

Proprietarii de terenuri din Sussex blochează fracturarea hidraulică într-un parc național britanic

Category: Explorare si Productie
Creat în Wednesday, 05 February 2014 22:34

UK gaze de sist GreenpeaceCinci proprietari de terenuri din Sussex, Marea Britanie, amenință să blocheze planurile unei mici companii de explorare a resurselor naturale de a fora după petrol pe proprietățile lor, într-o acțiune legală care aruncă o provocare industriei incipiente britanice a extracției de hidrocarburi de șist prin fracturare hidraulică.

Avocații locuitorilor de lângă satul Fernhurst, din West Sussex, au scris companiei petroliere Celtique Energie și secretarului pentru Energie din guvernul de la Londra, Ed Davey, solicitându-i acestuia din urmă să nu acorde companiei permisunea de a prospecta după petrol pe proprietățile lor.

Demersul vine după ce guvernul a spus că este posibil să încerce să schimbe prevederile legale privind încălcarea dreptului de proprietate, ca să le faciliteze companiilor accesul în vederea forajului pe terenuri deținute de persoane private.

Ecologiști nu doar cu vorba

Celtique a obținut acordul unui proprietar local pentru a fora o sondă verticală pe terenul său. Dar, pentru a se extinde prin forarea unei sonde laterale, compania va avea nevoie de consimțământul proprietarilor parcelelor vecine.

Aceștia din urmă sunt cei care i-au scris companiei pentru a o anunța că refuză să îi acorde permisiunea de a fora. Mai mult, ei au transmis că, dacă este necesar, se vor adresa instanței ca să obțină un ordin judecătoresc pentru a împiedica acest demers, relatează Financial Times.

Marcus Adams, unul dintre proprietari, crede că proiectul de dezvoltare de zăcăminte hidrocarburi propus de Celtique ar dăuna mediului în zonă. „Trebuie să fie alte situri mai puțin sensibile din acest punct de vedere decât Parcul Național South Downs, care este o arie protejată de o frumusețe naturală deosebită”, a spus el.

El a detaliat, explicând că situl, cunoscut sub numele Nine Acre Copse, se învecinează cu o veche pădure cu zambile sălbatice, în timp ce drumul de acces spre sit este mărginit de un gard viu cu o vechime de 500 de ani. Activitatea industrială ar afecta populația locală de lilieci, a afirmat el, precum și alte forme de viață sălbatică.

Contraargumente

Directorul executiv al Celtique, Geoff Davies, a declarat că situl Fernhurst fusese ales de companie pentru că este „cel mai probabil că în acest loc șisturile bituminoase ar putea conține zăcăminte exploatabile comercial”.

Potrivit declarațiilor sale, tacticile proprietarilor de teren amenință să sugrume din fașă industria britanică a extracției de hidrocarburi de șist prin fracturare hidraulică: „Dacă asta se va întâmpla peste tot în țară, acest lucru va amâna procesul de evaluare a resurselor, resurse care ar putea avea o contribuție semnificativă la rezervele de petrol și gaze ale Marii Britanii, la majorarea veniturilor bugetare și la crearea de noi locuri de muncă”, a spus Davies.

Fernhurst este acum pe cale să devină cel mai recent câmp de luptă într-un conflict din ce în ce mai intens dintre opozanții și susținătorii exploatării hidrocarburilor de șist prin fracturare hidraulică. Guvernul, din dorința de a reproduce boom-ul gazelor de șist din SUA pe teritoriul britanic, încearcă să încurajeze industria prin introducerea unor scutiri de taxe și prin acordarea de stimulente pentru comunitățile locale.

Astfel, consiliile locale din Marea Britanie care vor accepta derularea de lucrări de explorare și exploatare a gazelor de șist în jurisdicțiile lor vor păstra la bugetele proprii 100% din veniturile rezultate din taxarea terenurilor pe care se forează, potrivit planurilor guvernului de la Londra. În prezent, banii proveniți din această taxă, colectată la nivel local, se împărțeau 50% - 50% între bugetele locale și bugetul central al Marii Britanii. În plus, autoritățile discută cu companiile interesate o înțelegere pe baza căreia comunitățile din zonele unde se va fora după gaze de șist să primească direct de la companii 100.000 de lire sterline pentru fiecare sondă de explorare forată, precum și 1% din veniturile rezultate din exploatare, rămânând să se stabilească modalitatea în care acești bani vor fi împărțiți de membrii respectivelor comunități.

Dar există o rezistență puternică față de exploatarea gazelor de șist în unele cercuri. Activiștii de mediu se tem că fracturarea hidraulică - care implică pomparea sub presiune a unui lichid format din apă, nisip și chimicale în formațiunile geologice de la adâncime, pentru a elibera gazele prin fracturile create în rocă – poate contamina pânza freatică și poate produce cutremure. Locuitorii zonelor din apropierea potențialelor situri de exploatare prin fracturare hidraulică se tem de impactul dezvoltării pe scară largă a extracției gazelor de șist asupra infrastructurii rutiere locale și asupra calității aerului.

Au blocat site-ul autorităților

Cei care se opun fracturării hidraulice au mers anul trecut în satul Balcombe din Sussex pentru o serie de proteste, tensionate, față de Cuadrilla, singura companie care a extras gaze de șist prin fracturare hidraulică în Marea Britanie, care a forat după petrol în această zonă.

Celtique estimează că sunt aproximativ 30 de miliarde de barili de petrol în perimetrele pentru care deține licențe de exploatare, în Fernhurst și în împrejurimile localității, deși doar o mică parte din această cantitate va putea fi recuperată.

La sfârșitul anului trecut, compania a depus o cerere pentru obținerea unui permis de a fora o sondă de explorare pentru colectare de date la Nine Acre Copse și o alta la Wisborough Green. Celtique a obținut deja un aviz pentru a fora în apropiere, la Billingshurst.

Dar opozanții au trimis atât de multe obiecții la adresa Autorității Parcului Național South Downs – au fost cel puțin 1.650 de comentarii pe site-ul instituției la ultima numătoare efectuată de jurnaliștii FT - încât sistemul a clacat.

Atac la dreptul de proprietate

Cel mai adesea, explorarea după gaze de șist presupune atât foraj vertical, cât și orizontal, uneori pe lungimi și mai mari de doi kilometri. Potrivit legislației britanice în vigoare, companiile au nevoie de acordul tuturor proprietarilor pe sub terenurilor cărora intenționează să foreze, întrucât, în caz contrar, riscă să fie acuzate de violare de proprietate.

Dacă un proprietar refuză să-și dea acordul pentru a se fora pe sub terenul său, compania care vrea să exploreze după gaze de șist trebuie să obțină un ordin judecătoresc de acordare a accesului pe proprietate, în virtutea licenței de explorare și exploatare primite de firmă de la guvernul britanic, care administrează resursele subsolului, aflate în proprietate publică. Tot instanța va stabili și despăgubirea cuvenită proprietarului pe sub terenul căruia se forează.

Nu aceste despăgubiri sunt problema companiilor de petrol și gaze, întrucât sumele dictate de instanțe sunt infime, ci faptul că procedurile judiciare ca atare s-ar putea dovedi lungi și costisitoare, întinzându-se pe mai mulți ani, din cauza multiplelor căi de atac și recurs permise de legislația britanică.

Una dintre opțiunile luate în considerare de către autorități este legiferarea unui regim similar celui de care se folosesc în prezent operatorii de sisteme de transport de hidrocarburi atunci când trebuie să instaleze conducte pe sub terenuri aflate în proprietate privată. În acest caz, proprietarii sunt obligați să le vândă companiilor respective sectoarele de teren de care acestea vor să se folosească, întrucât activitățile acestora sunt considerate a fi de interes public.

Campania de lobby a industriei de petrol și gaze a venit cu argumentul că, dat fiind că pentru gazele de șist se utilizează forajul orizontal, nu se poate ști cu precizie din capul locului pe sub câte și care anume proprietăți private va fi necesar să se foreze. În consecință, Guvernul britanic a venit, în octombrie anul trecut, cu un proiect de reglementare nouă, potrivit căruia, înainte de demararea lucrărilor, va trebui obținut doar acordul acelor proprietari ale căror terenuri vor fi afectate de lucrările de suprafață ale companiilor de petrol și gaze.

Precedentul Mohamed Al Fayed

În jurisprudența britanică există un precedent notoriu pe acest tip de speță, în centrul căruia s-a aflat magnatul Mohamed Al Fayed, fost proprietar al lanțului de magazine Harrods.

În 2006, Al Fayed a aflat că pe sub una dintre proprietățile sale trece o sondă de țiței aparținând companiei Star Energy. Magnatul a dat firma în judecată, iar o primă instanță a decis că petroliștii au violat proprietatea sa și că proprietarul are dreptul să fie despăgubit.

Mai mult, în urma cererii lui Al Fayed, instanța a decis că acesta trebuie să primească, în calitate de proprietar al terenului pe sub care se fora, redevențe în valoare de 9% din veniturile obținute de Star Energy din exploatarea petrolului respectiv din 2000 încoace, de la demararea activității.

Star Energy a făcut recurs, iar Curtea Supremă a Marii Britanii a decis că Al Fayed nu are drept la redevențe, nefiind proprietar asupra resurselor minerale din subsolul proprietății sale, însă a confirmat faptul că Star Energy se face vinovată de violare de proprietate, pentru că nu l-a informat și nu i-a cerut acordul înainte de a începe să foreze pe sub terenul său.

VIDEO: Soros ar putea face din Polonia primul producător european de gaze de șist

Category: Explorare si Productie
Creat în Monday, 03 February 2014 22:25

 

Polonia Talisman Energy gaze de sistEuropa a făcut un pas major spre demararea producției comerciale de gaze de șist, în contextul în care compania San Leon Energy Plc a anunțat că testele derulate la una dintre sondele sale din Polonia au fost încununate de succes.

San Leon Energy, o companie de explorare de gaze naturale cu sediul în Dublin și printre ai cărei acționari principali se numără miliardarul George Soros și Blackrock Inc., cel mai mare administrator de active din lume, a anunțat, pe 23 ianuarie, că a descoperit gaze naturale la o sondă verticală instalată într-o formațiune de șisturi din perimetrul Lewino, situat în Bazinul Baltic din nordul Poloniei.

La testele derulate de companie, debitul sondei a fost de circa 1.700 de metri cubi de gaze pe zi, relatează Bloomberg. Compania va demara forarea unei sonde orizontale, mai productive, nu mai târziu de luna iulie, a spus Dennis McKee, managerul executiv al companiei United Oilfield Services, care a lucrat la Lewino.

Revine speranța

Mai multe țări, printre care Polonia, Marea Britanie, Ucraina și România, doresc să dezvolte explorarea gazelor de șist pentru a obține costuri mai mici ale energiei și pentru a reduce importurile. Europa trebuie să țină în frâu prețul electricității, pentru a proteja dezvoltarea economică și pentru a reduce decalajul de cost în comparație cu Statele Unite, acolo unde revoluția gazelor de șist a micșorat prețurile, a spus Guenther Oettinger, comisarul european pentru Energie, într-o conferință susținută la Berlin în 21 ianuarie, conform unei informări de la Bruxelles.

„Suntem încrezători că putem să obținem debite reale comerciale”, a declarat Oisin Fanning, președintele companiei San Leon Energy, într-un interviu telefonic din Londra. „Dacă poți să demonstrezi că Polonia are gaze de șist exploatabile comercial, atunci asta ar fi un imbold și pentru alte țări”, a completat el.

Cea mai mare economie din estul Uniunii Europene, care deține și cele mai bogate zăcăminte de gaze de șist din regiune, și-a propus să stimuleze explorarea, după ce o serie de investitori străini, printre care Eni, ExxonMobil, Marathon Oil Corp. și Talisman Energy Inc. s-au retras, pe fondul constrângerilor legislative și de reglementare și a planurilor de a crește taxele în Polonia.

San Leon Energy, fosta Aurelian Oil&Gas, deține o concesiune de gaze și în România, la Bîlca, în județul Suceava, în apropiere de Mănăstirea Putna. Potrivit celor de la San Leon Energy, prima sondă pe concesiunea respectivă ar fi trebuit forată până la sfârșitul anului trecut.

Fracturare hidraulică

Rezultatele de la sonda din Lewino reprezintă „un pas major spre exploatarea comercială a gazelor de șist în Polonia”, le-a spus McKee reporterilor într-o conferință de presă în Varșovia. San Leon poate aduce sonda la o capacitate de producție comercială până în octombrie, după ce vor fi efectuate testele de debit. United Oilfield Services este cel mai mare furnizor de servicii de fracturare hidraulică.

„Aceasta este cea mai reușită fracturare hidraulică pe verticală până în prezent”, a declarat Fanning. „Este o extrapolare la nivelul întregului Bazin Baltic. Este bine pentru San Leon și este bine pentru toți cei care forează în Polonia”, a adăugat el.

Gazele de șist sunt extrase prin pomparea sub presiune, asupra unor formațiuni geologice situate la mare adâncime, a unui lichid format din apă și substanțe chimice, proces cunoscut sub denumirea de fracturare hidraulică. Gazele încep să se scurgă prin fracturile create în rocă și ajunge prin sondă la suprafață odată ce lichidul injectat sub presiune este evacuat.

 

Următoarea etapă: forajul orizontal

San Leon nu a finalizat evacuarea fluidului de fracturare din sondă în momentul în care a ajuns la debitul anunțat, conform declarației oficiale. Compania a estimat un debit potențial de aproximativ 5.660 – 11.330 de metri cubi standard pe zi, dacă procesul de evacuare a fluidului de fracturare din sondă ar fi finalizat. Acesta reprezintă echivalentul a până la 4 milioane de metri cubi pe an, respectiv 0,03% din consumul de energie al Poloniei.

San Leon va fora și va stimula hidraulic o sondă orizontală în câmpul Lewino, pentru a testa întreaga extindere pe verticală din intervalul Ordovician cu fiecare fracturare și pentru a obține debite comerciale certe, conform declarației. În Statele Unite, sondele orizontale au de regulă un randament de șapte până la de 30 de ori mai mare decât rata de producție și recuperare a sondelor verticale, în aceeași formațiune geologică.

Polonia, unde companiile petroliere au forat aproximativ 50 de sonde pentru a explora zăcăminte de gaze de șist la nivelul anului trecut, are nevoie de cel puțin 200 de sonde pentru a testa potențialul rezervelor, potrivit ministrului Mediului, Maciej Grabowski. McKee, de la United Oilfield, prevede că aproximativ 30 de sonde vor fi forate anul acesta, față de 14 în 2013.

San Leon a devenit unicul titular de licență pentru trei perimetre de explorare din nordul Poloniei, după retragerea companiei Talisman, inclusiv perimetrul Gdansk West, unde este situat Lewino. La Lewino, debitul de gaze a început aproape imediat după evacuarea lichidului de foraj și face asta continuu atunci când sonda este deschisă, după cum a transmis compania în 13 ianuarie.

Estimări fanteziste, proteste și procese

Guvernul din Polonia a acordat peste 100 de licențe de explorare pentru gaze de șist, sperând să devină un producător european de top de hidrocarburi neconvenționale și să-și reducă dependența energetică față de centralele bazate pe cărbune și de importurile scumpe de gaze naturale din Rusia. Însă condițiile de explorare de la fața locului și în primul rând structura geologică a perimetrelor cu hidrocarburi s-au dovedit a fi mult mai dificile decât estimau inițial autoritățile și companiile interesate.

În plus, în 2012, estimările oficiale privind resursele de gaze de șist ale Poloniei au fost reduse drastic, la 346 – 768 miliarde de metri cubi, mult sub cifra avansată inițial de US Energy Information Administration, de 5,3 mii de miliarde de metri cubi.

Cei de la Chevron au semnat în decembrie anul trecut un acord cu compania de stat poloneză PGNiG, pentru a derula în parteneriat lucrări de explorare pentru gaze de șist în sud-estul țării. În noiembrie 2013, Chevron i-a dat în judecată pe protestatarii care ocupseră o concesiune de gaze de șist a companiei din estul Poloniei. Locuitorii din satul polonez Żurawlów au blocat activitatea companiei americane încă din 2012, împiedicându-i pe cei de la Chevron să înceapă lucrările de foraj.

Corupție și netransparență

Protestatarii susțineau că scopul lor este acela ca Chevron să fie obligată să respecte o lege în vigoare în Polonia, care pune în aplicare o directivă UE, potrivit căreia sunt interzise orice fel de activități economice în habitatele speciilor protejate de păsări, în timpul sezonului de împerechere. În replică, cei de la Chevron spuneau că localnicii le violează dreptul de a avea acces la concesiunea pe care au dobândit-o în mod legal.

În august anul trecut, procurorii polonezi au declanșat urmărirea penală pentru corupție împotriva a patru funcționari de stat și a trei oameni de afaceri, acuzați că au pus la punct o schemă infracțională prin care companiile interesate de resursele de gaze de șist ale Poloniei obțineau licențe de explorare și exploatare plătind mită.

Scandalul de corupție a survenit după ce, la finalul lunii iunie 2013, Curtea Europeană de Justiție a dat un verdict prin care a concluzionat că autoritățile de la Varșovia au încălcat legislația europeană acordând autorizații de punere în producție pentru gaze de șist fără organizarea în prealabil a unor licitații competitive transparente.

 

Prețurile mari la gaze și electricitate vor persista în Europa încă cel puțin 20 de ani (IEA)

Category: Preturi Utilitati
Creat în Thursday, 30 January 2014 06:34

Arcelor Mittal certificate verziPrețurile mari la gaze și electricitate vor afecta economia europeană încă 20 de ani de acum încolo, subminând competitivitatea unor industrii-cheie pentru UE și locurile de muncă ale unui număr de aproape 30 de milioane de cetățeni europeni, potrivit principalei instituții internaționale specializate în statistici și analize în domeniul energiei, International Energy Agency (IEA).

IEA spune că, în următoarele două decenii, Europa își va pierde o treime din cota de piață globală deținută în prezent în sectorul exporturilor de produse care necesită consum intensiv de energie, din cauza menținerii prețurilor la energie la niveluri semnificativ mai mari decât cele din Statele Unite.

Mai multe state UE acordă în prezent subvenții masive pentru producția de energie din surse regenerabile, renunță progresiv la facilitățile de producere a energiei nucleare și refuză explorările pentru gaze de șist, spre nemulțumirea companiilor din sectoarele industriale intens consumatoare de energie electrică, care se plâng că, în acest fel, le este distrusă competitivitatea.

Sunt amenințate zeci de milioane de locuri de muncă

"Majorarea prețurilor la energie nu poate fi pusă exclusiv pe seama politicilor de mediu ale UE. Este vorba de ceva nou și de natură structurală, nu e o problemă care să se poate rezolva dintr-o dată. Diferența dintre prețurile la energie din Europa și cele din Statele Unite va persista mult mai mult decât se credea la un moment dat", a declarat Fatih Birol, economistul-șef al IEA.

Acesta a adăugat că europenii nu și-au dat seama decât foarte târziu de gravitatea acestei probleme de competitivitate a costurilor industriei, avertizând că, în acest fel, sunt amenințate locurile de muncă ale unui număr de aproape de 30 de milioane de cetățeni ai Europei care lucrează în siderurgie, petrochimie și alte industrii grele.

În prezent, prețurile cu care Europa importă gaze naturale sunt de circa 3 ori mai mari decât prețurile la gaze din Statele Unite, iar cele pentru consumatorii industriali de electricitate – aproximativ duble față de cele de peste ocean. "Aceste diferențe vor mai persista încă cel puțin 20 de ani", a spus Birol.

Liderii din industrie pun aceste prețuri mari la energie din Europa în primul rând pe seama politicilor UE de combatere a schimbărilor climatice, dar economistul-șef al IEA nu este de aceeași părere.

"Se dă prea mult vina pe aceste politici pentru prețurile mari la energie din Europa, ignorându-se factorul major reprezentat de costurile mari ale energiei importate. Chiar și subvențiile pentru energia produsă din surse regenerabile, care în unele țări au ajuns să reprezinte o povară serioasă pentru consumatorii de curent electric, sunt departe de a fi factorul dominat în formarea prețurilor", a declarat Birol.

Se poate alerga după doi iepuri?

În schimb, trebuie recunoscut faptul că, în Europa, generarea de curent electric depinde mult de centralele pe bază de gaze naturale, în condițiile în care în UE nu a survenit un boom al gazelor de șist, precum în SUA.

Totuși, Europa nu poate rezolva de una singură problemele climtice ale lumii, a mai spus economistul-șef al IEA, arătând că și dacă statele UE ar înceta cu totul să mai emită gaze cu efect de seră până în 2030, acest lucru nu ar stopa trendul mondial de creștere a temperaturilor.

Politica energetică europeană trebuie să se concentreze atât pe susținerea competitivității economice, cât și pe protecția mediului, susține Fatih Birol. Printre soluțiile enumerate de acesta ar fi creșterea rolului energiei nucleare și gazelor de șist, încurajarea eficienței energetice și renegocierea contractelor de import de gaze naturale, în condițiile în care, în prezent, două treimi din aceste contracte urmează să expire în următorii 10 ani.

În plus, spune Birol, este nevoie de înlăturarea efectelor perverse generate de proasta concepere a programelor de subvenționare a energiei regeberabile, precum și ale colapsului pieței europene a certificatelor de emitere de dioxid de carbon, care a făcut ca producerea de electricitate pe bază de cărbune să devină din nou atractivă din punct de vedere al prețului.

"Prostie și aroganță"

Pe de altă parte, comisarul european pentru Energie, Gunther Oettinger, a declarat, recent, că a-ți imagina că reducerea emisiilor de dioxid de carbon ale Europei va contribui în vreun fel la stoparea încălzirii globale la nivel mondial este o dovadă de "prostie și aroganță".

Acesta a spus că este sceptic în privința posibilității de atingere a noii ținte UE de reducere a emisiilor de CO2 până în 2030, cu 40% față de nivelurile din 1990.

Oettinger a mai spus că UE este în grafic cu ținta actuală de reducere a emisiilor, cu 20% până în 2020, doar din cauza recesiunii economice, care a dus la scăderea producției industriale și la închiderea multor fabrici vechi și foarte poluante din fostele state comuniste din Europa de Est.

"A fost ușor până acum, dar nu va mai fi, fiecare procent de reducere a emisiillor va fi tot mai greu de obținut și cu costuri din ce în ce mai mari. UE este responsabilă doar pentru 10,6% din cantitatea globală de emisii de dioxid de carbon, procent care va scădea la 4,5% în 2030, dacă ținta recent stabilită va fi atinsă. Nu e realist să crezi că salvezi planeta tăind cu 4,5% emisiile de gaze cu efect de seră", a punctat comisarul european pentru Energie.

Cifrele dependenței energetice a Europei

Cele 28 de state ale Uniunii Europene au importat cumulat, din Rusia, produse energetice în valoare de 121,77 miliarde de euro în primele nouă luni din 2013, ușor sub nivelul din perioada similară a anului trecut (122,63 miliarde euro), energia, în special gazele naturale, reprezentând aproape 80% din totalul importurilor Europei din Rusia.

Schimburile comerciale dintre EU și Rusia s-au dezvoltat puternic între anii 2002 și 2012, însă totodată a crescut permanent și deficitul Europei în această relație, arată Eurostat. Deficitul comercial al UE în raport cu Moscova s-a triplat în perioada menționată, de la 30,7 la 91,6 miliarde euro.

Potrivit datelor Gazprom Export, principalul client al Gazprom în Europa este Germania, care a importat, anul trecut, 40,18 miliarde de metri cubi de gaze naturale, urmată de Turcia (26,61 miliarde de metri cubi), Italia (25,33 miliarde de metri cubi) și Marea Britanie (12,46 miliarde de metri cubi).

În Europa Centrală și de Est, potrivit datelor România este al șaptelea client ca importanță pentru Gazprom, fiind devansată de Polonia (9,80 miliarde de metri cubi), Cehia (7,32), Ungaria (6), Slovacia (5,42), Austria (5,23) și Bulgaria (2,76).

Suntem de 2,5 ori mai ineficienți energetic decât media UE

România consumă de 2,5 ori mai mult energie pe unitatea de Produs Intern Brut (PIB) faţă de media UE şi ar putea economisi pe termen lung între 5 şi 7 miliarde euro, dacă ar aplica măsuri de eficienţă energetică, ceea ce ar echivala cu o creştere de 4-6% a PIB, fără un consum suplimentar de energie.

"Pierderile energetice în sectorul industrial ating 30-35% din energia consumată, în timp ce la clădiri se constată pierderi energetice de circa 40-50% din energia consumată", se arată într-un comunicat al Camerei de Comerţ şi Industrie a Municipiului Bucureşti şi al Asociaţiei Române pentru Promovarea Eficienţei Energetice (ARPEE).

ARPEE are ca membri fondatori companiile BB, Alstom, Dalkia, EnergoBit, Elcomex, GDF SUEZ Energy România, Lafarge, OMV Petrom şi PricewaterhouseCoopers.

Comisia Europeană a anunţat, în luna octombrie a anului trecut, că a lansat procedura de infringement împotriva României şi Cehiei pentru că nu au furnizat informaţii cu privire la implementarea unei directive referitoare la eficienţa energetică a clădirilor.

Directive europene

Directiva 2010/31/EU precizează că statele membre ale Uniunii Europene trebuie să instituie şi să aplice cerinţe minime privind performanţa energetică a clădirilor şi să se asigure că este realizată certificarea performanţei energetice a clădirilor. Totodată, documentul prevede realizarea unor inspecţii periodice ale sistemelor de încălzire şi de aer condiţionat.

De asemenea, directiva solicită statelor membre să se asigure că, începând din 2021, toate clădirile noi vor fi "clădiri cu consum de energie aproape zero".

Totodată, la 1 ianuarie a intrat în vigoare o altă directivă, care obligă statele membre ale UE să se asigure că 3% din suprafaţa totală a clădirilor încălzite şi/sau răcite deţinute şi ocupate de administraţia sa centrală se renovează anual pentru a îndeplini cerinţele minime în materie de performanţă energetică stabilite pe baza articolului 4 din Directiva 2010/31/UE.

Potrivit directivei, de la 1 ianuarie 2014 şi până la 31 decembrie 2020, fiecare ţară trebuie să facă economii în fiecare an de 1,5% din volumul vânzărilor anuale de energie către consumatorii finali.

Obama se declară suporter al gazelor de șist, suporterii săi ecologiști nu știu cum să reacționeze

Category: Explorare si Productie
Creat în Thursday, 30 January 2014 06:09

Obama gaze de sistPreședintele Statele Unite, Barack Obama, a salutat, în discursul său asupra stării Uniunii, industria gazelor naturale din SUA ca pe unul dintre principalii factori care au făcut ca țara să fie mai aproape ca oricând de independența energetică și a cerut Congresului să legifereze înființarea de zone de dezvoltare sustenabilă a gazelor de șist.

"Strategia pe care am anunțat-o în urmă cu câțiva ani a dat roade, iar astăzi America este mai aproape de independența energetică decât a fost în zeci de ani", a declarat Obama, în fața Congresului Statelor Unite.

Președintele SUA a arătat că unul din principalii factori care susțin independența energetică a țării este reprezentat de sectorul gazelor naturale.

"Dacă este extras în condiții de siguranță, gazul este acel combustibil care poate alimenta economia noastră, generând, totodată, mai puține emisii poluante de dioxid de carbon. Industria americană are în plan investiții de aproape 100 de miliarde de dolari în noi facilități pe bază de gaze naturale", a spus Obama.

Sprijin pentru vehiculele alimentate cu gaze

El s-a angajat să reducă birocrația și să ușureze procedurile de autorizare pentru aceste noi centrale și fabici care utilizează gaze naturale.

În prezentarea care a însoțit discursul lui Obama, Casa Albă cere Congresului să legifereze "înființarea de zone de dezvoltare sustenabilă a gazelor de șist".

În plus, președintele a făcut apel la Congres să aprobe planurile Casei Albe privind acordarea de facilități de stat vehiculelor rutiere comerciale de mediu și mare tonaj alimentate cu gaze naturale sau alți combustibili alternativi, precum și pentru construirea de stații de alimentare pentru aceste vehicule, astfel încât să scadă consumul de petrol de import, în favoarea gazelor naturale produse în SUA.

Pe de altă parte, Obama a spus că administrația sa va întări standardele și măsurile de protecție ale calității apei și aerului din zonele unde se forează după gaze de șist, în sprijinul comunităților locale, și că se va folosi de autoritatea sa pentru a prezerva terenurile aflate în proprietatea statului federal pentru generațiile viitore, semn că interdicția de foraj pe aceste terenuri va fi menținută.

Ecologiștii au reacții amestecate

Remarcile președintelui au stârnit reacții mixte printre suporterii săi, o bună parte dintre ei ecologiști.

"Președintele Obama spune că recunoaște amenințarea încălzirii globale, dar nu acționează deloc în consecință. Dacă ar fi serios în privința asta, ar respinge proiectul conductei petroliere Keystone XL și ar înceta să mai promoveze producția și consumul de combustibili fosili precum gazele naturale. Gazele de șist nu sunt o soluție, ci un dezastru pentru mediu și pentru comunități, din cauza fracturării hidraulice", a declarat May Boeve, director executiv al grupului ecologist 350.org.

La rândul lor, cei de la Sierra Club l-au felicitat pe Obama pentru fragmentul de discurs în care susținea reducerea emisiilor de CO2, dar au criticat sprijinul acordat de președinte gazelor de șist.

Pe de altă parte, alți suporteri ai președintelui au ales să treacă sub tăcere declarațiile despre gazele de șist. De exemplu, într-o scrisoare semnată de cinci grupuri de protecție a mediului, la care se adaugă think-tank-ul de stânga Center for American Progress, Obama este felicitat pentru politicile sale de impunere a reducerii emisiilor de dioxid de carbon ale centralelor electrice.

Sprijină subvențiile de stat pentru regenerabile

În discursul său asupra stării Uniunii, Obama s-a declarat, de asemenea, un suporter al ajutoarelor de stat pentru producătorii de energie din surse regenerabile, criticând, totodată, subvențiile pentru industria energiei fosile.

"Nu doar producția de petrol și gaze cunoaște un boom. Devenim lideri mondiali și în energie solară. La fiecare patru minute, o nouă locuință sau firmă americană își instalează panouri solare. Panouri instalate de muncitori ale căror joburi nu pot fi relocate în străinătate. Să sprijinim acest progres cu o politică fiscală inteligentă. Să încetăm să dăm 4 miliarde de dolari pe an industriei energiei fosile, care nu are nevoie de ei, pentru a putea investi mai mult în sursele de energie ale viitorului, care au nevoie de acești bani", a declarat Barack Obama.

Obama a fost criticat și de la dreapta spectrului politic american. De exemplu, într-o analiză Forbes, Obama este acuzat că a subminat industria cărbunelui, impunând termocentralelor limitarea emisiilor de dioxid de carbon. De asemenea, se amintește amânarea de către Casa Albă a deciziei finale de aprobare sau respingere a proiectului conductei petroliere Keystone XL, care ar urma să transporte către rafinăriile din SUA țiței extras din nisipurile bituminoase ale Canadei.

"Pun pariu că cele câteva mii de mineri disponibilizați de la minele din Appalachia care au urmărit discursul lui Obama s-au gândit că, dacă președintele ar vrea într-adevăr să rezolve problemele șomajului, inegalității veniturilor și independenței energetice, ar putea să o facă intr-un foc, spunându-le celor de la Agenția pentru Protecția Mediului să lase în pace industria cărbunelui și ajutându-i astfel să-și recapete joburile bine plătite", se afirmă în articolul citat.

 

Gaze de șist: Forajul pe proprietăți private fără acordul proprietarilor ar putea fi permis în Marea Britanie

Category: Explorare si Productie
Creat în Tuesday, 28 January 2014 00:13

UK Fracking LandownersExplorarea după gaze de șist prin fracturare hidraulică ar putea fi permisă pe terenurile proprietate privată din Marea Britanie fără ca operatorii de petrol și gaze să mai fie nevoiți să obțină în prealabil acordul proprietarilor terenurilor sub care intenționează să foreze, potrivit planurilor guvernului de la Londra.

Potrivit The Telegraph, cabinetul britanic caută soluții de modificare a legislației în vigoare astfel încât companiilor de petrol și gaze să le fie mai ușor să exploreze după gaze de șist, după ce acestea și-au exprimat îngrijorarea că actualul sistem de norme privind proprietatea le-ar putea îngreuna prea mult demersurile, obligându-le să parcurgă proceduri judiciare lungi și costisitoare.

Planurile privind modificarea legilor britanice ale proprietății ar putea fi publicate înspre consultare în lunile următoare și vor reprezenta, probabil, cea mai controversată inițiativă de până acum a premierului David Cameron în politica sa de încurajare a dezvoltării resurselor de hidrocarburi neconvenționale ale Regatului Unit.

Cel mai adesea, explorarea după gaze de șist presupune atât foraj vertical, cât și orizontal, uneori pe lungimi și mai mari de doi kilometri. Potrivit legislației britanice în vigoare, companiile au nevoie de acordul tuturor proprietarilor pe sub terenurilor cărora intenționează să foreze, întrucât, în caz contrar, riscă să fie acuzate de violare de proprietate.

Dacă un proprietar refuză să-și dea acordul pentru a se fora pe sub terenul său, compania care vrea să exploreze după gaze de șist trebuie să obțină un ordin judecătoresc de acordare a accesului pe proprietate, în virtutea licenței de explorare și exploatare primite de firmă de la guvernul britanic, care administrează resursele subsolului, aflate în proprietate publică. Tot instanța va stabili și despăgubirea cuvenită proprietarului pe sub terenul căruia se forează.

Interesul public contra drepturilor de proprietate

Nu aceste despăgubiri sunt problema companiilor de petrol și gaze, întrucât sumele dictate de instanțe sunt infime, ci faptul că procedurile judiciare ca atare s-ar putea dovedi lungi și costisitoare, întinzându-se pe mai mulți ani, din cauza multiplelor căi de atac și recurs permise de legislația britanică.

Surse guvernamentale au declarat, pentru publicația britanică, că Departamentul pentru Energie și Schimbări Climatice studiază în prezent legislația în vigoare, pentru a vedea dacă aceasta este corespunzătoare.

"Luăm în considerare toate opțiunile. Ar fi greu de implementat niște norme care să nu presupună nici un fel de compensații pentru proprietari. Reglementările ar putea fi modificate în așa fel încât companiile să aibă dreptul de a fora fără a mai cere acordul proprietarilor, fiind obligate, totuși, să îi despăgubească. Aceste despăgubiri s-ar putea ridica la mai puțin de 100 de lire sterline", au declarat sursele citate.

Una dintre opțiunile luate în considerare de către autorități este legiferarea unui regim similar celui de care se folosesc în prezent operatorii de sisteme de transport de hidrocarburi atunci când trebuie să instaleze conducte pe sub terenuri aflate în proprietate privată. În acest caz, proprietarii sunt obligați să le vândă companiilor respective sectoarele de teren de care acestea vor să se folosească, întrucât activitățile acestora sunt considerate a fi de interes public.

Prea mulți proprietari

Companiile de petrol și gaze care vor să desfășoare activități de explorare și exploatare a gazelor de șist în Marea Britanie au făcut lobby intens pe lângă Guvernul de la Londra pentru a modifica legislația privind exercitarea dreptului de proprietate privată, astfel încât să nu mai fie nevoite să solicite în prealabil acordul tuturor proprietarilor de terenuri pe sub care ar urma să se foreze, înainte de instalarea sondelor.

Campania de lobby a industriei de petrol și gaze a venit cu argumentul că, dat fiind că pentru gazele de șist se utilizează forajul orizontal, nu se poate ști cu precizie din capul locului pe sub câte și care anume proprietăți private va fi necesar să se foreze. În consecință, Guvernul britanic a venit, în octombrie anul trecut, cu un proiect de reglementare nouă, potrivit căruia, înainte de demararea lucrărilor, va trebui obținut doar acordul acelor proprietari ale căror terenuri vor fi afectate de lucrările de suprafață ale companiilor de petrol și gaze.

Ca reacție la acest proiect de reglementare, cei de la Greenpeace, o organizație care, de-a lungul istoriei ei, n-a părut prea sensibilă la problema violării drepturilor de proprietate, a demarat o campanie prin care vrea să îi mobilizeze pe proprietarii britanici pe sub ale căror terenuri s-ar putea fora pentru gaze de șist să nu-și dea acordul pentru asta.

„Campania <Not For Shale> își propune să îi sprijine, inclusiv în justiție, pe acei locuitori din comunitățile unde se plănuiește exploatarea de gaze de șist prin fracturare hidraulică în a rezista în fața guvernului și a companiilor de petrol și gaze. Prin intermediul site-ului www.wrongmove.org, rezidenții își pot exprima refuzul de a permite forajul prin fracturare hidraulică sub locuințele lor, chiar dacă companiile respective au planuri de a fora acolo”, se spune pe site-ul campaniei.

Precedent ilustru

Tocmai de aceea, campania celor de la Greenpeace își propun să convingă cât mai mulți proprietari din regiunile vizate de petroliști pentru exploatarea gazelor de șist să își exprime oficial refuzul de a permite forajul pe terenurile lor – un adevărat „zid” de refuzuri, care să îngreuneze foarte mult activitatea companiilor.

De altfel, campania a fost lansată în Lancashire, comitat în care sunt localizate printre cele mai bogate zăcăminte de gaze de șist din Marea Britanie.

Greenpeace se bazează și pe faptul că în jurisprudența britanică există un precedent notoriu pe acest tip de speță, în centrul căruia s-a aflat magnatul Mohamed Al Fayed, fost proprietar al lanțului de magazine Harrods.

În 2006, Al Fayed a aflat că pe sub una dintre proprietățile sale trece o sondă de țiței aparținând companiei Star Energy. Magnatul a dat firma în judecată, iar o primă instanță a decis că petroliștii au violat proprietatea sa și că proprietarul are dreptul să fie despăgubit.

Mai mult, în urma cererii lui Al Fayed, instanța a decis că acesta trebuie să primească, în calitate de proprietar al terenului pe sub care se fora, redevențe în valoare de 9% din veniturile obținute de Star Energy din exploatarea petrolului respectiv din 2000 încoace, de la demararea activității.

Star Energy a făcut recurs, iar Curtea Supremă a Marii Britanii a decis că Al Fayed nu are drept la redevențe, nefiind proprietar asupra resurselor minerale din subsolul proprietății sale, însă a confirmat faptul că Star Energy se face vinovată de violare de proprietate, pentru că nu l-a informat și nu i-a cerut acordul înainte de a începe să foreze pe sub terenul său.

Gaze de șist: Chevron începe operațiunile în Ucraina, rușii spun că se tem de poluarea apelor la graniță

Category: Explorare si Productie
Creat în Wednesday, 22 January 2014 23:07

Chevron UcrainaAmericanii de la Chevron vor începe operațiunile pe concesiunea de gaze de șist de la Oleska, din Ucraina, cel mai devreme în al treilea trimestru al acestui an, a declarat ministrul ucrainean al Ecologiei și Resurselor Naturale, Oleh Proskuriakov.

"Probabil că lucrările nu vor începe mai devreme de al treilea trimestru al anului", a spus ministrul.

Acesta a adăugat că acordul de operare a concesiunii a fost finalizat și urmează să fie semnat în viitorul apropiat. După asta, Chevron va avea 90 de zile la dispoziție pentru a-și prezenta planul de lucru pe 2014 în fața comisiei interministeriale ucrainene însărcinate cu administrarea acordurilor de împărțirea a producției naționale de hidrocarburi.

"În plus, compania va trebui să obțină acorduri de mediu și alte certificări de la experții guvernamentali, pentru a se putea garanta siguranța locuitorilor din zonele unde Chevron va derula operațiuni", a mai spus ministrul.

Chevron și autoritățile de la Kiev au semnat un acord de împărțire a producției de gaze de șist de pe câmpul Oleska în noiembrie anul trecut. Concesiunea se întinde în regiunile Lvov și Ivano-Frankivsk. Estimările oficiale indică o producție anuală, de pe această concesiune, cifrată între 5 și 10 miliarde de metri cubi de gaze naturale.

Rușii folosesc și bățul, și morcovul...

În ianuarie anul trecut, Ucraina a încheiat cu Royal Dutch Shell un acord pe 50 de ani, în valoare de circa 10 miliarde de dolari, pentru explorarea și exploatarea unui zăcământ de gaze de șist din regiunea de est a țării.

A doua zi, monopolul național ucrainean de petrol și gaze, Naftogaz, a fost somat de Gazprom, principalul furnizor de gaze al Ucrainei, să plătească o factură de 7 miliarde de dolari, pe care rușii pretindeau că Naftogaz îi datorează pentru gazele contractate, dar neconsumate în 2012.

Acordul de explorare și producție cu Royal Dutch Shell a fost încheiat cu ocazia Forumului Economic Mondial de la Davos și a fost semnat, din partea Ucrainei, de către președintele Viktor Ianukovici. Shell intenționează să foreze 15 sonde de explorare în cadrul proiectului, care va fi derulat prin intermediul unui joint-venture format de Shell cu o companie locală, numită Nadra Yuzivska.

Pe de altă parte, în decembrie anul trecut, președintele rus Vladimir Putin a anunțat că Rusia a acceptat să reducă prețul gazelor naturale pe care le exportă în Ucraina cu o treime, de la 400 la 268,5 dolari/mia de metri cubi.

Ucraina își satisface 70% din cererea internă de gaze naturale prin importuri din Rusia.

...și chiar și argumente ecologice

Recent, autoritățile de la Moscova s-au declarat îngrijorate de perspectiva ca metoda de foraj care va fi folosită pentru gazele de șist din Ucraina să polueze resursele de apă din regiunile de la granița dintre Rusia și Ucraina.

Potrivit ministerului rus al Resurselor Naturale și Mediului, utilizarea fracturării hidraulice de către companiile care forează după gaze de șist în Ucraina ar putea duce la contaminarea resurselor subterane și de suprafață de apă, spre prejudiciul rușilor care trăiesc la granița dintre cele două state.

"Există îngrijorări serioase cu privire la riscul de contaminare, dat fiind că locațiile de foraj s-ar putea situa în apropierea resurselor de apă", a declarat ministrul adjunct al Mediului de la Moscova, Rinat Gizatulin, făcând apel la organizarea unei întâlniri bilaterale în care să se discute această problemă.

Pe de altă parte, și Rusia folosește pe scară largă metode precum fracturarea hidraulică și forajul orizontal, în special pentru a maximiza producția zăcămintelor sale mature de țiței, multe din ele date în exploatare încă de pe vremea Uniunii Sovietice.

Recent, Gazpromneft, divizia petrolieră a Gazprom, a anunțat că a început să utilizeze experimental fracturarea hidrauliocă și forajul orizontal, scopul fiind forarea, în viitor, a cinci sonde de explorare pe câmpul de hidrocarburi de la Bazenov, din Siberia, câmp operat în parteneriat cu Royal Dutch Shell.

Gaze de șist: CE "recomandă" respectarea unor "principii minime" în exploatarea gazelor de șist

Category: Explorare si Productie
Creat în Wednesday, 22 January 2014 18:13

europeshaleComisia Europeană a adoptat miercuri, în cadrul pachetului legislativ cu obiectivele climatice și energetice stabilite pentru 2030, și o recomandare care permite exploatarea gazelor de şist în Europa cu condiţia respectării "principiilor comune" minime, în special a normelor sanitare şi a celor pentru protecţia mediului.

În cadrul aceluiași pachet, așa cum anticipa Energy Report, au fost stabilite și noile obiective pentru 2030 privind reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră (cu 40%) și procentul de energie din surse regenerabile (de 27%), ultimul fiind valabil doar la nivel colectiv, la nivelul întregii UE, și nu individual, pentru fiecare stat în parte.

În urmă cu zece zile, Energy Report anunța că explorarea și exploatarea zăcămintelor de gaze de șist se va putea face în UE doar cu condiția respectării anumite condiții, cum ar fi publicarea în mod transparent a substanțelor chimice utilizate la fracturarea hidraulică și luarea de măsuri privind prevenirea contaminării surselor de apă ca urmare a lucrărilor de extracție. Energy Report anticipa că va fi vorba exclusiv despre recomandări în acest sens care vor fi adoptate de Comisia Europeană, nu de norme cuprinse într-o directivă europeană cu caracter obligatoriu. Asta ca urmare a lobby-ului intens exercitat în acest sens de marile companii petroliere, dar și de unele state membre UE, cum ar fi Marea Britanie, premierul David Cameron trimițând chiar o scrisoare în acest sens Comisiei Europene.

"Gazele de şist suscită speranţe în unele regiuni ale Europei, dar şi preocupări. Comisia răspunde solicitărilor formulând principii minime pe care statele membre sunt invitate să le urmeze în scopul de a ţine cont de aspectele ecologice şi sanitare şi pentru a oferi companiilor de exploatare şi investitorilor previzibilitatea necesară", a explicat comisarul UE pentru Mediu, Janez Potocnik, citat de Mediafax.

Recomandările Bruxellesului sunt "total insuficiente pentru protejarea locuitorilor şi mediului de riscurile asociate extracţiei acestor hidrocarburi", a susține organizaţia Prientenii Pământului, denunţând "lipsa de curaj" a Uniunii Europene, care "nu a luat măsuri concrete în acest domeniu".

"O locaţie pentru exploatarea gazelor de şist nu va putea fi selectată decât dacă evaluarea riscurilor demonstrează că fracturarea hidraulică nu antrenează eliberarea directă a substanţelor poluante în pânzele freatice", mai recomandă CE.

De asemenea, statele vor trebui să se asigure că instalaţiile pentru exploatarea gazelor de şist sunt construite în aşa fel încât "să se evite scurgerile la suprafaţă şi deversările în sol, apă sau aer", adaugă CE.

Evaluările privind impactul asupra mediului trebuie efectuate cu "transparenţă maximă", insistă CE. Statele membre sunt invitate să aplice principiile formulate într-un interval de şase luni şi, începând din decembrie 2014, să informeze anual Comisia Europeană despre măsurile aplicate.

BP: Rusia și America Latină vor deveni noile vedete ale petrolului provenit din exploatarea formațiunilor de șist

Category: Explorare si Productie
Creat în Thursday, 16 January 2014 10:11

20130205 - BPRusia și America Latină vor deveni în următoarele două decenii noile vedete ale explorării și producției de petrol și gaze de șist, susține gigantul British Petroleum în raportul său World Energy Outlook 2035.

Potrivit corporației petroliere, până în 2035, Rusia va produce 800.000 de barili de petrol provenit din exploatarea formațiunilor de șist, în timp ce America de Sud contribui la rândul său cu alți 700.000 de barili zilnic la oferta globală de petrol.

La nivel global, până în 2035, susține BP, producția de petrol provenit din exploatarea formațiunilor de șist se va majora cu 5,7 milioane de barili pe zi față de actualul nivel înregistrat. Petrolul de șist va reprezenta 7% din oferta totală la nivel global, producția din SUA urmând a se majora la 4,5 milioane de barili pe zi (o treime din întreaga producție de petrol a Statelor Unite).

Companii precum Royal Dutch Shell sau Chevron deja explorează după petrol de șist în câmpul de la Bazhenov din Rusia și în cel de la Vaca Muerta, din Argentina. În ultimul său raport, și departamentul american pentru administrarea informației energetice suține că potențialul de petrol neconvențional al Rusiei este mai ridicat decât cel al Statelor Unite.

Gazele de șist, evoluție sub așteptări, cel puțin în Europa

În ceea ce privește gazele de șist, acestea vor avea o contribuție mai modestă decât se aștepta, de doar 6%, la cererea de gaze a Europei în anul 2035, în schimb continentul va deveni și mai dependent de importurile de gaze, a căror pondere va crește de la 66% în prezent la 84%, susține BP în același raport.

Economistul șef al BP, Christof Rühl, citat de Agerpres, a estimat că producția de gaze de șist și alte surse neconvenționale a Europei va ajunge la aproximativ 104 milioane metri cubi pe zi în 2035 în condițiile în care cererea europeană va fi de aproximativ 1,6 miliarde metri cubi pe zi. În plus, cererea pentru gaz în Europa va crește foarte lent, aproximativ 1% pe an, însă în același timp volumul gazelor produse în Europa va scădea cu aproape 1,4% pe an, ceea ce va face continentul și mai dependent de importuri. 

"Uniunea Europeană va fi nevoită să importe din ce în ce mai mult gaz și aceasta se va resimți în special în cazul importurilor prin conducte, care vor acoperi 51% din cererea totală în 2035 față de 37% în prezent", a apreciat Christof Rühl. 

SUA vor deveni al doilea exportator de GNL

În schimb, BP estimează că SUA vor putea să-și acopere singure necesitățile energetice în 2035, în condițiile în care producția de gaze și petrol de șist crește în ritm accelerat iar ritmul de creștere a cererii încetinește. Potrivit BP, grație revoluției gazelor de șist, SUA vor deveni un exportator net de gaze în 2017 iar în 2035 va fi al doilea mare exportator mondial de gaz natural lichefiat (GNL), în timp ce importurile sale petroliere se vor reduce la un milion de barili pe zi de la un vârf de 12 milioane de barili pe zi în 2005.

La nivel global, BP estimează că cererea de energie va crește cu 41% până în 2035 comparativ cu 2012, un ritm mai lent decât creșterea de 52% înregistrată în ultimele două decenii. Aproximativ 95% din această creștere a cererii se va datora economiilor emergente și mai mult de jumătate doar din partea Chinei și Indiei. 

De altfel, China va deveni cel mai mare importator de energie până în 2035, iar dependența de importuri va ajunge la 20% de la 15% în prezent. Potrivit BP, China va devansa SUA în calitate de cel mai mare consumator mondial de petrol până în 2027 și va deveni al doilea mare consumator mondial de gaze, după SUA, până în 2025.

 

Italienii de la Eni renunță la concesiunile de gaze de șist din Polonia, dintre giganții multinaționali doar Chevron mai speră

Category: Explorare si Productie
Creat în Wednesday, 15 January 2014 14:26

Polonia Talisman Energy gaze de sistGigantul energetic italian controlat de stat Eni va renunța la toate concesiunile de gaze de șist pe care le deține în Polonia din cauza structurii geologice extrem de incomode pentru explorare și exploatare a câmpurilor respective, dar și a legislației complicate și neclare, aceleași motive care au făcut ca și alte companii de petrol și gaze să renunțe la proiecte de dezvoltare de hidrocarburi neconvenționale din Polonia.

Problemele legate de gazele de șist din Polonia, țară care, în urmă cu câțiva ani, era declarată de către americani ca fiind cea mai promițătoare din Europa din acest punct de vedere, s-ar putea repercuta și în alte state UE care au planuri mari de dezvoltare a hidrocarburilor neconvenționale, inclusiv Marea Britanie, scrie Reuters.

Compania italiană Eni deținea trei licențe de explorare gaze de șist în nordul Poloniei. Într-o declarație pentru Reuters, ministerul polonez al Mediului precizează că două dintre cele trei licențe expiraseră deja, Eni neavând în plan reînnoirea lor. A treia licență expiră în 2018.

Trei surse din industrie spun însă că cei de la Eni vor renunța și la a treia licență, abandonând cu totul planurile legate de dezvoltarea gazelor de șist din Polonia.

Încă o lovitură

"Cei de la Eni își fac bagajele pentru a părăsi Polonia. Principalele motive sunt costurile, reglementările și structua geologică a câmpurilor de hidrocarburi", a declarat una din sursele citate.

O altă sursă a declarat că Eni va renunța la a treia licență de explorare înainte de explorarea acesteia, condițiile geologice fiind principalul motiv al acestei decizii. Cele trei surse au confirmat o știre anterioară a cotidianului polonez Puls Biznesu, potrivit căreia Eni se pregătește să renunțe cu totul la gazele de șist din Polonia.

Decizia companiei italiene constituie încă o lovitură grea pentru speranțele guvernului de la Varșovia de a-și reduce dependența de importurile de gaze din Rusia prin dezvoltarea producției interne de hidrocarburi neconvenționale.

Din Polonia s-au retras deja companii precum ExxonMobil, Marathon Oil și Talisman Energy, astfel că, în prezent, singura companie multinațională majoră de petrol și gaze care mai deține concesiuni de gaze de șist în Polonia este Chevron. Cei de la Chevron au semnat în decembrie anul trecut un acord cu compania de stat poloneză PGNiG pentru a derula în parteneriag lucrări de explorare pentru gaze de șist în sud-estul țării.

Proteste, corupție, netransparență și estimări umflate

Pe de altă parte, în noiembrie 2013, Chevron i-a dat în judecată pe protestatarii care ocupseră o concesiune de gaze de șist a companiei din estul Poloniei. Locuitorii din satul polonez Żurawlów au blocat activitatea companiei americane încă din 2012, împiedicându-i pe cei de la Chevron să înceapă lucrările de foraj.

Protestatarii susțineau că scopul lor este acela ca Chevron să fie obligată să respecte o lege în vigoare în Polonia, care pune în aplicare o directivă UE, potrivit căreia sunt interzise orice fel de activități economice în habitatele speciilor protejate de păsări, în timpul sezonului de împerechere. În replică, cei de la Chevron spuneau că localnicii le violează dreptul de a avea acces la concesiunea pe care au dobândit-o în mod legal.

În august anul trecut, procurorii polonezi au declanșat urmărirea penală pentru corupție împotriva a patru funcționari de stat și a trei oameni de afaceri, acuzați că au pus la punct o schemă infracțională prin care companiile interesate de resursele de gaze de șist ale Poloniei obțineau licențe de explorare și exploatare plătind mită.

Scandalul de corupție a survenit după ce, la finalul lunii iunie 2013, Curtea Europeană de Justiție a dat un verdict prin care a concluzionat că autoritățile de la Varșovia au încălcat legislația europeană acordând autorizații de punere în producție pentru gaze de șist fără organizarea în prealabil a unor licitații competitive transparente.

Guvernul din Polonia a acordat peste 100 de licențe de explorare pentru gaze de șist, sperând să devină un producător european de top de hidrocarburi neconvenționale și să-și reducă dependența energetică față de centralele bazate pe cărbune și de importurile scumpe de gaze naturale din Rusia. Însă până în prezent au fost forate mai puțin de 50 de sonde, întrucât condițiile de explorare de la fața locului s-au dovedit a fi mult mai dificile decât estimau inițial autoritățile și companiile interesate.

În plus, în 2012, estimările oficiale privind resursele de gaze de șist ale Poloniei au fost reduse drastic, la 346 – 768 miliarde de metri cubi, mult sub cifra avansată inițial de US Energy Information Administration, de 5,3 mii de miliarde de metri cubi.

Gaze de șist: Numărul de angajați din activitatea de explorare de petrol și gaze din SUA s-a majorat cu 55% în ultimii 5 ani

Category: Explorare si Productie
Creat în Tuesday, 14 January 2014 13:25

Oil jobsÎn timp ce economia globală, în special cea europeană, se chinuie să-și revină din recesiune, economia americană pare a suferi mult mai puțin de mahmureală. Și nu numai economia, în general, ci și angajații.

Principalul motiv: boom-ul înregistrat de industria de petrol și gaze, care a făcut ca SUA să devină în ultimele luni ale anului aproape "independente energetic". Producția de petrol și gaze, impulsionată de tehnologia fracturării hidraulice și de cea a forării pe orizontală, a explodat pur și simplu în ultimii ani, în timp ce importurile de hidrocarburi au atins minime istorice.

Însă există și un alt sector, extrem de important pentru economiștii care analizează perioadele de criză economică, cel al forței de muncă din explorare și producție, unde diferențele față de celelalte economii, dar și celelalte sectoare ale economiei americane, sunt evidente. 

Dacă în ianuarie 2007, înainte de declanșarea crizei financiare, în SUA erau angajate (total, mai puțin în sectorul agricol fermier) 137,161 milioane de persoane, număr ce a crescut ușor până la un nivel record de 138,056 milioane în ianuarie 2008, până în februarie 2010, efectele devastatoare ale Marii Recesiuni pe piața forței de muncă a dus la o pierdere de aproape 8 milioane de locuri de muncă. Adică o scădere cu 6% a ocupării forței de muncă, până la 129,32 milioane de locuri de muncă. 

De la începutul lui 2010, când a început revenirea economică, au fost create 7,5 milioane de noi locuri de muncă, însă numărul total al acestora este încă cu 284.000 sau 0,2% sub nivelul ocupării forței de muncă în ianuarie 2007.

În industria de petrol și gaze însă, numai în activitatea de explorare și producție și în industriile de servicii conexe, erau angajate, în decembrie 2013, 504 mii de persoane, cel mai mare număr raportat de la monitorizarea de către statistica americană a acestui sector începând cu 1990. Numai în explorare sunt angajate 190 de mii de persoane în SUA. Cifra de 504 mii de persoane este cu 55% mai ridicată decât cea înregistrată în ianuarie 2007, o cifră spectaculoasă mai ales dacă o comparăm cu sporul negativ de 0,2% înregistrat în crearea de locuri de muncă la nivelul întregii economii americane.

În ultimii doi ani, companiile de extracție de petrol și gaze din Statele Unite au creat în medie 44 de noi locuri de muncă în fiecare zi lucrătoare pentru operațiunile de extracție și 76 de noi locuri de muncă în fiecare zi, pentru activitățile de servicii de extracție. Cu alte cuvinte, industria de extracție de petrol și gaze din SUA a creat un nou loc de muncă la fiecare patru minute, remarcă profesorul american Mark J. Perry, de la Universitatea din Michigan.

Numărul total de angajați din întregul sector, upstream și downstream, este însă unul mult mai mare, numai în benzinăriile americane fiind angajate în decembrie 2013, peste 865.000 de persoane.

Gaze de șist, lecție britanică pentru Ponta, Băsescu și Chevron: bani pentru primăriile și locuitorii din zonele de foraj

Category: Explorare si Productie
Creat în Monday, 13 January 2014 12:41

Chevron ONG-uri BUNConsiliile locale din Marea Britanie care vor accepta derularea de lucrări de explorare și exploatare a gazelor de șist în jurisdicțiile lor vor păstra la bugetele proprii 100% din veniturile rezultate din taxarea terenurilor pe care se forează. În prezent, banii proveniți din această taxă, colectată la nivel local, se împărțeau 50% - 50% între bugetele locale și bugetul central al Marii Britanii. În plus, comunitățile din zonele unde se va fora după gaze de șist vor primi direct de la companiile de petrol și gaze 100.000 de lire sterline pentru fiecare sondă de explorare forată, precum și 1% din veniturile rezultate din exploatare, rămânând să se stabilească modalitatea în care acești bani vor fi împărțiți de membrii respectivelor comunități.

Respectiva taxă locală este impusă asupra proprietăților utilizate în scop economic și comercial în Anglia și Țara Galilor, iar consiliile locale păstrează în prezent 50% din veniturile colectate, utilizându-le pentru finanțarea serviciilor publice locale.

Premierul britanic David Cameron a declarat, luni, că legislația în vigoare va fi modificată, astfel încât primăriile urmează să păstreze la bugetele locale toți banii colectați din taxarea terenurilor pe care se va fora după gaze de șist. Potrivit estimărilor guvernamentale, pentru un teren de dimensiuni tipice medii pe care se forează după gaze de șist, suma anuală colectată din această taxă locală s-ar ridica la circa 1,7 milioane de lire sterline.

Mai mult, potrivit lui Cameron, comunitățile din zonele unde se va fora după gaze de șist vor primi direct de la companii 100.000 de lire sterline pentru fiecare sondă de explorare forată, precum și 1% din veniturile rezultate din exploatare.

Industria de petrol și gaze din Marea Britanie interesată de dezvoltarea hidrocarburilor neconvenționale urmează să se consulte pentru a stabili modalitatea concretă în care acești bani vor fi împărțiți de membrii respectivelor comunități. O variantă luată în calcul este aceea în care proprietarii de terenuri pe care se forează, precum și cei care locuiesc în imediata apropiere a locațiilor de foraj, ar urma să primească direct bani, iar restul sumelor ar putea fi utilizate pentru investiții locale în elemente de infrastructură.

Potențial mare, proteste masive

Consiliile locale din Marea Britanie s-au confruntat cu reducerea masivă, din 2010 încoace, de către guvernul conservator – liber-democrat, a subvențiilor alocate de la centru, ca urmare a politicii de austeritate promovate de guvern, pentru reducerea deficitului bugetar. În consecință, orice sursă suplimentară de venituri constituie o mană cerească pentru primăriile britanice.

De altfel, structura asociativă a acestor consilii locale, Local Government Association (LGA), a anunțat că salută intenția lui Cameron ca pe un pas în direcția cea bună, adăugând însă că aceste măsuri nu sunt suficiente pentru a satisface comunitățile care urmează să fie afectate de forajul prin fracturare hidraulică după gaze de șist.

Pe de altă parte, organizațiile de protecția mediului, care se opun dezvoltării gazelor de șist în Marea Britanie, susțin că măsurile anunțate de premierul Cameron echivalează cu niște ''șpăgi'' date primăriilor și că situația dă naștere unui conflict de interese, întrucât consiliile locale care vor primi bani de pe urma gazelor de șist sunt aceleași care, în prealabil, trebuie să acorde o serie de autorizații companiilor de petrol și gaze care vor să foreze în jurisdicțiile respective.

Industria britanică a gazelor de șist se află încă în faza de explorare, însă companiile din domeniu consideră că Marea Britanie este una dintre locațiile cu cel mai mare potențial din Europa în privința resurselor de hidrocarburi neconvenționale.

Pentru guvernul central, gazele de șist constituie o opțiune strategică vitală, legată de independența energetică și, tocmai de aceea, executivul de la Londra face eforturi mari pentru a sprijini această industrie, în pofida numeroaselor și masivelor proteste împotriva fracturării hidraulice desfășurate în ultimii ani. Opoziția față de gazele de șist include nu doar organizații ecologiste, ci și numeroase comunități și autorități locale.

I-a trecut și lui Ponta prin cap

Anul trecut, premierul Victor Ponta declara că banii colectaţi din redevenţe vor fi împărţiţi între bugetul central şi bugetele locale, fără să mai fie vărsaţi integral în bugetul de stat, conform sistemului aplicat până în prezent.

"Eu sunt adeptul unui sistem care se aplică în multe ţări europene - Italia, de exemplu, am şi văzut legea şi e foarte bună - din redevenţele pe care le încasezi la bugetul central, nu doar pentru gaze, pentru cărbune de exemplu, să meargă și la autoritățile locale. Eu reprezint în Parlament de atâţia ani un judeţ, Gorj, care depinde aproape în totalitate de energia produsă pe cărbune. Acum, toată redevenţa merge în bugetul central şi cred că e o greşeală, pentru că, într-adevăr, autoritatea locală şi oamenii din zonă spun <eu ce câştig?>, cei din Prahova care exploatează petrol, la fel. Cred că trebuie să găsim în noua lege a redevenţelor o împărţire a veniturilor din redevenţe între bugetul central şi autoritatea locală. Eu această opinie o susţin şi am cerut să fie inclusă în noua lege a redevenţelor care trebuie adoptată în 2014", declara Ponta la postul B1 TV, în octombrie 2013.

El a precizat că această prevedere va fi inclusă în noua lege a redevenţelor, care trebuie aprobată anul acesta. Bugetul de stat încasează anual redevenţe miniere şi petroliere care se cifrează în jurul sumei de un miliard de lei.

Companiile care produc petrol şi gaze naturale plătesc în prezent redevenţe cuprinse 3,5% şi 13,5% din producţie, în funcţie de tipul zăcămintelor de hidrocarburi. Aceste niveluri ale redevenţelor au fost fixate în 2004 şi sunt valabile până în decembrie 2014 inclusiv, fiind stabilite prin contractul de privatizare a companiei Petrom cu grupul austriac OMV.

La începutul anului trecut, premierul Ponta a anunţat că Guvernul intenţionează să majoreze nivelul redevenţelor percepute producătorilor de petrol şi gaze mai devreme de anul 2015, precizând că va discuta pe această temă cu cu managerul general al OMV, proprietarul companiei Petrom.

Morcov pentru primari, dar și pentru localnici

Modificarea legislației în vigoare, în sensul împărțirii banilor colectați din redevențe petroliere între bugetul central și cele ale autorităților locale în raza cărora se desfășoară sau se vor desfășura lucrări de exploatare de resurse minerale, i-ar încuraja pe primarii din aceste zone în a duce muncă de lămurire cu localnicii care se opun, de exemplu, explorării și exploatării gazelor de șist, spunându-le că aceste activități aduc beneficii pe plan local, majorând încasările la bugetele locale.

În prezent, autoritățile centrale (Parlamentul și Guvernul, la care se adaugă o serie de agenții) au monopol total asupra politicilor legate de resursele naturale, primăriile în jurisdicția cărora se derulează lucrări de exploatare neavând nici un cuvânt de spus asupra acestei chestiuni, din punct de vedere juridic și neprimind nici un ban din redevențele plătite de companiile care operează respectivele perimetre.

Anul trecut, mai multe primării din județele Vaslui și Constanța, inclusiv dintre cele în a căror jurisdicție intră perimetre unde americanii de la Chevron vor să înceapă lucrările de explorare pentru hidrocarburi neconvenționale, au interzis, prin hotărâri de Consilii Locale, explorarea și exploatarea gazelor de șist prin metoda fracturării hidraulice.

În plus, la Pungești, în județul Vaslui, au avut loc anul trecut proteste masive față de intenția celor de la Chevron de a amplasa acolo prima sondă de explorare a gazelor de șist de pe teritoriul României.

Ponta coabitează mental cu Boc

Ideea este departe de a fi nouă, figurând, de exemplu, în programul de guvernare al guvernului Boc pentru perioada 2009-2012, unde unul dintre obiective fixate pentru sectorul energetic era "stimularea autorităţilor publice pentru valorificarea resurselor minerale, prin modificarea adecvată a legii minelor, prin împărţirea justă a redevenţei miniere între stat şi autorităţile locale".

La finalul anului 2011, guvernul Boc a anunțat că a decis prin ordonanţă de urgenţă, dublarea redevenţei pentru aur, platină şi argint, de la 4% la 8% din valoarea producţiei, şi majorarea redevenţei de la 4% la 6% pentru celelalte produse miniere, precum cărbunele şi apele minerale, o cotă de 20% din taxe urmând să fie cedată autorităţilor locale.

Astfel, documentul prevedea că o cotă de 20% din redevențele percepute titularilor de licenţe pentru activitatea de prospecţiune, explorare sau exploatare va fi cedată la bugetul local al unităţii administrativ-teritoriale pe raza căreia se află perimetrele cu resurse. În cele din urmă, ordonanța de urgență nu a mai fost adoptată.

În mai anul trecut, preşedintele Agenţiei Naționale pentru Resurse Minerale (ANRM), Gheorghe Duţu, a declarat că se vrea introducerea, în noua variantă de redevenţă, a unei cote-părți care să revină comunităţilor locale, acesta arătând că pe acele perimetre care aparţin comunităţilor locale se desfasoară activităţi, iar toţi operatorii vor utiliza infrastructură locală.

Chevron România: schimbări la vârf şi numirea PwC ca auditor. Compania a trecut de la srl la S.A.

Category: Explorare si Productie
Creat în Monday, 13 January 2014 11:22

Chevron RomaniaChevron România şi-a numit un nou administrator precum şi un preşedinte al consiliului de administraţie. De asemenea, compania a numit PricewaterhouseCoopers Audit drept auditor al firmei pe o perioadă de un an, adică până în luna decembrie, se arată într-o hotărâre recentă a Chevron România.

Alegerea PwC nu este neapărat o surpriză dacă avem în vedere că multe companii mari din Vest aleg frecvent să lucreze cu aceeaşi auditori şi în România sau în alte ţări unde activează. Or, în portofoliul marii firme din Big Four figurează pe lângă companii precum ExxonMobil, Pemex sau Saudi Aramco şi compania Chevron Texaco.

O altă mutare importantă este aceea că Chevron România şi-a schimbat forma juridică din societate cu răspundere limitată în societate pe acţiuni. Asta înseamnă, printre altele, că firma are acum, cel puţin formal, mai multe posibilităţi de dezvoltare, se poate lista la Bursă, poate atrage capital de pe piaţa financiară sau prin emiterea de obligaţiuni. De asemenea, măcar prin prisma acestui fapt, compania are un acces mai facil la creditare.

Noul administrator numit este un britanic, James Dillon Weichman iar preşedintele consiliului de administraţie a fost numit Andrew Crawford.

Acţionarii companiei care vrea să caute gaze de şist în România sunt Texaco Overseas Holdings Inc cu 55% din acţiuni şi Chevron Global Energy Inc cu 45%. Asta după ce anul trecut atât fostul directorul general al Chevron România SRL, Cristian Căciulescu, cât şi soţia acestuia, Delia Căciulescu, care ocupa funcţia de director financiar, au fost… demisionaţi. Cu acea ocazie, Căciulescu şi-a vândut participaţia de 20% din firmă cu circa 1,1 milioane de dolari către Chevron Global Energy Inc., care deţinea atunci 25% din firma din Romania, astfel că Chevron Global Energy are în prezent 45% din acţiuni.

Chevron a primit licenţe pentru a face lucrări de explorare în trei zone pe uscat situate în regiunea Constanţa - perimetrele 17, 18 şi 19, mai precis, în apropierea unor localităţi precum Costineşti, Adamclisi şi Vama Veche.

În 3 octombrie 2013, Chevron a obţinut autorizaţie de construire pentru amplasarea în judeţul Vaslui a primei sonde de explorare a gazelor de şist în România, după ce compania a primit toate avizele necesare de la autorităţi pentru prospectarea solului în perimetrul de la Siliştea.

Pe de altă parte, trei consilii locale din judeţul Vaslui au avut cel puţin temporar câştig de cauză la tribunalul judeţean în procesele cu Prefectura Vaslui, instanţa hotârând că deciziile acestora de interzicere a explorării şi exploatării gazelor de şist în jurisdicţiile respective sunt legale. Nici una dintre aceste decizii judecătoreşti nu este definitivă.

 

Gaze de șist: UE va emite doar "recomandări", nu reglementări stricte pentru dezvoltarea hidrocarburilor neconvenționale

Category: Explorare si Productie
Creat în Sunday, 12 January 2014 22:50

Proprietari fracking bani redeventeExplorarea și exploatarea zăcămintelor de gaze de șist se va putea face în UE doar cu condiția respectării anumitoe condiții, cum ar fi publicarea în mod transparent a substanțelor chimice utilizate la fracturarea hidraulică și luarea de măsuri privind prevenirea contaminării surselor de apă ca urmare a lucrărilor de extracție. Însă va fi vorba exclusiv despre recomandări în acest sens care vor fi adoptate de Comisia Europeană, nu de norme cuprinse într-o directivă europeană cu caracter obligatoriu. Asta ca urmare a lobby-ului intens exercitat în acest sens de marile companii petroliere, dar și de unele state membre UE, cum ar fi Marea Britanie, premierul David Cameron trimițând chiar o scrisoare în acest sens Comisiei Europene.

Măsurile menționate mai sus sunt incluse într-un document al Comisiei Europene, consultat de Reuters.

Printre recomandările vizate de Comisia Europeană se mai numără chestiuni legate de evaluarea impactului asupra mediului al proiectelor de dezvoltare a zăcămintelor de gaze de șist, precum și de reducerea la minimum a arderilor de gaze de sondă și a cantităților de metan emise în atmosferă.

Se așteaptă ca acest set de recomandări să fie făcut public de către Executivul european către finalul lunii ianuarie, ca parte a pachetului legislativ privind politica europeană în domeniul energiei și schimbărilor climatice până în anul 2030.

Nu s-ar reduce dependența de importuri

Documentul consultat de Reuters mai menționează că gazele de șist ar putea juca un rol important în Europa ca alternativă la producția de energie electrică pe bază de cărbune, un combustibil de două ori mai polunat decât gazele, precum și pentru reducerea dependenței de importurile de gaze din Rusia.

Deși mai mici decât cele practicate în Asia, prețurile europene la gaze naturale sunt de trei până la patru ori mai mari decât cele din Statele Unite, ceea ce pune presiune pe industriile intens consumatoare de electricitate, cum ar fi cea a aluminiului sau industria chimică, se arată în documentul Comisiei.

Totodată, documentul reia comentarii anterioare ale Executivului european, potrivit cărora dezvoltarea gazelor de șist va avea un impact mult mai limitat în Europa, din cauza opoziției publice mult mai pronunțate decât în Statele Unite, dar și a diferențelor de structură geologică dintre cele două continente.

"În cel mai bun caz, gazele de șist ar putea ajuta la menținerea la un nivel stabil a dependenței UE de gazele de import, dependență care în prezent se apropie de 70%", se afirmă în documentul citat.

Parlamentul European vroia norme obligatorii

În ultima parte a lunii decembrie a anului trecut, guvernele statelor membre UE s-au înțeles asupra unui proiect de acord privind reglementarea evaluării impactului asupra mediului al proiectelor de dezvoltare de resurse de petrol și gaze, eliminând menționarea separată și explicită a gazelor de șist, care anterior se dovedise a fi un obstacol în calea înțelegerii.

De asemenea, s-a ajuns la o înțelegere privind faptul că autoritățile europene vor emite exclusiv recomandări privind un set de bune practici pentru dezvoltatorii de hidrocarburi neconvenționale, nu și legislație obligatorie.

Asta însă după ce, în octombrie 2013, Parlamentul European a dat un prim vot pozitiv asupra unei propuneri de reglementare la nivel european prin care se înăspreau cerințele privind evaluările de mediu pentru proiectele de dezvoltare de hidrocarburi neconvenționale prin fracturare hidraulică.

Mai precis, se prevedea obligația de a se efectua o procedură completă, mai detaliată și complexă, de evaluare a impactului asupra mediului al proiectelor privind gazele de șist încă din etapa inițială de explorare, și nu doar în cea de exploatare, așa cum prevede legislația europeană de mediu în vigoare. Aceleași reguli mai dure ar fi urmat să se aplice și în cazul proiectelor legate de petrol sau cărbune, în cazul în care se folosește fracturarea hidraulică.

Ce mai conținea legislația inițială

Mai mult, evaluarea completă de mediu ar fi urmat să fie solicitată și pentru proiectele de gaze de șist care prevăd extragerea a mai puțin de 500.000 de metri cubi pe zi, care sunt exceptate în prezent de la această obligație, în condițiile în care cele mai multe proiecte de acest tip din Europa au estimări de producție zilnică sub respectivul prag.

În plus, se stabileau condiții mai dure privind despăgubirile și obligațiile de refacere în caz de daune de mediu și se instituiau reguli mai stricte pentru evitarea intrării în conflict de interese a persoanelor și instituțiilor însărcinate cu efectuarea evaluărilor de mediu pentru respectivele proiecte.

Noile reguli prevedeau că proiectele de dezvoltare de zăcăminte de hidrocarburi neconvenționale, precum și cele de infrastructură, trebuie să parcurgă proceduri de audit complexe, care să stabilească efectele directe și indirecte semnificative ale acestora asupra sănătății persoanelor, asupra florei, faunei și ecosistemelor, precum și a solului, apei și climei.

Legislația în vigoare prevede evaluări ale impactului asupra mediului, însă doar înainte de faza de exploatare. Propunerea votată în octombrie 2013 de către Parlamentul European prevedea însă un studiu complet de impact efectuat înainte de explorare, dat fiind că fracturarea hidraulică este deseori utilizată pentru a evalua potențialul comercial al zăcămintelor vizate.

Industria de petrol și gaze protestase

Nu în ultimul rând, se prevedeau măsuri de prevenire a conflictelor între interesele companiilor de petrol și gaze și cele ale persoanelor și instituțiilor care efectuează respectivele evaluări. Pe lângă calificare și experiență, auditorilor urma să li se ceară să dea dovadă de obiectivitate științifică, menținându-și independența atât față de companii, cât și față de înseși autoritățile de stat. De asemenea, orice proiect de dezvoltare a hidrocarburilor neconvenționale ar fi urmat să fie supus consultărilor publice, în deplină transparență.

Previzibil, industria de petrol și gaze s-a declarat atunci nemulțumită de noile reglementări.

„Acestea solicită studii de mediu complexe și de durată, efectuate într-o fază extrem de timpurie a etapei de explorare. Auditurile vor submina demersurile de dezvoltare a producției europene de hidrocarburi, fără să aducă nici un fel de beneficii suplimentare în ceea ce privește protecția mediului”, a declarat atunci directorul pentru afaceri europene al International Association of Oil & Gas Producers, cea mai puternică organizație de lobby a industriei, din care fac parte și giganții Chevron și ExxonMobil.

 

CEO-ul Exxon: SUA vor deveni independente energetic până în 2020. Potențialul gazelor de șist din China, superior celui american

Category: Batalia pe Resurse
Creat în Thursday, 09 January 2014 11:57

usoil1-600x430Nu numai românii visează la independența energetică, ci și americanii. Și nu orice american, ci chiar CEO-ul celei mari companii petroliere din lume, Exxon Mobil, Rex Tillerson.

Acesta susține că visul american de obținere a independenței energetice va deveni o realitate până în 2020.

"Cred că este realist să estimăm că Statele Unite ar putea deveni independente energetic până la sfârșitul acestui deceniu", a declarat Tillerson. "Suntem deja cel mai mare producător de gaze naturale din lume, iar anul trecut, producția de țiței a înregistrat niveluri record, nemaiîntâlnite din 1980", susține CEO-ul Exxon, citat de CNBC.

Potrivit Agenției Internaționale pentru Energie, până în 2016, SUA va depăși nivelul de producție al Arabiei Saudite, urmând a deveni cel mai mare producător de petrol din lume, ca urmare a boom-ului înregistrat în producția de petrol de șist.

În octombrie 2013, producția internă de țiței din SUA au depășit importurile, pentru prima dată în aproape două decenii.

Potențialul de șist al Chinei, mai mare decât cel al SUA

De revoluția tehnologiei de exploatare a șisturilor ar putea beneficia, potrivit lui Tillerson, nu numai SUA, ci și China. 

Potrivit CEO-ului Exxon, rezervele de șist din China ar putea fi chiar mai mari decât cele ale Statelor Unite, ănsă geologia mai complicată a statului asiatic ridică o serie de provocări.

"Potrivit oricărei evaluări geologice, rezervele de șitst ale Chinei sunt mai mari decât cele ale SUA. Cu toate acestea, există o serie de caracteristici ale rezervelor Chinei de gaze de șist care fac exploatarea lor deosebit de dificilă", a spus CEO-ul Exxon.

"Cele mai multe dintre aceste formațiuni sunt îngropate mult mai adânc decât sunt în America. Multe dintre ele sunt în zone îndepărtate, care nu beneficiază de infrastructura necesară pentru a sprijini dezvoltarea lor, iar altele în zonele în care disponibilul de apă necesar lipsește cu desăvârșire" a adăugat Tillerson. Gazele de șist pot fi extrase prin procesul tehnologic cunoscut sub numele de fracturare hidraulică, proces ce necesită un volum ridicat de apă.

Exxon Mobil a încheiat un parteneriat cu o companie chineză de stat de petrol pentru a studia pentru a testa potențialul de șist în China. Cu toate acestea, Tillerson spune că activitatea firmei este în stadii incipiente de evaluare.

"Diverse companii (occidentale) colaborează cu corporații publice petroliere chineze pentru a realiza potențialul productiv al rezervelor de hidrocarburi de șist al Chinei, pentru a calcula costurile la care acestea pot fi exploatate și a estima ce infrastructura este necesară în acest sens", a explicat Tillerson.

SUA au devansat Arabia Saudită la producția de produse petroliere

Dacă se iau în calcul toate produsele petroliere, SUA s-a situat în septembrie 2013 pentru a 11-a lună consecutivă, începând din noiembrie 2012, pe primul loc în topul global al producției. Producția totală de petrol (țiței și alte produse petroliere lichide, cum ar fi gazele naturale lichefiate și produsele petroliere rafinate), a SUA s-a situat în septembrie la 12,86 milioane de barili pe zi, depășind producția de petrol a Arabiei Saudite, de 12,03 milioane de barili pe zi. În perioada 2004-2008, înainte de declanșarea boom-ul de șist din SUA, Arabia Saudită producea în medie 20-30% mai mult petrol decât SUA.

Gaze de șist - Consumatorii, și nu investitorii, sunt adevărații câștigători ai revoluției tehnologice din SUA

Category: Batalia pe Resurse
Creat în Tuesday, 07 January 2014 14:38

shale-gasRevoluția tehnologiei expoatării hidrocarburilor de șist din Statele Unite ale Americii (SUA) a avut un beneficiar evident, consumatorul, însă ceilalți potențiali beneficiari, investitorii, au fost nevoiți să se mulțumească cu randamente modeste, la jumătatea celor oferite de piața de capital.

Cel puțin aceasta este concluzia unei analize făcute de Financial Times, axată exclusiv pe piața americană. Adevărul este însă că nu numai companiile de petrol și gaze americane au evoluat sub media piețelor bursiere, ci și cele europene, chinezești sau canadiene, precum Statoil sau Talisman, care au înregistrat în medie o evoluție cu 25 de puncte procentuală mai redusă decât indicele S&P 500.

Boom-ul gazelor de șist i-a îmbogățit pe cei care au fost suficient de inteligenți sau norocoși pentru a intra pe această piață încă de la începuturile ei. Și alți investitori, intrați mai târziu, dar care au pariat pe companii axate în special pe componenta de petrol a industriei, și nu cea de gaze, precum Continental Resources, EOG Resources, Pioneer, Concho, Cimarex, au beneficiat de pe urma revoluția tehnologiei fracturării hidraulice și a forării orizontale. Chiar și cei care au optat pentru companii cu activitate în exploatarea gazelor la costuri de producție extrem de reduse, precum Cabot și Range, și-au văzut banii investiți multiplicați peste nivelul mediei pieței.

Consumatorii, principalii beneficiari

Cu toate acestea, la nivel global, companiile din domeniul explorării și producției din SUA au făcut progrese spectaculoase în dezvoltarea producției, însă nu au reușit le transforme într-un nivel de profitabilitate stimulant pentru investitori.

Situația nu este însă una nouă. De obicei, de astfel de salturi în evoluția tehnologică beneficiază în primul rând consumatorii și, abia în al doilea rând investitorii. Astfel de salturi tehnologice implică externalități pozitive care cu greu pot fi internalizate de companii (cu costuri uriașe ce fac neatractivă internalizarea lor). În general ele conduc la o majorare a producției, care, dacă nu este dublată de o micșorare a costurilor de producție, au ca principal beneficiar consumatorul, prin micșorarea prețurilor, și nu producătorul sau investitorul, prin majorarea prețurilor acțiunilor respectivei companii.

Avans de 400% în primii 5 ani, de 16% în ultimii 5

Boom-ul exploatărilor care utilizează tehnologia fracturării hidraulice și cea a forării orizontale a fost inițiat în urmă cu un deceniu, după ce Devon Energy a achiziționat compania revoluționarului George P. Mitchell. Potrivit Financial Times, această perioadă poate fi împărțită în două. Prima, cea cuprinsă între 2002 și 2007, în care indicele de explorare și producție al S&P 500 s-a majorat cu 400%, față de media de creștere a indicelui S&P 500 de doar 27%.

Cea de-a doua perioadă, cea dintre 2008 și 2013, este marcată de o evoluție sub așteptări a indicelui de explorare și producție, de doar 16%, în timp ce indicele general S&P 500 a avansat cu 27%.

Industria, victima propriului succes

Explicația găsită de Financial Times este aceea că industria a fost victima propriului său succes. Oferta abundentă de gaze a condus la o scădere abruptă a prețurilor, care, chiar și în actuala tendință de revenire, cauzată de iarna extrem de dură din SUA, se află la un nivel de trei ori mai redus decât cel înregistrat în 2008.

Și prețul petrolului West Texas Intermediate (WTI - benchmark-ul pe piața americană) a rămas la un nivel relativ constant în ultimii trei ani ca urmare a majorării producției SUA. În absența acesteia, probabil că prețul internațional al petrolului s-ar fi majorat, ca urmare a evenimentelor din Libia, a problemelor cu care se confruntă Irak-ul și a embargoului impus Iranului.

Ca urmare a scăderii prețurilor, în special companiile care erau mai dependente de producția de gaze, și-au șubrezit pozițiile financiare. Chesapeake Energy și Encana, de exemplu, au fost nevoite să-și vândă din active și să-și reducă din cheltuielile de capital. Companiile care s-au concentrat pe producția de petrol au evoluat mult mai bine, însă și în cazul lor profitabilitatea a avut de suferit. Chiar și EOG, una dintre poveștile de succes ale industriei, a înregistrat o rată a rentabilității capitalului de doar 12% anul trecut. Exxon Mobil, cel mai performant membru al clubului producătorilor de petrol și gaze a reușit să obțină o rată a rentabilității capitalului de 24,5% în 2012.

Cheltuielile de capital, peste cash-flow-ul generat

Aceste rezultate au dat apă la moară criticilor tehnologiei de șist, care consideră că rentabilitățile reduse demonstrează faptul că aceasta este o nouă bulă, care se va sparge inevitabil. Cheltuielile de capital ale sectorului de explorare și producție sunt de ani buni mai mari de cash-flow-ul generat și au fost finanțate fie prin vânzări de active, fie prin emisiuni de obligațiuni sau prin îndatorare. Dacă aceste ultime canale de finanțare se vor închide, industria ar sucomba rapid, susțin criticii.

Totuși, acest pericol este departe de a fi iminent. Analiștii de la Bernstein Research consideră că raportul venituri/cheltuieli este încă unul confortabil, cheltuielile de capital fiind cu numai 1% mai mari decât cash-flow-ul generat în trimestrul al treilea al lui 2013.

Exxon, marele câștigător al bătăliei prețurilor?

Totuși, investitorii în noua tehnologie au motive de temere. Prețurile petrolului și gazelor se află în prezent sub o presiune ca urmare a estimărilor de majorare a producției în SUa și la nivel global. O reducere a acestora ar putea coduce la o înrăutățire a situației industriei de șist din SUA. Înrătățire de care ar putea profita, consideră Financial Times, gigantul american Exxon, care a ratat startul revoluției tehnologiei de șist. Dată fiind puterea financiară a acestuia, el ar putea achiziționa active și companii independente care ar urma să sufere în urma unei evoluții defavorabile a prețurilor.

Protecționismul SUA afectează profitabilitatea industriei

Ceea ce uită să precizeze Financial Times este faptul că situația din SUA este una specială, fiind rezultatul unei politici protecționiste care datează de decenii bune. Interdicțiile impuse în anii '70, din timpul embargoului impus statelor arabe, la exportul de petrol și gaze. Protecționismul comercial american, dublat de majorarea producției ca urmare a utilizării noii tehnologii, a făcut ca prețurile la gaze în special, dar și la petrol (WTI s-a tranzacționat anul trecut la un discount considerabil raportat la benchmark-ul european și internațional, Brent), din SUA să se micșoreze considerabil. Dacă SUA și-ar fi deschis piața exporturilor, de revoluția tehnologiei de șist ar fi beneficiat nu numai consumatorul american, ci și cel european sau asiatic. Iar reducerea prețurilor din SUA ar fi fost mai mică, ceea ce s-ar fi transpus în rentabilități mai ridicate pentru investitori.

În prezent, în Statele Unite se dă o bătălie politico-economică în vederea liberalizării exporturilor la petrol și gaze. De partea liberalizării se află industria de explorare și producție și adepții liberalismului economic. 

Împotriva liberalizării se pronunță în special politicienii, care se tem de efectele unei majorări a prețurilor la gaze, benzină și motorină, asupra propriilor șanse de realegere, dar și ecologiștii, care susțin că o profitabilitate mai ridicată implică noi investiții în această industrie pe care o consideră dușmanul public număru 1 al planetei.

Gaze de șist: Guvernul și Chevron au câștigat un proces la centru, dar au pierdut alte trei în teritoriu, la Vaslui

Category: Batalia pe Resurse
Creat în Monday, 06 January 2014 13:52

Chevron ONG-uri BUNCurtea de Apel București (CAB) a respins, pe 23 decembrie 2013, cererea formulată de un grup de ONG-uri privind anularea acordurilor petroliere semnate de statul român cu americanii de la Chevron vizând explorararea și exploatarea resurselor de gaze de șist de pe teritoriul României. Pe de altă parte, trei consilii locale din județul Vaslui au avut câștig de cauză la tribunalul județean în procesele cu Prefectura Vaslui, instanța hotârând că deciziile acestora de interzicere a explorării și exploatării gazelor de șist în jurisdicțiile respective sunt legale. Nici una dintre aceste decizii judecătorești nu este definitivă.

"Respinge acţiunea, în ceea ce o priveşte pe reclamanta Asociaţia Pro Vulcan, astfel cum a fost precizată, ca fiind formulată de o persoană fără capacitate procesuală de folosinţă. Respinge ca neîntemeiată acţiunea formulată de reclamantele Asociaţia România Dreaptă, Greenpeace CEE România, Asociaţia Salvaţi Bucureştiul şi Asociaţia Euro - Agora, astfel cum a fost precizată. Admite cererea de intervenţie în interes propriu a intervenientelor Chevron România Exploration and Production SRL şi Chevron România Holdings B.V. Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunţată în şedinţă publică, azi, 23.12.2013", se arată în decizia CAB.

Acțiunea în justiție a fost declanșată în iulie 2012 de către un grup de ONG-uri din care fac parte Asociația România Dreaptă, condusă de avocatul Gheorghe Piperea, Greenpeace România, Asociația Salvați Bucureștiul, condusă de Nicușor Dan, Asociația Euro-Agora și Asociația Pro-Vulcan. Pârâții sunt Guvernul României, Agenția Națională pentru Resurse Minerale (ANRM) și Chevron România Exploration and Production SRL.

Care sunt argumentele ONG-urilor

Cele cinci ONG-uri susțin că acordurile petroliere semnate de statul român cu Chevron încalcă Constituția, alte legi în vigoare în România și în Uniunea Europeană, ca și unele decizii ale CEDO, nefiind în interesul național.

În acest sens, acestea citează o recomandare a Parlamentului European, din 2011, privind interzicerea exploatării gazelor de șist prin fracturare hidraulică, recomandare făcută în urma unui studiu de impact al Direcției de Tematici și Politici Interne din cadrul Parlamentul European.

În octombrie anul trecut, reclamanții au depus la dosarul cauzei legea prin care Parlamentul francez a dispus, pe o perioadă nedeterminată, suspendarea tuturor licențelor de explorare şi exploatare a gazelor de şist în Franţa, inclusiv o decizie a Curţii Constituţionale franceze, care confirma că respectiva lege este constituţională.

"Am mai depus o hotărâre foarte recentă a Parlamentului European, care spune că trebuie să se modifice directiva pentru elaborarea raportului de mediu, special pentru gaze de şist, pentru că ele, nefiind incluse în dreptul european, în momentul în care s-a dat această directivă şi, odată cu acordul petrolier, ele puteau fi exploatate fără vreo mare constrângere", declara Nicuşor Dan în octombrie 2013.

Anularea acordului de concesiune dintre statul român și Chevron a fost cerută și de primăria comunei Limanu, de pe litoral, unde Chevron are concesiuni, dosarul fiind înregistrat la CAB pe 16 august 2012, iar următorul termen procesual este programat pentru data de 15 ianuarie.

De asemenea, cele 5 ONG-uri menționate mai sus au cerut în instanță și suspendarea acordurilor petroliere semnate de statul român cu Chevron. Procesul a ajuns pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție (ÎCCJ), următorul termen de judecată fiind fixat pe 23 ianuarie.

Victorie de etapă în Vaslui

Pe de altă parte, trei consilii locale din județul Vaslui au avut câștig de cauză la tribunalul județean în procesele cu Prefectura Vaslui, instanța hotârând că deciziile acestora de interzicere a explorării și exploatării gazelor de șist în jurisdicțiile respective sunt legale. Este vorba de consiliile locale din comunele Pogona, Alexandru Vlahuță și Suletea.

Tribunalul Vaslui a dat câştig de cauză unui număr de trei consilii locale, respectiv Alexandru Vlahuţă, Şuletea şi Pogana, care au interzis explorarea şi exploatarea gazelor de şist pe teritoriul comunelor, după ce hotărârile date de autorităţile în cauză au fost atacate în instanţă de către Prefectură.

Practic, magistraţii vasluieni au considerat legale hotărârile consiliilor locale pe motiv că resursele minerale "gaze de şist" nu au fost declarate de interes naţional în Legea Petrolului.

"Deşi Prefectura a învederat faptul că doar statul este singurul care poate avea în proprietate resursele, instanţa reţine că aceste resurse la care se face referire, respectiv gazele de şist, încă nu au fost identificate pe teritoriul comunei, nu se cunosc suprafeţele de teren care ar avea în subsolul lor aceste zăcăminte şi nici nu au fost declarate de interes naţional, aşa cum se prevede în Legea 213/1998, pentru ca singurul care poate dispune de ele să fie statul", se arată în motivarea instanţei de judecată.

În alte zece procese similare, în care au fost atacate în instanţă hotărârile de interzicere a explorării şi exploatării gazelor de şist, Prefectura Vaslui a câştigat în faţa consiliilor locale hotărârile fiind considerate ilegale. Înainte de a acţiona în instanţă consiliile locale, Prefectura Vaslui le-a explicat autorităţilor că zăcămintele din subsolul României sunt proprietate publică a statului, astfel încât consiliile locale nu pot decide asupra bogăţiilor subsolului.

"Potrivit Constituţiei României şi prevederilor Legii nr. 213/1998 privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia, bogăţiile de orice natură ale subsolului, în stare de zăcământ, fac obiectul exclusiv al proprietăţii publice a statului, şi nu al unităţilor administrativ-teritoriale. În aceste condiţii, prin adoptarea hotărârilor respective, de interzicere a explorării şi exploatării gazelor de şist, consiliile locale şi-au depăşit atribuţiile, având în vedere că acestea au putere de a hotărî exclusiv cu privire la bunurile ce aparţin domeniului public sau privat de interes local", se arata în motivarea Prefecturii Vaslui.

În 3 octombrie 2013, Chevron a obţinut autorizaţie de construire pentru amplasarea în judeţul Vaslui a primei sonde de explorare a gazelor de şist în România, după ce compania a primit toate avizele necesare de la autorităţi pentru prospectarea solului în perimetrul de la Siliştea.

 

Petrolul de şist, mai scump decât cel tradiţional, la costurile cu măsurile de siguranţă

Category: Batalia pe Resurse
Creat în Friday, 03 January 2014 11:58

petrol de sistPetrolul de şist, care se obţine la fel ca gazul de şist, prin forare orizontală şi fracturare hidraulică, pare a fi uneori mai inflamabil decât cel tradiţional, din câte avertizează Departamentul american al Transporturilor, citat de AFP. Asta înseamnă că, la cât de profitabilă economic se poate dovedi exploatarea acestuia, acest petrol uşor (light tight oil) trebuie însoţit de o degazeificare mai amplă decât formele de petrol tradiţionale, fapt care presupune costuri suplimentare.

Din 2007 începând, exploatarea gazelor de şist în SUA s-a accelerat în mod exponenţial, dar oleoducturi nu s-au prea construit în aceste regiuni, pentru că grupurile petroliere se bazează în continuare pe transportul pe şosea şi cu trenul.

Astfel că o agenţie americană responsabilă cu securitatea oleoducurilor şi a materialelor periculoase solicită testarea corectă, semnalarea şi clasificarea şi, când este necesar, degazeificarea suficientă a materialelor periculoase înainte de transportarea lor.

Într-o analiză recentă, PwC estima că impactul petrolului de şist la nivel global ar putea revoluţiona piaţa energetică mondială in urmatorii ani, contribuind la o scădere semnificativă a preţului petrolului, la cresterea PIB-ului mondial, precum şi la o schimbare geopolitică şi a modelelor de afaceri pentru companiile de petrol şi gaze.

În ceea ce priveşte ţările, cele mai avantajate de dezvoltarea petrolului de şist pot fi marii importatori de combustibil (de exemplu India şi Japonia), al căror PIB ar urma să crească, dar şi state precum Statele Unite, Germania sau Marea Britanie. Mai dezavantajaţi pot fi marii exportatori precum Rusia şi Orientul Mijlociu. Asta doar în cazul în care nu îşi vor dezvolta suficient propriile resurse de petrol de şist.

Gazprom a început să folosească fracturarea hidraulică în Banatul sârbesc

Category: Explorare si Productie
Creat în Monday, 23 December 2013 11:02

Acid NIS GazpromNIS, compania sârbă controlată de monopolul rusesc Gazprom, prin divizia petrolieră Gazprom Neft, a început să utilizeze tehnologia fracturării hidraulice cu spumă la câteva dintre câmpurile sale petroliere din Voivodina (Banatul sârbesc), în parteneriat cu americanii de la Halliburton, ca parte a programului de creștere a eficienței activităților de explorare și producție ale NIS Gazprom.

"Este cea mai modernă metodă utilizată în exploatarea zăcămintelor inaccesibile de hidrocarburi. Tehnologia respectă în totalitate standardele UE legate de protecția mediului", a anunțat NIS Gazprom.

Fracturarea hidraulică, utilizată mai ales la exploatarea gazelor și petrolului de șist, este procesul prin care se pompează la mare adâncime și cu mare presiune milioane de litri de apă sărată și nisip, amestecate cu un „cocktail” de substanțe chimice, ce are ca efect sfărâmarea rocilor subterane și eliberarea hidrocarburilor vizate.

În legătură cu această tehnologie există temeri că ar prezenta riscuri semnificative de mediu, cum ar fi cel legat de poluarea rezervelor subterane de apă sau de amplificarea activităților seismice.

Proiect-pilot

Implementarea programului de fracturare hidraulică cu spumă a fost dezvoltată de către divizia de cercetare a NIS, NIS Scientific and Technical Research Center, alături de specialiști din compania-mamă Gazprom Neft. Proiectul este unul pilot care, dacă se va dovedi de succes, va fi utilizat pe scară largă în activitățile de explorare și producție ale NIS Gazprom.

Valoarea proiectului-pilot este de circa 1 milion de euro și urmează să fie demarat până la finalul acestui an la un număr de cinci sonde ale companiei de pe teritoriul Serbiei, urmând a se pune accentul pe acele câmpuri unde zăcămintele de hidrocarburi sunt considerate a fi inaccesibile.

"Locațiile prioritare unde vom utilia fracturarea hidraulică vor fi câmpurile petroliere Turija North, Eremir și Martonos West, unde, din cauza presiunii reduse din straturi, este nevoie de tehnologii moderne, cum ar fi fracturarea hidraulică cu spumă", a declarat directorul departamentului de Inginerie Extractivă al NIS Gazprom, Slobodan Andjusic.

Toate cele trei locații se află în regiunea Voivodina din Serbia (Banatul sârbesc), la mică distanță de granița cu România.

Suspiciuni în vestul țării

În România, Gazprom deţine în prezent, prin intermediul NIS, şase perimetre petrolifere în România: patru în parteneriat cu canadienii de la East West Petroleum, unul în colaborare cu irlandezii de la Moesia Oil and Gas şi unul cu britanicii de la Zeta Petroleum. Acestea sunt situate în vestul țării, în județele Bihor și Timiș.

În noiembrie, Guvernul României a aprobat trei acorduri petroliere semnate între Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale (ANRM), în calitate de concedent, şi East West Petroleum Corp., în calitate de concesionar, în urma unei licitaţii care a avut loc în anul 2010.

Atunci, ANRM a transmis, legat de informaţiile privind posibile lucrări de explorare-exploatare a gazelor de şist în perimetrul Băile Felix, că acordul semnat cu compania East West Petroleum se referă doar la gaze naturale şi ţiţei.

"Resurse neconvenţionale, precum gazul de şist, nu fac obiectul acestui acord. Lucrările de explorare se vor realiza prin metodele tradiţionale resurselor convenţionale", precizează ANRM.

Precizările ANRM au fost transmise după ce atât presa centrală, cât şi cea locală din Oradea şi Timişoara, au scris că acordurile ar permite exploatarea eventualelor zăcăminte de gaze de şist de la Băile Felix, după ce pe plan local avuseseră deja loc o serie de manifestări anti-exploatare de gaze de şist.

Fracturare cu granule ceramice

Ingredientul activ utilizat de NIS Gazprom pentru fracturare hidraulică este propantul, constând în granule ceramice de dimensiuni identice, care este injectat cu mare presiune în straturile purtătoare de țiței. "Potrivit estimărilor curente, această tehnologie este absolut sigură din punct de vedere ecologic, iar utilizarea ei va permite eficientizarea operațiunilor la sonde care, altfel, ar fi intrat în conservare", a adăugat Andjusic.

Utilizarea tehnologiei fracturării hidraulice cu spumă permite minimizarea riscurilor de mediu în producția de țiței, susține compania. Conceptul tehnologic include pomparea unui amestec de spumă și gel în straturile purtătoare de petrol, având ca rezultat creșterea producției de țiței.

Utilizarea spumei în fracturarea hidraulică permite evitarea oricăror prejudicii asupra straturilor de roci, având totodată un efect pozitiv asupra eficienței producției, se arată în documentul citat. "Tehnologia și reactivii utilizați în astfel de operațiuni sunt sigure din punct de vedere al mediului", spun cei de la NIS Gazprom. 

 

Acordul de liber-schimb SUA-UE ar putea aduce petrol și gaze mai ieftine pentru europeni, dacă americanii renunță la protecționism

Category: Batalia pe Resurse
Creat în Tuesday, 17 December 2013 15:54

SUA export gaze naturaleNegociatorii Uniunii Europene îi vor presa pe partenerii lor de discuții americani, săptămâna aceasta, să accepte includerea exporturilor de produse energetice în textul pactului translatlantic de liber-schimb dintre cele două superputeri mondiale, care reprezintă cumulat jumătate din economia lumii. Un astfel de acord ar permite exporturile de petrol și gaze din SUA către Europa și ar putea reduce astfel semnificativ costurile cu energia ale industriei și populației din UE.

Este însă de așteptat ca americanii să nu cedeze ușor la acest capitol de negociere. Pe cât de puternic susțin americanii liberalizarea piețelor și dezvoltarea industriei extractive la alții, în propriul interes, pe atât de protecționiști și naționaliști se dovedesc ei a fi cu unele piețe interne considerate strategice, cum ar fi cea de petrol și gaze.

Aducerea în discuție a unor astfel de subiecte energetice, extrem de sensibile din punct de vedere politic peste Ocean, ar putea complica negocierile, deja suficient de ambițioase, pentru încheierea acordului de liber-schimb SUA-UE. Pe de altă parte, miza este uriașă pentru Europa, unde, de exemplu, prețurile la gaze naturale sunt în prezent de circa trei ori mai mari decât în Statele Unite.

SUA traversează o adevărată revoluție energetică, grație în primul rând avântului producției de hidrocarburi extrase din șisturi bituminoase. Pentru Europa, a importa petrol și gaze din Statele Unite ar putea reprezenta o modalitate mai simplă și mai rapidă de a-și reduce costurile energetice decât aceea de a depăși barierele geologice, sociale și de reglementare care stau în calea dezvoltării resurselor europene de gaze și petrol de șist.

Subiect tabu de trei decenii

Exporturile de gaze naturale ale SUA ar putea ajunge la 170 de milioane de metri cubi pe zi până la sfârșitul acestui deceniu, cantitate echivalentă cu jumătate din consumul zilnic al Marii Britanii pe perioada iernii, potrivit estimărilor Brookings Institute.

"Nu există nici un motiv pentru care gazele naturale produse în Statele Unite să fie rezervate exclusiv consumatorilor americani. Pentru noi, europenii, acesta este cel mai important aspect al acordului de liber-schimb cu SUA", a declarat un înalt oficial al UE, implicat în negocieri.

Problema este însă că, de aproape 30 de ani, autoritățile de la Washington interzic companiilor americane să exporte țiței produs pe plan intern. Interdicția a fost adoptată ca urmare a crizei din anii 70, când statele OPEC au stopat livrările de petrol către SUA iar americanii au fost nevoiți să-și asigure necesarul de consum bazându-se exclusiv pe resurse interne.

Și SUA e plină de "Ioan Nicolae"

Interdicția de a exporta gaze naturale este ceva mai "blândă" în SUA: guvernul american judecă de la caz la caz cererile companiilor care vor să exporte gaze naturale lichefiate și le acordă sau nu licențe în acest sens. Ca regulă generală, aceste licențe se acordă doar pentru exporturi în jurisdicții cu care SUA are încheiate acorduri bilaterale de liber-schimb, cum ar fi Canada.

Asta înseamnă că, în cazul semnării acordului comercial SUA-UE, producătorilor americani de gaze naturale le va fi mult mai ușor să obțină licențe de export pentru Europa. Perspectiva de a putea cumpăra gaze la prețuri competitive din Statele Unite ar întări semnificativ forța de negociere a statelor europene în raporturile cu Rusia, care își permite de ani de zile să impună prețuri mari consumatorilor din Europa, bazându-se pe poziția sa de furnizor dominant de gaze al Bătrânului Continent.

Politicienii americani nu sunt însă deloc entuziaști la perspectiva liberalizării exporturilor de hidrocarburi. Asta pentru că liberalizarea ar scumpi petrolul și gazele în interiorul SUA, prejudiciind astfel industriile americane intens consumatoare de energie, ceea ce i-ar costa pe politicieni atât voturi, cât și sprijin din partea corporațiilor respective. Este vorba în primul rând de giganții petrochimici, mari consumatori de gaze, precum Dow Chemicals, care vor, evident, să plătească cât mai puțin pentru acest combustibil, la fel ca, de exemplu, Ioan Nicolae (Interagro) în România.

Se poate și invers: lobby est-european la Washington

În context, trebuie amintit că unele state din Europa Centrală și de Est, precum Ungaria și Cehia, nu se grăbesc să își exploateze resursele interne de gaze de șist. În schimb, fac lobby la Washington pentru ca Statele Unite să-și liberalizeze exporturile de gaze naturale, fapt care ar spori concurența în Europa și ar mai slăbi din forța "diplomației gazeifere" a Rusiei pe Bătrânul Continent.

Astfel, recent, la o conferință organizată în capitala americană de Comisia pentru Energie a Camerei Reprezentanților SUA, delegații din Ungaria și Cehia au declarat că extinderea exporturilor americane de gaze naturale lichefiate ar aduce SUA în competiție directă cu Rusia, principala sursă de aprovizionare cu gaze a estului Europei, iar această intensificare a concurenței ar duce la scăderea prețurilor, în beneficiul consumatorilor.

"Avem nevoie de mai multă concurență pentru a avea prețuri accesibile la energie", a spus Anita Orban, ambasador responsabil cu probleme legate de securitate energetică pe lângă Ministerul Afacerilor Externe de la Budapesta.

Mai mult, Orban, alături de omologul său ceh, Vacláv Bartuska, a semnat un editorial în Washington Post, în care cei doi susțin că, pe lângă beneficiile economice ale liberalizării exporturilor americane de gaze naturale, o astfel de măsură ar reprezenta și o lovitură geostrategică, precum și un semn de recunoaștere a importanței colaborării strategice dintre SUA și aliații săi central și est europeni.

Economia bate politica sau invers?

Americanii susțin că sunt gata să includă produsele energetice, precum petrolul și gazele naturale, în textul acordului de liber-schimb cu UE, însă momentan nu este deloc clar în ce condiții. La lansarea negocierilor, în iulie, ambele părți s-au angajat să discute, ca subiect de negociere, și probleme referitoare la energie și materii prime.

Poziția UE ar putea fi sprijinită de către cei care ar avea cel mai mult de câștigat de pe urma eventualei liberalizări a exporturilor americane de petrol și gaze. Mari companii precum ExxonMobil, Chevron sau BP ar profita pe două planuri: și-ar spori sursele de venit exportând hidrocarburi în Europa și, în același timp, și-ar putea permite să vândă petrol și gaze în SUA la prețuri mai mari, ca urmare a reducerii ofertei interne, determinate de liberalizarea exporturilor.

Un posibil punct de blocaj în negocieri ar putea fi pretenția UE ca energia să reprezinte un capitol explicit separat în textul acordului de liber-schimb, care să slujească de model în negocieri similare purtate de europeni cu alte state și jurisdicții. Americanii ar prefera exprimări mai discrete, dat fiind că, în SUA, subiectul energiei este unul foarte sensibil din punct de vedere politic și cu multă încărcătură strategică.

Carburanți mai ieftini versus legislație de mediu mai puțin exigentă

Includerea cu succes a produselor energetice în textul acordului de liber-schimb dintre SUA și UE ar reprezenta o gură de oxigen și pentru rafinăriile europene, care ar căpăta astfel acces la țiței mai ieftin și ar putea să-și mai îmbunătățească marjele. Materie primă mai ieftină pentru rafinăriile europene ar putea însemna și prețuri mai reduse la carburanți pentru șoferii din Europa.

În această privință ar mai putea apărea o problemă, legată de legislația europeană de mediu. Aceasta impune etichetarea carburanților rezultați din țiței extras din nisipuri bituminoase, care este mai poluant decât cel convențional, întrucât este nevoie de un consum semnificativ de energie pentru separarea petrolului de nisipul din care provine. O bună parte din petrolul produs în SUA provine din acest tip de zăcăminte neconvenționale.

Surse europene susțin însă că reprezentanții UE la negocieri sunt gata să le ofere partenerilor americani o relaxare a legislației europene de mediu în această privință, ca monedă de schimb pentru liberalizarea exporturilor de petrol și gaze ale SUA.

Justiția ar putea căpăta acces la secretul de serviciu privind valoarea investițiilor Chevron de la Vama Veche

Category: Explorare si Productie
Creat în Monday, 02 December 2013 12:55

Chevron proceseCurtea de Apel București (CAB) a emis adrese către Guvern și Agenția Națională pentru Resurse Minerale (ANRM), solicitându-le să analizeze posibilitatea depunerii, la dosarul procesului prin care primăria Limanu cere anularea acordului petrolier dintre Chevron și Executiv privind perimetrul de la Vama Veche, a anexei conținând valoarea investițiilor programate ale Chevron pe respectivul perimetru, fără însă ca respectivele informații să fie făcute publice, întrucât reprezintă secrete de serviciu.

"Emiterea unei adrese către Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale, pentru a aprecia asupra posibilităţii depunerii la dosarul cauzei a Anexei 1- „Programul minim de lucrări pentru perimetrul EX – 18 Vama Veche „ aprobat prin HG nr. 188/2012 ce are caracter „secret de serviciu” cu privire la valoarea lucrărilor, prin anonimizarea acestora date", este soluția pronunțată de CAB la termenul din 20 noiembrie, unde s-a mai decis, la cererea primăriei Limanu, amânarea cauzei și stabilirea unui nou termen de judecată pentru data de 15 ianuarie 2014.

O soluție identică a fost pronunțată de CAB în ședința din 23 octombrie, când instanța a decis trimiterea unei adrese similare către Guvern, privind posibilitatea depunerii la dosar a anexei din acordul petrolier conținând valoarea investițiilor Chevron de la Vama Veche.

Acordul a fost desecretizat în aprilie 2012 și are caracter public, inclusiv Anexa conținând programul minim de lucrări, însă datele privind valoarea investițiilor nu au fost dezvăluite, fiind secrete de serviciu.

Dosarul procesului prin care primăria Limanu cere anularea acordului petrolier dintre statul român și Chevron a fost înregistrat la CAB în 16 august 2012.

Principalul argument al primăriei Limanu în procesul intentat pentru anularea acordului petrolier al statului român cu Chevron constă în rezultatele unui referendum local, desfășurat în decembrie 2012, unde peste 90% dintre participanți s-au pronunțat împotriva desfășurării de activități legate de gaze de șist pe teritoriul comunei.

Problema este însă că, la acel referendum, au participat doar 42% dintre cetățenii cu drept de vot, astfel încât nu a fost îndeplinit cvorumul legal. Primarul din Limanu susține însă că este gata să organizeze oricând încă un scrutin de acest tip, fiind sigur câ prezența la vot va fi semnificativ mai mare.

Și procesele prin care ONG-urile Asociația România Dreaptă, organizație a cetățenilor din Bârlad condusă de avocatul Gheorghe Piperea, Greenpeace România, Asociația Salvați Bucureștiul, condusă de Nicușor Dan, Asociația Euro-Agora și Asociația Pro-Vulcan cer suspendarea, respectiv anularea acordurilor petroliere dintre statul român și Chevron, au fost amânate.

Procesul de la Înalta Curte de Casație și Justiție (ÎCCJ), privind suspendarea acordurilor, a fost amânat pentru 23 ianuarie 2014, iar cel privind anularea acordurilor, de la CAB, pentru 18 decembrie 2013.

Cele cinci ONG-uri susțin că acordurile petroliere semnate de statul român cu Chevron încalcă Constituția, alte legi în vigoare în România și în Uniunea Europeană, ca și unele decizii ale CEDO, nefiind în interesul național.

Chevron reia lucrările la Pungești. Jandarmeria intervine în forță împotriva protestatarilor

Category: Batalia pe Resurse
Creat în Monday, 02 December 2013 11:38

Chevron ONG-uri BUNAproximativ 30 de persoane aflate în corturile din tabăra din Siliştea-Pungeşti au reclamat intervenţia în forţă a jandarmilor, luni dimineaţă, oamenii spunând că au fost ridicaţi din corturi şi urcaţi în dube, în timp ce pe drumul judeţean din zonă Jandarmeria a montat garduri, drumul find blocat în totalitate, transmite Mediafax.

Reprezentanţii Chevron au anunţat, luni dimineaţă, că la ora 7.00 au fost începute lucrările de amenajare a drumului de acces spre terenul concesionat de companie în zona localităţii Siliştea-Pungeşti din judeţul Vaslui, unde au ajuns mai multe utilaje.

Răzvan Mitroi, purtătorul de cuvânt al Chevron România, a declarat, pentru Mediafax, că la ora 7.00 compania a reluat lucrările în zona Siliştea şi că pe terenul concesionat acolo au sosit primele utilaje de la firma care va executa lucrările de amenajare a platformei unde ar urma să fie amplasată prima sondă de explorare a gazelor de şist.

"Chevron poate confirma că şi-a reluat operaţiunile în perimetrul Siliştea din judeţul Vaslui. Chevron intenţionează să realizeze exclusiv activităţi de explorare, folosind tehnologii convenţionale în perimetrul EV-2 (n.r. - Bârlad), conform permiselor pe care le-am obţinut la începutul lunii octombrie 2013. Prioritatea noastră este să desfăşurăm aceste activităţi într-un mod sigur şi responsabil faţă de mediul înconjurător, în baza acordurilor de mediu pe baza cărora operăm. Chevron îşi reiterează angajamentul de a avea relaţii constructive şi pozitive cu comunităţile unde îşi desfăşoară activitatea şi de a continua dialogul cu publicul interesat, comunităţile locale şi autorităţile despre proiectele sale", se menţionează într-un comunicat de presă al Chevron.

Utilajele Chevron au ajuns în zonă cu ajutorul Jandarmeriei, câteva zeci de localnici încercând să împiedice accesul utilajelor.

Localnicii care stau în tabără susţin că luni dimineaţă, în jurul orei 04.30, jandarmii au intervenit în forţă şi i-au urcat în dube pe unii dintre ei, oamenii spunând că, în total, au fost ridicate de către jandarmi 30 de persoane. O parte din protestatari susţin că au fost agresaţi de jandarmi şi că ar fi fost loviţi inclusiv cu bastoanele de către forţele de ordine.

Doi dintre protestatari au fost preluaţi de ambulanţe şi transportaţi la Spitalul Judeţean din Vaslui.

Potrivit reprezentanţilor Serviciului Judeţean de Ambulanţă, una dintre persoane - Costică Spiridon, fostul primar din Pungeşti din perioada 2000-2004 - a suferit o lipotimie în urm unui atac de panică, iar cel de al doilea protestatar transportat la spital - un bărbat de 42 de ani - a acuzat dureri în piept.

Purtătorul de cuvânt al Jandarmeriei Române, Irina Drăgan, a declarat că "misiunea jandarmilor este să asigure un climat de normalitate la Pungeşti" şi că în timpul deplasării jandarmilor în zonă aproximativ 100 de persoane au blocat drumul judeţean, şapte dintre acestea fiind ridicate şi duse la Poliţie.

"Peste 100 de persoane au blocat drumul judeţen şi au avut un comportament ostil, iar jandarmii au acţionat pentru deblocarea căii de acces. Şapte persoane au fost duse la Poliţia Vaslui. Este normal ca jandarmii să acţioneze pentru asigurarea ordinii şi liniştii publice, fiind o zonă specială", a afirmat Irina Drăgan.

Totodată, reprezentanţii Jandarmeriei spun că o maşină a instituţiei a fost avariată de protestatari.

"Pe timpul deplasării jandarmilor spre localitatea Siliştea, un grup de aproximativ 100 de persoane au blocat drumul judeţean din localitate, fiind necesară intervenţia jandarmilor în vederea deblocării căii de acces. Persoanele în cauză au avut un comportament ostil la adreasa forţelor de ordine, pe timpul acţiunii pentru deblocarea căii de acces un autovehicul al Jandarmeriei fiind avariat. Şapte persoane au fost conduse la sediul Poliţiei Judeţene Vaslui în vederea identificării acestora şi stabilirea condiţiilor în care s-au produs evenimentele în care aceştia au fost implicaţi. Activitatea Jandarmeriei se ve desfăşura în continuare în conformitate cu atribuţiile legale, cu respectarea drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti, acţionându-se totodată cu fermitate şi echidistanţă împotriva oricăror încălcări ale legii", se precizează într-un comunicat de presă transmis de Jandarmerie

În zona taberei de la Pungeşti sunt zeci de maşini ale Jandarmeriei, Poliţiei şi Ambulanţei, iar drumul judeţean este blocat cu garduri metalice, câteva zeci de localnici aflându-se lângă gardurile de protecţie şi huiduindu-i pe jandarmii care ies cu maşinile din perimetrul unde nu este permis accesul.

În 3 octombrie, Chevron a obţinut autorizaţie de construire pentru amplasarea în judeţul Vaslui a primei sonde de explorare a gazelor de şist în România, după ce compania a primit toate avizele necesare de la autorităţi pentru prospectarea solului în perimetrul de la Siliştea.

Aproximativ 500 de persoane au protestat, în 16 octombrie, în zona localităţii vasluiene Siliştea, comuna Pungeşti, unde compania Chevorn intenţionează să amplaseze prima sondă de explorare a gazelor de şist în judeţul Vaslui.

Localnicii au blocat atunci drumul judeţean Vaslui - Gârceni pentru a nu permite utilajelor firmei angajate de compania petrolieră să pătrundă în perimetrul luat în concesiune pentru amplasarea sondei de explorare. După protestele din octombrie, localnicii au amplasat corturi şi un vagon de dormit, unde o parte dintre ei stau şi pe timpul nopţii, zona fiind numită "tabără de rezistenţă de la Pungeşti".

Ulterior, reprezentanţii companiei Chevron şi-au retras specialiştii de pe suprafaţa de teren deţinută la Siliştea, fără ca aceştia să mai revină în zonă.

Tom Holst, managerul Chevron pentru România, a anunţat apoi că explorarea gazelor de şist de la Pungeşti se suspendă până când siguranţa angajaţilor firmei, a constructorilor şi a comunităţii va fi asigurată şi, totodată, până când se va înţelege că metodele folosite de către companie sunt cele mai bune.

În 27 noiembrie, aproximativ 200 de localnici din comuna vasluiană Pungeşti s-au adunat din nou în zona în care Chevron deţine terenul pe care ar urma să amplaseze prima sondă de explorare a gazelor de şist, oamenii spunând atunci că au recurs la acest gest după ce în zonă au văzut mai multe maşini ale Jandarmeriei.

Gaze de șist: stimularea cu propan lichid, o alternativă ecologică la metoda fracturării hidraulice?

Category: Explorare si Productie
Creat în Friday, 29 November 2013 11:45

Stimulare propan lichidMetoda stimulării non-inflamabile cu propan lichid a șisturilor bituminoase ce conțin resurse de hidrocarburi ar putea reprezenta o alternativă viabilă la aceea, controversată, a fracturării hidraulice, potrivit unui raport recent, publicat de Parlamentul Franței.

Oficiul pentru Evaluarea Alternativelor Științifice și Tehnologice din Parlamentul francez a elaborat un raport comprehensiv cu privire la stadiul de dezvoltare al diferitelor tehnologii care ar putea fi utilizate ca alternative la metoda fracturării hidraulice, pentru accesarea comercială a zăcămintelor de gaze și petrol de șist.

Concluzia raportului este că unele dintre aceste tehnologii alternative, cum ar fi, de exemplu, stimularea non-inflamabilă cu propan lichid, sunt deja suficient de dezvoltate pentru a fi în mod serios luate în considerare pentru utilizare comercială de către companiile de petrol și gaze.

Tehnologia este dezvoltată de către compania americană ecorpStim și utilizează propan, o componentă a gazului natural, pentru a elibera gazele și petrolul depozitate în formațiuni bituminoase.

Fracturarea hidraulică presupune, în schimb, consumul unor cantități imense de apă, prin pomparea cu mare presiune a acesteia, acesta fiind unul dintre cele mai criticate aspecte ale respectivei tehnologii.

În schimb, stimularea cu propan lichid, cunoscută și sub denumirea de fracturare non-hidraulică, presupune injectarea în subsol de propan amestecat cu nisip. Amestecul deschide fisuri de adâncime și permite eliberarea hidrocarburilor "captive" în roci.

Cei care sprijină această tehnologie susțin că ea nu necesită utilizarea nici unui fel de substanțe chimice nocive, care să pună în pericol integritatea mediului înconjurător sau sănătatea oamenilor. Mai mult, amestecul respectiv poate fi recuperat și reutilizat.

În plus, raportului Parlamentului francez subliniază că, recent, tehnologia stimulării cu propan lichid o modificare care elimină riscul de incendiu sau explozie, asociat de obicei cu stocarea sau transportul propanului.

Luna aceasta, revista Time a inclus tehnologia stimulării cu propan lichid în topul celor mai bune invenții din 2013, declarând că metoda are potențialul de "a schimba lumea" în ceea ce privește extracția de petrol și gaze.

Guvernul aprobă trei acorduri petroliere în Bihor, operator este NIS Gazprom. Rușii susțin că nu caută gaze de șist

Category: Explorare si Productie
Creat în Thursday, 28 November 2013 13:21

Gazprom BihorGuvernul a aprobat trei acorduri petroliere semnate între Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale, în calitate de concedent, şi East West Petroleum Corp., în calitate de concesionar, în urma unei licitaţii care a avut loc în anul 2010.

Între timp, Gazprom Neft, prin divizia sa NIS din Serbia, a cumpărat de la compania canadiană East West Petroleum o participaţie de 85% în fiecare din cele trei perimetre.

Acestea sunt situate în vestul ţării şi sunt denumite EX - 3 Băile Felix, EX - 7 Periam şi EX - 8 Biled.

Acordurile petroliere sunt de concesiune pentru explorare-dezvoltare-exploatare şi au intrat în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial, respectiv 22 noiembrie 2013. Anexa nu a fost publicată, fiind clasificată conform legii, întrucât conţine programul de investiţii convenit în urma negocierilor dintre ANRM şi companie.

East West Petroleum a câştigat dreptul de a explora şi exploata aceste perimetre în urma ultimei runde de concesiuni, organizate de ANRM în vara anului 2010. Atunci, ANRM a organizat o licitaţie internaţională pentru concesionarea a 30 de perimetre petrolifere, din care cinci în Marea Neagră.

În mai 2011, canadienii au anunţat că au semnat un acord prin care Gazprom Neft a preluat, prin intermediul NIS, 85% din aceste perimetre.

Potrivit Mediafax, Agenţia Naţională a Resurselor Minerale a transmis, legat de informaţiile privind posibile lucrări de explorare-exploatare a gazelor de şist în perimetrul Băile Felix, că acordul semnat cu compania East West Petroleum se referă doar la gaze naturale şi ţiţei.

"Resurse neconvenţionale, precum gazul de şist, nu fac obiectul acestui acord. Lucrările de explorare se vor realiza prin metodele tradiţionale resurselor convenţionale", precizează ANRM.

Precizările ANRM au fost transmise după ce atât presa centrală, cât şi cea locală din Oradea şi Timişoara a scris că acordurile ar permite exploatarea eventualelor zăcăminte de gaze de şist de la Băile Felix, după ce pe plan local au avut deja loc o serie de manifestări anti-exploatare de gaze de şist.

În urmă cu două săptămâni, Vadim Smirnov, şeful NIS România, a declarat într-un interviu pentru Agerpres, că societatea pe care o reprezintă deţine patru perimetre în parteneriat cu East West Petroleum în vestul ţării. Unul dintre acordurile petroliere fusese deja aprobat de Guvern, iar pentru restul era aşteptată aprobarea.

Smirnov a ţinut să sublinieze că Gazprom caută ţiţei convenţional în aceste perimetre, şi nu gaze de şist, aşa cum s-a vehiculat în ultima vreme în spaţiul public. El a punctat că Gazprom nu deţine licenţe pentru acest tip de activităţi şi nici tehnologia necesară pentru exploziile hidraulice care ar identifica eventuale gaze de şist în zonă.

'Niciodată n-am avut această intenţie, astfel de planuri, niciodată n-am discutat cu Guvernul această posibilitate, nici nu este prevăzut aşa ceva în licenţa pe care o avem', a arătat Smirnov.

Întrebat ce s-ar întâmpla dacă ar descoperi totuşi gaze de şist, el a răspuns: 'Nu se poate. Cu tehnologia pe care o folosim noi, nu se poate. Pentru că noi căutăm pungi de zăcăminte de petrol. Gazul de şist nu se află în pungi, iar noi nu facem explozii hidraulice, pentru că nu avem de ce. Dacă există pungi de ţiţei, o să aflăm cu tehnologia pe care o folosim. Deci e clar, noi vorbim de zăcăminte convenţionale, nu avem permis din partea Guvernului să facem altceva. În afară de asta, nici n-am avut intenţie, nici nu avem tehnologie. Dacă, peste cinci ani, Guvernul român va decide să se dezvolte şi această tehnologie, probabil o să participăm. Dar deocamdată nu facem aşa ceva nici în Serbia, nici în Rusia. De ce am face în România?'.

În plus, el a respins acuzaţiile celor care afirmă că Gazprom s-ar afla în spatele protestelor faţă de gazele de şist.

'Eu citesc cu uimire astfel de afirmaţii. Este interesant, dar nu corespunde cu realitatea. Este o logică foarte... ciudată, sincer vorbind. Dacă Gazprom a venit să dezvolte zăcăminte convenţionale şi avem piedici din cauza faptului că cineva afirmă că noi căutam gaze de şist înseamnă că am venit şi am organizat această campanie? Am citit şi eu cu uimire, vă spun...', a precizat oficialul NIS.

De asemenea, întrebat de ce crede că oamenii protestează faţă de gazele de şist, reprezentantul companiei petroliere a arătat: 'Pentru că e dreptul lor, România e ţară liberă, democratică, iar oamenii au posibilitatea să-şi exprime părerea. Unele ţări au gazele de şist în dezvoltare, altele nu au, dar asta n-are legătură cu Gazprom'.

În prezent, Gazprom deţine, prin intermediul NIS, şase perimetre petrolifere în România: patru în parteneriat cu canadienii de la East West Petroleum, unul în colaborare cu irlandezii de la Moesia Oil and Gas şi unul cu britanicii de la Zeta Petroleum.

Smirnov a mai spus că o primă sondă de explorare a relevat zăcăminte de ţiţei în care colaborează cu Zeta Petroleum, iar producţia de petrol ar putea începe anul viitor, dacă se va stabili că zăcământul este comercial.

El a explicat că sonda de explorare săpată acolo a identificat zăcăminte de ţiţei convenţional, dar nu şi gaze naturale.

Influența politicilor energetice asupra competitivității economiei, tema principala a Forumului Energetic de la Sopot

Category: Batalia pe Resurse
Creat în Tuesday, 26 November 2013 13:20

VIII-Forum-de-Energie-300x2502Europa Centrală și de Est a devenit în ultimul timp cea mai importantă regiune a UE din punct de vedere energetic. În această zonă au loc mai mute bătălii, de al căror rezultat depinde viitorul economiei europene, în special în ceea ce privește competitivitatea acesteia. În prezent, inclusiv marile companii germane se plâng de prețurile mari la energie din UE, prețuri menite a le distruge avantajul competitiv de care beneficiază, avantaj care face ca exporturile să contribuie cu peste 50% la formarea PIB-ului Germaniei.

Toate subiectele tabu din UE la ora actuală au însă susținători în Europa Centrală și de EST. Polonia s-a autoimpus drept principalul susținător al exploatării gazelor de șist. După refuzul Ucrainei de a semna acordul de liber schimb și cel politic cu UE, diversificarea producției și surselor de aprovizionare, în special cu gaze naturale, a devenit o temă și mai importantă pentru statele membre.

Acesta este motivul pentru care cea de-a VIII-a ediție a celui mai important conferință pe teme energetice din regiune, Forumul Energetic organizat la Sopot, în Polonia, între 16 și 18 decembrie este poate cea mai importantă de la lansarea acestuia. Tema din acest an este dedicată influenței politicii energetice europeană asupra competitivității economiei UE. În cadrul Forumului, participanții vor aprofiunda concluzia ultimei ediții, potrivit căreia, sectorul energetic european ar trebui să se diversifice pe mai multe paliere pentru ca economia UE să devină competitivă și să-și reducă dependența de exporturi.

Forumul va avea trei teme distincte: prima dedicată explorării, transportului și hidrocarburilor, cea de-a producției și distribuției de electricitate, iar cea de-a treia energiei regenerabile și politicilor climatice. La Forumul de la Sopot sunt așteptați aproximativ 500 de participanți din UE, Rusia, Ucraina și SUA. El va fi deschis de o dezbatere pe tema “Politica energetică a UE: în căutarea unui compromis”, la care vor participa oficiali guvernamentali ai statelor membre, oficiali ai UE și membri ai mediului de afaceri.

În timpul celor trei zile ale Forumului, vor fi organizate mai multe mese dezbateri pe diverse teme, precum ar fi “Consecințele europene, regionale și geopolitice ale liberalizării pieței gazelor naturale”, “Viitorul gazelor de șișt - o fereastră de oportunitate sau o simplă iluzie”, “Integrarea energiei regenerabile în sistemele naționale de energie”, “Cum se aliniază investițiile europene în infrastructură cu tentativa de construirea a unei piețe unice europene de energie?” sau “Energia nucleară și securitatea energetică: Oportunități și riscuri”.

Gaze de șist: Chevron îi dă în judecată pe protestatarii anti-fracturare hidraulică din Polonia

Category: Batalia pe Resurse
Creat în Tuesday, 12 November 2013 01:28

 Chevron PoloniaCompania Chevron a început o campanie de informare din poartă în poartă a locuitorilor din Pungeşti cu privire la ceea ce înseamnă explorarea gazelor de şist, după ce localnicii au blocat, în urmă cu aproape o lună, accesul utilajelor pe terenul deţinut de companie în comună. În Polonia, însă, unde proteste similare au blocat activitatea Chevron la concesiunea din jurisdicția satului Żurawlów încă de anul trecut, cei de la Chevron au trecut la măsuri radicale și agresive, dându-i în judecată pe protestatari

Chevron a decis, recent, să intenteze acțiune în justiție împotriva protestatarilor care ocupă o concesiune de gaze de șist a companiei din estul Poloniei. Locuitorii din satul polonez Żurawlów au blocat activitatea companiei americane încă de anul trecut, împiedicându-i pe cei de la Chevron să înceapă lucrările de foraj.

Protestatarii susțin că scopul lor este acela ca Chevron să fie obligată să respecte o lege în vigoare în Polonia, care pune în aplicare o directivă UE potrivit căreia sunt interzise orice fel de activități economice în habitatele speciilor protejate de păsări în timpul sezonului de împerechere. În replică, cei de la Chevron spun că localnicii le violează dreptul de a avea acces la concesiunea pe care au dobândit-o în mod legal.

"Respectăm dreptul la liberă exprimare, atâta timp cât este exercitat în mod legal. Considerăm că punctul de vedere al protestatarilor nu este împărtășit de majoritatea locuitorilor", se arată într-o declarație a subsidiarei Chevron din Polonia.

Localnicii vor să aibă un cuvânt de spus

Satul Żurawlów se află la 80 de kilometri sud-est de capitala regională Lublin și este una dintre cele patru locații din Polonia unde Chevron deține concesiuni de gaze de șist.

Protestele și blocada de la Żurawlów s-au declanșat anul trecut, imediat după ce Chevron a încercat să demareze lucrări de foraj. Localnicii spun că Chevron tratează concesiunea drept proprietate privată, în timp ce aceasta ar fi fost acordată în interes public, ceea ce înseamnă, în viziunea lor, că "toate activitățile din zonă trebuie derulate cu informarea și acceptul societății".

Sătenii spun că, deși Chevron deține legal concesiunea, nu a primit aprobări suplimentare necesare de la autoritățile locale decât pentru lucrări de prospecțiune seismică la Żurawlów. Americanii spun însă că au obținut toate autorizațiile cerute de legea poloneză.

Parcă special pentru a crea și mai multă confuzie în jurul subiectului, Ministerul Mediului de la Varșovia a afirmat, într-un răspuns oficial la o solicitare adresată de protestatari, că simpla adjudecare de către Chevron a concesiunii nu înseamnă că americanii primesc automat și autorizații de construcție pe terenurile respective, inclusiv pentru foraj de sonde.

Evaluarea de mediu nu este obligatorie

Localnicii se mai plâng că nu s-a făcut nici un fel de evaluare a impactului de mediu al activității Chevron. Potrivit legislației poloneze, autoritățile de stat decid în fiecare caz în parte dacă o astfel de evaluare este sau nu necesară.

"Gazele de șist reprezintă o imensă oportunitate pentru Polonia. Majoritatea chestiunilor care țin de protecția mediului sunt tratate extrem de emoțional, așa cum vedem că se întâmplă la Żurawlów, însă continuăm să mergem pe drumul nostru și să ne implementăm politicile", declara ministrul polonez al Mediului, Marcin Korolec.

În replică, Agnieszka Grzybek, de la Partidul Verzilor, susține că ministerul se comportă ca și cum ar reprezenta Chevron. "Guvernul vrea să interzică ONG-urile care nu au cel puțin un an vechime să participe la dezbaterile publice pe marginea gazelor de șist, ceea ce înseamnă că organizația localnicilor din Żurawlów nu poate participa la aceste dezbateri", spune ea.

Campanie de informare la Pungești

În România, după protestele desfășurate în urmă cu mai bine de o lună, Chevron a început o campanie de informare din poartă în poartă a locuitorilor din Pungeşti cu privire la ceea ce înseamnă explorarea gazelor de şist.

Aşa cum au anunţat imediat după sistarea activităţilor în localitatea vasluiană Pungeşti, reprezentanţii Chevron România au demarat o campanie de informare a tuturor locuitorilor din comună cu ceea ce înseamnă explorarea gazelor de şist, operaţiune care ar urma să se desfăşoare în extravilanul localităţii Siliştea, transmite Mediafax.

Derulată de o societatea specializată, campania se va desfăşura din poartă în poartă la toţi locuitorii din cele şapte sate ale comunei Pungeşti, însă fără a se cunoaşte perioada de desfăşurare a acesteia.

"Chevron îşi menţine angajamentul de a coopera îndeaproape cu comunităţile locale pentru a explica beneficiile gazelor naturale din argilite. Ca parte a acestui angajament, Chevron România desfăşoară sesiuni de informare în comunităţile locale pentru a răspunde preocupărilor cu privire la activităţile de explorare pe care intenţionează sa le conducă în judeţul Vaslui. Această acţiune este o continuare a activităţilor de informare pe care Chevron le-a desfaşurat în regiune începând cu luna februarie 2013", se arată într-un comunicat pus la dispoziţia Mediafax de către compania Chevron.

Locuitorii nu par prea convinși

Locuitorii din comuna Pungeşti nu s-au arătat prea încântaţi de campania de informare începută de Chevron, aceştia susţinând că nu au fost convinşi de faptul că operaţiunile de explorare nu afectează mediul.

"Au venit şi ne-au spus numai lucruri frumoase, însă nu ne-au convins că nu vom avea de suferit. De aceea, vrem să ne lase aşa cum suntem. Avem fântâni curate şi vrem aşa să rămână. Să se ducă acolo la ei, în America", a spus Anişoara Lavric.

Un alt localnic a mărturisit că-i este teamă că va rămâne fără apă în fântâni după ce vor fi extrase gazele.

"Acolo în pământ apa stă deasupra gazelor, iar dacă ei le vor extrage, atunci apa se va duce în adâncul pământului şi fântânile vor rămâne goale. De aceea, nu suntem de acord cu ceea se întâmplă. Nu ne conving ei cu această campanie", este de părere Dumitru Bolea.

Continuă războiul din instanță

Consilierii locali din Pungeşti au decis interzicerea explorării şi exploatării gazelor de şist la o zi după protestele care au avut loc la Siliştea, unde Chevron intenţiona să înceapă lucrările de amenajare a platformei pe care vrea să-şi amplaseze prima sondă de explorare a gazelor de şist din România.

Hotărârea a fost trimisă spre validare Prefecturii, însă instituţia a retrimis-o consilierilor din Pungeşti să o revoce, lucru care nu s-a întâmplat.

În luna iulie, Prefectura Vaslui a dat în judecată alte 11 consilii locale din judeţ pe aceeaşi temă, în nouă situaţii hotărârile de interzicere a explorării şi exploatare a gazelor de şist fiind anulate de instanţă. În alte două cazuri, procesele sunt încă pe rol, urmând ca magistraţii Tribunalului Vaslui să se pronunţe în cursul acestei luni, când sunt fixate termene de judecată.

 

Gaze de șist: Eșecul Shell demonstrează că și în petrol și gaze Small is Beautiful

Category: Explorare si Productie
Creat în Wednesday, 06 November 2013 11:36

729712-shale-gasIndustria de petrol și gaze este una în care se consideră de la sine înțeles că Big is Beautiful. Fiind o industrie care necesită investiții inițiale masive, iar procesul de producție debutează abia la câțiva ani de la începerea operațiunilor de explorare, își permit să intre pe această piață în general numai mari companii.

Eșecul înregistrat de Shell în explorarea gazelor de șist în SUA, contrazice această opinie comună, susține Wall Street Journal. Economiile de scală (integrarea pe orizontală și pe verticală a unei companii) sunt într-adevăr un punct forte al marilor companii, ca și accesul mult mai facil la finanțare.

O vastă echipă de tehnicieni, susținuți de un management centralizat cu o viziune unitară va găsi mult mai ușor finanțare va putea administra mai eficient proiecte gigant de 1-5 miliarde de dolari.

Primul sosit, primul servit

Nu și în domeniul gazelor de șist, se pare, unde avantajul primului intrat pe această piață este decisiv. Cei care au sosit mai târziu, din cauza birocratizării procesului de luare a deciziei în primul rând în cazul giganților din domeniu, se vor alege cu firimiturile. Conducerile marilor corporații petroliere au preferat explorării convenționale sau neconvenționale a onshore-ului din SUA, investiții masive în offshore sau în state din lumea a treia unde costurile de producție erau mult mai scăzute și puteau fi “negociate” cu baronii locali. Când au realizat potențialul gazelor de șist din SUA a fost prea târziu pentru unii.

Încetineala lor a deschis porți unor jucători mai mici, care au profitat de faptul că costurile de explorare în onshore sunt mult mai scăzute decât cele din offshore, eliminând avantajul competitiv reprezentat de economiile de scală al marilor corporații. În plus, în cazul gazelor de șist, trebuie forate mult mai multe puțuri decât în cazul proiectelor convenționale. Ceea ce transformă avantajul reprezentat de integrarea pe orizontală și pe verticală a unei companii într-un dezavantaj birocratic. Deciziile cele mai bune se iau în cazul forărilor pentru gaze de șist la fața locului, nu într-un birou la sediul central al corporației în care se întâlnesc și dezbat zeci de șefi de departamente.

Gazele de șist: productivitate mai redusă pe puț

Motivul pentru care sunt necesare mai multe forări ține de productivitatea puțurilor. Dacă în Angola de exemplu, producția este de apropae 14.000 de barili pe zi și scade cu o cincime în primii patru ani de operare, în cazul gazelor de șist, al câmpului Eagle Ford, ale cărui active vrea Shell să le lichideze în prezent, aceasta este de doar câteva sute de barili pe zi și scade cu mai mult de o treime în primii patru ani de operare.

Producție mai mare pe cap de angajat

Un alt dezavantaj al giganților de petrol și gaze în fața mult mai mobililor lor mici concurenți este eficiența, măsurată în producție pe cap de angajat. Shell, de exemplu, a produs doar 46.000 de barili echivalent petrol pe cap de angajat în 2012, în timp ce micii producători, ca EOG Resources, produc 65.000 baril echivalent petrol pe cap de angajat.

Un alt factor care arată eficiența mai mare a micilor companii este concurența la fața locului, rapiditatea de forare, de experimentare de noi tehnologii, evenimente micro, pe care o macrocompanie le administrează cu greu din cauza procesului birocratic centralizat. Acesta este motivul pentru care, Exxon Mobil, de exemplu, a preferat să nu absoarbă XTO Energy, compania de gaze de șist pe care a achiziționa-o în 2010, și să o trateze ca pe o divizie independentă.

Gaze de șist: Chevron se alătură Shell și semnează un contract de 10 miliarde de dolari cu Ucraina

Category: Explorare si Productie
Creat în Wednesday, 06 November 2013 09:27

Chevron RomaniaUcraina a decis să fure startul explorărilor de gaze de șist în Europa, urmând modelul Poloniei și semnând un contract în valoare de 10 miliarde de euro cu Chevron, unul dintre cele mai mari contracte semnate până acum pe Bătrânul Continent.

Prin această mișcare, cu un caracter mai mult geostrategic, Ucraina speră să atenueze dependența de gazul furnizat de Gazprom, cu care de altfel a avut în ultimul timp mai multe conflicte, care au culminat cu somația primită de guvernul ucrainean săptămâna trecută de a plăti o factură restantă de import de gaze din Rusia în valoare de aproape 900 de milioane de dolari.

Acesta este cel de-al doilea mare contract semnat de Ucraina, după cel parafat cu Royal Dutch Shell, contract care prevede ca Chevron să primescă drepturile de explorare și exploatare de hidrocarburi în două regiunile vestice din Ucraina. Se estimează că cele două regiuni dețin rezerve de gaz aproximativ 3 mii de miliarde de metri cubi, unul dintre cele mai mari din Europa.

Ucraina se visează exportator net

Președintele Ucrainei Viktor Ianukovici a declarat că acordul de Chevron, dublat de cel semnat cu Royal Dutch Shell în luna ianuarie, "ne va permite, până în 2020 să devenim independenți din punct de vedere al consumului de gaz, și, în cadrul unui scenariu optimist, Ucraina să devină un exportator net".

Tranzacția ar putea spori tensiunile cu Rusia, care au izbucnit  în urma deciziei ca Ucraina să semneze un acord comercial și unul de asociere politică cu Uniunea Europeană la sfârșitul acestei luni. Rusia a interzis importul de produse ucrainene, de la oțel la ciocolată, și a intensificat temporar controalele vamale la frontieră

În luna ianuarie, grupul anglo-olandez Shell a încheiat la rândul său un acord cu autorităţile de la Kiev, pentru explorarea şi exploatarea zăcământului Iuzivska, care ar urma să genereze investiţii de 10 miliarde de dolari.

Anul trecut, un consorţiu condus de Shell şi ExxonMobil a învins companiile concurente din Rusia într-o licitaţie pentru dezvoltarea zăcământului de petrol şi gaze Skifska, din Marea Neagră.

Ucraina, dependentă de importurile de energie, a plătit Rusiei 20 de miliarde de dolari în ultimii trei ani, pentru gaze naturale, şi susţine că autorităţile de la Moscova se folosesc de poziţia dominată a ţării pe această piaţă, pentru a impune preţuri exorbitante.

Analiștii sunt sceptici

Analiștii avertizează însă că speranțele de independență energetice ale Ucrainei ar putea fi exagerate.

"Aceste proiecte de explorare de gaze de șist și offshore ar putea să necesite o lungă perioadă de timp", a declarat Edward Chow, de la Centrul de la Washington pentru Studii Strategice și Internaționale. "Este posibil să dureze trei ani înainte de a ști că resursele estimate sunt reale. Explorarea și dezvoltarea necesită o perioadă de 3-5 ani, plus încă 5-10 până la declanșarea activității de producție efectivă”, susține acesta.

Țări precum Polonia și-au văzut estimările privind rezervele lor "neconvenționale" de gaz reduse abrupt după efectuarea forajelor de testare.

Potrivit administrației prezidențiale din Ucraina, producția anuală de gaze a celor două câmpuri care vor fi operate de Chevron ar putea ajunge la 8 mii de miliarde de metri cubi. Conform previziunilor guvernamentale, dacă se ia în calcul și viitoare producșție a câmpurilor operate de Shell, Ucraina ar putea produce pe o perioadă de cinci ani un volum suplimentar de gaze cuprins între 11 mii și 16 mii de miliarde de metri cubi de gaze.

Ucraina vrea să fure starul și la exploatarea zăcămintelor din Marea Neagră

Potrivit Financial Times, Kievul mai încearcă să atragă investitori, precum italienii de la Eni sau francezii de la EDF, ca parteneri pentru un proiect de explorare de hidrocarburi la Marea Neagră în largul coastei de est a Crimeei, și speră să semneze un acord în acest sens până la sfârșitul anului. Mykola Azarov, prim-ministru al Ucrainei, a declarat ca proiectul în valoare de 4 miliarde de dolari ar putea crește producția anuală de petrol a Ucrainei și producție echivalentă de gaze cu 2 milioane de tone în următorii ani.

Oficialii ucraineni speră, de asemenea, să încheie negocierile până la sfârșitul acestui an, cu consorțiu condus de ExxonMobil, din care face parte și Shell, pentru explorarea de hidrocarburi pe coasta de vest a Marii Negre.

Potrivit Wall Street Journal, care citează Administrația americană de Informație Energetică (EIA), Ucraina se situează pe locul patru în Europa în funcție de mărimea rezervelor de gaz de șist, cu un volum estimat la 1,2 mii de miliarde de metri Ukraine has Europe's fourth-largest shale gas reserves of about 1.2 trillion cubic meters, according to the U.S. Energy Information Administration.

Propunere șoc din partea CEO-ului ENI: Europa ar trebui să-și reevalueze relațiile cu Rusia

Category: Batalia pe Resurse
Creat în Monday, 04 November 2013 11:14

Eni-CEO-Paolo-Scaroni-2Partenerii tradiționali din domeniul energetic ai Europei, statele din Nordul Africii și Rusia, ar putea deveni pe termen mediu și lung, Texas-ul și Oklahoma Bătrânului Continent, aflat într-o criză de alimentare cu energie, motiv pentru care prețul acesteia este triplu față de cel de peste Ocean. Cel puțin așa consideră CEO-ul ENI, Paolo Scaroni, într-un editorial publicat de Financial Times.

În opinia sa, o reevaluare a relaților Europei cu partenerii săi tradiționali ar conduce la obținerea unui acces facil al companiilor care activează pe această piață la gaz ieftin și în cantități abundente, în timp ce producătorii ar putea beneficia de garanția unei piețe stabile și în continuă creștere.

Singura întrebare care se pune este, în opinia șefului ENI, cea referitoare la orizontul de timp în care Africa de Nord și Rusia vor putea deveni Texas-ul și Oklahoma Europei. Nu foarte curând, însă forțele gravitaționale par a încuraja acest curs al lucrurilor.

Gazele și electricitatea, mult mai ieftine în SUA

La ce forțe gravitaționale se referă Scaroni? În primul rând, la diferența de preț dintre SUA și Europa.  Datorită creșterii rapide a producției de gaze neconvenționale, companiile americane plătesc aproximativ 3,5 dolari per milionul de unități termice britanice(mBTU) pentru gazele lor naturale. Ceea ce reprezintă aproximativ o treime din ceea ce plătesc europeni. În ceea ce privește electricitatea, consumatorii europeni nu numai că sunt afectați de prețurile materiilor prime gaze relativ ridicate, dar au, de asemenea, de achitat și taxe menite a acoperi mai mult de 30 miliarde de euro pe an, reprezentând stimulentele acordate investițiilor în energii regenerabile. Drept urmare, electricitatea este în Europa de două ori mai scumpă decât în SUA.

Energia ieftină oferă Statelor Unite un avantaj competitiv imens. La acesta se adaugă alți factori, precum o piață calificată, flexibilă a muncii, avantaje fiscale și un mediu general de afaceri prietenos, care fac din SUA, dintre statele dezvoltate, principala atracție pentru investițiile industriale. Industriile mari consumatoare de energie, precum cele petrochimice sau de rafinare, au toate motivele de a se muta din Europa în SUA. Cererea europeană de gaze naturale este deja în scădere cu 15% față de nivelul înregistrat în 2008.

Europa poluează la fel de mult în pofida celor 30 de miliarde de euro smulse anual contribuabililor

În plus, legea consecințelor neintenționate și-a spus cuvântul. În pofida declarațiilor și reglementărilor ecologiste ale oficialilor europeni, producția de energie de pe Bătrânul Continent a devenit din ce în ce mai “murdară”. Motivul: gazul ieftin, mai curat, este concentrat în producție din SUA, care exportă producția de materie primă alternativă, cărbunele, în Europa, la prețuri competitive. Ceea ce a cauzat o deteriorare a mixului energetic al Europei: producția de energie electrică din gaze a scăzut cu 25 la sută între 2010 și 2012, în timp ce producția de energie pe bază de cărbune a crescut cu 10 la sută. Paradoxul este că creșterea emisiilor de carbon cauzate de cărbune a anihilat beneficiile investițiilor în energiile regenerabile și reducerii activității economice din ultimii cinci ani. Cu alte cuvinte, contribuabilii europeni au achitat 30 de miliarde de euro anual subvenții pentru industriile regenerabile absolut degeaba!

Importul de gaze din SUA nu e o soluție

O soluție alternativă reevaluării relațiilor cu partenerii tradiționali ar fi importul de gaze din SUA, consideră CEO-ul ENI. Însă acesta ar trebui lichefiat, transportat și regazificat, ceea ce ar dubla prețul său de export. Iar noul preț nu ar fi suficient a reduce prețurile pe Bătrânul Continent de la nivelul actual de aproximativ 11-12 dolari pe mBTU la 8-9 dolari, ca să nu mai vorbim de o reducere la actualul nivel de preț din SUA, de 3,5 dolari pe mBTU.

Gazele de șist ar produce locuri de muncă și bunăstare

CEO-ul ENI propune și o analiză mai atentă a potențialului gazelor de șist în Europa. Însă exploatarea acestuia necesită un consens public, iar în prezent exist ă o opoziție evidentă în acest sens, mai ales în Vestul Europei. Opoziția este de înțeles, consideră Scaroni, tehnologia folosită fiind controversată și puțin explicată publicului, iar continent dens populat. Însă dacă Europa se gândește serios la bunăstare și la crearea de noi locuri de muncă, potențialul de gaze de șist trebui exploatat.

Însă CEO-ul ENI avansează o altă alternativă, mai radicală, cel puțin din punct de vedere geostrategic: reevaluarea relațiilor cu Rusia. Rusia furnizează 25% din gazul utilizat pe Bătrânul Continent. Pe partea de costuri, exploatarea de gaze convenționale în Rusia (dar și în Algeria și Norvegia) este mai ieftină decât cea de gaze de șist din SUA. Iar dacă rușii vor continua să ceară un preț prea mare pentru gazul lor, tot ce vor reuși să-și distrugă propria piață, să-și falimenteze cei, mai fideli clienți. Pentru că industriile vor emigra pe capete peste Atlantic. Iar dacă acest lucru se întâmplă, tinerii europeni rămân fără slujbe, iar cei ruși fără veniturile din vânzarea gazelor.

Chevron raportează rezultate sub așteptări, din cauza creșterii cheltuielilor de capital și a prăbușirii marjelor de rafinare

Category: Contabilitate si Fiscalitate
Creat în Monday, 04 November 2013 00:20

Chevron rezultateNivelul foarte slab al marjelor de rafinare a dus la scăderea surprinzătoare a profitului Chevron Corp în al treilea trimestru al acestui an, iar compania și-a ratat țintele de producție de petrol și gaze, în condițiile în care cheltuielile Chevron s-au majorat semnificativ.

Cheltuielile de capital ale Chevron au fost mai mari decât nivelul bugetat inițial de către companiue, iar producția nu s-a ridicat la nivelul așteptărilor în perioada iulie-septembrie 2013. Compania americană a pus acest din urmă lucru pe seama încetinirii exporturilor de gaze naturale de la concesiunile din Angola, precum și a daunelor produse de o furtună la un terminal de import de gaze al unui client Chevron din Thailanda.

Chevron speră ca prețurile internaționale la țiței să aibă o revenire în ultimul trimestru al acestui an, fapt care le-ar permite americanilor să își atingă ținta de producție pe 2013 în proporție de 98-99%, respectiv să ajungă la un nivel mediu de 2,65 milioane de barili pe zi.

Pe partea de operațiuni downstream, toate rafinăriile din Statele Unite s-au confruntat anul acesta cu o amplă reducere a diferenței favorabile de preț dintre țițeiul produs în SUA și cel de pe alte piețe. Acest lucru și-a pus amprenta și pe rezultatele financiare ale altor giganți petrolieri, cum ar fi ExxonMobil Corp, care a raportat profit în scădere în pofida creșterii producției de petrol și gaze.

Directorul financiar al Chevron, Pat Yarrington, a încercat să îi liniștească pe investitori, declarând că nivelul cheltuielilor de capital ale companiei se va reduce după punerea în funcțiune a imenselor proiecte de terminale de gaze naturale lichefiate ale Chevron din Australia.

Producția scade, costurile cresc

Profitul net al Chevron s-a situat sub așteptările pieței în treilea trimestru al anului, scăzând de la 5,25 la 4,95 miliarde de dolari. Pe segmentul de rafinare și petrochimie, s-a consemnat o adevărată prăbușire, profitul net scăzând cu 45%, la 380 milioane dolari.

Producția de hidrocarburi s-a cifrat la 2,59 milioane de barili pe zi, peste nivelul din perioada similară a anului trecut, de 2,52 milioane, însă sub ținta companiei. Chevron se așteaptă la o creștere cu 25% a producției până în 2017, impulsionată de proiectele de gaze naturale lichefiate din Australia.

Însă costurile acestor proiecte au umflat cheltuielile de capital ale companiei cu 7 miliarde de dolari în doi ani, până la 36,7 miliarde de dolari în 2013, iar Chevron spune că totalul cheltuielilor din acest an va depăși bugetarea inițială cu 10%, din cauza costurilor cu achiziția de terenuri mai mari decât se prevăzuse inițial.

Anul trecut, proiectul terminalului de gaze naturale lichefiate Gorgon din Australia, dezvoltat de Chevron, a cunoscut o majorare de buget de 21%, ca urmare a aprecierii dolarului australian față de cel american, a costurilor mari cu forța de muncă și a întârzierii lucrărilor, din cauza condițiilor meteo nefavorabile. Gorgon este unul dintre cele 7 proiecte de terminale de gaze naturale lichefiate construite în Australia pentru satisfacerea cererii interne în creștere.

"Există încă incertitudini cu privire la acest proiect, dat fiind dimensiunile sale. Sarcina noastră zilnică este să ținem riscurile sub control, pe măsură ce acestea survin", a declarat directorul financiar al Chevron.

 

Piste pentru bicicliști - rețeta de domesticire a "hipsterilor" care se opun RMGC și Chevron?

Category: Batalia pe Resurse
Creat în Tuesday, 29 October 2013 21:30

Keystone bikelaneÎn loc să arunce bani cu nemiluita în televiziuni, politicieni și tehnocrați, Gabriel Resources (RMGC) și Chevron ar face bine să înceapă să se comporte fix ca niște politicieni și să ofere "poporului" ceea ce-și dorește, în special "poporului" care li se opune. Sorin Oprescu, de exemplu, ar fi probabil mai mult decât fericit să se facă ceva mai simpatic în fața principalului segment de electorat care nu-l înghite, așa că ar fi o situație de tip win-win-win.

În alte părți, ideea a fost deja formulată.

Compania canadiană TransCanada Corp vrea să construiască o uriașă conductă petrolieră, Keystone XL, în lungime de aproape 2.000 de kilometri, care ar urma să transporte țiței „greu”, extras din nisipurile bituminoase ale provinciei canadiene Alberta, semnificativ mai poluant decât cel convențional, până la rafinăriile americane din Golful Mexico.

Promotorii proiectului susțin că acesta va reduce dependența Statelor Unite de importurile de țiței de pe alte continente, va sprijini revenirea economiei americane și va crea locuri de muncă. Oponenții spun că va avea efecte dezastruoase asupra mediului, prin majorarea emisiilor de dioxid de carbon și contaminarea resurselor subterane de apă, precum și asupra peisajului și a modului de viață al localnicilor din regiunile pe care le va traversa conducta.

Morcov pentru bicicliști

Decizia finală de aprobare sau respingere a proiectului aparține administrației centrale de la Washington, respectiv președintelui Barack Obama. Dezbaterea pe marginea sa este tot mai încinsă, numeroase proteste având loc în ultima perioadă pe întreg teritoriul Statelor Unite, nu doar în regiunile care ar urma să fie traversate de conductă.

Pe acest fond, o firmă de design și arhitectură din Houston, SWA Group, a venit cu o idee care să mai tempereze revolta protestatarilor și să facă proiectul conductei Keystone XL mai "simpatic" pentru ecologiști și "hipsteri": construirea unei extrem de lungi piste pentru biciclete, care să urmeze îndeaproape traseul conductei.

"Construirea unei piste de biciclete de-a lungul traseului Keystone XL ar putea transforma proiectul conductei dintr-o sursă de tensiune socială într-o atracție turistică", spune șeful SWA Group, Kinder Baumgardner.

Kitsch bucolic

Pe 17 octombrie, firma a trimis o scrisoare de prezentare a proiectului celor de la TransCanada Corp și Departamentului de Stat al SUA, conținând inclusiv ilustrații în care apar bicicliști pedalând zâmbitori pe lângă conductă, pe fondul unui peisaj bucolic. Se mai văd fermieri, vaci, lanuri de floarea soarelui, corturi tradiționale de amerindieni și chiar și un protestatar, cocoțat într-un copac.

"Pentru americanul mediu, America profundă nu există. Nu vei întâlni niciodată un fermier, un amerindian sau un petrolist", explică Baumgardner. El insistă că proiectul pistei de bicicliști nu ar reprezenta o strategie de PR pentru îmbunătățirea imaginii conductei Keystone XL, prin crearea unui "coridor recreațional" de-a lungul acesteia. "Ideea e să faci întregul proiect mai util pentru populație", spune Baumgardner.

Un trend în acest sens există deja. În ultimii ani, autoritățile locale americane s-au străduit să transforme vizual regiunile marcate de proiecte masive energetice și de infrastructură, însoțindu-le cu elemente care să le transforme în atracții. Cea mai celebră realizare de acest fel este parcul High Line din Manhattan, construit pe locul unei vechi linii de cale ferată de marfă. În Texas, cei de la SWA construiesc piste de biciclete sub liniile electrice și stâlpii de înaltă tensiune administrați de furnizorul de energie electrică CenterPointEnergy Inc.

Expresia magică "parteneriat public-privat"

Cei care se opun proiectului conductei Keystone XL au reacționat cel puțin cu circumspecție la auzul ideii pistei de biciclete. "Cred că e caraghios. De ce ar dori cineva căruia îi pasă de mediul înconjurător să pedaleze pe lângă o conductă care distruge mediul? Cel care a venit cu o astfel de idee e cu totul rupt de realitate", spune Jane Kleeb, director executiv al ONG-ului Bold Nebraska, printre cei mai activi oponenți ai Keystone XL.

Shawn Howard, purtător de cuvânt al TransCanada, a declarat că aude pentru prima oară de la reporter de această ideea și nu s-a arătat deloc entuziast. "Este necesar să avem în permamență asigurat accesul direct și rapid la conductă, pentru lucrări de întreținere, mentenanță și reparații, precum și în eventuale situații de urgență, astfel că nu ne permitem să construim alte structuri permanente în amprenta proiectului. În plus, terenurile pe care trece conducta nu ne aparțin, nu suntem proprietarii lor, avem doar drept de acces pe ele, și exclusiv pentru lucrări legate de conductă", spune Howard.

În replică, Baumgardner spune că structuri permanente înseamnă de obicei clădiri, nu porțiuni de asfalt sau de pământ nivelat. De asemenea, ar putea fi construite hoteluri din loc în loc, de-a lungul pistei de biciclete, adaugă el. Costul întregului proiect ar putea ajunge la 400 de milioane de dolari.

Planurile celor de la SWA au în vedere încheierea de parteneriate între guvernul federal american, TransCanada și autoritățile statale și locale de pe traseul conductei Keystone XL, fiecare dintre entități urmând să contribuie financiar la construirea pistei de biciclete. Mai mult, Baumgardner ar vrea ca pista să fie inclusă în legislația de aprobare a conductei.

"Obiectivitate" marca Obama: principalii concurenți ai Keystone XL vor decide

Oficialii americani care analizează impactul de mediu al proiectului conductei Keystone XL le-au cerut executivilor din industria de transport al țițeiului pe calea ferată informații și estimări pe baza cărora să poată aprecia dacă industria respectivă poate fi o alternativă valabilă la conductă, care ar urma să transporte zilnic 830.000 de barili de petrol canadian către rafinăriile americane. Întrebările s-au referit la chestiuni legate de logistica lanțului de distribuție, dinamici de piață și posibile obstacole.

Aprobarea sau respingerea proiectului Keystone XL ar putea depinde de aceste răspunsuri, scrie Reuters.

În context, trebuie amintit că ONG-ul BOLD Nebraska, printre cele mai active organizații care se opun construirii conductei Keystone XL este finanțat aproape integral de către omul de afaceri și filantropul Dick Holland din Omaha. Holland este unul dintre cei mai vechi și mai apropiați prieteni și parteneri de afaceri ai lui Warren Buffett, inclusiv la Berkshire Hathaway. Ambii susțin Partidul Democrat și au contribuit masiv, financiar și logistic, la dublul succes în alegeri al actualului președinte american, Barack Obama.

Buffett are propriile sale motive, extrem de pragmatice, pentru a se opune proiectului Keystone XL. În 2009, la un an după alegerea lui Obama la Casa Albă, Buffett a cumpărat cu nu mai puțin de 44 de miliarde de dolari corporația feroviară Burlington Northern Santa Fe. Cu extinderi minime, care ar presupune costuri infinit mai mici decât prețul de achiziție, liniile ferate deținute de Burlington Northern Santa Fe ar putea prelua integral sarcina pentru care se dorește construiea conductei Keystone XL, respectiv transportul țițeiului canadian extras din nisipuri bituminoase către rafinăriile din Statele Unite.

Este, de altfel, concluzia unui raport al Departamentului de Stat al SUA de anul trecut, pe baza căruia președintele Barack Obama a decis să amâne acordarea unei autorizații de construcție celor de la TransCanada Corp.

Se decide, de fapt, dacă Keystone va afecta sau nu afacerile "feroviarilor"

Dacă concluzia deliberărilor va fi că procesarea de țiței canadian din nisipuri bituminoase se va dezvolta rapid indiferent că se va construi sau nu conducta Keystone XL, asta le-ar da un argument în plus ecologiștilor care se opun proiectului, în fața susținătorilor acestuia, care vorbesc despre independență energetică, dezvoltare economică și creare de locuri de muncă. Președintele Barack Obama, care va avea ultimul cuvânt asupra proiectului, a declarat că va aproba construirea conductei dacă se va demonstra că aceasta nu va polua în cantități semnificative, măsură care ar satisface industria petrolieră, dar și guvernul canadian.

În martie anul acesta, Departamentul de Stat a concluzionat că respingerea proiectului nu ar încetini semnificativ producția și transportul de țiței canadian în SUA, întrucât industria feroviară ar fi capabilă să facă față cererii. Agenția Federală de Protecție a Mediului (Environmental Protection Agency – EPA) nu a fost însă de acord cu această concluzie, susținând că costurile mai mari presupuse de transportul cu trenul al țițeiului ar limita beneficiile economice ale procesării de petrol canadian în SUA.

Sectorul canadian de transport al țițeiului pe calea ferată s-a dezvoltat masiv de atunci, până la finalul anului viitor fiind așteptată finalizarea a încă cinci noi terminale de încărcare în vestul Canadei, cu o capacitate totală de 450.000 de barili pe zi. Cu toate acestea, chiar și operatorii de cale ferată spun că activitatea lor poate doar completa, nu și înlocui, beneficiile rezultate din construirea conductei Keystone XL.

Pe lângă aspectele de natură logistică, calea ferată este în mod limpede o opțiune de transport mai costisitoare, motiv pentru care, de altfel, este preferată de ecologiști, întrucât ar însemna limitarea cantităților de petrol poluant canadian transportate și procesate în SUA.

"Putem transporta volume mari, dar va fi întotdeauna o activitate de nișă", spune Gary Kubera, patron al companiei de profil Canexus. Costă cam 17 dolari/baril să transporți țiței din Canada la rafinăriile americane cu trenul, față de 10 dolari/baril, cât este costul transportului prin conducte. Pe de altă parte, potrivit Goldman Sachs, de anul viitor, conductele de petrol americane vor fi atât de aglomerate încât calea ferată va deveni un instrument indispensabil pentru satisfacerea cererii de transport de țiței.

Va urma un război aprig de lobby

Departamentul de Stat de la Washington nu a ajuns încă la o concluzie finală cu privire la impactul de mediu al proiectului conductei Keystone XL, evaluarea urmând a fi finalizată în următoarele câteva săptămâni, potrivit unor surse din industrie.

Este de așteptat ca, după aceea, adversarii și suporterii proiectului să declanșeze fiecare campanii de lobby în rafală, în condițiile în care administrația americană a anunțat că va fi în continuare deschisă la comentarii publice pe acest subiect, pus pe hold din 2008 încoace.

Indiferent dacă proiectul Keystone XL va fi sau nu aprobat, industria petrolieră susține că în viitor va fi nevoie de și mai multe conducte, pentru a face față cererii de petrol canadian extras din nisipuri bituminoase.

"Calea ferată e doar o plasă de siguranță", conchide David Smith, președintele companiei logistice canadiene Keyera, implicată în două proiecte de infrastructură pentru transport de țiței cu trenul.

 

Gaze de șist: Și dacă americanii le-ar exporta pe ale lor în Europa pentru a-i concura pe ruși?

Category: Transport si Stocare
Creat în Monday, 28 October 2013 22:27

Ungaria și Cehia nu se grăbesc să își exploateze resursele interne de gaze de șist. În schimb, fac lobby la Washington pentru ca Statele Unite să-și liberalizeze exporturile de gaze naturale, fapt care ar spori concurența în Europa și ar mai slăbi din forța "diplomației gazeifere" a Rusiei pe Bătrânul Continent. Numai că pe cât de puternic susțin americanii liberalizarea piețelor la alții, în propriul interes, pe atât de protecționiști și naționaliști se dovedesc ei a fi cu unele piețe interne considerate strategice, cum ar fi cea de petrol și gaze.

Pe toate canalele - politice, diplomatice și de lobby - Statele Unite susțin "independența energetică" a Europei, mai precis reducerea dependenței UE de importurile de gaze naturale rusești de la Gazprom. Asta mai ales prin promovarea exploatării resurselor europene de gaze de șist, de care companiile americane de petrol și gaze sunt direct interesate, având și cele mai mari șanse de a câștiga licitațiile pentru concesiuni, atât prin prisma forței financiare, cât și a expertizei câștigate pe plan intern în materie de hidrocarburi neconvenționale.

În plus, piața europeană a energiei este liberalizată, un argument în plus pentru atractivitatea demarării de către companiile americane de profil a exploatărilor de gaze de șist pe Bătrânul Continent.

Ceva totuși nu se leagă în discursul american. Deloc surprinzător, discursul Washingtonului este duplicitar, în funcție de audiență. În timp ce pe plan extern se defilează cu concepte precum free market și libertate comercială, pe plan intern, cel puțin în ceea ce privește hidrocarburile, funcționează cel mai clasic protecționism naționalist.

Dow Chemical, acest Interagro american

Dacă pentru europeni, independența energetică se obține prin deschiderea pieței, la americani, cu mici excepții, exporturile de țiței și gaze naturale sunt încă interzise. Printre altele ca urmare a presiunilor marilor corporații petrochimice, mari consumatoare de gaze, care vor, evident, să plătească cât mai puțin pentru acest combustibil, la fel ca, de exemplu, Ioan Nicolae (Interagro) în România.

Mai precis, autoritățile americane iau în discuție înspre aprobare, deocamdată, doar proiecte individuale de construire de terminale de export de gaze naturale lichefiate, direcționate exclusiv către acele țări cu care SUA au semnate acorduri de liber-schimb.

Dezbaterea pe această temă este tot mai aprinsă în State. De exemplu, cei de la Exxon Mobil, cel mai mare producator de gaze naturale din SUA, sustin ca liberalizarea exporturilor ar crea numeroase locuri de munca si ar reduce deficitul comercial al Statelor Unite. Pe de alta parte, Dow Chemical, cel mai mare producator american de chimicale dupa valoarea de piata, se afla in fruntea unei coalitii de utilizatori industriali de gaze naturale care au interesul de a mentine cat mai jos preturile locale la gaze, prin limitarea exporturilor, care ar reduce oferta interna si ar duce, in consecinta, la scumpiri.

Liberalizarea exporturilor americane de gaze naturale și direcționarea către Europa a unei părți din acestea ar rezolva concomitent mai multe probleme: reducerea prețului de vânzare al gazelor pe piața americană, care amenință profitabilitatea celor mai costisitoare exploatări de gaze de șist de peste Ocean, dar și stabilirea mult mai rapidă a unui pol de aprovizionare cu gaze a Europei care să concureze Rusia.

Diplomație de calibru: lobby la Washington, pentru modificarea legislației americane

Asta pentru că vor mai trece destui ani până va demara producția comercială europeană de gaze de șist și mai sunt încă destule obstacole în calea acesteia, chiar și estimările privind abundența resurselor fiind încă departe de a fi fost confirmate.

De aceea, nu este de mirare că lobby-ul în favoarea liberalizării exporturilor americane de gaze naturale este tot mai puternic, și nu doar pe plan intern.

Iar pe lista statelor implicate în aceste acțiuni diplomatice și de lobby nu sunt doar țări emergente din Asia, ci și, poate surprinzător, din Europa Centrală și de Est, cum ar fi Ungaria și Cehia. Ungaria nu are o politică specială în privința gazelor de șist, susținând că așteaptă clarificări privind poziția autorităților de la Bruxelles în această privință, pentru a se alinia lor (atitudine deloc tipică pentru guvernul Orban), în timp ce în Republica Cehă este în vigoare un moratoriu propriu-zis asupra explorării și exploatării gazelor de șist prin fracturare hidraulică.

Astfel, recent, la o conferință organizată în capitala americană de Comisia pentru Energie a Camerei Reprezentanților SUA, delegații din Ungaria și Cehia au declarat că extinderea exporturilor americane de gaze naturale lichefiate ar aduce SUA în competiție directă cu Rusia, principala sursă de aprovizionare cu gaze a estului Europei, iar această intensificare a concurenței ar duce la scăderea prețurilor, în beneficiul consumatorilor.

"Avem nevoie de mai multă concurență pentru a avea prețuri accesibile la energie", a spus Anita Orban, ambasador responsabil cu probleme legate de securitate energetică pe lângă Ministerul Afacerilor Externe de la Budapesta.

Mai mult, Orban, alături de omologul său ceh, Vacláv Bartuska, a semnat un editorial în Washington Post, în care cei doi susțin că, pe lângă beneficiile economice ale liberalizării exporturilor americane de gaze naturale, o astfel de măsură ar reprezenta și o lovitură geostrategică, precum și un semn de recunoaștere a importanței colaborării strategice dintre SUA și aliații săi central și est europeni.

AGRI e pe lista proiectelor energetice eligibile pentru fonduri UE

"Avem de a face cu un moment istoric. Statele Unite au șansa de a deveni un jucător-cheie pe piața internațională a gazelor naturale. Dacă SUA își liberalizează exporturile de gaze, consecințele vor fi întărirea producției sale interne, creșterea securității energetice globale, mai multe oportunități de business, prețuri mai mici la gaze în întreaga lume și alianțe transatlantice mai puternice. Printr-o astfel de alegere strategică, SUA ar putea demonstra încă o dată că se raportează la Cehia, Ungaria, Slovacia și Polonia ca la niște aliați de încredere și ar deschide un nou capitol, încă și mai fructuos, în relațiile bilaterale cu aceste state", se arată în concluzia editorialului.

În ipoteza liberalizării exporturilor americane de gaze naturale, raționalitatea economică a acestora în diferite state europene ar ține de cât de mult ar apăsa, pe lângă cheltuielile de transport, costurile investiționale ale construirii de terminale de regazificare a gazelor naturale lichefiate pe prețul final de vânzare al gazelor americane, discuție ai cărei termeni sunt diferiți pentru fiecare stat în parte.

De altfel, destule state europene dispun deja de astfel de facilități, existând și o serie de proiecte de construire a unora noi, în diferite stadii de planificare sau execuție.

Proiectul românesc de construire a unui terminal de gaze naturale lichefiate la Constanța a fost de curând declarat de către Comisia Europeană ca fiind eligibil pentru finanțare prin fonduri europene, ca parte a planului privind interconectorul de gaze Azerbaijan-Georgia-Romania Interconnector (AGRI), în care mai intră proiectul gazoductului Constanţa - Arad - Csanadpalota (Ungaria).

România, Georgia şi Azerbaijan au semnat, în 2010, la Bucureşti, un acord privind un proiect de transport al gazelor naturale către UE prin intermediul AGRI, care prevede construcţia a două terminale de gaze naturale lichefiate, unul la Constanța și unul în Georgia, proiect despre care autoritățile susțineau la acea dată că ar putea fi dezvoltat mai repede decât Nabucco. Costurile erau estimate la 4-6 miliarde de euro.

 

Redevențe petroliere: Proprietatea privată asupra resurselor minerale încurajează protecția mediului

Category: Explorare si Productie
Creat în Monday, 28 October 2013 22:25

Gas FlaringLa extracția de petrol prin sonde, odată cu țițeiul, din zăcământ ies și gaze naturale. Unele instalații de foraj dispun de echipamente pentru recuperarea și valorificarea acestora. La altele, însă, aceste gaze sunt emanate în atmosferă prin ardere și constituie o sursă de poluare, respectiv de majorare a emisiilor de CO2. Boom-ul nord american al gazelor de șist extrase prin fracturare hidraulică a ieftinit foarte mult gazele naturale, astfel încât pentru mulți petroliști nu mai are sens din punct de vedere economic să investească în recuperarea gazelor, preferând să le ardă, ceea ce a dus la sporirea masivă a emisiilor poluante de astfel de gaze.

Pe plan mondial, arderea de gaze de sondă emite anual în atmosferă dioxid de carbon cât 77 de milioane de mașini și duce la irosirea a 5% din producția mondială anuală de gaze naturale. Cantitatea de gaze pierdută zilnic astfel în lume ar fi suficientă pentru încălzirea a 500.000 de locuințe.

Autoritățile americane nu au reușit să impună reglementări care să îi oblige pe petroliști să investească în reducerea acestor pierderi de gaze. Iată însă că piața liberă și proprietatea privată par mai aproape de succes în această speță.

Vrem redevențe!

Proprietarii de terenuri cu resurse de țiței din North Dakota au intentat, recent, nu mai puțin de 10 procese colective celor mai mari companii petroliere americane care forează pe aceste terenuri, cerând despăgubiri în valoare de milioane de dolari. Motivul? Gazele de sondă pierdute prin ardere sunt, de drept, proprietatea reclamanților, iar risipirea acestora înseamnă că proprietarii au fost lipsiți în mod abuziv de redevențele care li s-ar fi cuvenit pentru extragerea acestor resurse.

Astfel de arderi au loc la circa 1.500 de sonde din North Dakota. Cantitățile sunt atât de mari încât fenomenul a fost surprins în fotografii luate din spațiu de sateliți NASA. Cantitățile de gaze de sondă arse s-au triplat în ultimii doi ani. În fiecare lună, în North Dakota se ard gaze de sondă în valoare de circa 100 de milioane de dolari, creând astfel și proprietarilor pierderi reprezentând redevențe cuvenite și neîncasate.

"Scopul acțiunii în justiție este de a forța companiile petroliere să respecte legea locală și să plătească redevențe proprietarilor de terenuri pe valoarea gazelor de sondă pierdute prin ardere, creând totodată, în acest fel, un stimulent economic pentru producători de a reduce și, în cele din urmă, de a elimina această practică nocivă", se arată într-o declarație publică a uneia dintre cele cinci case de avocatură implicate în proces de partea reclamanților.

Companiile susțin că se străduiesc

În motivarea acțiunii se mai arată că legislația din North Dakota îngăduie arderea limitată de gaze de sondă în primul an de după intrarea în producție a unei sonde, cu condiția respectării anumitor praguri de producție. După aceea, însă, arderile nu mai sunt permise decât cu acordul scris al proprietarului și al autorităților. Producătorii care nu obțin astfel de acorduri datorează redevențe proprietarilor de terenuri, precum și taxe și impozite statului, pentru cantitățile de gaze de sondă pe care le ard.

Printre companiile petroliere date în judecată se numără nume precum Continental Resources, XTO Energy, SM Energy sau Marathon Oil. Acestea susțin, alături de organizațiile lor de lobby, că fac tot ce le stă în putință pentru a construi cât mai repede instalațiile și conductele necesare pentru recuperarea, transportul și valorificarea gazelor de sondă pierdute prin ardere. În plus, spun ele, pierderile de gaze de sondă au scăzut de la 36% din cantitățile extrase în 2011 la circa 29% în prezent.

Organizația profesională locală North Dakota Petroleum Council a anunțat înființarea unui grup de lucru menit să accelereze demersurile pentru reducerea pierderilor de gaze prin ardere, care urmează prezinte un raport până la finalul acestui an.

Se rezolvă cu inovații și investiții

"Recunoaștem că gazul natural este o resursă eficientă, curată și valoroasă. De aceea, industria a investit peste 6 miliarde de dolari în conducte noi, instalații de procesare și alte elemente de infrastructură menite să transporte aceste gaze de la sonde până la potențialii clienți", spune Terry Kovacevich, șeful North Dakota Petroleum Council și vicepreședinte regional al Marathon Oil.

Câmpul petrolier Bakken, din care se produc 850.000 de barili de țiței pe zi, a propulsat North Dakota pe locul 2 în topul statelor petroliere din SUA, imediat după Texas. Lipsa de conducte îi obligă pe producători să transporte petrolul extras în special cu trenul, soluție care nu poate fi aplicată în cazul gazelor naturale.

Industria de petrol și gaze examinează mai multe soluții posibile, printre care utilizarea respectivelor gaze pentru alimentarea cu energie chiar a sondelor de foraj sau comprimarea lor în containere care să poată fi transportate cu ca,ioanele. Un proiect cu bătaie mai lungă, dar și mai complicat și costisitor, ar fi producerea de motorină din aceste gaze, chiar lângă sondele de unde sunt extrase.

"Dezvoltarea de soluții alternative la arderea gazelor de sondă, pentru optimizarea producției de petrol și gaze, va necesita investiții semnificative de timp și bani", conchide Terry Kovacevich de la North Dakota Petroleum Council.

Cum stau lucrurile în România

În România, unde resursele minerale sunt proprietate de stat, Legea petrolului prevede doar că "gazele extrase din sonde concomitent cu ţiţeiul, neutilizate şi nevalorificate de către titular, se predau autorităţii competente (Autoritatea Națională pentru Resurse Minerale, ANRM – n.r.), fără plată, iar titularul este scutit de la plata redevenţei petroliere". Nu se specifică nimic cu privire la emanarea în atmosferă a acestor gaze.

Legea mai stipulează că "dreptul de valorificare a acestor gaze se va concesiona de către autoritatea competentă prin acord petrolier, noul titular urmând să suporte cheltuielile de preluare, riscurile de utilizare, precum şi redevenţa petrolieră aferentă cantităţilor preluate".

În România, instalații de recuperare, comprimarea şi transport al gazelor asociate de la sondele de ţiţei sunt produse de către Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare Turbomotoare (COMOTI), fiind utilizate, de exemplu, de către OMV Petrom, la mai multe câmpuri petroliere aflate în exploatare.

În 2009, COMOTI, în parteneriat cu OMV Petrom și Universitatea Politehnică București, a aplicat pentru un grant în cadrul Programului Național de Cercetare, Dezvoltare și Inovare (PNCDI), proiectul propus fiind "Creșterea gradului de utilizare a resurselor energetice prin realizarea unei instalații de comprimare pentru recuperarea gazelor naturale din spațiul inelar al sondelor petroliere". De la bugetul de stat se solicita suma de 1,89 milioane de lei, cofinanțarea fiind în sumă de 350.000 de lei, asigurată integral de OMV Petrom.

"Principalul beneficiar al proiectului este Petrom S.A. – Grup OMV care a solicitat găsirea unei soluţii şi este şi partener în proiect. Se preconizează utilizarea instalaţiilor la sondele de extracţie din toate câmpurile de extracţie unde ţiţeiul este însoţit de gaze naturale", se arată în fișa proiectului.

Gaze de șist: Birocrația și reglementarea - principalele obstacole în calea exploatării șisturilor în UE

Category: Explorare si Productie
Creat în Monday, 28 October 2013 15:12

parlamentari impotriva gazelor de sistExploatarea gazelor de șist în Europa și, implicit în România, este departe de a fi începută, și, cu toate acestea, în acest moment, este unul dintre cele mai dezbătute subiecte de pe Bătrânul Continent. Chiar și în scenariul optimist al unei evoluții favorabile a opiniei publice, industria gazelor de șist mai are de trecut un hop extrem de important pentru a putea începe exploatarea acestora, peste 5-10 ani. 

Paradoxal, principalul motiv pentru care exploatarea gazelor de șist va fi întârziată este același pentru care companiile americane au venit, de exemplu, în România, și anume acela că, dacă resursele minerale sunt proprietate de stat, totul o să meargă foarte repede, direcțiile fiind date deja pe linie geopolitică. Din păcate, ele au ignorat și continuă să ignore reversul medaliei: birocrația și excesul de reglementare, de la nivel statal, dar și de la Bruxelles, exces care probabil va majora artificial costul de producție al gazelor de șist.

În România, cel puțin la nivel declarativ, toți decidenții politici, de la președinte și premier, până la ultimul ministru, susțin exploatarea gazelor de șist. Ultimul care s-a pronunțat pe această temă ministrul economiei, Andrei Gerea, care a invocat argumentul identificării unei alternative la Gazprom.

EIA: Gazele de șist ar putea acoperi consumul pe următoarea sută de ani

Să presupunem că în urma explorărilor, vor fi identificate resurse importante de gaze de șist, comparabile cu estimările mai mult decât optimiste ale Administrației americane de Informație a Energiei (EIA), potrivit căreia România deține rezerve de gaze de șist nedovedite, însă recuperabile din punct de vedere tehnic, în valoare de 1,44 mii de miliarde metri cubi, în condițiile în care în prezent rezervele de gaze naturale dovedite ale statului român sunt de 113 miliarde de metri cubi. Dacă rezervele ar fi recuperabile și din punct de vedere economic, nu numai tehnic, acestea ar putea acoperi consumul României pe următoarea sută de ani, anual consumându-se în România aproximativ 14 miliarde metri cubi de gaze.

Liberalizarea exporturilor în SUA ar putea face profitabila exploatarea gazelor de șist

Însă pot fi acestea recuperabile și din punct de vedere economic, adică pot fi exploatate profitabil? În prezent, din mai multe motive, printre care producția peste așteptări a de gaze de șist și interzicerea exportului de gaz natural, care au majorat considerabil oferta de gaze, în timp ce avansul cererii a fost afectat de criză, în SUA costul de producție al gazelor de șist este sub prețul gazului. Situația se poate schimba rapid însă, odată cu adoptarea de către administrația Obama a unor măsuri legislative menite să permită exportul de gaze în Europa. Costurile de exploatare fiind mult mai ridicate, gazele de șist devin profitabile de-abia de la un preț de 5 dolari pe milionul de unitați termale britanice (mmBtu), aproximativ 177 dolari pe mia de metri cubi. În prezent, prețul gazelor este în SUA de aproximativ 4 dolari pe mmBtu. Pe Bătrânul Continent, prețul gazelor este mult mai ridicat. În Marea Britanie, cel mai mare consumator de gaze din Europa, prețul acestora a fost în 2012 de 9,48 dolari pe mmBtu, aproximativ 335,4 dolari pe mia de metri cubi. Rusia a furnizat în ultimii doi ani gaze statelor europene, la un preț legat de cel al petrolului, de aproximativ 13 de dolari pe mmBtu, aproximativ 460 de dolari pe mia de metri cubi. La mijlocul acestui an, prețul de import al gazelor în România era de aproximativ de 390 de dolari pe mia de metri cubi, iar cel reglementat al gazelor de producție internă de 196 de dolari pe mia de metri cubi.

O liberalizare a exporturilor de gaze din SUA ar conduce la o echilibrare a acestei situații, la scăderea presiunii impuse de oferta în exces pe piața americană, și, deci, la o majorare de preț în SUA și la o creștere a ofertei în Europa, ce va implica și o micșorare a prețurilor.

Costuri de producție a gazelor de șist similare în SUA și Europa?!

Interesant este că, deocamdată, mai toate companiile care activează în domeniu și doresc să intre pe piața europeană, tind să creadă că vor putea produce gaze de șist la un cost comparabil cu cel din SUA, chiar dacă Europa nu beneficiază combinația câștigătoare a unei structuri geologice favorabile, cu o densitate a populației redusă, o infrastructură de transport bine pusă la punct, o piață lichidă pentru serviciile complementare, de săpare și de explorare și, nu în ultimul rând, o structură de drepturi de proprietate privată asupra resurselor.

În România, de exemplu, PwC a estimat costurile de operare la producția de petrol și gaze convenționale (mai ieftine decât la cele de șist, evident) la 17 dolari pe baril echivalent petrol (bep), aproximativ 102 de dolari pe mia de metri cubi, unele dintre cele mai mari din Europa, România fiind depășită doar de Marea Britanie, cu 23 de dolari pe bep. Și acestea sunt numai costurile de operare, nu și cele de capital. Iar industria de petrol și gaze este una în care costurile de capital sunt extrem de mari, în special în ceea ce privește gazele de șist.

Însă elementul care va pune o mare presiune pe costuri va fi cel reglementator. În România de exemplu, va funcționa o legislație autohtonă, peste care se va suprapune una europeană. Situația va fi total diferită de cea din SUA, unde, în primul rând resursele se află în proprietate privată, iar deocamdată, guvernul federal nu reglementează această industrie, lăsând-o la latitudinea statelor. Recent Biroul de Administrare a Terenurilor din SUA a propus o legislație menită a schimba această situație. Analiza impactului acesteia ne-ar putea ajuta să ne facem o impresie asupra modului în va influența legislația redundantă, a Bucureștiului și a Bruxelles-ului, asupra industriei în România.

Suprareglementarea majorează considerabil costurile de producție și reduce numărul de locuri de muncă

Potrivit Institutului de Cercetare energetică din SUA (IER), această suprareglementare suplimentară ar avea un efect dezastruos asupra industriei. Dovadă sunt cifrele. Între 2007 și 2012, producția de petrol a scăzut cu 4%, iar cea de gaze cu 33% pe terenurile aflate în proprietatea (și supusă normelor de reglementare) statului federal. În aceeași perioadă, producția de petrol de pe terenurile aflate în proprietatea privată și a statelor (nesupusă controlului guvernului federal) s-a majorat cu 35%, iar cea de gaze cu 40%. Principalul motiv: birocrația! În 2012, obținerea unui aviz de explorare și exploatare de la guvernul federal necesita 228 de zile, față de 10 zile în statul North Dakota, 14 zile în Ohio și 27 de zile în Colorado.

Potrivit IER, legislația redundată a guvernului federal, care s-ar suprapune peste cea a statelor, va afecta peste 5 mii de zăcăminte și va impune costuri anuale cuprinse între 1,49 și 1,61 de miliarde de dolari industriei. Aceste costuri vor afecta nu numai marile companii, ci și pe americanii simpli, care vor beneficia de o ofertă mai restrânsă de energie și vor avea veniturile micșorate.

În schimb, dacă guvernul federal ar renunța la această inițiativă și ar permite explorarea de gaze de șist pe terenurile aflate în proprietatea sa în condiții similare în care statele permit acest lucru, ar beneficia de venituri de 11,7 miliarde de dolari anual în primii 7 anii, și de venituri în valoare de 13, 5 miliarde de dolari în perioada ulterioară. În total, în următorii 37 de ani, guvernul ar obține venituri de 2,7 mii de miliarde de dolari venituri din taxele federale aplicate acestei industrii. O astfel de politică ar conduce la crearea a 552 de mii de noi locuri de muncă anual în primii 7 ani și a peste 2 milioane de noi locuri de muncă anual în următorii 37 de ani.

La București și în UE, deocamdată, mulți decidenți susțin industria gazelor de șist numai la nivel retoric. Pentru că în fapt, mai peste tot se votează suprareglementarea acestui sector și majorarea redevențelor. Ceea ce se bate cap în cap cu diferitele strategii asumate deocamdată numai pe hârtie. Pentru a fi profitabile pe continentul european, gazele de șist mai au nevoie și de altceva în afara declarațiilor geopolitice, de o restrângere a birocrației, lucru deocamdată de neconceput, nici la București și cu atât mai puțin la Bruxelles. Și de o reformă a proprietății, însă acest lucru este exclus într-o Europă care se bazează pe veniturile din redevențe pentru a combate criza datoriilor suverane.

Gaze de șist: câți bani câștigă proprietarii americani de terenuri cu resurse de la companiile care forează pe pâmânturile lor (VIDEO)

Category: Explorare si Productie
Creat în Monday, 28 October 2013 13:10

 

Proprietari fracking bani redeventeBoom-ul american al gazelor și țițeiului extrase din șisturi bituminoase prin metoda fracturării hidraulice a făcut ca, în prezent, în Statele Unite, milioane de oameni să devină peste noapte vecini cu sonde petroliere. Pentru ei, acest lucru înseamnă bani buni încasați lunar sub formă de redevențe de la companiile de petrol și gaze care forează pe pâmânturile lor, dat fiind că, în SUA, drepturile asupra resurselor minerale ale subsolurilor terenurilor private revin proprietarilor acestora.

Pe de altă parte, avântul industriei extractive a dat peste cap peisajul ambiant și modul de viață al multor comunități locale, pe lângă riscurile de mediu asociate cu exploatarea resurselor neconvenționale de hidrocarburi. Astfel că, în multe cazuri, locuitorii din zonele de interes pentru petroliști s-au asociat nu doar pentru a negocia mai eficient redevențele cu companiile, ci și pentru a le impune acestora să investească în tehnologii și proceduri care să facă activitatea de extracție cât mai puțin nocivă și deranjantă, demers în care sunt sprijiniți și de autoritățile locale.

The Wall Street Journal a colectat și sintetizat date disponibile cu privire la 11 state americane mari producătoare de petrol și gaze. Concluzia este că cel puțin 15 milioane de americani au ajuns să trăiască la distanță de mai puțin de o milă (1,6 kilometri) de sonde petroliere forate după anul 2000, adică mai mult decât populația din Michigan sau New York.

Asta a dus la schimbări dramatice. De exemplu, în Johnson County din Texas, în anul 2000 erau în total mai puțin de 20 de sonde de petrol și gaze. Astăzi există aproape 4.000 de sonde și 99,5% dintre locuitori trăiesc la mai puțin de o milă de cel puțin una din acestea. La nivel național, în peste 20 de comitate, având în total mai mult de 4 milioane de locuitori, există, în medie, peste 3 sonde pe mila pătrată.

Hyper-industrializare

Una dintre caracteristicile boom-ului hidrocarburilor de șist este aceea că resursele nu provin de la câteva sonde de mari dimensiuni, care exploatează niște câmpuri izolate. Dimpotrivă, există sute de sonde mici, care acoperă uneori comitate întregi. Rezultatul este că regiuni întregi din SUA cunosc un proces de industrializare fără precedent. Forajul fiecărei sonde necesită echipamente și instalații auxiliare de mari dimensiuni, precum și circulația unor camioane de mare tonaj cu containere care conțin apă, nisip și substanțe chimice. Mai sunt necesare instalații de iluminat de mari dimensiuni și echipamente de stocare și injectare.

Forarea unei astfel de sonde durează între trei săptămâni și trei luni. În Cleburne, Texas, Robert Webb locuiește la mai puțin de 200 de metri de o sondă aparținând celor de la Chesapeake Energy Corp. Webb încasează lunar redevențe de la mai multe sonde, cam 100 de dolari pe lună de la fiecare. El și vecinii și-au pus terenurile în comun și au înființat o asociație, astfel încât să poată să le închirieze mai eficient companiilor de petrol și gaze și să capete mai multă putere la negocieri.

"Aducerea și instalarea sondei și a echipamentelor de fracturare seamănă cu sosirea unui circ. Tot vine și pleacă o mulțime de camioane mari. Sonda în sine arată ca un pom de Crăciun, căci e foarte luminată, și lucrează non-stop. Banii de redevențe sunt foarte buni și vin fără să faci practic nimic", spune proprietarul, adăugând că, deși nu este foarte plăcut să trăiești în vecuinătatea sondei, din cauza zgomotului și a agitației, nu regretă alegerea făcută.

În Wyoming County din Pennsylvania sunt mult mai puține sonde. Două dintre ele se află localizate în Mehoopany, în apropiere de locuința lui Emily Krafjack. Ea spune că, atunci când au fost forate, nu auzea nici televizorul din cauza zgomotului, iar casa se umpluse de vapori de motorină de la camioanele care veneau să descarce nisip necesar pentru fracturare hidraulică. Emily încasează și ea redevențe de la operatorii sondelor, însă nu vrea să dezvăluie sumele.

Nu intră să forezi ca pe moșia lu' tac'tu

Pe de altă parte, proprietarii din Mehoopany au înființat un ONG al cărui scop este, potrivit exprimării lui Krafjack, "atingerea și menținerea unui echilibru delicat" între beneficiile aduse de exploatările de hidrocarburi din zonă și inconvenientele generate de acestea. Organizația nu vrea stoparea forajelor, ci menținerea calității vieții și protecția mediului. Emily Krafjack este implicată activ în demersurile acestui ONG.

Îngrijorările cu privire la efectele intensificării activităților extractive au dus la impunerea unor restricții la nivel statal și local, de la moratoriul instituit în New York la numeroase reglementări elaborate de primării, cum ar fi limitarea orelor zilnice de foraj sau plata unor sume de bani de către companii dacă zgomotul echipamentelor depășește un anumit nivel de decibeli.

În acest sens, mai multe orașe din Pennsylvania au dat în judecată statul, când acesta a încercat să le limiteze prerogativele în privința impunerii de reglementări pentru industria extractivă, iar justiția le-a dat câștig de cauză. Și la nivel federal se elaborează norme în acest sens, cum ar fi obligația de a "captura" și de a stoca emisiile de gaze cu efect de seră rezultate în urma activităților de foraj.

Până la reglementări, însă, unele companii par să fi înțeles că este chiar în interesul lor să mențină o relație cât mai bună cu locuitorii din zonele unde forează. Mai sunt însă multe de făcut în această privință.

Banii contează

"Industria de petrol și gaze a fost extrem de inovativă în privința activităților subterane, însă mai are mult de progresat atunci când vine vorba de activitățile de la suprafață, care îi afectează direct pe locuitori. Avem nevoie de mai multă gândire neconvențională asupra acestui subiect. Dacă nu se vor purta frumos cu localnicii, vor întâmpina opoziție din partea acestora și vor avea mari probleme", spune Mark Boling de la Southwestern Energy Corp. Pe lângă capturarea emisiilor de CO2, el dă ca exemple de bune practici montarea de surdine pe echipamentele utilizate de petroliști, pentru reducerea nivelului de zgomot.

Adesea, atitudinea pro sau contra forajelor a locuitorilor din zonele de interes pentru industrie depinde de măsura în care aceștia beneficiază financiar de pe urma activităților extractive. Potrivit unui studiu estimativ recent al IHS Inc., comandat de industria petrolieră, anul trecut, proprietarii de terenuri au încasat anul trecut, exclusiv din chirii pentru utilizare plătite de companii, peste 500 de milioane de dolari. Suma nu include banii primiți de proprietari ca redevențe pentru producția efectivă de petrol și gaze de pe terenurile lor și care, potrivit altor estimări, ar fi semnificativ mai mare decât cea rezultată din chirii.

Un studiu recent al Universității din San Antonio arată că, în medie, în Texas, redevențele pentru producția de petrol și gaze încasate de proprietari se ridică lunar la circa 600 de dolari/hectar. La asta se adaugă chiriile lunare, precum și bonusul încasat de proprietari la încheierea contractelor cu petroliștii, bonus care, de regulă, este de câteva mii de dolari.

Sue Barnett din Arlington, Texas, are o proprietate de peste 20 de hectare între Fort Worth și Dallas. L-a închiriat gigantului ExxonMobil, care și-a instalat platforma de foraj la doar 50 de metri de o pășune aparținând lui Barnett. Din 2009 încoace, pe proprietatea ei au fost forate trei sonde.

Apar tensiuni atunci când nu toată lumea are de câștigat

"Totul a mers perfect. Am convenit cu cei de la Exxon să-mi suporte costurile cu relocarea cailor mei, în caz că aceștia ar fi fost deranjați și speriați de zgomotul forajului, dar din fericire n-a fost cazul. Banii de redevențe îmi ajung să-mi plătesc facturile și taxele și mai pun și ceva deoparte în fiecare lună", spune Barnett.

În anumite zone, însă, se întâmplă ca drepturile de proprietate asupra terenurilor pe care se forează să fie scindate. Astfel, unele persoane locuiesc pe terenurile respective și au drepturi exclusiv pe partea de la suprafață, în vreme ce alte persoane au în proprietate subsolurile terenurilor respective și drepturile asupra resurselor minerale conținute de acestea. În astfel de situații, apar animozități și chiar conflicte. Mulți americani care cumpără locuințe nu au suficientă cultură juridică pentru a se interesa înainte de achiziție dacă vor deține drepturi și asupra subsolurilor terenurilor pe care sunt construite acestea.

Un caz ilustrativ în acest sens este cel al localității Azle din Texas, unde jumătate din locuitori dețin și drepturi minerale, încasând chirii și redevențe de la petroliști, iar cealaltă jumătate nu. În consecință, unii susțineau activitatea de foraj, iar ceilalți militau pentru interzicerea acesteia.

"A fost o mare greșeală că am ignorat nemulțumirile și îngrijorările acelor proprietari care suportau inconvenientele forajelor fără să aibă nimic de câștigat de pe urma lor", spune John Tintera, fost director executiv al instituției de reglementare în energie, petrol și gaze din Texas.

Problemele se rezolvă cel mai eficient prin înțelegeri mutuale

Printre cele mai frecvente plângeri ale locuitorilor se referă la creșterea masivă a traficului de camioane de mare tonaj, ca urmare a forajelor. Forarea unei singure sonde necesită peste 1.000 de curse de camion, pentru transportul echipamentelor, muncitorilor și apei pentru fracturarea hidraulică. După instalarea sondei, nu mai este necesară, în medie, decât o cursă pe zi.

O altă problemă este că vecinătatea sondelor diminuează valoarea de piață a locuințelor, din cauza îngrijorării cu privire la riscul de contaminare a resurselor subterane de apă. Un studiu efectuat în suburbiile de lângă Pittsburgh între 2004 și 2009 arată că, în general, casele situate lângă sonde costau cu 10% mai mult decât cele aflate la distanță de sonde. Dar cu excepția caselor alimentate cu apă de la puțuri private din zone de foraj, mai ieftine cu 16% decât cele alimentate de companii municipale de utilități, ferite de riscul contaminării.

"Acum nu mai văd împrejurimile de la fereastră, ci o sondă. Până au terminat de forat a fost foarte rău, din cauza zgomotului și a agitației. Dar nu știu nimic. Vor mai fora și altele? Nu vreau decât să rămână cât de cât neatins colțișorul în care locuiesc. Sunt îngrijorată și pentru izvorul subteran. Am nevoie să fiu informată, pentru că e altceva acum, când sonda e pe terenul meu", spune o proprietară din Colorado care nu primește redevențe, pentru că nu deține și drepturile minerale ale terenului pe care se află locuința sa.

"De fiecare dată când se intensifică activitățile industriale lângă zone rezidențiale sporesc șansele ca ceva să meargă prost. În câteva decenii, vom avea un milion de sonde noi de petrol și gaze în SUA, așa că e în interesul tuturor ca lucrurile să meargă bine, pe cât posibil", spune Robert Jackson, profesor de biologie la Duke University, specialist în studiul fracturării hidraulice.

Unele autorități locale se ocupă deja de asta. Cele din Erie, Colorado, au semnat un angajament voluntar cu două companii energetice privind utilizarea de instalații de recuperare a vaporilor generați de foraj, o procedură mai degrabă rară în rândul petroliștilor, dar care, ca urmare a presiunilor din partea locuitorilor din zonele cu activitate extractivă intensă, se răspândește tot mai mult. Instalațiile captează inclusiv vapori cancerigeni.

Pe de altă parte, anumite lucruri se pierd pentru totdeauna. "Forajul a fost și bun și rău pentru regiunea noastră. Mulți locuitori și-au îmbunătățit situația financiară ca urmare a redevențelor și chiriilor încasate de la companii, iar noi ne-am permis să reducem taxele pe proprietate, compensându-le cu venituri din impozitarea producției de petrol și gaze. Însă s-a pierdut farmecul peisajului rural. Oriunde te uiți dai cu ochii de câte o sondă", conchide Roger Harmon, înalt oficial local în Jackson County, Texas, din 1995 încoace.

 

Curtea de Apel București amână deciziile în procesele contra Chevron intentate de primăria Limanu și de un grup de ONG-uri

Category: Batalia pe Resurse
Creat în Thursday, 24 October 2013 08:30

Chevron ONG-uri BUNCurtea de Apel București (CAB) a amânat, miercuri, deciziile în două procese intentate împotriva Chevron, de către primăria Limanu și de către un grup de ONG-uri, fixând următorul termen de judecată, pentru ambele acțiuni în instanță, pentru data de 20 noiembrie.

Ambele procese vizează anularea acordurilor petroliere semnate de către Guvernul României cu compania americană.

Prima a fost intentată în iulie 2012 de către un grup de ONG-uri din care fac parte Asociația România Dreaptă, condusă de avocatul Gheorghe Piperea, Greenpeace România, Asociația Salvați Bucureștiul, Asociația Euro-Agora și Asociația Pro-Vulcan. Pârâții sunt Guvernul României, Agenția Națională pentru Resurse Minerale (ANRM) și Chevron România Exploration and Production SRL.

Anularea acordurilor de concesiune dintre statul român și Chevron a fost cerută și de primăria comunei Limanu, de pe litoral, unde Chevron are concesiuni, dosarul fiind înregistrat la CAB pe 16 august 2012.

Ce se reclamă

Cele cinci ONG-uri susțin că acordurile petroliere semnate de statul român cu Chevron încalcă Constituția, alte legi în vigoare în România și în Uniunea Europeană, ca și unele decizii ale CEDO, nefiind în interesul național.

În acest sens se citează însă doar o recomandare a Parlamentului European, din 2011, privind interzicerea exploatării gazelor de șist prin fracturare hidraulică, recomandare făcută în urma unui studiu de impact al Direcției de Tematici și Politici Interne din cadrul Parlamentul European.

Principalul argument al primăriei Limanu în procesul intentat pentru anularea acordului petrolier al statului român cu Chevron constă în rezultatele unui referendum local, desfășurat în decembrie 2012, unde peste 90% dintre participanți s-au pronunțat împotriva desfășurării de activități legate de gaze de șist pe teritoriul comunei.

Problema este însă că, la acel referendum, au participat doar 42% dintre cetățenii cu drept de vot, astfel încât nu a fost îndeplinit cvorumul legal. Primarul din Limanu susține însă că este gata să organizeze oricând încă un scrutin de acest tip, fiind sigur câ prezența la vot va fi semnificativ mai mare.

Unde s-a ajuns

"Procesul este în faza în care părţile administrează probe, în sensul că fiecare dintre părţi depune acte, noi ca să dovedim că gazele de şist nu sunt bune, Chevron ca să dovedească cât de bune sunt ele. În plus, trebuie să cerem nişte acte care au stat la baza acestor acorduri petroliere, care au fost emise de Guvern şi de Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale, acte care nu sunt încă la dosar", a declarat, miercuri, Nicușor Dan, preşedintele Asociaţiei Salvaţi Bucureştiul, citat de Mediafax.

"În cadrul termenului de azi (miercuri, n.r.) am depus legea prin care Parlamentul francez a dispus, pe o perioadă nedeterminată, să oprească toate explorările şi exploatările gazelor de şist în Franţa şi prin care suspendă toate avizele pe care Guvernul francez le dăduse deja, inclusiv o decizie foarte recentă a Curţii Constituţionale Franceze, care spune că această lege este constituţională. Am mai depus o hotărâre foarte recentă a Parlamentului European, care spune că trebuie să se modifice directiva pentru elaborarea raportului de mediu, special pentru gaze de şist, pentru că ele, nefiind incluse în dreptul european, în momentul în care s-a dat această directivă şi, odată cu acordul petrolier, ele puteau fi exploatate fără vreo mare constrângere", a mai spus Nicuşor Dan.

Pe de altă parte, avocatul companiei Chevron a depus, la termenul de miercuri, un CD în care este prezentat procedeul de explorare a gazelor de şist.

În 3 octombrie, Chevron a obţinut autorizaţie de construire pentru amplasarea în judeţul Vaslui a primei sonde de explorare a gazelor de şist în România, după ce compania a primit toate avizele necesare de la autorităţi pentru prospectarea solului în perimetrul de la Siliştea.

În 14 octombrie, localnicii din Siliştea au protestat în faţa perimetrului din comuna Pungeşti, unde compania Chevron şi-a adus primii specialişti cu care să înceapă lucrările de amenajare a platformei unde va fi amplasată prima sondă de explorare a gazelor de şist.

Ponta preia ideea lui Boc și le flutură primarilor prin față bani din redevențele petroliere, care deocamdată merg integral la bugetul central

Category: Contabilitate si Fiscalitate
Creat în Wednesday, 23 October 2013 12:16

Ponta primariBanii colectaţi din redevenţe vor fi împărţiţi între bugetul central şi bugetele locale, fără să mai fie vărsaţi integral în bugetul de stat, conform sistemului aplicat până în prezent, a anunţat premierul Victor Ponta.

"Eu sunt adeptul unui sistem care se aplică în multe ţări europene - Italia, de exemplu, am şi văzut legea şi e foarte bună - din redevenţele pe care le încasezi la bugetul central, nu doar pentru gaze, pentru cărbune de exemplu, să meargă și la autoritățile locale. Eu reprezint în Parlament de atâţia ani un judeţ, Gorj, care depinde aproape în totalitate de energia produsă pe cărbune. Acum, toată redevenţa merge în bugetul central şi cred că e o greşeală, pentru că, într-adevăr, autoritatea locală şi oamenii din zonă spun <eu ce câştig?>, cei din Prahova care exploatează petrol, la fel. Cred că trebuie să găsim în noua lege a redevenţelor o împărţire a veniturilor din redevenţe între bugetul central şi autoritatea locală. Eu această opinie o susţin şi am cerut să fie inclusă în noua lege a redevenţelor care trebuie adoptată în 2014", a spus Ponta la postul B1 TV.

El a precizat că această prevedere va fi inclusă în noua lege a redevenţelor, care trebuie aprobată anul viitor. Bugetul de stat încasează anual redevenţe miniere şi petroliere care se cifrează în jurul sumei de un miliard de lei.

Companiile care produc petrol şi gaze naturale plătesc în prezent redevenţe cuprinse 3,5% şi 13,5% din producţie, în funcţie de tipul zăcămintelor de hidrocarburi. Aceste niveluri ale redevenţelor au fost fixate în 2004 şi sunt valabile până în decembrie 2014 inclusiv, fiind stabilite prin contractul de privatizare a companiei Petrom cu grupul austriac OMV.

La începutul anului, premierul Ponta a anunţat că Guvernul intenţionează să majoreze nivelul redevenţelor percepute producătorilor de petrol şi gaze mai devreme de anul 2015, precizând că va discuta pe această temă cu cu managerul general al OMV, proprietarul companiei Petrom.

Morcov pentru primari, dar și pentru localnici

Modificarea legislației în vigoare, în sensul împărțirii banilor colectați din redevențe petroliere între bugetul central și cele ale autorităților locale în raza cărora se desfășoară sau se vor desfășura lucrări de exploatare de resurse minerale, i-ar încuraja pe primarii din aceste zone în a duce muncă de lămurire cu localnicii care se opun, de exemplu, explorării și exploatării gazelor de șist, spunându-le că aceste activități aduc beneficii pe plan local, majorând încasările la bugetele locale.

În prezent, autoritățile centrale (Parlamentul și Guvernul, la care se adaugă o serie de agenții) au monopol total asupra politicilor legate de resursele naturale, primăriile în jurisdicția cărora se derulează lucrări de exploatare neavând nici un cuvânt de spus asupra acestei chestiuni, din punct de vedere juridic și neprimind nici un ban din redevențele plătite de companiile care operează respectivele perimetre.

Anul acesta, mai multe primării din județele Vaslui și Constanța, inclusiv dintre cele în a căror jurisdicție intră perimetre unde americanii de la Chevron vor să înceapă lucrările de explorare pentru hidrocarburi neconvenționale, au interzis, prin hotărâri de Consilii Locale, explorarea și exploatarea gazelor de șist prin metoda fracturării hidraulice.

Hotărârile respective au fost însă desființate în justiție, după ce prefecturile le-au atacat în contencios administrativ, arătând că, potrivit Constituției și Legii nr. 213/1998 privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia, bogăţiile de orice natură ale subsolului, în stare de zăcământ, fac obiectul exclusiv al proprietăţii publice a statului, şi nu al unităţilor administrativ-teritoriale. În aceste condiţii, prin adoptarea hotărârilor respective, de interzicere a explorării şi exploatării gazelor de şist, consiliile locale şi-au depăşit atribuţiile, având în vedere că acestea au putere de a hotărî exclusiv cu privire la bunurile ce aparţin domeniului public sau privat de interes local.

Ponta coabitează mental cu Boc

Ideea este departe de a fi nouă, figurând, de exemplu, în programul de guvernare al guvernului Boc pentru perioada 2009-2012, unde unul dintre obiective fixate pentru sectorul energetic era "stimularea autorităţilor publice pentru valorificarea resurselor minerale, prin modificarea adecvată a legii minelor, prin împărţirea justă a redevenţei miniere între stat şi autorităţile locale".

La finalul anului 2011, guvernul Boc a anunțat că a decis prin ordonanţă de urgenţă, dublarea redevenţei pentru aur, platină şi argint, de la 4% la 8% din valoarea producţiei, şi majorarea redevenţei de la 4% la 6% pentru celelalte produse miniere, precum cărbunele şi apele minerale, o cotă de 20% din taxe urmând să fie cedată autorităţilor locale.

Astfel, documentul prevedea că o cotă de 20% din redevențele percepute titularilor de licenţe pentru activitatea de prospecţiune, explorare sau exploatare va fi cedată la bugetul local al unităţii administrativ-teritoriale pe raza căreia se află perimetrele cu resurse. În cele din urmă, ordonanța de urgență nu a mai fost adoptată.

În mai anul acesta, Preşedinte Agenţiei Naționale pentru Resurse Minerale (ANRM), Gheorghe Duţu, a declarat că se vrea introducerea, în noua variantă de redevenţă, a unei cote-părți care să revină comunităţilor locale, acesta arătând că pe acele perimetre care aparţin comunităţilor locale se desfasoară activităţi, iar toţi operatorii vor utiliza infrastructură locală.

Despre ipocrizie: New York-ul, deși a interzis fracturarea hidraulică, și-a tras conductă prin care aduce gaze de șist din Pennsylvania

Category: Batalia pe Resurse
Creat în Tuesday, 22 October 2013 14:57

 59701185 59701184Dezbaterea pe tema gazelor de șist este plină de ipocrizie, discursurile pro și contra fiind împănate cu cuvinte mari precum interesul național sau salvarea ecosistemului. S-a creat un adevărat limbaj de lemn pe marginea acestui subiect. În practică însă, lucrurile stau cu totul altfel, considerentele economice primând mai peste tot.

Ultimul exemplu de ipocrizie este dat de New York. Deși se numără printre statele care au interzis fracturarea hidraulică, New York-ul construiește o conducă care urmează a-l alimenta cu gaze de șist ieftine produse în Pennsylvania, provenind din uriașul câmp cunoscut sub numele de Marcellus.

Potrivit Financial Times, districtul Meatpacking din New York a devenit în ultimul deceniu un adevărat magnet, atrăgând investitori în domenul imobiliar, comercianți care și-au construit propriile buticuri și hotelieri. Un alt centru turistic al districtului este parcul High Line, în apropierea căruia, pe 1 noiembrie va fi inaugurată prima conductă de gaze construită în ultimii 40 de ani de primărie, plasată ironic, lângă Muzeul de Artă Renzo Piano, aflat în construcție.

Conducta arată cum boom-ul gazelor de șist din zona rurală a SUA transformă marile zone metropolitane. În prezent, New York-ul folosește păcura ca materie primă pentru instalațiile de încălzire, iar tranzacțiile cu aceasta se fac direct la bordul tank-urilor din celebru său port. Paradoxal însă, cel puțin pentru adversarii gazelor de șist din New York, considerentele ecologice și economice duc la o reorientare către folosirea gazului ca materie primă.

Motivațiile ecologiste și economice ale primarului Bloomberg

Primarul Michael Bloomberg a făcut din îmbunătățirea calității aerului new-yorkezilor un obiectiv personal, ceea ce a ridicat importanța folosirii gazului ca materie primă pe agenda sa. Motivul, gazul este mai puțin poluant decât petrolul, iar câteva sute de mile mai spre vest, zăcământul Marcellus deține un record de majorare a producției de gaze, fapt care duce și la ieftinirea acestora relativ la produsele petroliere.

Conducta, în valoare de 1,2 miliarde de dolari, construită de Spectra Energy, firmă cu sediul în Houston, ar urma să alimenteze Manhattan-ul cu peste 800 de milioane de metri cubi de gaz pe zi, gaz transportat peste râul Hudson. Volumul de gaz este suficient pentru încălzirea a nu mai puțin de 2 milioane de gospodării new-yorkeze, care astfel, vor putea achita prețuri mici pentru o resursă cu exploatarea căreia, de altfel, nu sunt de acord.

O alta companie americană, Williams, a propus prelungirea conductei existente Transco până în Brooklyn, iar norvegienii de la Liberty Natural Gas and Höegh LNG doresc să construiască un terminal de gaz natural lichefiat (LNG) pentru a asigura alimentarea în anotimpurile reci.

Proprietarii de clădiri au ocazia unică de a moderniza sistemele de încălzire, generând și profit

Administrația Bloomberg a declarat public "necesitatea unei alimentări cu o capacitate suplimentară de gaze naturale" în ei planul urbanistic pe termen lung, după ce primăria a scos în afara legii începând cu 2015 a arderii păcurii grele.

"Cum prețurile gazelor naturale se apropie de minimele istorice, iar anticipațiile sunt că vor rămâne sub prețul petrolului în viitorul apropiat, proprietarii de clădiri au ocazia unică de a moderniza sistemele de încălzire, generând și profit din investiția lor", se precizează în planul de urbanism al New York-ului.

O ecuație foarte simplă: mai multe clădiri care trec pe gaze, mai multă fracturare hidraulică

De altfel, în ultimul timp, prețurile scăzute ale gazelor au declanșat o dezbatere în legătură cu oportunitatea păstrării interdicției folosirii fracturării hidraulice pe teritoriul statului New York,  despre care criticii susțin că amenință să contamineze aprovizionarea cu apă și că sunt susceptibile de emisii de metan, un gaz cu efect de seră puternic. Până atunci, New York-ul nu ezită să se alimenteze cu gaze de șist, exploatate în abundență în nord-estul SUA. Din 2005 producția de gaze din această regiune s-a majorat cu peste 500%, în principal ca urmare a exploatării zăcământului de gaze de șist Marcellus.

Conducta are criticii ei, aceștia considerând că până în 2030, câmpurile din nord-est vor furniza aproape 90 la suta din necesarul de gaze naturale din New York City, de la 13 la suta în 2005.

"Aceasta este o ecuație foarte simplă: mai multe clădiri care trec pe gaze, mai multă fracturare hidraulică", susține Sane Energy Project.

Păcură vs gaz natural

În statul New York, 29% din gospodării au sisteme de încălzire care funcționează cu păcură, față de o medie de doar 6% la nivelul întregii SUA. Păcura a pierdut teren în ultimul timp, ea tranzacționându-se cu 65% mai scump de gazele pe unitate termică.

"Evident, e dificil, pentru că activăm pe piețe competitive", a declarat Ioan Maniscalco, de la New York Oil Heating Association. "În prezent gazul are un avantaj competitiv", recunoaște acesta, afirmându-și totodată convingerea că acest avantaj nu va dura. "Nu cred că va rămâne așa pentru totdeauna. Odată ce va fi permis exportul de gaze naturale, veți putea observa o răsturnare de situație", declarat Maniscalco, referindu-se la proiectele GNL de export aprobate recent de către administrația Obama. {jathumbnailoff}

UPDATE: Ponta vrea ca firmele americane să facă lobby în Congres pentru ca românii să intre fără vize în SUA

Category: Contabilitate si Fiscalitate
Creat în Tuesday, 22 October 2013 01:14

Chevron lobbyPremierul Victor Ponta a declarat, marți, la Washington, că va explica membrilor Congresului american că România şi Polonia trebuie să beneficieze de eliminarea vizelor pentru intrarea cetăţenilor în SUA, adăugând că a discutat şi cu toţi reprezentanţii firmelor americane, deoarece "lobby-ul" acestora este important.

"Miercuri, voi face şi eu efortul - pe care cred că îl fac, în mod corect, toţi oamenii politici din România - de a explica că România şi Polonia trebuie să intre şi ele în programul de Visa Waiver. Dar aia e o altă discuţie, însă am discutat cu toţi reprezentanţii companiilor şi lobby-ul lor pe lângă Congresul Statelor Unite este important şi în acest domeniu al ridicării vizelor", a adăugat Ponta, potrivit Mediafax.

El s-a întâlnit la Washington cu reprezentanţii companiilor Motorola, Hewlett-Packard, ExxonMobil, Chevron, IBM.

La finele săptămânii trecute, premierul Victor Ponta a anunţat că se va întâlni, marţi, la Casa Albă, cu vicepreşedintele Statelor Unite ale Americii, Joe Biden, pentru o discuţie în care va reafirma Parteneriatul strategic politic şi militar dintre cele două ţări şi va aborda perspectivele de colaborare pentru perioada imediat următoare, iar miercuri va discuta şi cu reprezentanţi ai Congresului cu atribuţii privind modificarea legislaţiei care să permită includerea României în programul Visa Waiver de liberalizare a regimului vizelor.

Foștii ambasadori la București susțin relaxarea criteriilor Visa Waiver pentru români

La finalul lunii august, patru foşti ambasadori americani în România au pledat, într-un articol publicat în pagina de opinii a Washington Post, pentru modificarea criteriilor de accedere în Programul Visa Waiver, care le-ar putea oferi mai multe şanse de aderare României, Poloniei, Croaţiei şi Bulgariei.

Articolul era semnat de Jim Rosapepe, ambasador în România în administraţia Clinton, de J.D. Crouch şi Michael Guest, ambasadori în administraţia George W. Bush, şi Mark Gitenstein, ambasador în administraţia Obama, și apărea la numai trei zile după ce Guvernul a aprobat și a trimis la Parlament un proiect de lege de natură să accelereze procesul de acordare a autorizațiilor necesare demarării proiectului minier de la Roșia Montană și la o săptămână după ce Chevron a obținut certificatul de urbanism pentru explorare după gaze de șist într-un al patrulea perimetru din județul Vaslui.

Cei patru foşti ambasadori militau pentru o revizuire a Programului Visa Waiver (VWP), care le permite cetăţenilor din ţările incluse în program să călătorească fără viză în Statele Unite timp de 90 de zile.

Programul este deschis pentru cetăţenii ai căror ţări au o rată de respingere a vizelor mai mică de 3 la sută. "Acest (criteriu) îi învinovăţeşte pe toţi cetăţenii unei ţări, până la proba contrarie, că ar vrea să încalce termenii vizelor. Procedând aşa, acest sistem descurajează turiştii de bunăcredinţă, oamenii de afaceri şi studenţii", afirmau foștii ambasadori americani la București.

Gazele de șist din Europa, pe lista temelor de lobby ale Chevron

Spre deosebire de legislația românească, cea din Statele Unite obligă corporațiile să raporteze sumele cheltuite pe acțiuni de lobby, precum și instituțiile de stat pe lângă care au fost desfășurate aceste activități și temele pe care s-a făcut lobby.

Din raportările efectuate de Chevron și publicate obligatoriu de Senatul SUA, rezultă că, anul acesta, compania a dus "muncă de lămurire" cu oficiali ai diferitelor ministere, agenții și autorități din SUA inclusiv pe tema dezvoltării zăcămintelor de gaze de șist din Europa, unde Chevron deține licențe în România, Polonia, Ucraina și Lituania.

Metoda este similară cu cea folosită de Gabriel Resources: banii sunt cheltuiți mai eficient atunci când ținta directă a lobby-ului este guvernul american, care are metodele sale specifice de a-i convinge pe oficialii de la București.

Astfel, potrivit raportărilor Chevron, compania a cheltuit, în primele nouă luni din 2013, peste 7,5 milioane de dolari pe acțiuni de lobby purtate pe lângă diferite instituții ale statului american, de la Congresul SUA la diferite departamente ale guvernului și agenții de reglementare.

Temele de interes pentru lobby-ul Chevron au fost dintre cele mai diverse, însă în fiecare dintre cele trei raportări trimestriale din 2013 publicate până în prezent apare și subiectul dezvoltării gazelor de șist din Europa Centrală (Central European Shale Gas Development). În primul trimestru al anului, Chevron a cheltuit pe lobby 3,66 milioane dolari, în al doilea – 1,84 milioane dolari, iar în al treilea – 2,03 milioane dolari.

E mai eficient să se ocupe Washingtonul

Metoda utilizată de Chevron este similară cu cea a Gabriel Resources, anume aceea de a derula acțiuni de lobby direct pe lângă instituții ale Statelor Unite, astfel încât, ulterior, acestea să susțină, la nivel politic, interesele companiei pe lângă autoritățile statului român.

În martie, cei de la Gabriel Resources anunțau public că Departamentul de Stat pentru Comerț al Statelor Unite îi va sprijini oficial în demersurile lor pe lângă autoritățile de la București.

„La 1 martie 2013, Departamentul de Stat pentru Comerț al Statelor Unite a notificat compania cu privire la decizia sa de a o sprijini oficial, prin intermediul Centrului de Advocacy pentru Comerț Internațional al Departamentului, care coordonează resursele și autoritatea Guvernului SUA în sprijinul oportunităților internaționale de business care implică factori de decizie din guverne străine. Ca parte a acestei asistențe de advocacy, Gabriel Resources consideră că Guvernul SUA va sprijini compania comunicând cu Guvernul României în numele intereselor comerciale ale Gabriel Resources în România”, se afirmă în raportul pe 2012 al Gabriel Resources, publicat în martie anul acesta.

În Europa, Chevron deține licențe de dezvoltare a gazelor de șist în România, Polonia, Ucraina și Lituania. În toate cele trei țări, Chevron se confruntă cu probleme. Protestele din România sunt bine cunoscute și au obligat compania să suspende lucrările de construcție ale unei sonde de explorare la Pungești, în județul Vaslui. Polonia și Lituania vor să înăsprească legislația de mediu și fiscală pentru exploatarea de hidrocarburi neconvenționale, iar în Ucraina, Chevron a obținut cu greu aprobare din partea autorităților locale pentru o licență de gaze de șist, pe fondul unor proteste similare cu cele din România.

Unele state europene, cum ar fi Franța, Germania, Austria sau Bulgaria, interzic exploatarea gazelor de șist prin fracturare hidraulică. De asemenea, Parlamentul European a dat recent un prim vot pozitiv asupra unei propuneri de reglementare la nivel european prin care, de asemenea, se înăspresc cerințele privind evaluările de mediu pentru proiectele de dezvoltare de hidrocarburi neconvenționale prin fracturare hidraulică.

Ce-a spus Ponta la Washington

Premierul Victor Ponta a declarat, la Washington, după o întâlnire cu reprezentanții Chevron, că guvernul României va sprijini toate explorările de resurse neconvenţionale, respectiv gaze de şist, convins că mulţi protestatari sunt deschişi la explicaţii, iar în final va rămâne o minoritate radicală care va refuza orice argument, dar nu va putea impune majorităţii o decizie.

El a arătat din nou că, pentru România, independenţa energetică este un obiectiv strategic naţional, care poate fi atins prin folosirea resurselor convenţionale, inclusiv cele din Marea Neagră, dar şi printr-un sprijin pe care Guvernul este foarte hotărât să îl acorde tuturor explorărilor de resurse neconvenţionale, de gaze de şist, efectuate în România nu doar de compania americană Chevron, ci şi de alte companii, atât timp cât sunt respectate toate standardele de mediu.

"Avantajele economice sunt uriaşe. Mi s-a confirmat încă o dată că Statele Unite ale Americii sunt pe cale de a câştiga o mare bătălie în economia mondială prin faptul că folosesc în acest moment resurse mult mai ieftine - gazul Statelor Unite este la o treime faţă de preţul din Europa -, în ultimii ani aproape un milion de noi locuri de muncă au fost create în Statele Unite ale Americii în domeniul exploatării gazelor şi a petrolului de şist şi aflam cu mare invidie - pentru că ştiu că e un subect care în România a generat atâtea probleme sociale şi economice, chiar şi politice - că se construiesc şapte noi combinate de îngrăşăminte chimice, adică ceea ce în România şi în toată Europa se cam închide, tocmai pentru că preţul gazului este deja cel mai competitiv pe plan mondial. Mă gândeam că mi-aş dori ca şi în România să putem să ne păstrăm combinatele de îngrăşăminte, toate acele facilităţi industriale care folosesc gaz, fără a mai avea probleme miniştrii sau cei care aprobă astfel de lucruri, printr-un mod foarte simplu: preţuri mai ieftine", a sus Ponta, citat de Mediafax.

El a precizat că reprezentanţii Chevron i-au comunicat că nu intenţionează să se retragă din România, ci să comunice mai clar atât condiţiile de protecţie a mediului şi cele tehnologice, cât şi avantajele economice.

Eu sunt absolut convins - şi ei sunt convinşi - că o parte importantă dintre cei care sunt împotrivă sunt deschişi la aceste explicaţii, trebuie doar să le primească. Va rămâne, cum se întâmplă în toate ţările din lume, o minoritate radicală care nu va asculta niciun argument oricât de raţional, dar care nu poate să impună majorităţii o decizie sau renunţarea la un proiect strategic naţional", a adăugat Ponta.

Șeful Chevron, după întâlnirea cu Ponta: "Ei trebuie să înceapă să aibă încredere"

Managerul Chevron România, Tom Holst, a declarat la Washington, după o întâlnire cu premierul Victor Ponta, că explorarea gazelor de şist de la Pungeşti se suspendă până când siguranţa angajaţilor firmei, a constructorilor şi a comunităţii va fi asigurată şi, totodată, până când se va înţelege că metodele folosite de către companie sunt cele mai bune.

"Aş dori să fac precizări cu privire la motivele suspendării activităţii în zona localităţii Pungeşti. Una dintre cheile filosofiei de afaceri a Chevron este aceea de a acţiona în siguranţă sau de a nu a o face deloc.Prioritatea noastră numărul unu este aceea de a dezvolta operaţiunile în siguranţă pentru angajaţi, subcontractori şi comunitate", a spus Tom Holst.

El a precizat că explorarea va reîncepe atunci când se va înţelege că metodele companiei sunt cele mai sigure.

"La Pungeşti, noi şi Guvernul credem că activitatea trebuie să se desfăşoare în siguranţă, munca acolo trebuie să se bazeze pe o interrelaţionare pe termen de lungă durată, ce se poate extinde peste 30 de ani. Ei trebuie să înceapă să aibă încredere. Noi vom reiniţia, vom reporni operaţiunile în Pungeşti atunci când standardele de siguranţă sunt îndeplinite şi când se va înţelege mai bine că avem cele mai bune practici şi că pe acestea le dezvoltăm în proiectul din România.", a spus Holst.

Exploatarea gazelor de șist nu este profitabilă (încă) nici în SUA, nici în Europa

Category: Explorare si Productie
Creat în Saturday, 19 October 2013 11:20

57e70386-34fa-11e3-a13a-00144feab7deRomânul s-a născut nu numai poet, ci și geolog! Aceasta poate fi concluzia ultimelor zile, marcate de protestele împotriva exploatării gazelor de șist și a principalului actor prezent pe această piață în România, Chevron.

Discuția pe tema gazelor de șist are un puternic caracter de bârfă de cafenea, principalele argumente invocate împotriva exploatării fiind filmulețe de pe YouTube, în timp ce argumentele forte pro-exploatare sunt construite în jurul celebrei "independențe energetice" și a promisiunii deșarte a unor prețuri mai mici ale gazelor pentru populația României.

Aspectele economice au pălit în fața mult mai pasionatelor aspecte ecologice și naționale. Realitatea este că, la ora actuală, așa cum recunoaște și CEO-ul Shell, Peter Voser, exploatarea resurselor neconvenționale (în special a gazelor de șist) nu e profitabilă. Nu este profitabilă în SUA, din cauza prețului redus al gazelor, nici în Europa, din cauza cadrului instituțional și a mai multor aspecte demografice și geologice.

Avantajele și dezavantajele gazelor de șist: varianta ecologică

În ceea ce privește aspectul ecologic, demonstranții și ONG-urile au două mari probleme. Prima este că dau dovadă de inconsecvență: ar trebui să nu mai consume gaze, electricitate și combustibili, pentru că orice tehnologie folosită în exploatarea resurselor subsolului este periculoasă. Problema este cât de controlabile sunt aceste pericole și cine plătește pentru ele. În ceea ce privește exploatarea gazelor de șist, este adevărat că aceasta pare mai predispusă dezastrelor, însă ultimele tehnologii din domeniu par a asigura un confort în acest sens. Problema este costul acestora, mult mai mare decât al celor utilizate în exploatarea de resurse convenționale. Și disponibilitatea companiei beneficiare de a și le asuma, nu numai în SUA, unde sunt presate de proprietarii privați ai terenurilor, ci oriunde în lume. A doua problemă care îi lasă în ofsaid pe protestatarii ecologiști este chiar cea a protecției mediului. Potrivit revistei de specialitate GepExPro (Geoscience and Technology Explained), în pofida îngrijorărilor apărute în presă în ceea ce privește iminenta amenințare a poluării solului și apelor, majorării emisiilor de carbon, cutremurelor, etc, media ignoră faptul că gazele de șist conțin mult mai puțin CO2 și H2S decât alte gazele convenționale și că emisiile de carbon sunt cu 50% mai reduse decât cele rezultate din exploatarea cărbunelui. De asemenea, utilizarea gazelor produse la nivel local micșorează volumul de petrol transportat pe flotele maritime, care utilizează cea mai "murdară" formă de combustibil disponibilă. În plus, pentru mediu, la nivel global, este mai bine să fie utilizate gaze extrase în state dezvoltate cu înalte standarde de mediu, decât să fie importate din state în care procesul de producție este unul mai puțin transparent și care, în plus, folosesc o tehnologie învechită, ce mai provoacă și o risipă a resurselor de hidrocarburi, și așa extrem de rare.

Prețul gazelor în SUA, sub nivelul costurilor de producție

Dacă pentru opinia publică, pentru politicieni și ziariști, principala problemă a gazelor de șist este cea ecologică, pentru specialiști și industrie ele au o cu totul altă mare hibă: neprofitabilitatea. Paradoxal, de lipsa profitabilității exploatării resurselor neconvenționale este responsabil chiar boom-ul gazelor de șist din SUA. Costurile de exploatare fiind mult mai ridicate, gazele de șist devin profitabile de-abia de la un preț de 5 dolari pe milionul de unitați termale britanice (mmBtu), aproximativ 177 dolari pe mia de metri cubi.

În prezent, ca urmare a producției de gaze șist din zăcămintele uriașe din SUA, în special Marcellus, prețul gazului pe New York Mercantile Exchange a ajuns anul trecut la 2,83 dolari pe milionul de unitați termale britanice (mmBtu), aproximativ 100 dolari pe mia de metri cubi, mult sub nivelul, și acela insuficient, de 4,03 mmBtu, înregistrat în 2011.

Marcellus este un zăcământ aflat într-o zonă imensă de roci sedimentare, cu nivel ridicat de producție, localizat în vestul statului Pennsylvania, în Ohio și Virginia de Vest. În plus, rezerve importante există și în statul New York, însă aici opoziția politică a reușit să evite dezvoltarea și exploatarea acestora.

Cu alte cuvinte, la ora actuală, în SUA, beneficiile aduse de exploatarea gazelor de șist se află sub nivelul costurilor de producție. Dar atunci de ce își asumă companiile private aceste pierderi? În parte pentru că speră în majorarea prețului gazelor naturale și în micșorarea costurilor ca urmare a evoluției tehnologice. Ambele procese au întârziat însă să apară, ceea ce a făcut ca mari giganți ca Shell să se retragă de pe această piață. Un al doilea motiv este reprezentat de faptul că speră să-și acopere costurile prin efectuarea unui arbitraj pe preț în Europa. Pe Bătrânul Continent, prețul gazelor este mult mai ridicat. În Marea Britanie, cel mai mare consumator de gaze din Europa, prețul acestora a fost în 2012 de 9,48 dolari pe mmBtu, aproximativ 335,4 dolari pe mia de metri cubi. Rusia a furnizat în ultimii doi ani gaze statelor europene, la un preț legat de cel al petrolului, de aproximativ 13 de dolari pe mmBtu, aproximativ 460 de dolari pe mia de metri cubi. Paradoxal, așa se face că mult hulitul cărbune a revenit la putere în Europa, costul său de producție fiind de doar 5 dolari mmBtu, aproximativ 100 de dolari pe mia de metri cubi.

Screen Shot 2013-10-18 at 8.01.28 AM

Exportul către Europa - o soluție temporară

Așa se face că producătorii din SUA se gândesc din ce în ce mai mult la exportul de gaz natural lichefiat (LNG) către Marea Britanie și Europa. La actualul preț din SUA, acest export este încă profitabil. La un preț al gazelor de 3 dolari pe mmBtu (177 de dolari pe mia de metri cubi), costuri cu exportul gazelor către Europa (de prelucrare, stocare, transportare și regazificare) ar ajunge la aproximativ 8,3 dolari pe mmBtu, aproximativ 293,66 dolari pe mia de metri cubi, susține Colin Smith, șeful diviziei de cercetare energetică a VTB Capital. Adică un cost mai redus decât prețul din Marea Britanie (de 335,4 dolari sau decât media de 460 de dolari cerută de Rusia în ultimii ani).

Însă acest preț, de 3 dolari pe mmBtu este insuficient pentru a susține producția din SUA, remarcă Smith. Dacă prețul gazelor ar ajunge în SUA la nivelul minim al costurilor de producție a gazelor de șist, adică la 5 dolari mmBtu, atunci costurile cu exportul gazelor în Europa s-ar ridica la 10,66 dolari pe mmBtu, aproximativ 377 de dolari pe mia de metri cubi. Adică mai mult decât plătesc la ora actuală britanicii pe gaze și undeva în apropierea nivelului de preț pe care-l practică Rusia, care în ultimul timp, lovită de acțiunile deschise de companiile europene la curțile de arbitraj și de decizia Comisiei Europene de a deschide o anchetă anti-trust împotriva Gazprom, a decis să renegocieze o serie de contracte.

Producția de gaze de șist la fața locului

Drept urmare, giganții americani, printre care Chevron, dar și Exxon, au decis să încerce o altă tactică, să elimine costurile cu exportul, prin producerea la fața locului a gazelor de șist. Așa se explică prezența lor în Europa, în special în Europa de Est. Companiile americane și-au făcut calculul că ar putea produce cu costuri apropiate de nivelul de 5 dolari pe mmBtu (177 dolari mia de metri cubi) gaze de șist în această zonă, pentru a le putea plasa cu costuri mult mai reduse pe piața europeană. La mijlocul acestui an, prețul de import al gazelor în România era de aproximativ de 390 de dolari pe mia de metri cubi, iar cel reglementat al gazelor de producție internă de 196 de dolari pe mia de metri cubi. Cu alte cuvinte, luând în calcul chiar și prețul reglementat de ANRE, dacă Chevron și-ar putea menține costurile de producție din SUA, de 177 dolari pe mia de metri cubi, ar putea obține un profit de 22 de dolari la mia de metri cubi în România, dacă ignorăm costurile cu transportul și infrastructura.

Europa nu e SUA!

Numai că, așa cum se întâmplă întotdeauna, socoteala de-acasă nu se potrivește cu cea din târg! Americanii au ignorat condițiile specifice de pe piața europeană. Potrivit lui Michael Liebreich, de la Bloomberg New Energy Finance, oricine dorește să creeze condițiile ideale pentru industria de gaze de șist, pentru a menține un cost de producție scăzut de 5 dolari pe mmBtu, va trebui să adopte modelul american. Acesta are câteva trăsături specifice, inexistente în Europa, combinate în soluția câștigătoare a unei structuri geologice favorabile, cu o densitate a populației redusă, o infrastructură de transport bine pusă la punct, un cadru reglementator relaxat, o piață lichidă pentru serviciile complementare, de săpare și de explorare și, nu în ultimul rând, o structură de drepturi de proprietate privată asupra resurselor.

În ceea ce privește cadrul reglementator, fiecare stat este deocamdată liber să ia ce decizie dorește în ceea ce privește exploatarea gazelor de șist, iar majoritatea statelor occidentale au respins deja ideea, în frunte cu Franța. Însă în cele din urmă tot Comisia Europeană, care va avansa propria propunere până la finalul anului, are ultimul cuvânt. Potrivit unor surse, aceasta propunere va avansa ideea ca fiecare proiect, oricât de mic, să fie însoțit de un studiu de impact ecologic, ceea ce va majora considerabil costurile.

De asemenea, geologic și demografic, Europa nu este SUA. SUA beneficiază de zăcăminte gaze de șist uriașe și compacte. Zăcământul Barnett din Texas se întinde pe 5.000 de mile pătrate, iar Marcellus este de zece ori mai mare. Densitatea populației în Texas este de 93 de persoane pe mila pătrată, în timp ce în Marea Britanie, campioana campaniei pro-exploatare gaze de șist, este de 1.000 de persoane. În ceea ce privește infrastructura, eșecul Nabucco spune tot despre capacitatea Europei de a coopera în acest domeniu. Cele 250 de proiecte lansate săptămâna trecută sunt doar pe hârtie, așa cum a fost și Nabucco timp de două decenii.

Referitor la drepturile de proprietate, în Europa, resursele sunt proprietate publică, ceea ce pentru companiile americane care activează pe această piață reprezintă deopotrivă un avantaj și un dezavantaj. Avantajul este acela că nu trebuie să negocieze cu mii de proprietari privați (situația agravată față de cea din SUA și de densitatea ridicată din Europa), ci trebuie să discute (și eventual să-i cumpere bunăvoința) unuia singur, statul respectiv. Dezavantajul principal este însă acela că populația, neavând nimic de câștigat de pe urma exploatării propriilor terenuri, să se manifeste fățiș împotriva gazelor de șist, așa cum se întâmplă în România și nu numai.

În SUA, de exemplu, peste 90% din exploatările de gaze de șist se află pe terenuri private sau care aparțin statelor și aproximativ 10% pe terenuri federale. Guvernul federal este mult mai sensibil la lobyy-ul ecologist și dă dovadă de un entuziasm reglementator mult mai mare decât statele. {jathumbnailoff}

Screen Shot 2013-10-18 at 7.55.37 AM

Petroliștii din UK vor ca statul să-i lase să foreze după gaze de șist fără acceptul deținătorilor de terenuri, Greenpeace are revelația drepturilor de proprietate

Category: Explorare si Productie
Creat în Friday, 18 October 2013 13:02

UK gaze de sist GreenpeaceCompaniile de petrol și gaze care vor să desfășoare activități de explorare și exploatare a gazelor de șist în Marea Britanie au făcut lobby intens pe lângă Guvernul de la Londra pentru a modifica legislația privind exercitarea dreptului de proprietate privată, astfel încât să nu mai fie nevoite să solicite în prealabil acordul tuturor proprietarilor de terenuri pe sub care ar urma să se foreze, înainte de instalarea sondelor.

La rândul lor, organizațiile non-guvernamentale și activiștii care se opun exploatării gazelor de șist prin metoda fracturării hidraulice și-au dat seama că este mult mai eficient să se lupte cu companiile de petrol și gaze în justiție, cu ajutorul avocaților, decât să se lipească cu superglue de sediile PR-iștilor pro-fracking, să blocheze drumuri publice sau să escaladeze sonde în semn de protest.

Nu se poate fora fără acordul proprietarilor

În septembrie, în urma lobby-ului companiilor interesate, executivul britanic a publicat un set de propuneri de politici publice vizând încurajarea producției de petrol și gaze onshore, printre care se numără și ușurarea accesului industriei gazelor de șist la terenurile proprietate privată pe care intenționează să desfășoare lucrări de foraj.

Legislația Regatului Unit prevede că toate resursele minerale ale subsolului aparțin de drept Coroanei britanice, adică statului, fiind proprietate publică. Guvernul este cel care concesionează aceste resurse companiilor interesate de exploatarea lor.

Însă deținerea unei licențe de concesiune nu garantează automat și dreptul de acces al companiei licențiate pe terenurile proprietate privată pe sub care vrea să foreze, fiind necesar, în acest sens, notificarea și obținerea acordului proprietarilor. Intrarea pe terenuri fără acordul deținătorilor este considerată violare de proprietate privată și îi îndreptățește pe proprietari să se adreseze justiției și să ceară despăgubiri.

Greenpeace descoperă că proprietatea e un „moft” util

Campania de lobby a industriei de petrol și gaze a venit cu argumentul că, dat fiind că pentru gazele de șist se utilizează forajul orizontal, nu se poate ști cu precizie din capul locului pe sub câte și care anume proprietăți private va fi necesar să se foreze. În consecință, Guvernul britanic a venit cu un proiect de reglementare nouă, potrivit căruia, înainte de demararea lucrărilor, va trebui obținut doar acordul acelor proprietari ale căror terenuri vor fi afectate de lucrările de suprafață ale companiilor de petrol și gaze.

Ca reacție la acest proiect de reglementare, cei de la Greenpeace, o organizație care, de-a lungul istoriei ei, n-a părut prea sensibilă la problema violării drepturilor de proprietate, a demarat o campanie prin care vrea să îi mobilizeze pe proprietarii britanici pe sub ale căror terenuri s-ar putea fora pentru gaze de șist să nu-și dea acordul pentru asta.

„Campania <Not For Shale> își propune să îi sprijine, inclusiv în justiție, pe acei locuitori din comunitățile unde se plănuiește exploatarea de gaze de șist prin fracturare hidraulică în a rezista în fața guvernului și a companiilor de petrol și gaze. Prin intermediul site-ului www.wrongmove.org, rezidenții își pot exprima refuzul de a permite forajul prin fracturare hidraulică sub locuințele lor, chiar dacă companiile respective au planuri de a fora acolo”, se spune pe site-ul campaniei.

Întârzieri mari, costuri suplimentare

Potrivit aceleiași legislații britanice, refuzul proprietarilor de a permite forajul pe proprietățile lor nu are puterea de a bloca definitiv demersurile companiilor de petrol și gaze. În schimb, le poate îngreuna și întârzia semnificativ, majorându-le costurile.

Astfel, dacă un proprietar refuză să permită forajul pe terenul său, compania care vrea să extragă gaze de șist trebuie să obțină un ordin judecătoresc de acordare a accesului pe proprietate, în virtutea licenței de explorare și exploatare primite de firmă de la guvernul britanic, care administrează resursele subsolului, aflate în proprietate publică.

Această procedură este de natură să întârzie demararea lucrărilor, însă omiterea ei pune companiile în fața riscului de a fi date în judecată pentru violare de proprietate, ceea ce înseamnă întârzieri și mai mari, plus despăgubiri datorate proprietarilor.

Un „zid” de refuzuri

Tocmai de aceea, campania celor de la Greenpeace își propun să convingă cât mai mulți proprietari din regiunile vizate de petroliști pentru exploatarea gazelor de șist să își exprime oficial refuzul de a permite forajul pe terenurile lor – un adevărat „zid” de refuzuri, care să îngreuneze foarte mult activitatea companiilor.

De altfel, campania a fost lansată în Lancashire, comitat în care sunt localizate printre cele mai bogate zăcăminte de gaze de șist din Marea Britanie.

„M-am alăturat campaniei pentru că sunt convinsă că folosirea fracturării hidraulice va fi un dezastru absolut pentru Lancashire. Sper ca rațiunea să învingă, iar industria să renunțe la aceste proiecte”, spune Eve McNamara, rezident din Lancashire.

Industria nu se jenează să anunțe „executări silite”

Organizația de lobby a industriei, UK Onshore Operators Group, a recunoscut că mișcarea celor de la Greenpeace ar putea întârzia demersurile companiilor, însă s-a arătat convinsă că, în cele din urmă, exploatările vor demara.

„Dacă acești proprietari vor spune <Nu, nu-ți dau voie să forezi pe pământul meu>, nu va trebui decât să mergem la tribunal și să cerem un ordin judecătoresc de acordare a accesului pe proprietate, ceea ce vom și face. Această campanie constituie un inconvenient, nu o prohibiție a exploatării gazelor de șist”, spun companiile.

Pe de altă parte, avocații apropiați industriei de petrol și gaze spun că legislația nu este suficient de clară.

„O zonă vizată pentru foraj poate avea o multitudine de proprietari, e greu să îi identifici pe toți pentru a le cere permisiunea de a fora, procedura ar dura foarte mult. Această campanie a Greenpeace nu este decât un argument în plus pentru modificarea legislației, astfel încât companiile să nu mai fie nevoite să obțină acorduri de la absolut toți proprietarii”, a declarat Alicia Foo, expert în legislația proprietății la firma de avocatură Pinsent Masons.

Precedentul Mohamed Al Fayed

Greenpeace se bazează și pe faptul că în jurisprudența britanică există un precedent notoriu pe acest tip de speță, în centrul căruia s-a aflat magnatul Mohamed Al Fayed, fost proprietar al lanțului de magazine Harrods.

În 2006, Al Fayed a aflat că pe sub una dintre proprietățile sale trece o sondă de țiței aparținând companiei Star Energy. Magnatul a dat firma în judecată, iar o primă instanță a decis că petroliștii au violat proprietatea sa și că proprietarul are dreptul să fie despăgubit.

Mai mult, în urma cererii lui Al Fayed, instanța a decis că acesta trebuie să primească, în calitate de proprietar al terenului pe sub care se fora, redevențe în valoare de 9% din veniturile obținute de Star Energy din exploatarea petrolului respectiv din 2000 încoace, de la demararea activității.

Star Energy a făcut recurs, iar Curtea Supremă a Marii Britanii a decis că Al Fayed nu are drept la redevențe, nefiind proprietar asupra resurselor minerale din subsolul proprietății sale, însă a confirmat faptul că Star Energy se face vinovată de violare de proprietate, pentru că nu l-a informat și nu i-a cerut acordul înainte de a începe să foreze pe sub terenul său.

Cum ar fi stat treaba cu gazele de șist pe vremea lui Cuza?

Category: Explorare si Productie
Creat în Wednesday, 16 October 2013 13:04

alexandru cuzaTema cea mai importantă a anului viitor se anunță încă de pe acum cea a redevențelor la petrol și gaze, cu corolarul ei - exploatarea sau neexploatarea gazelor de șist. Această temă extrem de controversată n-ar fi existat dacă proprietatea asupra resurselor nu ar fi fost publică, ci am fi avut de-a face, așa cum se întâmplă în SUA sau cum se întâmpla în România în trecut, cu un sistem de proprietate privată.

În prezent, resursele minerale ale subsolului sunt proprietate de stat, indiferent sub terenurile cui se află. Dacă statul decide (pe bază de calcule „tehnocrate”, ideologie, lobby, influență politică, șpagă sau toate la un loc - nu contează) că un anumit proiect de exploatare a lor, public sau privat, e de „interes general”, compania care vrea să exploateze resursele se va apuca de treabă pe proprietatea ta împotriva voinței tale.

Însă chiar și un sistemul de proprietate privată din SUA are lacunele sale, el fiind rezultatul aplicării principiul din common law, potrivit căruia cine deține terenul deține și subsolul și cerul de deasupra respectivului teren, și nu este rezultatul aplicării teoriei lockeene a apropierii originare la resurse (niciodată cine descoperea un zăcământ și îl exploata n-a fost principalul beneficiar și responsabil pentru "externalitățile negative").

Într-un art publicat astăzi pe blogul său, Bogdan Glăvan comentează un editorial publicat de Dumitru Chisăliță în Adevărul, care prezintă o istorie a dreptului de proprietate asupra resurselor în România:

Citește și: Trăiască proprietatea de stat asupra resurselor subsolului! Trăiască puterea Guvernului de a expropria discreționar pe oricine în numele „interesului național”!Cine ar trebui să decidă în privința gazelor de șist? O specie inexistentă în România și rară în lume: proprietarii privați ai terenurilor cu resurse (I),Noi probleme pentru industria americană a gazelor de șist: proprietarii de terenuri se simt păcăliți la redevențe, companiile sunt date în judecată pentru cutremure

"Dumitru Chisăliță trece în revistă evoluția legislației din România cu privire la resursele minerale din secolul al XIX-lea până în prezent. Deși concluzia de final este problematică, merită să ne amintim că proprietatea statului asupra subsolului este o invenție recentă. În mod tradițional proprietarul terenului stăpânea și subsolul acestuia:

Astfel, în 1817 Codul Callimachi (art. 382 şi 509) stabilea în Moldova ca bunurile miniere aparţineau statului,  în vreme ce Codul Caragea din Ţara Românească introducea la 1818 regimul primului ocupant. Ambele coduri s-au aplicat până la 1832, când au fost înlocuite cu Regulamentele Organice. În materie de drept minier, Regulamentele au introdus – după modelul rusesc – un sistem unic de proprietate în ambele Prin­cipate: „subsolul aparţinea proprietarului suprafeţei”…

La 26 noiembrie 1864 Codul civil al lui Cuza a introdus un regim unic valabil pe tot cuprinsul statului român. Articolul 489 din acest cod prevedea: „Proprietatea pământului cuprinde în sine proprietatea suprafeţei şi a subfeţei lui”…

Legea minelor din 1895 s-a adoptat în urma unei puternice înfruntări a poziţiilor celor două partide de guvernământ din România – conservator şi liberal. A fost introdus sistemul regalian de proprietate minieră pentru cele mai multe dintre bogăţiile subsolului (aur, argint, fier, cărbune ş.a.). În cazul petrolului şi al celorlalte şisturi bituminoase, superficiarul putea proceda cum socotea de cuviinţă, fără niciun fel de constrângere din partea statului, în pri­vinţa valorificării sau nevalorificării zăcămintelor, a condiţiilor de concesionare etc. …

Care a fost efectul proprietății private asupra resurselor minerale? Din păcate aici comentariul autorului ratează complet semnificația economică a proprietății private:

Regimul instaurat pentru petrol la 1895 a favorizat cel mai bine intrarea capitalurilor străine în România şi, apoi, crearea unei industrii dominată aproape exclusiv de către acestea. Dispunând în mod liber de perimetrele petrolifere, proprie­tarii lor – cei mai mulţi ţărani, cu parcele între 5.000 -10.000 mp – au acceptat cu uşurinţă ofertele de concesionare ale unor persoane care, în cele mai multe cazuri, nu erau nici măcar exploatatorii direcţi, ci simpli intermediari sau traficanţi. Se cunosc numeroase cazuri în care perimetre extrem de bogate din judeţele Prahova şi Dâmbo­viţa au fost concesionate iniţial pentru sume derizorii, pentru ca a doua zi să fi fost reconcedate unor societăţi în schimbul unor avansuri considerabile. După legea din 1895 a urmat o adevărată cursă pentru acapararea perimetrelor petrolifere particulare din România, iar capitaliştii străini au ajuns să controleze industria ţiţeiului din ţara noastră. Exploatarea terenurilor petrolifere a fost cu totul neraţională şi neeconomică.

Autorul pare să fi descoperit o excepție de la principiul “Ochiul stăpânului îngrașă vaca”. Avantajele proprietății private constau tocmai în faptul că asigură stimulente pentru conservarea valorii resurselor și pentru angajarea acestora în utilizări din care să aibă de beneficiat întreaga societate. Aceste lucruri sunt predate studenților la economie în primele cursuri. Așa cum era de așteptat, proprietatea privată asupra subsolului a dus la exploatarea resurselor minerale, la creșterea investițiilor și, în consecință, a nivelului de trai în general. Dacă România ar fi fost condusă de ecologiști în secolul al XIX-lea și la începutul secolului XX, atunci probabil Bucureștiul n-ar fi ajuns primul oraș iluminat public cu lămpi cu petrol, iar ulterior Timișoara – primul oraș iluminat electric din Europa.

Nu e chiar așa de greu de înțeles, de fapt și generația noastră a cunoscut un astfel de fenomen de îmbogățire rapidă, doar că nesustenabilă. În anii 2000 influxul de investiții străine s-a dus în credite de consum și în speculații imobiliare. Mulți români, de la simpli țărani la pensionari, și-au văzut avuția crescând considerabil după ce au fost în măsură să-și vândă terenurile celor doritori să construiască magazine, fabrici sau case de vacanță. Din păcate, deoarece totul a fost determinat de simpla expansiune a creditului, stoparea acestei inflații și creșterea dobânzilor a dus la spulberarea prosperității pentru mulți.

În secolele XIX și XX vorbim însă de creștere economică reală, care a avut la bază resurse reale. Este adevărat, totul în limitele tehnologice ale vremii. Este ciudat să spui acum că exploatarea petrolului se putea face mai rațional. Acest lucru poate fi adevărat științific dar nu și economic. Este ca și cum ai spune că Dacia ar putea mai bine să producă Mercedesuri. Problema este că nu ne permitem totuși să punem în practică orice fantezie științifică sau tehnologică.

Alternativa este ca statul să fie proprietar. Experiența comunismului ar fi trebuit să ne fie suficientă. A exploatat statul mai rațional resursele? A prevenit poluarea? A produs Ceaușescu Mercedes în loc de Lăstun? Nici vorbă. Copșa Mică și Roșia Montană sunt emblematice pentru acea perioadă. În absența proprietății private haosul s-a instaurat în industrie, iar risipa a devenit uriașă – deși la școală eram îndemnați să economisim până și castanele. În plus, proprietatea publică a creat contradicții sociale, așa cum se vede în prezent.

Cred că ar fi o dovadă de inteligență să dăm istoria înapoi și să desăvârșim reforma proprietății trecând și resursele subsolului în posesia oamenilor care stăpânesc solul. Împreună cu toate obligațiile care le revin de aici, inclusiv cu obligația de a nu-mi afecta proprietatea atunci când introduc o sondă în pământ. Doar așa putem spera la pace socială și la o alocare eficientă a acestor resurse, fără discuții infinite despre cât de fraier a fost statul atunci când a stabilit redevențele, despre cât de corupt a fost cutare ministru sau, mai ales, despre cât de buni o să fim noi când vom ajunge la guvernare, călare pe resursele tuturor… și ale nimănui."

Chevron mai pompează 34 milioane de dolari în România

Category: Explorare si Productie
Creat în Wednesday, 16 October 2013 06:29

ChevronChevron România şi-a majorat din nou capitalul social, de data asta cu 34 milioane de dolari, sumă subscrisă şi vărsată integral de asociatul unic Chevron Romania Holding BV, arată o decizie a companiei din 23 septembrie. La fel ca în cazul majorărilor de capital precedente, Chevron a apelat la avocaţii de la Pachiu şi Asociaţii.

Cu această nouă majorare de capital, compania a emis 560.320 de părţi sociale, fiecare cu o valoare de 200 de lei. Astfel, capitalul social este de 395.686.000 lei, împărţit în 1.978.430 părţi sociale, fiecare cu o valoare de 200 lei.

Toate părţile sociale nou emise dar şi cele vechi sunt deţinute de Chevron Romania Holdings, societate din… Olanda.

Gigantul american şi-a mai majorat capitalul social şi în anii din urmă. Spre exemplu, în anul 2011 l-a majorat chiar de două ori, cu 25 de milioane de dolari şi apoi cu circa 10 milioane de dolari, apelând şi atunci la aceeaşi societate de avocaţi.

Companiei nu-i merge tocmai bine peste tot. Dacă ar fi să ne limităm doar la problemele mai recente, Chevron a decis să renunţe la o concesiune de gaze de şist deţinută în Lituania (ţară dependentă total de Gazprom), pe care ar fi urmat să înceapă lucrări de explorare, aşa cum scria Energy Report zilele trecute. Asta  după ce autorităţile de la Vilnius au înăsprit legislaţia privind evaluarea impactului asupra mediului şi exigenţele de protecţie a acestuia pentru proiectele de dezvoltare de hidrocarburi neconvenţionale efectuate prin metoda fracturări hidraulice, iar Parlamentul lituanian a luat în discuţie o propunere de majorare a taxei pe veniturile obţinute din exploatarea gazelor de şist de la 15% la 40%.

La numai o zi după anunţul celor de la Chevron, respectiv miercuri, Parlamentul European a dat un prim vot pozitiv asupra unei propuneri de reglementare la nivel european prin care, de asemenea, se înăspresc cerinţele privind evaluările de mediu pentru proiectele de dezvoltare de hidrocarburi neconvenţionale prin fracturare hidraulică.

În plus, se stabilesc condiţii mai dure privind despăgubirile şi obligaţiile de refacere în caz de daune de mediu şi se instituie reguli mai stricte pentru evitarea intrării în conflict de interese a persoanelor şi instituţiilor însărcinate cu efectuarea evaluărilor de mediu pentru respectivele proiecte.

Noile reguli, înăsprite, ar urma să se aplice şi proiectelor de infrastructură, cum ar fi lucrările de construcţie de autostrăzi sau aeroporturi.

Revenind la România, zilele trecute, Chevron a obţinut autorizaţia de construire pentru amplasarea în judeţul Vaslui a primei sonde de explorare a gazelor de şist în România. Asta după ce compania a primit toate avizele necesare de la autorităţile statului pentru prospectarea solului în perimetrul localităţii Siliştea. E totul în regulă cu avizele?

„Terenul, de peste 28.000 mp, pe care va fi ridicatã prima sondã de explorare a zãcãmântului de gaze de şist de pe teritoriul județului Vaslui, prima de acest fel de pe teritoriul României, aparţine unui număr de trei proprietari. Aceştia neagã cã ar avea încheiat vreun contract cu firma în cauzã (Chevron România Exploration and Production SRL), drept pentru care apare un mare semn de întrebare cu privire la legalitatea eliberãrii autorizației de construcţie”, se spune într-un articol al publicaţiei Vremea Nouă.

Valoarea lucrărilor pentru amenajarea platformei şi amplasarea sondei de explorare se ridică la trei milioane de lei. Lucrările ar putea fi terminate în termen de 120 de zile, din care două luni alocate amenajării platformei de forare şi două luni pentru foraj şi prelevare de probe.

Chevron România mai deţine trei certificate de urbanism în judeţul Vaslui pentru explorarea solului în vederea identificării eventualelor rezerve de gaze de şist, două obţinute la sfârşitul anului trecut şi începutul acestui an împreună cu cel de la Siliştea şi altul în urmă cu două luni. Pentru perimetrele de la Păltiniş (Băceşti) şi Popeni (Găgeşti), compania petrolieră deţine acordul de mediu, iar pentru perimetrul Puieşti se află în procedura de evaluare a impactului asupra mediului în ceea ce priveşte amplasarea sondelor de explorare.

Curtea Constituțională a Franței menține interdicția asupra fracturării hidraulice pentru forajul după gaze de șist și alte hidrocarburi neconvenționale

Category: Explorare si Productie
Creat în Tuesday, 15 October 2013 10:31

Curtea Constitutionala Franta gaze de sist BUNCurtea Constituțională a Franței a decis că o lege din 2011, prin care se interzice utilizarea fracturării hidraulice în activitățile de explorare și exploatare a hidrocarburilor neconvenționale, respectiv gaze și petrol de șist, dar nu și în cele legate de dezvoltarea de surse de energie geotermală, este constituțională și reprezintă un mijloc valid și legal de protecție a mediului.

„Legea din 2011 este conformă cu Constituția, iar interdicția prevăzută de aceasta nu este disproporționată”, se arată într-un anunț al Consiliului Constituțional al Franței, echivalentul Curții Constituționale din România.

„Este o victorie juridică, dar totodată o victorie a protecției mediului și o victorie politică. Odată cu această sentință, interdicția fracturării hidraulice devine absolută. Pe lângă problema fracturării hidraulice, gazele de șist sunt producătoare de emisii de dioxid de carbon. Franța trebuie să-și fixeze ca prioritate dezvoltarea resurselor regenerabile de energie”, a declarat ministrul Mediului din guvernul de la Paris, Philippe Martin, după decizia Curții.

În iulie, interdicția a fost contestată de către compania americană de petrol și gaze Schuepbach Energy, care, înainte de adoptarea legii de interdicție în 2011, deținea două licențe de explorare a gazelor de șist prin fracturare hidraulică, licențe care au fost anulate după instituirea prohibiției.

Asta după ce, în ianuarie 2012, gigantul francez Total a atacat în contencios administrativ revocarea licenței de explorare a gazelor de șist pe care o deținea în sudul Franței, în urma adoptării legii de interdicție în anul anterior.

Interdicție declarată legitimă

Cei de la Schuepbach Energy au venit în instanță cu argumentul că interdicția este nejustificată, nefiind bazată pe studii și evaluări de risc, și încalcă drepturile de proprietate. Mai mult, americanii au arătat că interdicția utilizării tehnologiei fracturării hidraulice, prevăzută de legea contestată, este discriminatorie, întrucât nu vizează decât explorarea și exploatarea de hidrocarburi lichide sau gazoase (petrol și gaze), dar nu și pe cea de resurse de energie geotermală.

În schimb, Consiliul Constituțional a notat, în decizia sa, că impunerea interdicției este justificată de urmărirea unui scop legitim pentru interesul public, acela de protecție a mediului.

Legea de interzicere a fracturării hidraulice din 2011, precum și anularea ulterioară a licențelor de explorare a gazelor de șist, au survenit după proteste masive organizate de grupurile ecologiste din Franța.

„În urma acestei decizii regretabile, Franța se privează pe ea însăși de oportunitatea de a descoperi și de a evalua, prin explorare, resurse potențiale mari de hidrocarburi neconvenționale. Guvernul francez ar trebui să permită explorările, pentru a-și putea evalua propriile rezerve”, se arată într-o declarație a organizației de lobby a industriei petroliere GEP-AFTP de după anunțul sentinței Consiliului Constituțional.

Legiuitori părtinitori și superficiali

Cel mai sensibil aspect al reclamației celor de la Schuepbach Energy a fost cel legat de discriminare, dat fiind că legea din 2011 interzicea fracturarea hidraulică doar pentru hidrocarburi neconvenționale (gaze și petrol de șist), nu și pentru dezvoltarea de surse de energie geotermală.

Exceptarea explorării și exploatării resurselor de energie geotermală de la interdicția instituită asupra fracturării hidraulice a fost îndelung dezbătută, în 2011, în Comisia de Dezvoltare Durabilă a Adunării Naționale a Franței. Problema celor mai mulți dintre aleși a fost, însă, nu evitarea discriminării și, în consecință, a vulnerabilizării din punct de vedere constituțional a legii, ci dimpotrivă: cum să facă pentru ca resursele de energie geotermală să nu intre sub incidența interzicerii fracturării hidraulice, instituite de lege.

Asta pentru că statul francez are planuri foarte serioase cu privire la dezvoltarea de resurse de energie geotermală din rocile aflate la adâncime, în crusta pământului. Aceste resurse ar urma să fie eliberate prin utilizarea unor metode de foraj despre care industria petrolieră susține că sunt similare cu mult-hulita fracturare hidraulică folosită pentru exploatarea de hidrocarburi din șisturi bituminoase. Până acum, au fost acordate două licențe pentru această activitate, ambele unor investitori francezi, iar alte 18 sunt în diferite etape de procesare.

La elaborarea textului legii, unii deputați, cum ar fi socialistul Pascal Terasse, au fost de părere că actul normativ ar fi mai solid din punct de vedere juridic dacă sintagma „fracturare hidraulică” ar fi definită cu mai multă precizie. „Ar trebui, după expresia <fracturare hidraulică> să se adauge termenii <care utilizează amestecuri chimice și consumă apă în mod excesiv>”. Un coleg i-a respins însă ideea, considerând că exprimarea ar fi redundantă, devreme ce „știm foarte bine ce este și ce implică fracturarea hidraulică”.

Chiar această imprecizie terminologică a fost contestată la Consiliul Constituțional de către Schuepbach Energy. Astfel, se reclama faptul că legea nu definește ceea ce interzice, neprecizând, de exemplu, ce aditivi chimici sunt interziși sau de la ce cantitate în sus se consideră că consumul de apă presupus de fracturarea hidraulică este excesiv.

Iar un deputat UMP, Francois-Michel Gonnot , avertiza că „dacă legiuitorul vrea să scoată în evidență că fracturarea hidraulică pentru hidrocarburi este ceva diferit și special, atunci va trebui să justifice de ce lucrurile stau așa. Iar asta ține chiar de aditivii chimici folosiți la fracturarea hidraulică pentru hidrocarburi”.

Consiliul Constituțional face temele Parlamentului și Guvernului

Ceea ce au omis să facă Parlamentul și Guvernul francez, anume să justifice în detaliu de ce au ales să interzică doar fracturarea hidraulică pentru hidrocarburi și nu și pe cea pentru energie geotermală, a făcut Curtea Constituțională. Astfel, în motivarea deciziei sale, Curtea arată că, deși metodele respective sunt similare într-o primă fază de dezvoltare, totuși există elemente care să ateste că fracturarea hidraulică pentru hidrocarburi este diferită de cea pentru energie geotermală.

„În primul rând, în cazul fracturării hidraulice pentru gaze de șist, caracterul static și diseminat al resursei face necesară multiplicarea forajelor, în timp ce în cazul energiei geotermale, apa este captată de-a lungul faliilor și nu necesită aceeași multiplicare a forajelor”, se afirmă în motivarea Curții.

În al doilea rând, se mai spune în documentul citat, rocile supuse fracturării hidraulice pentru hidrocarburi sunt de natură sedimentară, iar cele fracturate pentru eliberarea de energie geotermală – de natură vulcanică, ceea ce face ca rezistența rocilor să fie mult mai mare în cazul fracturării hidraulice pentru gaze de șist, necesitând în consecință o presiune de foraj mai mare, precum și utilizarea forajului orizontal.

În al treilea rând, mai arată Curtea, fluidul folosit la fracturarea hidraulică pentru gaze de șist este diferit de cel utilizat pentru eliberarea de energie geotermală, conținând substanțe chimice suplimentare. În plus, presiunea de injectare în rocă a fluidului este mai mare în cazul fracturării hidraulice pentru hidrocarburi.

Toate aceste elemente, conchide Curtea, justifică decizia legiuitorului de a interzice fracturarea hidraulică pentru hidrocarburi fără a o interzice și pe cea pentru energie geotermală, întrucât prima prezintă riscuri de mediu mult mai mari decât cea de-a doua.

Cutremure provocate de forajul pentru energie geotermală

Fracturarea hidraulică constă în pomparea la mare adâncime și cu mare presiune a milioane de litri de apă sărată, amestecată cu un „cocktail” de substanțe chimice, ce are ca efect sfărâmarea rocilor subterane și eliberarea hidrocarburilor. Metoda prezintă riscuri de mediu, cum ar fi cel legat de poluarea rezervelor subterane de apă sau de amplificare a activităților seismice în zonele de exploatare.

În ceea ce privește riscurile seismice, acestea sunt amplificate însă și de metoda stimulării rocilor de adâncime cu ajutorul apei și acizilor, pentru creșterea permeabilității acestora, metodă utilizată de dezvoltatorii de proiecte de energie geotermală.

Cel mai notoriu caz de acest tip a fost cel din 2004 de la Kleinhüningen, de lângă orașul elvețian Basel. Proiectul consta în injectarea de apă în fisurile rocilor de adâncime din regiune, la circa 5 kilometri, lângă albia Rinului, pentru eliberarea de energie geotermală. Odată adusă la suprafață, apa fierbinte, cu o temperatură de 160 de grade Celsius, ar fi urmat să pună în mișcare o turbină cu abur, cuplată la un generator electric.

Întreaga afacere s-a bucurat de sprijin politic și i-a fost acordat un credit de 30 de milioane de franci elvețieni, garantat de autorități.

Primele operațiuni de foraj au generat un cutremur de circa 3,4 grade pe scara Richter în decembrie 2006, urmat de numeroase replici, care au provocat pagube în valoare totală de 9 milioane de franci elvețieni. În consecință, proiectul a fost anulat, iar după trei ani, în 2009, autoritățile locale au decis să-l anuleze definitiv.

Șeful proiectului a fost achitat, tot în 2009, de un tribunal elvețian, după ce fusese acuzat de procurori că a provocat cu bună-știință pagubele respective, fiind la curent cu riscurile presupuse de procedura de stimulare a rocilor de adâncime utilizată în cadrul proiectului.

Judecătorii de la Tribunalul Penal din Basel au considerat că Markus Häring, directorul companiei Geothermal Explorers, care se ocupa de proiect, a acționat în limitele cunoașterii științifice de la acea dată și nu a subestimat riscurile presupuse de lucrările de foraj.

Ce așteaptă ONG-urile pentru a ataca în justiție autorizațiile obținute de Chevron pentru explorarea de gaze de șist în Vaslui și Constanța?

Category: Batalia pe Resurse
Creat în Wednesday, 09 October 2013 12:42

Chevron ONG-uri BUNDoar luna trecută au avut loc termene de judecată în cinci procese intentate de ONG-urile care se opun proiectului RMGC de la Roșia Montană, procese prin care se contestă în contencios administrativ autorizații de descărcare arheologică, precum și evaluarea strategică de mediu pentru Planul Urbanistic Zonal (PUZ) de zonă industrială, obținute de compania controlată de canadienii de la Gabriel Resources.

Din 2010 și până în prezent, ONG-urile respective au inițiat nu mai puțin de 20 de acțiuni în justiție împotriva RMGC și a proiectului aurifer de la Roșia Montană, acțiuni prin care s-au contestat, practic, toate tipurile de certificate, permise, autorizații și aprobări obținute de RMGC de la diferite instituții ale statului, în vederea obținerii OK-ului final pentru demararea lucrărilor.

În pofida afirmațiilor publice, precum și a scandărilor și a pancartelor de la mitingurile de protest contra proiectului minier de la Roșia Montană, prin care se susține că protestele sunt îndreptate în egală măsură împotriva explorării și exploatării gazelor de șist, o simplă monitorizare a site-urilor instanțelor românești de judecată arată că declarațiile nu sunt însoțite și de acțiuni în justiție pe măsură.

Doar două acțiuni în justiție

Concesiunile Chevron din județul Vaslui datează din februarie 2011, când compania americană a achiziționat drepturile aferente acestora de la fostul titular de licență, Regal Petroleum. Acordurile pentru perimetrele din județul Constanța au fost semnate de Guvernul României cu Chevron în martie 2012.

De atunci și până în prezent, au fost inițiate doar două acțiuni în justiție pe acest subiect – una de către primăria comunei Limanu de la malul Mării Negre, cealaltă de către un grup de ONG-uri. Ambele contestă acordurile petroliere ca atare semnate de Executiv cu Chevron și cer suspendarea și ulterior anularea acestora.

Între timp, însă, în vederea demarării lucrărilor de explorare, Chevron a obținut certificate de urbanism, acorduri de mediu și autorizații de construcție. Nimeni nu a atacat în justiție obținerea de către compania americană a acestor documente. În condițiile în care contestarea în contencios administrativ a acestor aprobări are mult mai multe șanse de reușită, cel puțin temporară, și deci de întârziere și amânare a demarării explorărilor, decât contestarea acordurilor petroliere ca atare.

Poate ar fi cazul să se trezească acum „societatea civilă”

Se pare că acum a apărut și ocazia de a contesta în instanță, cu mari șanse de reușită, autorizația de construcție obținută recent de Chevron pentru amplasarea în judeţul Vaslui a primei sonde de explorare a gazelor de şist în România, pe perimetrul de la Siliștea, comuna Pungești.

Astfel, publicația Vremea Nouă (www.vrn.ro) susține că sunt șanse ca autorizația de construcție să fi fost obținută de Chevron în mod ilegal. Asta în condițiile în care, potrivit legislației în vigoare, una din condițiile de acordare a autorizației de construcție este aceea ca, în prealabil, compania care solicită autorizația să devină proprietară pe terenul pe care urmează să fie ridicată construcția sau să semneze contract de concesiune sau închiriere cu proprietarii.

„Terenul, de peste 28.000 mp, pe care va fi ridicatã prima sondã de explorare a zãcãmântului de gaze de șist de pe teritoriul județului Vaslui, prima de acest fel de pe teritoriul României, aparține unui număr de trei proprietari. Aceștia neagã cã ar avea încheiat vreun contract cu firma în cauzã (Chevron România Exploration and Production SRL), drept pentru care apare un mare semn de întrebare cu privire la legalitatea eliberãrii autorizației de construcție”, se spune în articolul celor de la Vremea Nouă.

Urmează exproprieri în forță?

În articol se detaliază că cei trei proprietari, respectiv Popescu Lenuța, Vlasã Mircia și reprezentantul mãnãstirii Mãlinești neagã cã ar avea încheiat vreun contract cu Chevron. Mai mult, pânã în acest moment, nu a fost depusã nici o cerere de scoatere din circuitul agricol a respectivelor suprafețe, act necesar pentru amplasarea de sonde de explorare în zonã, conform legilor în vigoare.

“Eu stiu cã pãmântul meu (50 ari – n.r.) este la o asociație și în nici un caz nu-l voi da la Chevron. Nu m-a întrebat nimeni și nici nu voi fi de acord cu exploatarea gazelor de șist pe pãmântul meu. Nu știu de nici un contract și nici nu m-a întrebat nimeni sã dau pãmântul în concesiune”, spune Elena Popescu, proprietara unuia din terenurile vizate de compania americanã pentru amplasarea sondei de explorare.

„De altfel, chiar și primarul comunei Pungești, Mircia Vlasã, care, chiar dacã la început era unul dintre cei mai aprigi contestatari ai acțiunii inițiate de Chevron, a ajuns unul dintre partizanii exploatãrii gazelor de șist, cu atât mai mult cu cât are un teren în suprafațã de peste 1,9 hectare pe care urmeazã a fi amplasatã prima sondã de explorare, a recunoscut cã, în acest moment, nu are nici un contract de concesiune sau vânzare a suprafeței respective, așa cum nu are nimeni din comunã”, se mai arată în articol.

Termene procesuale extrem de importante, pe 23 și 24 octombrie

După cum am precizat, în prezent, pe rolul instanțelor de judecată din România există numai două acțiuni care vizează explorarea și exploatarea gazelor de șist de către Chevron, ambele contestând și cerând, în contencios administrativ, suspendarea și anularea acordurilor petroliere semnate în acest sens de Guvern cu compania americană.

Prima a fost intentată în iulie 2012 de către un grup de ONG-uri din care fac parte Asociația România Dreaptă, condusă de avocatul Gheorghe Piperea, Greenpeace România, Asociația Salvați Bucureștiul, Asociația Euro-Agora și Asociația Pro-Vulcan. Pârâții sunt Guvernul României, Agenția Națională pentru Resurse Minerale (ANRM) și Chevron România Exploration and Production SRL.

Acțiunea în justiție a celor cinci ONG-uri se derulează pe două planuri, unul vizând suspendarea, iar celălalt anularea acordului de concesiune.

Procesul privind suspendarea acordului a trecut de Curtea de Apel București (CAB), care a respins cererea de suspendare, și a ajuns pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, următorul termen de judecată fiind programat pe 24 octombrie.

În celălalt proces al celor cinci ONG-uri împotriva statului român și a Chevron, pentru anularea acordului de concesiune, aflat încă la CAB; următorul termen de judecată este programat pe 23 octombrie.

Anularea acordului de concesiune dintre statul român și Chevron a fost cerută și de primăria comunei Limanu, de pe litoral, unde Chevron are concesiuni, dosarul fiind înregistrat la CAB pe 16 august 2012. Următorul termen de judecată a fost fixat tot pentru 23 octombrie.

Care sunt argumentele contestatarilor

Cele cinci ONG-uri susțin că acordurile petroliere semnate de statul român cu Chevron încalcă Constituția, alte legi în vigoare în România și în Uniunea Europeană, ca și unele decizii ale CEDO, nefiind în interesul național.

În acest sens se citează însă doar o recomandare a Parlamentului European, din 2011, privind interzicerea exploatării gazelor de șist prin fracturare hidraulică, recomandare făcută în urma unui studiu de impact al Direcției de Tematici și Politici Interne din cadrul Parlamentul European.

Principalul argument al primăriei Limanu în procesul intentat pentru anularea acordului petrolier al statului român cu Chevron constă în rezultatele unui referendum local, desfășurat în decembrie 2012, unde peste 90% dintre participanți s-au pronunțat împotriva desfășurării de activități legate de gaze de șist pe teritoriul comunei.

Problema este însă că, la acel referendum, au participat doar 42% dintre cetățenii cu drept de vot, astfel încât nu a fost îndeplinit cvorumul legal. Primarul din Limanu susține însă că este gata să organizeze oricând încă un scrutin de acest tip, fiind sigur câ prezența la vot va fi semnificativ mai mare.

Evaluare de mediu pentru Chevron, la Puiești și Adamclisi

Între timp, însă, Chevron merge înainte cu obținerea autorizațiilor necesare demarării lucrărilor de explorare pentru gaze de șist pe concesiunile deținute.

Astfel, americanii sunt în proces de obținere a acordului de mediu pentru a începe forajul unei a doua sonde de explorare în Vaslui, la Puiești, Agenția Județeană de Protecția Mediului hotârând efectuarea evaluării impactului asupra mediului fără evaluare adecvată (detaliată).

Chevron intenționează, de asemenea, să demareze lucrări de prospecțiuni seismice 2D pe perimetrul Adamclisi din județul Constanța. Acolo însă, Agenția de Mediu Constanța a decis evaluarea impactului asupra mediului prin evaluare adecvată (detaliată), întrucât proiectul este planificat să se desfășoare pe o serie de arii naturale protejate.

„Impactul proiectului propus asupra ariilor naturale protejate va fi semnificativ, deoarece amplasamentul se situează și în arii naturale protejate, interacționează prin lucrările propuse cu mediul prin sursele de zgomot și vibrații ce provin de la generarea semnalului seismic, de la detonarea unei cantități de material exploziv sau de la autovehicule. Caracteristicile drumurilor de migrație și efectivele de păsări pot fi afectate de implementarea proiectului”, se arată în decizia Agenției pentru Protecția Mediului Constanța.

Campania anti-RMGC la tribunal, excelent pusă la punct

Strategia juridică a ONG-urilor care se opun RMGC și proiectului aurifer de la Roșia Montană a fost de la bun început extrem de bine organizată și eficientă, fapt recunoscut și de adversarii lor, canadienii de la Gabriel Resources.

„Există o mulțime de aspecte procedurale care permit ONG-urilor să depună cereri la instanțe, cereri care, la rândul lor, duc la declanșarea de acțiuni suplimentare în justiție, separate, dar aflate în legătură cu procesele intentate inițial. De multe ori, ONG-urile intentează acțiuni similare la mai multe instanțe regionale din România, cerând suspendarea și anularea acelorași licențe, aprobări, autorizații sau permise în procese separate. Aceste acțiuni întârzie, deturnează și sporesc semnificativ costurile procesului de obținere a aprobărilor necesare pentru proiect”, se arată în ultimul raport semestrial al Gabriel Resources.

Compania arată, ca exemplu, că, din 2004 încoace, RMGC a obținut cinci certificate de urbanism pentru proiect, fiecare din acestea cu o validitate inițială de 24 de luni. Cel mai recent a fost eliberat pe 22 aprilie 2013.

Procese în cascadă

„Toate cele patru certificate de urbanism precedente au fost contestate în justiție de către ONG-uri, iar acest lucru indică faptul că sunt mari șanse ca și cel de-al cincilea să facă obiectul unor viitoare procese intentate de către organizațiile respective”, se spune în raport.

Potrivit aceluiași document, doar în cursul lunii septembrie a acestui an au avut loc termene de judecată în cinci procese intentate de ONG-urile care se opun proiectului, procese prin care se contestă în contencios administrativ autorizații de descărcare arheologică, precum și evaluarea strategică de mediu pentru Planul Urbanistic Zonal (PUZ) de zonă industrială, obținute de RMGC.

Doar din 2010 și până în prezent, ONG-urile respective au inițiat nu mai puțin de 20 de acțiuni în justiție împotriva RMGC și a proiectului aurifer de la Roșia Montană, acțiuni prin care s-au contestat, practic, toate tipurile de certificate, permise, autorizații și aprobări obținute de RMGC de la diferite instituții ale statului, în vederea obținerii OK-ului final pentru demararea lucrărilor.

Britanicii se pregătesc să exploreze după gaze de șist aproape de Galați, în Republica Moldova, în parteneriat cu un „mogul” petrolier basarabean

Category: Explorare si Productie
Creat în Friday, 04 October 2013 03:25

Gaze de sist Republica Moldova BUNCompania britanică Canyon Oil and Gas Ltd. intenționează să deruleze lucrări de explorare după gaze și petrol de șist, prin fracturare hidraulică, în Republica Moldova, în apropiere de granița cu România, în vederea demarării ulterioare a producției comerciale. Britanicii colaborează în prezent cu Ministerul Geologiei de la Chișinău la întocmirea, în parteneriat, a unui studiu preliminar privind șisturile bituminoase din zona vizată.

Canyon Oil and Gas Ltd. deține două perimetre de hidrocarburi în Republica Moldova, respectiv unul de petrol, aflat deja în producție (Văleni) și două de gaze naturale (Viktorovka și Baimaclia), situate aproape de granița cu România, în raionul Cahul, la mică distanță de Galați. Britanicii suportă integral costurile de dezvoltare a perimetrelor respective și beneficiază de 80% din veniturile rezultate din exploatarea acestora.

Restul revine companiei locale din Republica Moldova Valiexchimp SRL, controlată de omul de afaceri basarabean Valentin Bodișteanu, firmă care deține și licențele pentru concesiunile respective.

Parteneriat cu Ministerul Geologiei

Într-o prezentare a Canyon Oil and Gas Ltd. pentru potențiali investitori se arată că firma britanică are ca țintă explorarea după gaze și petrol de șist în Republica Moldova, prin fracturare hidraulică, în vederea demarării ulterioare a producției comerciale.

„Canyon colaborează în prezent cu Ministerul Geologiei la întocmirea în parteneriat a unui studiu preliminar, în scopul unei mai bune înțelegeri a sistemului de șisturi bituminoase”, se afirmă în documentul citat.

Canyon Oil and Gas Ltd. a fost înființată în aprilie 2011. Până în prezent, compania a investit direct 1 milion de dolari în Republica Moldova, forând două sonde în cadrul perimetrului petrolier Văleni. Prima din acestea a produs circa 2.500 de barili de petrol în intervalul februarie-august, la un cost net de 70 de dolari/baril, potrivit prezentării companiei, iar cealaltă a intrat în producție în septembrie.

Riscuri minime, câștiguri rapide

Planurile celor de la Canyon Oil and Gas Ltd. prevăd dublarea producției la Văleni, prin upgradarea facilităților de extracție, respectiv instalarea de echipament suplimentar modern de foraj.

Potrivit adevărul.ro, anul trecut, vicepremierul Republicii Moldova, Valeriu Lazăr, declara că, pe termen mediu şi lung, o sursă de energie pentru Republica Moldova ar putea fi gazele de șist, în condițiile în care zăcăminte de acest tip au fost descoperite în Ucraina, în zonele limitrofe cu România şi Republica Moldova. Din studiile efectuate de compania americană EuroGas pe teritoriile Poloniei şi Ucrainei, precum şi în regiunea Mării Negre, a rezultat că este foarte probabilă prezența gazelor de șist şi pe teritoriul Republicii Moldova.

Potrivit prezentării citate a celor de la Canyon Oil and Gas Ltd., strategia companiei presupune asumarea de riscuri minime, precum și demararea și derularea rapidă a producției pe perimetrele de hidrocarburi deținute, britanicii promițând potențialilor investitori câștiguri semnificative în timp scurt.

Legături cu Soros și cu România

Acționarii-fondatori ai companiei, care asigură și managementul acesteia, sunt executivi cu experiență în industria internațională de petrol și gaze, fiind experți în gaze de șist și alte hidrocarburi neconvenționale.

Astfel, Philip Thompson, fondator și managing director, este și fondator al San Leon Energy, unul din liderii industriei gazelor de șist din Europa, cu operațiuni semnificative în acest sector în Polonia, Ucraina și Spania. Miliardarul George Soros controlează un pachet de circa 23% din acțiunile San Leon Energy, prin intermediul companiei sale de administrare de fonduri de hedging, Soros Fund Management.

San Leon Energy, fosta Aurelian Oil&Gas, deține o concesiune de gaze și în România, la Bîlca, în județul Suceava, în apropiere de Mănăstirea Putna. Potrivit celor de la San Leon Energy, prima sondă pe concesiunea respectivă ar trebui forată până la sfârșitul acestui an.

Directorul financiar al Canyon Oil and Gas Ltd., Daniel Stewart-Roberts, este partener în cadrul gigantului de audit Deloitte, pentru care a lucrat și în România. În prezentare se precizează că Stewart-Roberts vorbește limba română.

Luna trecută, Canyon Oil and Gas Ltd. a semnat un acord cu compania irlandeză Aminex, potrivit căruia irlandezii urmează să preia integral Canyon Oil and Gas Ltd. Principalele operațiuni ale celor de la Aminex se derulează în Tanzania, unde firma deține două concesiuni de gaze naturale. În acord se specifică faptul că activele Canyon Oil and Gas Ltd.din Republica Moldova sunt estimate la circa 2 milioane de dolari.

Monopolist, mogul de presă, apucături de sindicalist

Valiexchimp SRL este liderul industriei de petrol și gaze din Republica Moldova, patronul firmei, Valentin Bodișteanu, fiind și președintele organizației profesionale și de lobby a importatorilor și distribuitorilor moldoveni de petrol și produse petroliere, Importcompetrol. Valiexchimp SRL este unicul deținător de licențe de explorare și exploatare hidrocarburi din Basarabia.

Bodișteanu controlează, de asemenea, singura rafinărie din Basarabia, de la Comrat, cu o capacitate de procesare de circa 50.000 de tone pe an, unde se prelucrează țiței extras din perimetrul Văleni, a cărui licență este deținută tot de Valiexchimp SRL.

În 2001, în semn de protest față de blocarea de către guvern a importurilor de benzină cu cisternele, cei de la Importcompetrol, organizația condusă de Bodișteanu, au aliniat în faţa sediului executivului de la Chișinău peste 60 de autocamioane de mare tonaj.

Valentin Bodișteanu deține și două posturi de televiziune în Republica Moldova, Euro TV și Alt TV, despre care presa de peste Prut a speculat că ar urma să se închidă, firma care le operează intrând în insolvență, iar salariații nemaiprimindu-și banii de luni de zile. Potrivit point.md, Euro TV ar avea datorii de circa 50.000 de euro față postul românesc pe care îl retransmite, Antena 1.

Chevron va consuma 35.000 de litri de apă pe zi la forajul primei sonde de explorare pentru gaze de șist, din Siliștea, Vaslui

Category: Explorare si Productie
Creat în Friday, 04 October 2013 03:01

Chevron apa BUNChevron a obţinut autorizaţie de construire pentru amplasarea în judeţul Vaslui a primei sonde de explorare a gazelor de şist în România, după ce compania a primit toate avizele necesare de la autorităţile statului pentru prospectarea solului în perimetrul de la Siliştea, transmite Mediafax. Potrivit documentelor depuse de americani la dosarul de autorizare, consumul total de apă folosită în procesul de foraj va fi de circa 35.000 litri pe zi.

Consiliul Judeţean (CJ) Vaslui a eliberat prima autorizaţie de construire pentru societatea Chevron în vederea executării de lucrări de amenajare şi foraj pentru sonda de explorare din perimetrul Siliştea, comuna Pungeşti.

Documentul prin care compania petrolieră americană poate începe amplasarea primei sonde de explorare a solului în vederea stabilirii potenţialului de hidrocarburi în judeţul Vaslui a fost obţinut în urma depunerii tuturor documentelor solicitate de CJ la eliberarea certificatului de urbanism în iarna trecută.

Investiții de 3 milioane de lei

"Societatea solicitantă a îndeplinit toate condiţiile impuse prin certificatul de urbanism, inclusiv avizul de la Agenţia Naţională pentru Resurse Energetice (ANRE), astfel încât nu putea să nu primească autorizaţia de construire. Nu exista niciun temei legal să nu eliberăm acest document prin care se poate amplasa sonda de explorare", a declarat, joi, directorul Direcţiei de Urbanism din cadrul CJ Vaslui, Marian Beşliu, citat de Mediafax.

Conform documentelor depuse la dosar, valoarea lucrărilor pentru amenajarea platformei şi amplasarea sondei de explorare se ridică la trei milioane de lei. Lucrările vor fi terminate în termen de 120 de zile, din care două luni sunt alocate amenajării platformei de forare şi două luni pentru foraj şi prelevare de probe.

"Scopul proiectului propus este de forare a unei sonde de investigare şi de prelevare a probelor litologice pentru determinarea caracteristicelor geologice şi fizice ale straturilor traversate prin foraj în vederea evidenţierii structurilor geologice potenţiale purtătoare de hidrocarburi, a posibilităţilor de producţie a eventualelor resurse descoperite. Informaţiile obţinute în urma forajelor de explorare vor fi analizate pentru evaluarea potenţialului economic rezultat, urmând a fi prezentate ANRE", se arată în documentul depus de Chevron la Consiliul Judeţean Vaslui.

Consum imens de apă

Prima sondă de explorare va fi amplasată în extravilanul comunei Pungeşti, la 650 de metri de localitatea Siliştea şi 950 metri de satul Pungeşti. Suprafaţa totală pe care se va întinde platforma de extracţie este de 20.298 metri, iar forajul se va face la o adâncime de 3.000 de metri.

Consumul total de apă folosită în procesul de foraj este de aproximativ 35.000 litri pe zi, necesarul de apă fiind asigurat din surse externe, şi nu din pânza freatică, în baza unui contract semnat cu o firmă autorizată. Apa va fi transportată cu cisternele şi depozitate în rezervoare ce vor fi amplasate în incinta platformei betonate.

"Pe suprafaţa aferentă instalaţiei de foraj va fi montată o geomembrană care va asigura impermeabilitatea solului", susţin în documente reprezentanţii firmei Chevron.

Mai dețin 3 perimetre

Forajul de la Siliştea se execută în baza contractului de concesionare încheiat între ANRM şi Regal Petroleum PLC, aprobat prin hotărârea de guvern HG 2.283/2004. Ulterior, prin Ordinul ANRM nr. 25/3 noiembrie 2011, s-a aprobat transferul integral din drepturile dobândite şi obligaţiile asumate prin acordul de concesiune pentru explorare-dezvoltare-exploatare petrolieră în perimetrul V-2 Bârlad către SC Chevron România Exploration and Production SRL.

Chevron România mai deţine trei certificate de urbanism în judeţul Vaslui pentru explorarea solului în vederea identificării eventualelor rezerve de gaze de şist, două obţinute la sfârşitul anului trecut şi începutul acestui an împreună cu cel de la Siliştea şi unul în urmă cu două luni.

Pentru perimetrele de la Păltiniş (Băceşti) şi Popeni (Găgeşti), compania petrolieră deţine acordul de mediu, iar pentru perimetrul Puieşti se află în procedura de evaluare a impactului asupra mediului în ceea ce priveşte amplasarea sondelor de explorare.

Zeta Petroleum vrea în continuare să repună în exploatare zăcământul de gaze de la Bobocu, va începe schimbul de informații cu Chevron

Category: Explorare si Productie
Creat în Thursday, 19 September 2013 22:11

Bobocu Zeta Petroleum BUNCompania australiană Zeta Petroleum intenționează în continuare să repună în exploatare zăcâmântul de gaze de la Bobocu, din județul Buzău, australienii fiind în căutare de finanțare și parteneri pentru acest demers și având în plan extinderea unei sonde deja existente pe perimetrul respectiv, Bobocu 310. Acum doi ani, Zeta Petroleum anunța că vrea să investească, împreună cu partenerii de atunci de la concesiunea respectivă, australienii de la Cooper Energy, minim 16 milioane de dolari pentru dezvoltarea zăcământului. Acesta a fost descoperit de Romgaz în 1966 și a fost exploatat din 1977 până în 1995, după care a fost abandonat.

Perimetrul Bobocu se află la 20 de kilometri nord-est de Buzău și 110 kilometri nord-est de București.

În septembrie anul trecut, în timpul forării primei sonde de testare, Bobocu 310, Zeta Petroleum a descoperit mai multe straturi de gaze, însă primele evaluări nu au indicat prezența unor resurse suficiente pentru exploatare comercială, astfel încât sonda a fost suspendată până la efectuarea de analize mai detaliate, se arată în raportul Zeta Petroleum pe semestrul I 2013.

Ulterior, datele obținute de sondă au fost analizate și evaluate, iar rezultatele au fost încorporate în modelul geologic al perimetrului, care include și achiziția de date seismice 3D pe o suprafață de 75 de kilometri pătrați.

„După evaluarea extensivă a rezultatelor, intenția companiei este de a găsi finanțare pentru a extinde sonda Bobocu 310 cu aproximativ 500 de metri sud de actuala locație. Deși testele inițiale nu au indicat prezența unor resurse suficiente pentru exploatare comercială, intenția noastră rămâne aceea de a repune în exploatare. Credem că perimetrul Bobocu prezintă în continuare potențial. În prezent, îl controlăm în proporție de 100% și luăm în considerare mai multe opțiuni de dezvoltare, fiind în discuții cu parteneri potențiali”, se arată în documentul citat.

Acum doi ani, Zeta Petroleum anunța că vrea să investească, împreună cu partenerii de atunci de la concesiunea respectivă, australienii de la Cooper Energy, minim 16 milioane de dolari pentru dezvoltarea zăcământului Bobocu. Acesta a fost descoperit de Romgaz în 1966 și a fost exploatat din 1977 până în 1995, după care a fost abandonat prematur, din cauza viiturilor și a apariției nisipului în sonde.

În raportul companiei se mai arată că în al treilea trimestru al anului va începe schimbul de date cu americanii de la Chevron, având loc deja discuții despre accesul fiecăreia dintre cele două părți la informațiile despre concesiunea celeilalte.

În aprilie, Zeta Petroleum și Chevron au încheiat un acord privind schimbul reciproc de informații și date legate de concesiunile de gaze naturale din România ale celor două companii, respectiv perimetrul de la Bârlad al Chevron, de 6.284 de kilometri pătrați, și cel de la Suceava, de 2.403 kilometri pătrați, deținut de Zeta Petroleum în parteneriat cu singaporezii de la Raffle Energy, pe care se află câmpul gazeifer Climăuți.

Acordul dă acces părților implicate la anumite informații cu privire la concesiunile respective, printre care se numără date istorice legate de foraj și de prospecțiunile seismice executate. Cele două perimetre, de la Suceava și Bârlad, se află unul în prelungirea celuilalt.

Acordul privind schimbul de date a fost aprobat de către Autoritatea Națională pentru Resurse Minerale (ANRM).

Să n-o mai frecăm populist, s-o ardem profesionist!

Category: Revista Presei Energetice
Creat în Wednesday, 04 September 2013 07:14

newspaper 512Încăpățânarea cu care se ascund actualii decidenți publici în spatele unor formule esoterice, menite a masca, cred ei, efectele mai puțin plăcute ale unor măsuri adoptate, s-ar putea să-i coste. Aceștia și-ar putea musca, cât de curând, limba de lemn moștenită din sistemul comunist, în cadrul căruia de altfel, în mare parte, au și activat.

Prima dovadă: declarația guvernatorului BNR Mugur Isărescu, care recunoaște cât se poate de limpede că "noi în cadrul Consiliului de Administraţie, când facem - apropo de comunicate - zic măi, nu mai treceţi aia cu reformele structurale, că am înnebunit populaţia, nu ne mai crede, iar o frecăm".

Reforma structurale e unul din acei termeni care vor să cuprindă tot și să nu spună nimic. De ce evită guvernanții să explice că acestea se referă în general la privatizare și la liberalizarea piețelor excesiv reglementate, pe care funcționează un control politic al prețurilor sau mecanisme de control politic al tranzacțiilor dintre agenții economici? Pe de o parte din neștiință, pe de alta de frica de a nu trezi furia populației, care brusc ar realiza, cred ei, costurile pe care ar trebui să le suporte. De altfel, neștiința guvernanților reiese în mod clar din incapacitatea lor de a explica populației că o liberalizare, corect făcută, nu va majora costurile, ci le va micșora, odată ce iei în calcul toate pierderile suportate de companiile de stat și finanțate decenii la rând din taxe și impozite sau din deficite bugetare, ceea ce în esență e același lucru, doar că în acest caz vorbim de majorări de taxe și impozite amânate.

Dar să vedem cu "ce-o mai freacă" prea autohtonă. Mediafax prezintă reacția fostului ministru Adriean Videanu la stenogramele apărute în presă, care arată cel puțin o relație de tovărășie cu omul de afaceri Ioan Niculae, mare beneficiar al controlului politic al prețului la gaze. "Pentru o informare precisă şi corectă a opiniei publice şi pentru a elimina orice speculaţie sau deformare a realităţii, fac următoarele precizări: 1. Nu am negociat niciodată cu nici un om de afaceri, cu atât mai puţin cu cel invocat public, acordarea vreunei facilităţi. 2. Extrasele din stenograme care circulă în mass media sunt prezentate fragmentat, rupte din context, într-o succesiune aleatorie, creând astfel o imagine de ansamblu falsă", susține Videanu, citat de Mediafax. Mediafax care, de altfel, publică și un fragment din stenogramele amintite:

"Ioan Niculae: Alo!

Adriean Videanu: Să nu uiţi să dai tu telefonul acela, te rog eu mult de tot.

Ioan Niculae: L-am dat deja.

Adriean Videanu: Da? Bine, ok.

Ioan Niculae: Băi, vezi că nu a ieşit nici acum publicaţia aia.

Adriean Videanu: Ştiu, ştiu, vorbim noi, nu…

Ioan Niculae: Bine, bine."

Și nu numai, ci este publicat și un fragment din rechizitoriu, care arată analfabetismul decidenților într-un domeniu suprareglementat precum cel energetic. "Faptul că gruparea infracţională iniţiată de învinuitul Ioan Niculae a continuat să fie sprijinită şi de ministrul Adriean Videanu rezultă şi din aceea că şi ministrul Adriean Videanu a numit în componenţa AGA/CA - SNGN Romgaz, ca şi ministrul Varujan Vosganian, persoane fără pregătire de specialitate, scopul fiind acelaşi, de a putea cu mai multă uţurinţă să-şi impună deciziile prin care să sprijine realizarea scopului asumat al grupului infracţional", notează procurorii DIICOT în referatul prin care cer avizul pentru începerea urmăririi penale în cazul fostului ministrru al Economiei Adriean Videanu (2008 - 2010) şi al lui Varujan Vosganian, ministru al Economiei în 2007 - 2008 şi în prezent. De pildă, arată anchetatorii, "învinuitul Marcel Adrian Piteiu, care, avea calitatea de director general al SNGN Romgaz SA şi făcea parte din CA al societăţii, întrebat fiind explicit cu privire la principiul nediscriminării pe linia livrării gazelor naturale, a declarat pur şi simplu că nu cunoaşte acest principiu". Tot astfel, arată procurorii, şi învinuitele Monica Mitu şi Adriana Oros, membre în AGA-SNGN Romgaz, au declarat că nu cunosc noţiunile elementare în domeniu, de "furnizor", "consumator" sau "consumator întreruptibil", iar Monica Oros a recunoscut, de altfel, "că nu a citit niciodată legislaţia din domeniul gazelor".

O frecăm în continuare nu numai în energie, ci și în domeniul auto. Ziarul Financiar susține că numărul de maşini electrice disponibile oficial în România a crescut la cinci, odată ce şi Ford Focus electric poate fi achiziţionat de pe piaţa locală, cu toate că în prima jumătate a anului doar un singur astfel de automobil a fost livrat oficial. Iar în totalitate în 2012 erau înmatriculate în România 25 de mașini electrice, din care aproape jumătate autovehicule Renault testate la Titu. Asta n-a oprit primăria capitalei să investească resurse și timp în amenajarea unei parcări și a unor stații de alimentare "pilot" în buricul târgului.

Același ZF publică un reportaj realizat la Dispecerul Energetic Naţional, creierul sistemului, locul unde se intră numai după ce treci de cititorul de retină. Un fragment interesant se referă la riscul reprezentat pentru acest sistem de noile energii alternative. „Apariţia centralelor eoliene şi solare reprezintă mari probleme. Noi trebuie să urmărim toate centralele. Înainte diferenţa între datele pe care le aveam noi şi realitatea din teren nu era mai mare de 30 MW. Dacă ajungea deja la 40 MW, era o problemă. Acum însă a crescut la 100 MW şi asta pentru că dispecerii de distribuţie nu fac investiţii în sistemul de monitorizare. În Spania de exemplu s-a pierdut controlul. România a avut norocul ca până acum să se facă investiţii în proiecte mari, dar s-au făcut o serie de schimbări la legislaţia primară şi secundară care vor determina o producţie necontrolabilă mai mare“, explică Octavian Lohan, şeful Dispeceratului Energetic Naţional. Practic, directorul DEN avertizează asupra faptului că unităţile foarte mici, dacă nu sunt identificate la timp, pe termen lung pot aduce dezechilibre în funcţionarea sistemului energetic în totalitate pentru că ele nu sunt controlate. Acestea intră în responsabilitatea distri­buitorilor de energie, dar potrivit lui Lohan eforturile depuse de aceştia pentru monito­rizarea noilor investiţii de mici dimensiuni nu sunt suficiente.

Care este impactul gazelor de şist asupra deficitului comercial al Americii?, se întreabă Capital. Potrivit publicației, cele mai mari beneficii vor fi aduse de boom-ul gazelor de șist, cel mai probabil, unor industrii precum cea petrochimică, siderurgică, dar şi alte industrii care folosesc celuloza şi ambalajele de plastic. Raportul Institutului Global McKinsey mai arată că aceste industrii produc colectiv 400 miliarde de dolari în PIB şi reprezintă circa 18% din producţia totală din sectorul manufacturier al SUA. Se estimează că o ieftinire a gazelor ar putea stimula o producţie suplimentară de 75 miliarde până la 105 miliarde de dolari în aceste industrii, s-ar putea crea 55 miliarde până la 85 miliarde de dolari în PIB-ul anual în producţie, şi s-ar putea susţine până la 270.000 de locuri de muncă adiţionale. Altfel, dacă producţia Statelor Unite de petrol de şist poate atinge estimarea de 8 milione de barili suplimentari pe zi, importul american net de petrol brut poate fi redus până la zero, mai reiese din acelaşi raport.

Reversul lobby-ului american pentru Roșia Montană și gaze de șist? Patru foști ambasadori ai Statelor Unite susțin relaxarea regimului vizelor de SUA pentru români

Category: Batalia pe Resurse
Creat în Sunday, 01 September 2013 22:30

Gitenstein PontaPatru foşti ambasadori americani în România pledează, într-un articol publicat în pagina de opinii a Washington Post, pentru modificarea criteriilor de accedere în Programul Visa Waiver, care le-ar putea oferi mai multe şanse de aderare României, Poloniei, Croaţiei şi Bulgariei.

Articolul este semnat de Jim Rosapepe, ambasador în România în administraţia Clinton, de J.D. Crouch şi Michael Guest, ambasadori în administraţia George W. Bush, şi Mark Gitenstein, ambasador în administraţia Obama, și apare la numai trei zile după ce Guvernul a aprobat și a trimis la Parlament un proiect de lege de natură să accelereze procesul de acordare a autorizațiilor necesare demarării proiectului minier de la Roșia Montană și la o săptămână după ce Chevron a obținut certificatul de urbanism pentru explorare după gaze de șist într-un al patrulea perimetru din județul Vaslui.

Cei patru foşti ambasadori militează pentru o revizuire a Programului Visa Waiver (VWP), care le permite cetăţenilor din ţările incluse în program să călătorească fără viză în Statele Unite timp de 90 de zile.

Programul este deschis pentru cetăţenii ai căror ţări au o rată de respingere a vizelor mai mică de 3 la sută. "Acest (criteriu) îi învinovăţeşte pe toţi cetăţenii unei ţări, până la proba contrarie, că ar vrea să încalce termenii vizelor. Procedând aşa, acest sistem descurajează turiştii de bunăcredinţă, oamenii de afaceri şi studenţii", afirmă ei.

Senatul a adoptat o măsură prin care ţările cu o rată de depăşire a duratei de şedere mai mică de 3 procente vor putea adera la VWP dacă au, în acelaşi timp, o rată de refuz de 10 la sută.

Schimbând criteriile în acest fel, măsura va încuraja ţările să coopereze pentru ca cetăţenii lor să respecte termenii duratei de sejur, pentru a nu-şi prejudicia participarea la program.

„Românii împărtășesc valorile americane”

„Să descurajezi cetăţenii care respectă legea şi care provin din naţiuni proamericane să călătorească în mod legal aglomerează inutil birourile consulare care ar trebui să se concentreze pe terorişti şi infractori. De asemenea, această măsură costă Statele Unite miliarde de dolari şi lasă ţara în dezavantaj, în special în faţa ţărilor europene, afirmă ambasadorii”.

Potrivit unui declaraţii din 2012 a U.S. Travel Association, vizitatorii din ţările participante la program au cheltuit 61 de miliarde de dolari în Statele Unite în 2010, generând nouă miliarde de dolari venit din taxe şi susţinând 433.000 de locuri de muncă americane. Extinderea şi recentrarea programului vor determina mai mulţi călători să îşi viziteze familiile, să facă afaceri şi să cheltuiască bani.

Reformarea programului va ajuta, de asemenea, Statele Unite să fie mai sigure. Ţările participante trebuie să îndeplinească anumite condiţii privind securitatea. Îmbunătăţirea securităţii, afirmă ei, este unul dintre motivele pentru care reforma are susţinători în ambele partide americane.

Cei patru diplomaţi îşi explică sprijinul faţă de această reformă prin convingerea că actualele legi privind vizele restricţionează în mod nedrept vizitatorii pe care Statele Unite ar trebui să îi primească.

"Cu toţii am fost ambasadori în România. În această calitate, fiecare dintre noi s-a întâlnit cu numeroşi români care împărtăşesc valorile americane şi respectă această ţară pentru libertăţile pe care le reprezintă şi care sunt împiedicaţi să viziteze Statele Unite, de obicei pentru că venitul lor este scăzut după standardele americane. Prezumţia că ei vor încerca să rămână ilegal aici - lăsând în spate confortul culturii, familiei şi prietenilor - a fost deseori greşită", afirmă ambasadorii.

Va mai dura până se va merge în State fără viză

Cei patru ambasadori mai afirmă, în articolul citat, că reformele avute în vedere de administrația americană nu le vor garanta românilor, polonezilor, croaților și bulgarilor – singurii din UE excluși din programul Visa Waiver - accesul fără vize în SUA.

„Însă cetățenii acestor țări pot călători fără vize și pot munci legal în Europa. Ușurând prezumpția de nevinovăție cu care se confruntă în prezent cetățenii acestor state care aplică pentru vize de călătorie în SUA, reformele vor permite mai multor cetățeni din aceste state prietene să întărească la nivel individual acele legături esențiale pentru parteneriatele pe care SUA vor să le încurajeze cu aceste țări”, se spune în articol.

La începutul lunii iulie, însărcinatul cu afaceri al Ambasadei SUA la Bucureşti, Duane Butcher, a declarat că accesul României în programul Visa Waiver va avea loc cel mai probabil peste "câţiva ani".

"Sper că foarte curând, dar în mod real nu e vorba de următorii câţiva ani. Aşa cum ştiţi, am văzut o scădere constantă a ratei de refuz a solicitărilor de vize şi aceasta ajută România, dar în acelaşi timp e nevoie şi de unele schimbări legislative în SUA. Administraţia de la Washington sprijină schimbările legislative care sunt acum în Congres şi care ar creşte şansele de acces ale României, dar cel mai probabil va mai dura încă câţiva ani. Dar este o temă la care lucrăm îndeaproape cu partenerii români", a afirmat oficialul american, într-o declaraţie de presă susţinută înaintea recepţiei de Ziua Naţională a SUA.

Butcher declarase anterior,