Energy Report

V-ar plăcea să vă petreceți vacanța făcând scufundări de pe o platformă petrolieră maritimă dezafectată?

În următorii câțiva ani, mii de platforme petroliere offshore care extrag țiței și gaze naturale din oceanele și mările lumii, multe dintre ele construite în perioada boom-ului global al construcțiilor din anii ’70 și ’80, își vor finaliza durata de viață și vor trebui dezafectate. Fiecare țară care găzduiește în apele sale teritoriale astfel de instalații va trebui să decidă ce se va face cu ele. Variantele sunt: scufundare, demontare și îndepărtare sau schimbarea funcției și modalității de utilizare.

Momentan, puține propuneri au fost puse în practică, însă nu lipsesc deloc ideile privind alternativele de utilizare a platformelor petroliere dezafectate: închisori de înaltă securitate, locuințe private, școli de scufundări, ferme piscicole sau parcuri eoliene offshore, scrie The New York Times.

Spre deosebire de generațiile mai vechi de platforme petroliere maritime, care sunt mai mici și mai apropiate de țărmuri, cele care urmează să fie scoase din funcțiune în perioada următoare sunt mai mari, mai numeroase și răspândite pe o suprafață mai largă a oceanelor lumii. Multe din ele sunt prea vechi pentru a mai fi utilizate în industria grea, dar nu suficient de vechi pentru a necesita îndepărtarea lor totală.

Companiile de petrol și gaze preferă de cele mai multe ori să scufunde platformele, pentru că este cea mai ieftină soluție. Mulți oameni de știință sprijină această abordare, argumentând că în acest fel se creează habitaturi submarine, iar scufundarea platformelor emite mai puține gaze cu efect de seră decât îndepărtarea lor. Asta în condițiile în care doar închirierea unei barje care să transporte o platformă dezafectată pentru a fi valorificată la fier vechi costă peste 500.000 de dolari pe zi.

Pe de altă parte, vocile critice susțin că scufundarea platformelor, de exemplu pentru a le transforma în recifuri, nu face nici un bine mediului submarin, ci doar concentrează bancurile de pești, făcându-le mai ușor de capturat. În plus, metalul din platformele petroliere, unele mari cât un teren de fotbal, ruginește și pot apărea scurgeri poluante. "Oceanele n-ar trebui să devină cimitire de platforme petroliere", spune Richard Charter, partener la Ocean Foundation, organizație de cercetare și advocacy în domeniu.

Resort de scufundări

De exemplu, apele din largul coastelor Malaieziei sunt monitorizate cu vigilență sporită din cauza faptului că multe dintre platformele petroliere de aici au fost construite în același timp, acum peste 20 de ani, iar peste 400 dintre ele trebuie dezafectate concomitent.

Reporterul The New York Times a petrecut câteva zile pe o platformă petrolieră reconvertită în hotel și școală de scufundări din Marea Celebes, localizată la mică distanță de coasta Borneo-ului malaiezian. "Nu sunt țânțari, muște sau nisip care să-ți intre în echipament și nici nu trebuie să te obosești cărând echipamentul înainte sau după scufundare, iar priveliștea îți taie respirația", i-a povestit Suzette Harris, director al Seaventures Dive Rig.

Însă multe platforme de foraj maritim se află în ape îndepărtate, izolate, de multe ori periculoase. Reporterul New York Times a făcut aproape 24 de ore pe drum pentru a ajunge la Seaventures de la un aeroport internațional, călătorind cu autobuzul, avionul și șalupa rapidă. El și fotograful său au fost avertizați de autoritățile malaieziene să nu se aventureze la acest drum, dat fiind că, recent, în zonă, avuseseră loc răpiri de persoane și alte atacuri ale unei grupări de guerillă filipineze.

De altfel, armata malaieziană trimisese soldați care să păzească platforma pe timpul nopții. Călătoria a decurs însă fără incidente, iar zona s-a dovedit a fi plină de turiști străini.

Alte variante

Și în alte părți, diverse organizații au pus ochii pe aceste platforme petroliere aflate în pragul dezafectării. De exemplu, un ONG de arhitecți din Londra a organizat acum câțiva ani o competiție de planuri de transformare a platformelor petroliere în penitenciare. Alte grupuri au propus cumpărarea de platforme pentru crearea de comunități offshore. Cei care s-ar retrage pe mare ar scăpa de poluarea, înghesuiala și criminalitatea din orașe.

În plus, legislațiile naționale cu privire la taxe și impozite nu se aplică în apele internaționale, ceea ce ar face din platformele dezafectate locuite adevărate paradisuri fiscale.

În SUA, există un program federal de transformare a platformelor dezafectate în recifuri, care a supervizat până în prezent scufundarea a zeci de platforme. Alte câteva mii vor urma la rând în Golful Mexico, în următorii câțiva ani.

Este de discutat câte din platformele petroliere offshore care urmează să fie dezafectate pot fi reconvertite în atracții turistice precum Seaventures. Cazarea la bordul platformei este destul de austeră. Camerele sunt de fapt containere, iar întreținerea clădirii este destul de costisitoare. Apa corodează rapid metalul construcției, ceea ce înseamnă că trebuie împrospătată zugrăveala de câteva ori pe an.

De asemenea, obținerea de piese de schimb pentru diverse elemente de echipament, cum ar fi generatoarele electrice sau lifturile, este dificilă. "La noi nu vin decât scufundători fanatici", recunoaște directoarea Seaventures Dive Rig.

Dezbaterea mai largă despre soarta platformelor petroliere offshore scoase din funcțiune devine tot mai importantă. În Marea Nordului, de exemplu, în largul coastelor britanice, circa 470.000 de tone de active offshore, reprezentând platforme, conducte și echipament de foraj, trebuie demontate și recuperate până în 2022, la un cost total estimat la peste 16 miliarde dolari. Guvernul de la Londra le-a oferit companiilor petroliere facilități fiscale semnificative pentru a le sprijini cu aceste cheltuieli.

Iar dat fiind că petroliștii se aventurează în locuri tot mai dificile pentru a exploata resurse de hidrocarburi, cum ar fi Arctica, provocările reprezentate de dezafectarea platformelor maritime vor deveni tot mai complicate.