Energy Report

România este statul membru al Uniunii Europene cel mai puțin dependent de importul de gaze și al doilea cel mai puțin dependent stat UE de importul de produse petroliere. În ceea ce privește importul total de energie, România se află pe poziția a patra ca independență, după Suedia, Estonia și Islanda (membră a Zonei Economice Europene, însă nu a UE), reiese dintr-o analiză a Asociației Energia Inteligentă (AEI).

De ce este important Recent, Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OECD), la care România se pregătește să adere, a recomandat statului român să nu mai concesioneze perimetre noi de explorare de zăcăminte de gaze naturale, din rațiuni climatice.

Asta în pofida faptului că, potrivit AEI, dependența de importurile în energie ale UE nu au suferit modificări importante în ultimii ani, Europa rămânând puternic dependentă de importurile de energie chiar și după criza energetică.

Analiza datelor Eurostat demonstrează că măsurile luate în ultima perioadă nu au modificat semnificativ nivelul de securitate energetică al Europei, înlocuindu-se dependența de Rusia cu dependența de alte țări.

AEI susține că deși dependența de importurile de energie din Rusia a scăzut de 3 ori, nu a fost eliminată total.

În ceea ce privește dependența de importurile de gaze, aceasta a crescut în ultimii ani, chiar dacă a scăzut dependența de importurile de gaze provenite din Rusia de trei ori.

Analizând dependența de importurile de gaze în ultimii 5 ani în funcție de canalele de transport arată că au scăzut puternic cantitățile de gaze importate prin conducte din Rusia (de 4 ori), dar au crescut de 3 ori importurile de gaze din Rusia prin infrastructura europeană GNL și de două ori importurile de gaze prin infrastructura GNL din afara Rusiei. S-a majorat și cantitatea de gaze importată din afara Rusiei prin conducte.

Singura reducere a dependenței de importuri poate fi observată pe piața produselor petroliere, unde a scăzut dependența Europei de importuri cu aproximativ 8%, ca urmare a creșterii obligației de a introduce biocombustibili în combustibilii clasici, și a creșterii vânzărilor de mașini hibrid și electrice.

Acesta este sectorul cu cea mai mare reducere a dependenței față de un produs energetic din Rusia, practic dependența față de Rusia scăzând de 6 ori.

Dependența față de cărbunele important în UE a crescut în anii 2021 și 2022, odată cu repornirea unor centrale pe cărbune urmare a crizei gazelor și a revenit ulterior la nivelul din anul 2019.

Bulgaria, singura ţară din UE exceptată de la embargoul impus importului maritim de petrol rusesc, şi-a majorat importurile de ţiţei din alte surse în luna octombrie, pregătindu-se pentru momentul în care va fi obligată să proceseze ţiţei non-rusesc la rafinăria Burgas pe care gigantul rus Lukoil o deţine în statul balcanic.

De ce este important: În prezent, rafinăria Lukoil de la Burgas, singura din ţară, se alimentează cu ţiţei rusesc din terminalele din portul Novorosisk, de unde este transportat şi ţiţeiul kazah furnizat celor mai importante rafinării din România. În România funcţionează 4 rafinării: Petrobrazi (OMV Petrom - cu o capacitate anuală totală de 4,5 milioane tone), Petrotel (Lukoil - 2,5 milioane tone), Petromidia (Rompetrol - 6 milioane tone) şi Vega (Rompetrol - 0,35 milioane tone). Cu excepţia Petrobrazi, care procesează două treimi ţiţei din producţie internă şi o treime din import, celelalte rafinării procesează petrol importat. Iar majoritatea importurilor, fie că e vorba de ţiţei kazah sau rusesc, erau efectuate prin portul rusesc Novorosisk.

Mai este important: Dacă rafinăriile din România ar funcţiona la capacitate totală, aproximativ 850 mii tone, din cele 2,18 milioane tone exportate în ianuarie prin Novorosisk, ar trebui să ajungă în terminalele Midia şi Oil Terminal. O cantitate similară ar trebui să fie livrată şi către cea mai mare rafinărie din regiune, cea de la Burgas, deţinută de Lukoil, scutită de la embargoul impus de UE importului de ţiţei rusesc. Autorităţile de la Sofia pregătesc de mult terenul pentru o eventuală preluare a rafinăriei, interzicând totodată exportul de produse procesate de Lukoil în Bulgaria, cu excepţia celor destinate Ucrainei. Aproximativ 50% din producţia de la Burgas era exportată de Lukoil, inclusiv în România.

Conducerea Lukoil Bulgaria a anunţat luna trecută că se pregăteşte să renunţe complet la procesarea petrolului rusesc până în octombrie 2024 şi că intenţionează să reducă cota de importuri de ţiţei rusesc la 80% până la sfârşitul acestui an.

În octombrie, Bulgaria a importat aproape 200.000 de tone de petrol de provenienţă non-rusă, printre sortimente norvegiene şi egiptene, potrivit Reuters. Este cel mai mare volum de petrol non-rusesc importat lunar până acum în acest an.

În 2023, Bulgaria a procesat aproape exclusiv petrol rusesc, care a reprezentat 92% din importurile efectuate în perioada ianuarie-septembrie, reprezentând cea mai mare pondere din totalul importurilor de petrol din ultimii ani. În 2021, importurile de petrol ruseşti au reprezentat mai puţin de 70% din totalul importurilor efectuate de Sofia.

Printre sortimentele de ţiţei importate în octombrie se numără Sverdrup, Western Desert, Kirkuk din Kurdistan şi Azeri BTC din Azerbaidjan, care au reprezentat doar 8% din importurile efectuate în ianuarie-septembrie.

Importurile mari de petrol rusesc ale Bulgariei din 2023 au ca explicaţie principală necvoia gigantului rus Lukoil, deţinătorul rafinăriei cu o capacitate de de 196 de mii de barili pe zi, de a-şi vinde o parte din ţiţei în Europa. Iar Bulgaria este singura ţară europeană exceptată de la embargoul importurilor maritime impus de UE.

Pentru a-şi asigura o sursă de ţiţei alternativă, Bulgaria intenţionează să relanseze proiectul unui oleoduct transbalcanic de 300 kilometri, abandonat în 2011, care ar urma să pornească din Grecia, pentru a asigura aprovizionarea cu ţiţei non-rusesc a singurei sale rafinării, cea de la Burgas.

În 2011, Bulgaria a abandonat proiectul oleoductului, estimat la acea vreme la 1 miliard de euro.

Interesant este că, în 2016, chiar Rusia, prin vocea directorului general al operatorului rus de conducte Transneft, Nikolai Tokarev, era cea care avansa ideea reactivării proiectul oleoductului Burgas-Alexandroupolis, în eventualitatea unor dificultăţi de navigaţie în strâmtorile Mării Negre.

La acea vreme, acţionarii proiectului erau un consorţiu rus, format din Transneft, Rosneft şi Gazprom Neft, care deţinea o participaţie de 51%, unul bulgar, format din Bulgargaz and Technoexportstroi, cu o cotă de 24,5%, şi unul elen, format din Helpe Thraki, cu 23,5%, şi Guvernul grec, cu 1%.

Actuala conducere a rafinăriei Lukoil de la Burgas, dar şi autorităţile sofiote trebuie să identifice până la finalul anului 2024 surse şi trasee alternative importului de petrol rusesc.

Livrările de petrol non-rusesc spre rafinăriile din Marea Neagră ar putea fi îngreunate de aglomeraţia din strâmtoarea Bosfor, făcând din proiectul conductei cu Grecia o opţiune atractivă şi mai rentabilă, susţin oficialii bulgari, citaţi de Reuters.

Proiectul conductei de petrol din portul grecesc Alexandroupoli până în portul bulgăresc Burgas se află pe agenda Bulgariei, Greciei şi României, a anuţat recent şi publicaţia grecească Pame Evro.

Litasco, divizia de trading a grupului rus Lukoil, rămâne și în 2023 principalul client al operatorului de stat al terminalului petrolier din Portul Constanța, Oil Terminal, cele două companii semnând un contract pentru întreg anul 2023 de 55,85 milioane lei, mai mare cu 1,55 milioane lei decât cel parafat cu cea mai importantă companie autohtonă de petrol și gaze, OMV Petrom.

Obiectul contractului semnat de Oil Terminal și Litasco este „descărcare țiței din nave maritime și predare la Conpet pentru pompare la rafinărie, descărcare/încărcare benzină, motorină, păcură și produse chimice și petrochimice din/în nave maritime, barje fluviale, vagoane cisternă CF, autocisterne, depozitare țiței și produse petroliere”.

Litasco are sediul în Elveția, și nu în Rusia, precum compania mamă, ceea ce îi facilitează activitatea pe piața europeană.

Contractul de prestări servicii și expediție semnat cu Oil Terminal surprinde însă, începând cu 5 decembrie fiind interzis importul de țiței rusesc pe căi maritime, urmând ca începând cu 5 februarie să fie interzis și cel de produse petroliere (inclusiv benzină și motorină).

Valoarea contractului semnat la începutul anului trecut între cele 2 companii a fost de 54,5 milioane lei, cu 1,35 milioane lei sub cea din acest an. Cu toate acestea, până la finalul trimestrului al treilea, Oil Terminal a raportat că valoarea serviciilor prestate către Litasco, de 54,3 milioane lei, se apropia deja de cea din contract, ceea ce înseamnă că cea de la finalul anului a fost semnificativ superioară celei stabilite la începutul anului.

Oil Terminal a terminat primele trei trimestre ale acestui an cu un profit net de 28,6 milioane lei, cu 51% peste cel aferent perioadei similare din 2021 (18,9 milioane lei).

Cifra de afaceri netă a operatorului s-a majorat cu 33,3%, la 214 milioane lei.

Cantitățile încărcate, descărcate și depozitate de Oil Terminal au crescut cu 32,2%, la peste 6,7 milioane de tone, cele de țiței, majorându-se cu 20%, iar cele de motorină cu 72,3%. Veniturile aferente manipulării motorinei au crescut cel mai mult, de la 68,8 la 107,7 milioane lei.

România importă aproximativ o treime din motorina necesară acoperirii consumului intern. Pe lângă aceasta, Ucraina importă o parte din carburanți, în special diesel, prin România.

Pe lângă contractele de 55,85 milioane lei, respectiv 54,3 milioane lei semnate cu Litasco și OMV Petrom, Oil Terminal a mai parafat la începutul acestui an un contract de 35,5 milioane lei cu Oscar Downstream, inferior celui de 40 milioane lei de anul trecut.

Cele trei companii sunt tradițional cei mai mari clienți ai Oil Terminal, pe primele 3 trimestre ale anului trecut, ele fiind responsabile pentru 68% din veniturile operatorului de stat al terminalului petrolier din Portul Constanța.

Prețul țițeiului Ural va scădea în următorii 3 ani cu 40%, până la 54 dolari pe baril în luna decembrie 2025, anticipează estimează Ministerul Dezvoltării Economice din Rusia într-o prognoză macroeconomică actualizată a dezvoltării socio-economice până în 2025, consultată de publicația economică moscovită Vedomosti. În primul trimestru al acestui an, prețul de referință al petrolului exportat de Rusia, Ural, s-a situat la 90,2 dolari pe baril, ceea ce înseamnă că în următorii ani, guvernul rus se așteaptă la o scădere a veniturilor din exporturile de petrol nu numai ca urmare a cantităților care nu vor mai fi exportate în UE, ci și ca urmare a scăderii prețurilor.

Potrivit scenariului de bază al prognozei ministerului rus, prețurile medii anuale ale țițeiului Ural vor fi de 80,1 dolari/baril în 2022, 71,4 dolari în 2023, 66 dolari în 2024, 61,2 dolari în 2025.

“Motivele pentru care prețul petrolului va scădea sunt încetinirea creșterii economiei mondiale și adaptarea treptată a pieței mondiale a energiei la noile condiții (pe de o parte, înlocuirea resurselor energetice rusești pe piețele țărilor „neprietenoase”; iar pe de alta, redirecționarea exporturilor rusești de energie către alte țări „neutre”),” se precizează în prognoza Ministerului rus.

Într-un scenariu mai conservator, prețul mediu anual al petrolului Ural va scădea la 57 dolari/baril până în 2025 din cauza încetinirii creșterii economice globale și a creșterii diferenței de preț dintre țițeiul Ural, de referință pentru exportul rusesc, și Brent, de referință pe piațăa globală și europeană.

Potrivit Institutului VEB.RF, Ural-ul se va tranzacționa cu un discount față de țițeiul Brent de 20% în 2022 și de 16% în 2024.

În martie, Fitch Ratings a ridicat prognoza pentru prețul mediu anual al petrolului Brent de la 70 la 100 dolari/baril în 2022, de la 60 dolari la 80 dolari în 2023, de la 53 dolari la 60 dolari în 2024.

Comparativ, principalul producător de petrol autohton, OMV Petrom, preconiza la finalul lunii aprilie că “prețul mediu al țițeiului Brent va fi în jur de 95 dolari/baril (estimarea precedentă: 75 dolari/baril)”. OMV Petrom mai estima că “discountul mediu al țițeiului Ural față de țițeiul Brent va rămâne ridicat și volatil, reflectând contextul geopolitic cu multe provocări”.

În ianuarie, țițeiul Brent a înregistrat creșteri de la 79 la 92,5 dolari/baril, cel mai mare nivel din 2014, și cea mai bună performanță a lunii ianuarie din ultimii 30 de ani, creștere bazată pe combinația dintre o cerere globală ridicată și o scădere a stocului de țiței din SUA la cel mai mic nivel din 2018, împreună cu riscurile geopolitice ridicate de amenințarea invadării Ucrainei de către Rusia, arată o analiză a Rompetrol.

Invazia Ucrainei a agitat piețele și a alimentat frica unei prăbușiri a ofertei, propulsând prețurile la cel mai mare nivel din 2008. Cotațiile Brent au ajuns până la 137,6 dolari/baril pe 8 martie.

Până la invadarea Ucrainei de către Rusia, diferențialul Ural-Brent înregistra o evoluție normală, în jurul mediei de 2 dolari/baril. După 24 februarie însă, țițeiul rusesc s-a tranzacționat la minime istorice față de Brent (31 dolari/baril) din cauza temerii că nimeni nu va mai vrea să cumpere petrol rusesc, susține Rompetrol.

Potrivit Ministerului de Finanțe din Rusia, diferențialul Ural-Brent, s-a accentuat în ultima lună. Prețul mediu al țițeiului Uralul din ultimele 30 de zilea fost de aproximativ 73,2 dolari/baril, în timp ce cel al petrolului Brent a fost de peste 108,5 dolari/baril, ceea ce a ridicat diferențialul Ural-Brent la peste 35,3 dolari/baril.

În 2021, Rusia a exportat în UE aproximativ 2,1 milioane de barili de țiței pe zi.

Renunțarea la procesarea țițeiului rusesc, care în prezent se tranzacționează la un preț redus, în favoarea celui de altă proveniență, majorează costurile de achiziție ale OMV Petrom cu 16 dolari pe baril, a declarat recent CEO-ul OMV Petrom în cadrul unei conferințe cu analiștii.

De ce este important De la începutul acestui an, prețul carburanților s-a majorat considerabil, cu aproximativ 27% în cazul benzinei și cu aproximativ 45% în cazul benzinei, pe fondul aprecierii petrolului Brent cu peste 45%. Orice creștere a prețului de achiziție a țițeiului procesat va fi foarte probabil transferată în prețul la pompă, conducând la o creștere suplimentară a acestuia.

Mai este important Ceea ce era o “auto-sancțiune”, potrivit propriei descrieri a CEO-ului OMV Petrom, pare a se transforma într-o obligație. Miercuri, președintele Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, a anunțat Parlamentul European că UE va impune un embrago importurilor de țiței și de produse petroliere din Rusia, măsura urmând a fi introdusă treptat, urmând a intra în vigoare în totalitate până la finalul acestui an.

“Încercăm să ne asigurăm surse de țiței non-rusești, pentru a ne pregăti în cazul în care va fi impus un embargo total importului de petrol rusesc. Într-o oarecare măsură, ne auto-sancționăm. Însă acest lucru vine cu o creștere a costurilor. Estimăm un cost mai mare de până la aproximativ 16 dolari pe baril, cu un impact lunar total de o singură cifră, în milioane de euro. Doar pentru a vă oferi o estimare, în condiții normale de operare, preluăm un cargo la fiecare 45 de zile”, a explicat Verchere în urmă cu câteva zile, înaintea anunțului privind intenția UE de a introduce un embargo la importurile de țiței și gaze rusești.

Potrivit CEO-ului OMV Petrom, în prezent la Petrobrazi, compania procesează 70% țiței din producția autohtonă.

“Importăm 30% din țițeiul procesat la Petrobrazi. În comparație cu multe alte rafinării din Europa de Est, avem o dependență scăzută de țițeiul importat. Până la apariția evenimentelor recente (invazia Ucrainei de către Rusia - nr.), importam țiței din Rusia sau prin porturile rusești”, susține Verchere.

Petrobrazi este singura dintre cele 3 mari rafinării din România care procesează majoritar țiței autohton, celelalte două, Petrotel, deținută de Lukoil, și Petromidia, a Rompetrol, utilizând țiței rusesc, respectiv kazah, exportate prin terminalele din portul rus Novorosisk.

Statele din Balcani, chiar dacă o parte din acestea nu sunt membre UE, ar putea fi principalele victime ale embargo-ului impus importului de țiței rusesc. Spre deosebire de celelalte state europene, care nu au de rezolvat decât problema identificării unor alte surse și rute de alimentare cu țiței, statele balcanice se confruntă și cu altă problemă: identificarea de cumpărători sau naționalizarea principalelor rafinării și a rețelelor de distribuție a carburanților, aproximativ 50% din capacitatea de rafinare din regiune fiind controlată de companii rusești.

Din totalul capacității anuale de rafinare de 42,7 milioane tone din Balcani (cu excepția Greciei), nu mai puțin de 21,1 milioane tone sunt procesate în rafinării al căror principal acționar este o companie rusească.

Potrivit INS, în 2021, producția de țiței a României a fost de 3,1 milioane tone echivalent petrol (tep), în timp ce importurile de țiței au fost de mai mult de 2 ori mai ridicate, de 6,8 milioane tep, jumătate din acestea provenind din Rusia, jumătate din Kazahstan.

În plus, România a importat produse 3,9 milioane tep de produse petroliere, motorina fiind cel mai important dintre acestea, majoritatea din Rusia.

Statele din Balcani, chiar dacă o parte din ele nu sunt membre UE, ar putea fi principalele victime ale embargo-ului impus importului de țiței rusesc. Spre deosebire de celelalte state europene, care nu au de rezolvat decât problema identificării unor alte surse și rute de alimentare cu țiței, statele balcanice se confruntă și cu altă problemă: identificarea de cumpărători sau naționalizarea principalelor rafinării și a rețelelor de distribuție a carburanților, aproximativ 50% din capacitatea de rafinare din regiune fiind controlată de companii rusești.

Din totalul capacității anuale de rafinare de 42,7 milioane tone din Balcani (cu excepția Greciei), nu mai puțin de 21,1 milioane tone sunt procesate în rafinării al căror principal acționar este o companie rusească.

Lukoil deține rafinăriile Petrotel, cu o capacitate anuală de 2,4 milioane tone, în România, și Burgas, cu o capacitate anuală de 9,8 milioane tone, în Bulgaria.

Gazprom Neft, prin NIS Petrol, operează rafinăriile din Serbia de la Novi Sad, cu o capacitate anuală de 2,6 milioane tone, și Pancevo, cu capacitate de 4,8 milioane tone.

O altă companie rusească, Zarubezhneft, prin Neftegazinkor, deține 2 rafinări în Bosnia, din care cea mai importantă, Brod, are o capacitate totală anuală de 1,5 milioane.

Pe lângă acestea, companiile rusești dețin și o mare parte din rețelele de distribuție din respectivele state, cu excepția României.

Cum Serbia și Bosnia nu sunt membre UE, chiar dacă prima are statut de candidat, iar cea de-a doua de potențial candidat, s-ar putea crede că embargo-ul nu li se aplică. Numai că rafinăriile din ambele state importă petrolul rusesc rafinat prin Croația, stat membru, căruia sigur îi vor fi impuse sancțiuni la importul de țiței.

Chiar dacă pare nerealistic, date fiind companiile rusești producătoare de petrol care le dețin, rafinăriile respective ar putea avea opțiunea de a cumpăra materie primă non-rusă pentru a-și continua activitatea.

Numai că și acest lucru este imposibil, fapt explicat de Claudio Geraci, directorul general al celeilalte rafinării Lukoil din Europa, ISAB din Italia, care va fi foarte probabil naționalizată de statul italian.

ISAB, cea mai mare rafinărie din Italia, obișnuia să cumpere 30-40% din materia primă din Rusia, restul provenind de pe piețele internaționale. Însă unul din efectele sancțiunilor impuse de statele occidentale este că ISAB este nevoită să cumpere aproape tot țițeiul brut de la proprietarul rus Lukoil, din cauză că băncile internaționale nu îi mai acordă credite.

“Deoarece nu primim credite de la nivel internațional nu putem cumpăra țiței din altă parte”, a declarat Claudio Geraci. Potrivit acestuia, din cauza lipsei creditelor bancare și companiile care lucrează cu ISAB nu vor mai fi plătite.

Situația este similară și în cazul celorlalte rafinării deținute de ruși în Balcani.

Profit.ro a anunțat că, potrivit publicației sârbești Demostat.rs, guvernul de la Belgrad, acționar la rândul său cu aproape 30% la compania controlată de Gazprom Neft, caută soluții pentru a evita naționalizarea acesteia încă de dinaintea impunerii embargo-ului la importul de țiței rusesc de către UE. Compania Petrolieră de Stat din Azerbaidjan (SOCAR) ar fi interesată să cumpere pachetul majoritar al NIS și a luat legătura cu proprietarul majoritar, compania de stat rusă Gazprom Neft, dar și cu guvernul de la Belgrad.

În cazul României situația s-ar putea agrava ca urmare a faptului că, pe lângă Petrotel, deținută de Lukoil, cea mai mare rafinărie locală, Petromidia, funcționează cu țiței kazah, exportat însă prin terminalul CPC de la Novorosisk, din Rusia. Este puțin probabil ca Kremlinul să nu reacționeze la embargo-ul impus de UE și să permită în continuare exportul de gaz kazah prin terminalul rus.

Deja, așa cum a anunțat Profit.ro, presa rusă a acuzat Rompetrol, fără a prezenta dovezi, că furnizează carburanți Armatei Ucrainene și a propus naționalizarea terminalului CPC de la Novorosisk.

Astfel, România riscă să rămână doar cu o capacitate anuală totală de rafinare de 4,5 milioane tone, cea a rafinăriei Petrobrazi, operată de OMV Petrom, cea de 2,4 milioane tone de la Petrotel (Lukoil) și cea de 6 milioane de la Petromidia (Petromidia) putând fi indisponibilizate în urma embargo-ului impus de UE.

Iar produsele petroliere din România alimentează inclusiv Republica Moldova și Georgia, și chiar și Ucraina, dacă presa rusă ar avea dreptate.

În urma indisponibilizării rafinăriilor respective, statele din zonă ar putea apela la importuri fie din nord-vest, Ungaria și Slovacia, fie din sud, din Grecia.

Numai că Slovacia este dependentă aproape 100% de importul de țiței rusesc, iar Ungaria, în proporție de 65%. În plus, Ungaria a apelat ca soluție de compromis tot la importul de țiței kazah.

Acesta este motivul pentru care cele 2 state, Ungaria și Slovacia, au fost exceptate de la interdicția importului de țiței rusesc până la finalul acestui an, perioada de derogare fiind extinsă în cazul lor până la finalul lui 2023.

În ceea ce privește Grecia, în pofida unei capacități de rafinare impresionante, de 26 milioane tone/an, deja exporturile atât în Balcani, cât și în Turcia, se situează la 40-50% din nivelu producției. Iar Grecia exportă în special combustibili maritimi.

Și importurile din Turcia, care dispune și ea de o capacitate anuală ridicată de rafinare, de aproape 40 milioane tone, par improbabile, ea fiind importator net de carburanți, în special motorină.

Dată fiind situația geopolitică, nu este exclus ca în perioada următoare, penuria de carburanți să se instaureze în Balcani sau, în cel mai fericit caz, prețurile acestora să explodeze.

Am scris la un moment dat că atunci când e negativ prețul petrolului, precum cel al banilor, benzina se va ieftini doar cu puțin, spre deloc, deoarece accizele şi TVA, care reprezintă grosul din preţul al pompă, trebuie să susţină deficitul de la bugetul pensiilor, unul pe cale de a se mări mai mult în preajma alegerilor.

Sigur că am exagerat un pic cu cotaţia negativă la ţiţei, chiar dacă industria auto şi cererea, în general, arată că ne îndreptăm spre o criză, tapetatată cu falimente şi şomaj. Dar tocmai de asta şi întorcându-ne la tema cu accizarea petrolului: Atunci când nu mai ai consum de ce-l suprataxezi? Ca să ai venituri la buget pentru a majora stipendiile forţei de vot?
Eu cred că soluţiile sunt exact pe dos faţă de ceea ce observă pe „plan european”, pentru că ideal e să te dezvolţi cu ajutorul libertăţii, nu împotriva ei.  Ocazie cu care poate că n-ar strica să se reia la Banca Centrală Europeană discursul lui Mario Draghi potrivit căruia relansarea economică e dependentă de măsurile guvernelor şi de relaxarea fiscală, sugerând că politica monetară poate doar să câştige timp până când îşi ating scopul politicile economice.

Din asta s-ar înţelege că stabilitatea preţurilor n-ar trebuie să fie un deziderat în sine, rupt de stimularea economiei. Fiindcă la deflaţie se ajunge doar atunci când se încearcă să se conserve preţurile fără a privi spre perspectiva de creştere economică.

Iar cei care văd preţurile precum o constantă şi nu concep că relaxarea cantitativă (quantitative easing - QE) oferă doar un răgaz până se iau măsuri economice sunt politicienii. Ei interpretează trunchiat conceptul de stabilitate a preţurilor, fără să ia în considerare că societatea funcţionează după principiul cerere - ofertă.

Ca să dăm un exemplu, suprataxarea bunurilor de consum în condiţiile ieftinirii materiilor prime cu scopul conservării preţurilor nu ţine cont de cerere şi ofertă, şi ar trebui, pentru ca o astfel de măsură să fie sustenabilă, ca guvernul să se asigure că cetăţenii realizează un consum minim şi într-o anumită structură.

Practic, acest lucru a fost încercat prin intermediul quantitative easing, dar atâta timp cât criza a fost însoţită de o reaşezare a nivelului şomajului şi a puterii de cumpărare QE se vede că ar putea avea rezultate doar într-o fază iniţială, când se produce supraîndatorarea menajelor.

După care, banii puşi pe piaţă pe baza relaxării cantitative nu mai sunt utilizaţi. Asta pentru că - fără să existe acea pârghie a unui consum minim - intră în scenă şomajul şi micşorarea salariilor ca urmare a acţiunii mecanismului cerere - ofertă.  

Ca să rezum, echilibrul se poate atinge fie pe seama relaţiei cerere - ofertă, fie a unor instrumente administrative, ca în comunism. Dacă dorim să acţionăm secvenţial, să fim comunişti din punct de vedere al finanţării deficitului bugetar, dar capitalişti din cel al performanţei economice, apare o discrepanţă.

De ce nu merge, deci, ca băncile centrale să facă QE fără ca guvernele să ia măsuri fiscale? Pentru că într-o anumită secvenţă, cea a politicii fiscale, se operează cu instrumente administrative, iar în cealaltă, a realizării profitului, cu instrumentar de piaţă. Această dublă măsură cu care e “tratat” fenomenul economic, poate să ţină şi de nepricepere, dar, mai degrabă, e vorba de corupţie.

Oare de ce nu prezintă nimeni lucruri într-o astfel de cheie, dacă schema e atât de simplă? Pe de o parte populaţia trebuie să aibă o gândire cât mai liberală pentru a fi dinamică şi competitivă, dar asta numai pentru ca, pe de altă parte, politicienii din ce în ce mai stângişti - indiferent cum se autointitulizează partidele lor - să obţină foloase necuvenite de pe urma solidarităţii sociale.

Dar, apropo de fiscalitate, România, chiar și după revenirea la nivelul de TVA dinainte de criză, are o cotă standard similară cu aceea din Germania, ceea ce înseamnă că reprimă consumul. E drept că pe fondul unei productivități scăzute.

Da, numai că în contextul în care nu stimulează piețele și capitalurile, nici nu poate spera la o creștere a productivității. Iar la noi, guvernele în loc să capitalizaze precum nemții sau danezii mai au și obiceiul să cheltuiască prostește.

De aceea, modelul sănătos de dezvoltare, care trebuie să fie adoptat și de România, e cel american, cu piețe și capitaluri, nu cel din Germania, care se bazează pe capitalizarea forțată și impresia că economia e mereu pe picior de război. Pe americani nu-i deranjează un nivel al economiei subterane de 15% și nici noi n-ar trebui să ne încurcăm în asta. Mai ales că TVA este mare, dar încasarea ei e mai mult un moft.

Dacă vrem să schimbăm paradigma și să trecem de la reprimarea unui consum dependent de importuri la realizarea unei producții interne de bunuri - încurajată de investiții și piețe - cu TVA e bine să începem. Motiv pentru care cota standard nu e nevoie doar să se înjumățească, ca să ajungă la nivel de zeciuială, ci la cât era impozitul de circulația mărfurilor - ICM - pe timpul lui Ceaușescu: 3%. La început dependența de importurile comunitare - germane și tributare celor nemțești, precum poloneze, maghiare și cehe - va duce la inflamarea prețurilor, dar, ulterior, investițiile vor regla contextul economic și vom produce și noi bunurile de bază pe care acum le luăm din afară. Ba mai mult, vom exporta doar ceea ce este cu adevărat profitabil și restul va rămâne aici.

Ca să înțelegem cum stau lucrurile, românii s-au aliniat la prețul internațional al materiilor prime, la reglementările comunitare, la taxare, ceea ce s-a produs în special monetarist, pe baza recomandărilor keynesiene ale FMI de reprimare a cererii agregate, prin controlul salariilor și prețurilor, ca pe timp de război. După care “asaltul” DNA asupra economiei cu suportul aferent “de forță”  a mărit gradul de agresiune, până când economia de piață a devenit o specie pe cale de dispariție și se vede că nu există suficiente bănci de stat ca să poată fi naționalizate cele care au căzut victime luptei cu capitalismul.

Așadar, remediul este reducerea TVA, la nivelul ICM, aproape de zero, ca în Statele Unite. Ca să acumulăm capital, menit să genereze productivitate, venituri private și consum intern. Nu să urmărim realizarea unei creșteri economice, care ne sărăcește împreună cu deficitele și datoria ce o însoțesc. Fondurile europene se pot confunda cu investițiile străine, dar nu-s exact același lucru, deoarece, uneori, urmăresc interesul celui ce le acordă și nu în ultimul rând investițiile private știu cel mai bine ce-și doresc, spre deosebire de alocările publice.

TVA constituie o barieră pentru un nivel ridicat al prețurilor, le oprește din ascensiune, dar scopul nu trebuie să fie monetar-fiscal, de a controla cererea agregată și de a ne capitaliza forțat prin intermediul statului, ci ținta, idealul, este de a te dezvolta pe seama relațiilor de piață, iar cu ajutorul libertății economice, nu a reprimării ei, să se majoreze capitalul și baza de impunere.

E ieftin petrolul? Dacă ne uităm la cotaţia Brent, 60 de dolari pe baril nu sunt 85, cât în 2018 sau 75 - ca-n aprilie 2019. În ciuda tentativelor de „resuscitare”, ţiţeiul rămâne tributar anticipaţiilor privind criza spre care se îndreaptă lumea, dar și iarna blândă este un factor care restrânge cererea. Dacă ne raportăm însă la ceea ce s-a văzut din a doua parte a anilor ’80, până la sfârșitul anilor ’90, când a fost o perioadă lungă cu preţuri mici şi stabile - 18 dolari/baril - se observă că petrolul este mult mai scump. Într-un asemenea context, e inexplicabil de ce unele țări producătoare de țiței, cele care-l extrag ușor, de pe uscat, prin erupție naturală, acuză probleme la actualul preț? Vă închipuiți cu cât au crescut cheltuielile acestor state?!

Așadar deși petrolul costă mai mult decât în intervalul apreciabil de timp când toată lumea a fost mulțumită şi economiile erau stabile, acum se văd state care se plâng că e mult prea ieftin. De ce? Arabii, de pildă, s-au apucat să achiziționeze hoteluri de lux în care nu mai intră nimeni pe timp de criză, echipe de fotbal și au oferit privilegii sociale.

Arabia Saudită a subvenționat masiv produsele și serviciile esențiale pentru populație. Iar în cele din urmă preţul petrolului a afectat bugetul statului arab. Ceea ce i-a determinat pe şeici să renunţe, în decembrie, la trei miliarde din acţiunile Aramco (1,5% din capitalul social), compania petrolieră de stat, cea mai mare din lume.

Regatul saudit  vinde acţiuni la Aramco, pentru 8,5 dolari bucata, în vederea rezolvării unor chestiuni de ordin social.  Dar aţi auzit ce se întâmplă în ţările scandinave? Aici este locul unde taxele sunt mari, la fel ca şi veniturile fiscale. Statele nordice nu se sfiesc să spună că sunt sociale şi socialismul constituie o sintagmă consacrată în regiune, ceea ce le-ar recomanda să acorde subvenţii şi alte beneficii sociale mai mult decât arabii. Dar nu prea e aşa, Norvegia este o țară care încercă să-și administreze banii obținuți din petrol mergând pe considerente pur economice. I-a plasat cam cum recomanda FMI să facă România cu cei din privatizări în prima parte a anilor 2000, veniturile excepționale să fie canalizate către investiții ce se materializează în dezvoltare. 

Fondul norvegian de petrol s-a confruntat şi el cu pierderi, însă situația nu s-a putut compara cu cea din țările arabe sau din Rusia. Pentru că importante sunt principiile. Una dintre concepţii, valabilă, este adevărat, în cazul unui fond privat de pensii la nivelul căruia fiecare cotizează pentru el, e aceea ca banii economisiţi în acest fel să se întoarcă sub formă de capital în domeniile în care activează deponenţii şi să adauge valoare. Altfel, într-un sistem piramidal, care funcţionează pe criteriul cazanului comun - pay-as-you-go -  în care hazardul moral și stimulentele perverse sunt la ele acasă, falimentul este doar o chestiune de timp.

Ca o precizare suplimentară în prima parte a anilor ’90 fondul de pensii românesc a fost pe plus, dar cum n-a fost exploatat „norvegian”, acum e susţinut „arăbeşte”de buget ca să nu se declare falit. Vârsta medie la data pensionării şi raportul de dependenţă se răzbună!  

În fine, dar noi la ce ne raportăm? Stăm frumos cu terenul arabil, sol bogat, şi ne gândim: Ne apucăm să muncim? Nu încă, o mai putem trage pe deficite. Cât? Cât ne permite plapuma. Problema este însă că atunci când vom fi nevoiţi să ne apucăm de muncă, fiindcă nu merge la infinit să ne pensionăm anticipat, e posibil să observăm că am uitat s-o facem. Oare de ce susţine propaganda amorţeala, vrea să conserve inconştienţa? Cine n-are bătrâni trebuie să-şi cumpere este o falsă perlă a înţelepciunii, câtă vreme cine are prea mulţi nu poate să-i vândă. Dacă ar fi voie, România ar inunda piaţa cu exporturi!

Şi într-o singură secvenţă nu se vede că a fost condusă ţara prost.  În  vreme de război! Atunci când se atinge un punct maxim de hazard moral şi selecţie adversă. Chiar asta sperăm să se întâmple ca să nu se vadă nepriceperea conducătorilor? Iar dacă ne luptăm există marea şansă să moară capra vecinului. Iată de ce la noi lucrurile funcționează în cheia un pas înainte doi înapoi!

Carburanții s-au ieftinit cu 7% în mai puțin de o lună, în principal ca urmare a scăderii prețurilor internaționale ale petrolului înregistrate în această perioadă. Iar tendința de ieftinire a combustibililor va continua probabil, marți petrolul depreciindu-se cu peste 7%, atingând cel mai redus nivel din acest an.

Dacă la finalul lunii octombrie, la stația Rompetrol din Șoseaua Mihai Bravu, un litru de benzină se cumpăra cu 5,82 lei, iar unul de motorină cu 6,12 lei, în prezent, la aceeași stație, prețurile sunt de 5,38, respectiv 5,87 lei. Rezultă o ieftinire de peste 7,55% la benzină și una de peste 4% la motorină, în funcție de cotațiile internaționale ale celor două produse pe piețele internaționale.

Similar și în cazul benzinăriei OMV Petrom de pe aceeași stradă. În ultimele zile ale lunii octombrie, benzina costa 5,75 lei/litru, iar motorina 6,02 lei/litru. În prezent, prețurile au ajuns la 5,34, respectiv 5,83 lei/l. Rezultă o ieftinire de peste 7% la benzină și una de aproximativ 3,5% la motorină în mai puțin de o lună.

În ultima lună, cotațiile petrolului Brent (de referință la nivel global) au scăzut cu 10 dolari (aproximativ 13%), de la 76 dolari pe baril la finalul lunii octombrie, la 66 dolari pe baril, cât s-a înregistrat la finalul ședinței de tranzacționare de marți.

Iar tendința ar putea continua, pe fondul evoluției negative a pieței de pe Wall Street, provocată de îngrijorările tot mai mari legate de încetinirea creșterii economiei globale. Cotația petrolului West Texas Intermediate (WTI), de referință pe piața americană, a coborât miercuri dimineață cu până la 7,7%, la 52,77 dolari pe baril, cel mai scăzut nivel atins după octombrie 2017. Prețul petrolului Brent a scăzut cu până la 7,6%, la 61,71 dolari pe baril, cel mai redus nivel de după decembrie 2017.

În România, este surprinzătoare viteza cu care s-au ieftinit carburanții în urma deprecierii prețului petrolului. Business Insider a publicat în 2011 un articol pe această temă, în care analiza piața americană, articol intitulat: “Prețurile benzinei. De se majorează atât de rapid, și scad atât de încet?”

Publicația americană remarca faptul că orice apreciere a prețului internațional al petrolului este transferată în preț în cea mai mare parte a ei în primele două săptămâni, în timp ce în cazul unei deprecieri a prețului petrolului acest fenomen de ajustare durează de 3 ori mai mult, adică șase săptămâni.

Explicația ține de specificul business-ului: în timp ce alimentarea stațiilor se face zilnic, presiunea scumpirii pe partea de costuri este mare, limitând concurența dintre benzinării. Pe partea de cerere, însă, majorarea rapidă a prețului trezește interesul consumatorilor pentru comercianții cu oferte mai scăzute, ceea ce limitează totuși scumpirea în exces. Invers, situația se schimbă. Eliberați de presiunea unei majorări inevitabile de preț (dimpotrivă, acesta scade), consumatorii devin mai puțin sensibili la concurența prețurilor diferiților distribuitori, care nu se mai tem atât de mult de mișcările concurenților și încearcă să își păstreze pentru o perioadă mai lungă o rentă parte a vechiului preț.

În teoria economică, acest fenomen este universal și este denumit “ajustarea asimetrică a prețurilor”.

OMV, principalul acționar al OMV Petrom, și Schlumberger, unul dintre cei mari furnizori de tehnologie de foraj și exploatare de petrol și gaze au semnat un Memorandum de Înțelegere în vederea implementării unor soluții digitale, a anunțat luni compania austriacă.

Cele două companii au convenit să evalueze diferite modele de colaborare în vedere implementării unor soluții digitale în activitatea de explorare, exploatare și prelucrare a petrolului și gazelor naturale.

"Colaborarea (cu Schlumberger - n.r.) ne-ar plasa într-o poziție de lider în domeniu și va permite mai rapid accesul OMV la noile tehnologii digitale”, a declarat Johann Pleininger, membru al Consiliului de conducere al OMV și vicepreședinte al Comitetului executiv.

Înainte de a a ajunge vicepreședinte OMV, Pleininger a ocupat mai multe poziții de conducere în cadrul OMV Petrom, venirea în România fiind și acum considerată de austriac drept cea mai importantă decizie luată în cariera sa. DE tehnologiile respective ar putea beneficia și Petrom, Schlumberger având deja postat pe site-ul său un studiu de caz privind folosirea tehnologiei sale de către compania românească

Memorandumul de înțelegere pentru un viitor parteneriatul strategic va accelera implementarea strategiei digital ale OMV prin valorificarea unor noi tehnologii digitale dezvoltate în prezent de Schlumberger.

OMV a adoptat deja o strategie digitală la nivelul întregului grup și o foaie de parcurs pentru a sprijini creșterea companiei, cu accent pe implementarea strategiei segmentului upstream (de explorare și producție) al OMV.

Investitorii nu mai exclud un preț al petrolului Brent de peste 100 de dolari pe baril, dovadă că în prezent există contracte option pentru nu mai puțin de 93 de milioane de barili potrivit cărora prețul petrolului va depăși acest prag în următoarele 12 luni.

De ce este important. Cotațiile internaționale ale petrolului, împreună cu cursul de schimb leu/dolar și impozitarea (accize+TVA), reprezintă cele mai importante variabile în evoluția prețului carburanților. Astfel, în ultimul an, în care prețul petrolului s-a majorat cu 46%, prețul carburanților de pe piața autohtonă a crescut cu peste 20%.

Motivele pentru care fondurile speculative pariază pe un preț al petrolului de peste 100 de dolari pe baril sunt diverse: sancțiunile impuse Iranului, scăderea producției Venezuelei, scăderea stocurilor la nivel global, politica externă “agresivă” a Statelor Unite sau creșterea cotațiilor petrolului cu 46% în ultimul an.

Potrivit Bloomberg, la începutul acestei luni, Bank of America a estimat că petrolul ar putea ajunge la 100 de dolari până la jumătatea anului viitor, o viziune preluată și de veteranul investitor Mark Mobius.

Săptămâna trecută și șeful Total, Patrick Pouyanne, a declarat că petrolul ar putea depăși pragul de 100 de dolari pe baril până la finalul acestui an ca urmare a faptului că “geopolitica domină din nou piața”.

Mai mult, Pierre Andurand, unul dintre cei mai proeminenți manageri de fonduri de hedging pe piața petrolului, a declarat recent că nu este imposibil nici un preț de 300 de dolari pe baril.

Cu toate acestea, cei mai mulți investitori pariază pe un preț al petrolului de 80 de dolari pe baril (însă pentru un număr doar marginal mai mare, de 95 de milioane de barili), numărul de astfel de contracte depășindu-le pe cele efectuate la prețuri de 100 (pentru 93,2 de milioane barili), respectiv 90 de dolari pe baril pentru 93 milioane barili).

În ultima lună, însă, contractele care anticipează un preț al petrolului de 100, respectiv 90 de dolari pe baril s-au înmulțit în detrimentul celor care estimează un preț de 80 de dolari.

Știrile din zilele următoare vor fi urmărite cu sufletul la gură de investitorii speculativi, preocupați mai ales de evoluțiile geopolitice. Amploarea sancțiunilor impuse Iranului, eventualitatea impunerii unor sancțiuni similare Venezuelei și viitoarea decizie cartelului statelor exportatoare de petrol (OPEC) și Rusiei de a relaxa sau nu acordul de plafonare a producției vor fi decisive pentru evoluția prețului țițeiului pe piața option.

Cotațiile petrolului au depășit, joia trecută, pragul de 80 dolari pe baril pentru prima oară din noiembrie 2014, marcând un nou maxim al ultimilor trei ani și jumătate, în contextul îngrijorărilor privind scăderea exporturilor din Iran în urma reintroducerii sancțiunilor economice de către SUA. În prezent, țițeiul Brent se tranzacționează la o valoare de 79,54 dolari pe baril.

Prețul petrolului a crescut miercuri în urma anunțului președintelui american Donald Trump privind retragerea Statelor Unite din acordul nuclear semnat de comunitatea internațională cu Iranul, care a provocat îngrijorări în piață cu privire la nivelul ofertei la nivel global.

Investitorii se tem că sancțiunile anunțate de Trump vor perturba activitatea mai multor companii energetice implicate activ în Iran, dar și că mișcarea administrației americane este una riscantă, menită a înrăutăți relațiile dintre statul asiatic și aliații SUA din regiune.

"Pe termen foarte scurt, se pare că impactul escaladării situației geopolitice a fost limitat la piețele petrolului. Dar acesta nu este sfârșitul poveștii. Sancțiunile SUA ar putea afecta diferite industrii. Iar tensiunile dintre Iran și Israel s-ar putea intensifica”, a declarat Norihiro Fujito, analist la Mitsubishi UFJ Morgan Stanley Securities, citat de Reuters.

Cotații țițeiului West Texas Intermediate (WTI - de referință pe piața americană) au ajuns miercuri dimineață la cel mai înalt nivel din noiembrie 2014, la 70,57 dolari / baril, în creștere cu 2,2%.

Prețul petrolului Brent a crescut la rândul său cu 2,5%, ajungând la 76,75 dolari/baril, cel mai înalt nivel din ultimii 3 ani și jumătate.

Iranul, cel de-al treilea cel mai mare producător din cadrul Organizației țărilor exportatoare de petrol (OPEC), produce aproximativ 3,8 milioane de barili pe zi sau aproximativ 4,0% din livrările de petrol ale lumii.

Trezoreria Statelor Unite a declarat că va reintroduce mai multe sancțiuni împotriva Iranului, acestea vizând atât industria petrolieră, cât și tranzacțiile cu banca centrală de la Teheran.

Companiile petroliere din România ar putea fi nevoite să-și revizuiască planul de afaceri pentru acest an și să-l fundamenteze de un preț al petrolului mult mai ridicat decât cel anticipat (și implicit pe o marjă de rafinare mai scăzută), perspectiva unui baril de petrol de 100 de dolari nemaifiind una improbabilă.

Specialiștii anticipează că Arabia Saudită va face tot posibilul să exploateze actuala situație geopolitică pentru a conduce prețul petrolului la un nivel de minim 80 de dolari. Potrivit OilPrice.com, nu este deloc improbabil nici un preț de 100 de dolari, Arabia Saudită având tot interesul să monetizeze cât mai bine viitoarea listare a gigantului saudit Aramco.

OMV Petrom, de exemplu preconiza în ultimul său raport, din luna februarie, pentru anul 2018, un preț mediu al țițeiului Brent de 60 dolari pe baril.

Joi dimineață, țițeiul Brent (de referință pe piața globală) cu livrare în luna iunie se apreciase cu 47 de cenți față de nivelul de închidere al zilei premărgătoare, la 73,95 dolari pe baril, cu 23,25% peste prețul mediu estimat de OMV Petrom pentru tot anul.

O apreciere similară (48 de cenți) înregistrase și țițeiul West Texas Intermediate (WTI - de referință pe piața americană) cu livrare în mai, acesta tranzacționându-se la un preț de aproape 69 dolari/baril.

În 2017, OMV Petrom a realizat un preț mediu al petrolului la nivel de Grup de 45,77 dolari/baril.

O majorare a prețului petrolului ar avea efecte benefice asupra activității de explorare și producție upstream), însă ar afecta companiile care se axează pe activitatea de rafinare și marketing (downstream), care se vor confrunta cu o majorare a prețului materiei prime și, implicit, cu o scădere a marjelor de rafinare.

OMV Petrom a înregistrat în 2017 la rafinăria sa de la Petrobrazi o marjă de rafinare de 7,6 dolari/baril (în creștere cu 11% față de 2016), iar Rompetrol, la Petromidia, o marjă de 7 dolari/baril (în creștere cu 20% față de 2016).

De altfel, în raportul său din ianuarie, care se baza pe un preț mediu al petrolului de 60 de dolari/baril, OMV Petrom estima un nivel al marjelor de rafinare mai scăzut decât cel realizat în 2017. În plus, un efect negativ asupra activității de downstream a OMV Petrom îl va avea și scăderea ratei de utilizare a rafinăriei de la 93% în 2017 la 85%, în principal ca urmare a intrării, începând cu această lună, a rafinăriei de la Petrobrazi în revizie generala planificată, timp de 6 săptămâni.

În 2017 rata de utilizare a rafinăriei Petromidia, operată de Rompetrol Rafinare, a fost de 85,88%, în în scădere cu 0,8% față de nivelul înregistrat în 2016, în principal ca urmare a intrării în revizie a rafinăriei în luna mai a anului trecut.

Cu numai o săptămână în urmă, presa internațională a anunțat că oficialii saudiți speră că vor putea contribui la aprecierea prețului petrolului la mini 80 de dolari pe baril, pentru a beneficia cât mai mult de pe urma listării Aramco.

În acest sens, cartelul statelor exportatoare de petrol (OPEC - al cărui membru cel mai important este Arabia Saudită) și partenerii săi non-OPEC (printre care și Rusia) iau în calcul o nouă prelungire de limitare a producției până la mijlocul anului 2019. Cum stocurile de petrol la nivel global urmează a scădea în viitorul apropiat, o limitare a producției va micșora oferta și ar conduce la o majorare a prețurilor exact înaintea listării companiei saudite.

Potrivit Bloomberg, rata de conformare a statelor membre OPEC la prevederile acordului a fost mai mare de 100% pentru a cincea lună consecutivă. În martie, aceasta a crescut la 164%, de la un nivel deja ridicat, de la 148% înregistrat în februarie.

"Nu m-ar mira ca Arabia Saudită să dorească un preț al petrolului de 100 de dolari, cel puțin până la prezentarea ofertei publice inițiale”, a declarat, pentru Reuters, o sursă din piață.

"Arabia Saudită dorește prețuri mai ridicate la petrol, probabil pentru listarea Aramco, însă nu numai pentru asta. Analizați reformele și proiectele economice declanșate, dar și războiul din Yemen. Cum vor plăti pentru toate astea? Au nevoie de prețuri mai mari la petrol“, a declarat o sursă OPEC pentru Reuters.

Analiștii pieței petroliere consultați în această săptămână de Reuters și-au majorat cu 3 dolari pe baril estimările privind prețul mediu al petrolului pentru anul viitor, în urma deciziei cartelului statelor exportatoare de petrol (OPEC) și a altor producători, printre care și Rusia, de a extinde perioada de plafonare a producției până la finalul lui 2018.

În opinia acestora, tensiunile politice din Arabia Saudită, întreruperile producției din Libia și Nigeria și criza economică din Venezuela, care și-a redus producția de țiței, sunt alte argumente care susțin tendința de apreciere a prețului petrolului.

Analiștii consultați de Reuters estimează că prețul mediu al petrolului Brent (de referință la nivel global) în 2018 va fi de 58,84 dolari pe baril, în creștere cu 3 dolari față de estimările anterioare din octombrie, când prognozau un preț mediu de 55,71 dolari.

Organizația țărilor exportatoare de petrol (OPEC) și producătorii non-OPC, printre care și Rusia, au extins pe 30 noiembrie cu 9 luni acordul de reducere a producției globale cu 1,8 milioane de barili pe zi (bpd), acesta urmând a se încheia nu la finalul lunii martie, cum ar fi trebuit, ci la finalul anului viitor.

Unii analiști și-au exprimat îndoielile cu privire la respectarea termenilor acordului de către țările non-OPEC, în special Rusia, care intenționează să extindă producția de la noile sale câmpuri petroliere.

"Principala surpriză pozitivă a fost implicarea Libiei și a Nigeriei, scutite anterior, și cărora acum le va fi impus un plafon comun în ceea ce privește cantitatea de petrol produsă”, a declarat Daniela Corsini, economist responsabil cu piața de mărfuri la Intesa Sanpaolo din Milano.

Studiul Reuters realizat pe un eșantion de 30 de economiști și analiști prognozează că petrolul West Texas Intermediate (WTI - de referință pe piața americană) va înregistra un preț mediu de 54,78 de dolari/baril, în creștere față de prognoza anterioară de 52,50 dolari pe baril. Pentru acest an, analiștii estimează un preț mediu al petrolului de 50,65 dolari pe baril.

Evoluția pozitivă a țițeiului este pusă de aceștia pe creșterea cererii din Asia. "Cererea venită din statele care nu sunt membre OECD ar putea crește cu până la 1,3 milioane de barili pe zi în 2018, determinată în principal de China și India", a declarat Giorgos Beleris, analist la Thomson Reuters Oil Research and Forecasts.

Producția OPEC a scăzut, în noiembrie, la minimul ultimelor 6 luni, potrivit analiștilor S&P Global Platts. Producția OPEC s-a situat, luna trecută, la 32,35 milioane de barili pe zi, cu 22.000 de barili pe zi sub nivelul din luna precedentă. Producția Arabiei Saudite a scăzut cu 50.000 de barili, în timp ce Nigeria și Algeria au produs o cantitate mai mare de țiței decât în octombrie.

Producătorii de petrol și gaze din România vor plăti redevențe mai mari în cazul adoptării noului proiect de lege al redevențelor pus în dezbatere publică de guvern, ca urmare a faptului că, deși nu a schimbat cotele, executivul a schimbat însă modul de calcul, dar și prețul de referință, în cazul ambelor hidrocarburi exploatate onshore.

Astfel, în cazul petrolului, deși cotele vor rămâne în continuare aceleași (cuprinse între 3,5 și 13,5%), prețul de referință luat în calcul în formula redevențelor nu se va mai raporta la țițeiul Suez Blend, mai ieftin, nici la Urals (cum ar fi vrut asociațiile de producători), ci direct la Brent, țițeiul de referință la nivel global. Cotația acestuia a fost, anul trecut, superioară, în medie, cu 5 dolari pe baril decât cea a celorlalte tipuri de petrol. În plus, noul proiect prevede că, în cazul în care preţul de comercializare este mai mare decât preţul de referinţă (prețul Brent-ului), calculul contravalorii redevenţei petroliere se va face având la bază preţul de comercializare.

Profit.ro semnala, încă de acum doi ani -septembrie 2015, că tipul de țiței utilizat ca referință este una din schimbările esențiale ale viitoarei legi a redevențelor.

Similar, la gaze naturale, cotele rămân aceleași (între 3,5% și 13%), însă noul preț de referință nu va mai fi cel fixat de ANRM încă din 2008 și nemodificat până în prezent, de 495 lei/mia de metri cubi, adică 45,71 lei/MWh, ci va fi reprezentat de cotaţia gazelor naturale pe piaţa angro centralizată - OPCOM. În prezent, prețul gazelor se situează, potrivit ANRE, la 66-67 de lei/MWh pe perioada de vară și la 71-72 lei/MWh pe cea de iarnă. Cu 50-55% mai mare decât prețul de referință stabili în 2008, ceea ce ar putea conduce la o majorare similară a încasărilor din redevențe.

Redevența va rezulta din aplicare cotei la valoarea producției brute (producția brută înmulțită cu prețul de referință.

Profit.ro a anunțat încă din luna mai intenția autorităților de a impune un preț de referință legat de cel bursier.

Noul proiect păstrează redevența , stabilită în 2007, de 10% din valoarea veniturilor brute realizate din operaţiuni petroliere de transport şi tranzit al petrolului prin sistemele naţionale de transport al petrolului, precum şi din operaţiunile petroliere efectuate prin terminalele petroliere aflate în proprietatea publică a statului. Însă mai introduce una, cu cotă nestabilită: “o cotă procentuală din valoarea veniturilor brute realizate din operațiuni petroliere de transport prin sisteme de transport, altele decât Sistemul national de transport al petrolului, precum si din operațiunile petroliere efectuate prin terrninalele petroliere, altele decât cele aflate in proprietatea publica a statului, cota determinata pe baza unei metodologii elaborată de autoritatea competentă si aprobată prin hotărâre a Guvernului”.

În cazul gazelor este păstrată cota de 3% din valoarea venitului brut realizat din operațiunile de înmagazinare subterană a gazelor naturale, introdusă tot în 2007.

În plus, noul proiect de lege elaborat de guvern permite ca cotele de redevență să poată fi actualizate prin hotărâre a Guvernului, la solicitarea autorității competente, pe baza unor analize economice de oportunitate respectiv prin aplicarea cursului de schimb oficial lei/euro stabilit în prima zi lucrătoare a lunii octombrie din anul precedent, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, după caz.

Noul petrol luat în calculul prețului de referință la redevențe, Brent-ul, va suferi anul viitor cea mai mare modificare a structurii din ultimul deceniu. Sortimentul produs de Statoil, Troll, pompat într-un volum mai mare de 200.000 de barili pe zi anul trecut, va fi inclus alături ce celelalte sortimente care compun coșul Brent, anunță Bloomberg. Ultima oară când a fost modificat coșul Brent a fost în 2007, când a fost inclus sortimentul Ekofisk.

Țițeiul Brent este un țiței sweet light (cu o densitate și cu o vâscozitate mai redusă și cu un conținut mai redus de sulf), numele său provenind de la exploatarea Brent a celor de la Shell din Marea Nordului. În prezent, Brent-ul nu mai conține doar sortimentul inițial de țiței Brent, din cauza faptului că exploatarea acestuia a ajuns de mult la maturitate, ci o combinație de patru sortimente de țiței: Brent Blend (sortimentul originar), Forties Blend, Oseberg și Ekofisk.

Țițeiul folosit până în prezent pentru stabilirea prețului de referință la redevențe, Suez-Blend, este un sortiment de petrol apropiat din punct de vedere al densității și conținutului de sulf de Ural. El are o densitate medie (nefiind nici ușor, precum Brent-ul, nici greu, precum alte sortimente). Cu toate acestea , el este mai ușor decât Ural-ul, însă are și un conținut de sulf mult mai ridicat decât Brent-ul și chiar decât al Ural-ul. Interesant este că noul sortiment care va fi inclus în coșul Brent, Troll, este similar din punct de vedere al densității cu Suez-Blend-ul, fiind mai greu decât Brent-ul originar, având însă un conținut de sulf extrem de redus, mai redus decât Brent-ul originar și mult mai redus decât Suez-Blend-ul.

Producătorii de petrol și gaze în segmentul offshore vor plăti redevențe similare celor din onshore, în pofida faptului că investițiile în explorare și producție din zăcămintele de la Marea Neagră sunt mult mai ridicate decât cele de pe continent.

Asftel, dacă în cazul petrolului onshore, la o producție trimestrială de peste 100 mii de tone se plătește o redevență de 13,5%, în cazul țițeiului offshore aceasta va fi cuprinsă între 12,5 și 13,5%. Noul proiect de lege supus dezbaterii publice de guvern, prevede, în cazul petrolului, o cotă fixă de 8% și cote variabile cuprinse între 4,5 și 5,5% în funcție de nivelul producției trimestriale.

Similar, în cazul gazelor naturale, dacă în cazul celor din segmentul onshore, cota este de 13%, în offshore va fi aplicată o cotă fixă de 10% și cote variabile cuprinse între 2 și 3% în funcție de nivelul producției trimestriale.

Anul viitor este așteptată decizia de investiție finală a Exxon Mobil și OMV Petrom de investiție cu privire la perimetrul Neptum Deep. Unul dintre cele mai imprtante elemente, alături de infrastructura de transport, este nivelul redevențelor și predictibilitatea acestora.

Iar nivelul stabilit poate fi considerat dezamăgitor de cele două companii, fiind similar celui din onshore, în pofida investițiilor mult mai ridicate realizate. Până în prezent, cele două companii au investit în cele 8 sonde săpate în Neptun Deep (cu rezerve estimate la 42-84 miliarde metri cubi de gaz) aproximativ 1,5 miliarde de euro. Proiectul legislativ nu face nicio trimitere la deductibilitatea sau amortizarea investițiilor.

Însă cele două companii ar putea fi nemulțumite și în ceea ce privește aspectul predictibilității. Potrivit proiectului legislativ, cotele de redevență pot fi “actualizate prin hotărâre a Guvernului, la solicitarea autorității competente, pe baza unor analize economice de oportunitate respectiv prin aplicarea cursului de schimb oficial lei/euro stabilit în prima zi lucrătoare a lunii octombrie din anul precedent, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, după caz”.

În cazul în care acelaşi zăcământ offshore este exploatat în două sau mai multe zone din cadrul aceluiaşi perimetru petrolier, în scopul determinării cotei procentuale aplicabile în vederea stabilirii redevenţei petroliere din segmentul upstream offshore se va lua în considerare producţia brută extrasă din cadrul întregului zăcământ offshore, indiferent dacă a fost sau nu comercializată total sau parţial. Producţia brută include şi toate cantităţile necesare desfăşurării activităţilor asimilate celor de exploatare.

În plus, ca și în cazul producției onshore, noul preț de referință nu va mai fi cel fixat de ANRM încă din 2008 și nemodificat până în prezent, de 495 lei/mia de metri cubi, adică 45,71 lei/MWh, ci va fi reprezentat de cotaţia gazelor naturale pe piaţa angro centralizată - OPCOM. În prezent, prețul gazelor se situează, potrivit ANRE, la 66-67 de lei/MWh pe perioada de vară și la 71-72 lei/MWh pe cea de iarnă.

Operatorii economici care sunt obligați legal să constituie și să mențină stocurilor de urgenţă de petrol și produse petroliere vor putea delega această obligație mai multor companii, indiferent dacă ele au sau nu sediul social în România, dacă au statut de rezident sau de nerezident, cu condiția ca acestea să dispună de o capacitate de stocare disponibilă pe teritoriul României sau în oricare alt stat membru al Uniunii Europene, prevede un proiect de Ordonanță de Urgență redactat de Ministerul Energiei.

În prezent, potrivit prevederilor legale, obligativitatea constituirii și menținerii stocurilor de urgenţă de petrol revine operatorilor economici care introduc pe piaţă cantităţi mai mari de 1.000 tone ţiţei şi/sau produse petroliere. Aceștia pot delega această obligativitate numai societăţilor reglementate de Legea nr. 31/1990, care au sediul social în România şi care produc şi/sau introduc pe piaţa românească ţiţei şi/sau produse petroliere. Potrivit Ministerului, “o parte din operatorii nominalizați au semnalat dificultăți în identificarea unor capacități de stocare pe teritoriul României și, de asemenea,întâmpină dificultăți în identificarea unor operatori economici care să accepte delegări, în limita prevederilor legale actuale”.

Dacă proiectul de OUG va fi adoptat, operatorii respectivi vor avea dreptul de a delega obligativitatea constituirii și menținerii stocurilor și altor operatori: “celor cu sediul social în cadrul altor state membre ale Uniunii Europene sau care au o reprezentanta pe teritoriul Uniunii Europene, care dispun de capacitate de stocare disponibilă în afara teritoriului României sau în contul căruia sunt menţinute stocuri pe teritoriul Uniunii Europene, sau celor care au statut de rezident sau de nerezident în România, ce își desfășoară activitatea în România prin intermediul unui sediu permanent și dispun de capacitate de stocare disponibilă pe teritoriul României”.

Pentru a fi valabilă, o astfel de delegare trebuie să fi fost autorizată în prealabil atât de către autoritatea competentă, cât şi de către toate statele membre pe ale căror teritorii vor fi păstrate stocurile.

Legea 360/2013, care reglementează obligativitatea constituirii stocurilor reprezintă o transpunere “incorectă” a unei directive europene. De altfel, Comisia Europeană a solicitat în 2015 României, printr-o scrisoare de somare, să exprime observațiile în privința poziţiei Comisiei Europene privind transpunerea incorectă a respectivei directive (2009/119/CE) sub trei aspecte: interdicția de a utiliza stocurile de petrol ca garanție reală, limitele impuse pentru dreptului de delegare și lipsa unei proceduri și a planurilor de urgență. Guvernul susține că a elaborat un proiect de act normativ aprobat în ședința Guvernului din data de 25 mai 2017 care să rezolve divergențele avute cu CE. În prezent proiectul de lege se află în procedură parlamentară, prima camera sesizată fiind Senatul.

În ceea ce privește însă delegarea, Guvernul consideră că această prevedere nu mai poate aștepta până la finalul dezbaterilor parlamentare, de aceea dorind să o adopte prin OUG. “Caracterul de urgență pentru adoptarea acestui proiect de act normativ este argumentat de posibilitatea rezonabilă de materializare a riscului de neîndeplinire a obligației României în privința asigurării nivelului de stocuri minime aferent anului 2017, care trebuie menținut în anul 2018, având în vedere faptul că, în prezent, urmare aprobării prin hotărâre a Guvernului au fost stabilite nivelul stocurilor de urgență și operatorii economici care au obligația de a constitui aceste stocuri până la data de 31 decembrie 2017, în vederea menținerii pe durata anului 2018, o parte din operatorii nominalizați au semnalat dificultăți în identificarea unor capacități de stocare pe teritoriul României și, de asemenea,întâmpină dificultăți în identificarea unor operatori economici care să accepte delegări, în limita prevederilor legale actuale. Neadoptarea măsurilor imediate, aşa cum sunt reglementate prin prezenta ordonanţă de urgenţă, ar genera disfuncţionalităţi majore cu efecte negative asupra constituirii stocurilor de urgenta, la data,astfel cum este stabilită conform prevederilor legale aplicabile, existând riscul de a fi afectată îndeplinirea obligatiilor României, obligatii monitorizate de Comisia Europeană. Necesitatea promovării proiectului ordonantei de urgenta este determinat, pe de o parte de iminența aplicării unor sancțiuni de către Comisia Europeană, iar pe de altă parte de posibilele acțiuni în instanță promovate de operatorii economici, care ar putea suporta o serie de consecințe cu impact finaciar, fără a fi responsabili de situația creată”.

La calcularea stocurilor este luat în calcul consumul intern, care se stabilește prin însumarea "livrărilor interne brute observate" agregate, stabilite de Institutul Național de Statistică (INS), doar pentru următoarele produse: benzină auto, benzină de aviație, carburant turboreactor tip benzină (petrol turboreactor tip nafta sau JP4), carburant turboreactor tip kerosen, petrol lampant, motorină/carburant diesel (păcură distilată), păcură (cu conținut ridicat de sulf și cu conținut redus de sulf).

Potrivit legislației, stocurile minime constituite pentru un an calendaristic ar trebui să asigure consumul intern pe 61 de zile și trebuie să aibă o pondere de cel puțin o treime produse petroliere (nu numai țiței).

Realizarea de stocuri minime de petrol și produse petroliere este rezultatul transpunerii Directivei 2009/119/CE a Consiliului din 14 septembrie 2009 privind obligația statelor membre de a menține un nivel minim de rezerve de țiței și/sau produse petroliere. Scopul acesteia este de a stabili normele care vizează garantarea unui nivel ridicat de siguranță a aprovizionării cu petrol în Comunitate, prin intermediul unor mecanisme viabile și transparente bazate pe solidaritatea între statele membre, menținerea unui nivel minim al stocurilor de țiței și/sau produse petroliere, precum și instituirea mijloacelor procedurale necesare pentru remedierea unei eventuale penurii de amploare, la nivelul Comunității sau a unui stat membru.

Majorarea accizelor la carburanți nu putea veni într-un moment mai prost pentru companiile din domeniu, în special pentru cele importatoare de produse rafinate (benzină și motorină), dar și de materie primă (petrol), acestea fiind nevoite să suporte și presiunile aprecierii cu peste 10% a cotațiilor internaționale ale acestor mărfuri, care au condus la o creștere generalizată a prețurilor fără taxe în regiune.

Chiar dacă au majorat prețurile gradual în ultimele două săptămâni cu peste 19 bani/l pentru a atenua impactul creșterii începând de vineri a accizei cu 16 bani/l, această majorare nu acoperă întreaga creștere de costuri cu care se confruntă respectiva industrie. Pentru că, pe lângă acciză, companiile sunt supuse și presiunii majorării prețurilor internaționale ale petrolului, dar și cele ale produselor finite, în cazul celor care le importă în vederea comercializării (în special motorină).

Brent-ul a ajuns joi la maximul ultimelor 6 luni, în special ca urmare a închiderii a 22% din capacitatea de rafinare a SUA ca urmare a fenomenelor extreme cu care s-au confruntat Statele Unite. Americanii au fost obligați să-și majoreze importurile de benzină din Europa, în timp ce europenii au fost nevoiți, pe de o parte să se vadă văduviți de importurile de motorină din SUA, iar pe de altă parte să-și utilizeze la maxim capacitatea de rafinare, pentru a face arbitraj în America Latină, majorându-și exporturile de motorină pentru această regiune în mod uzual alimentată de rafinăriile din SUA.

Așa se face că începând cu a doua jumătate a lunii august, cotațiile internaționale ale benzinei și motorinei s-au apreciat considerabil, acestea aflându-se deja de 2 luni pe un trend ascendent. În prezent, cotațiile celor două tipuri de carburanți sunt cu 10%, în cazul benzinei, respectiv 14%, în cazul motorinei, peste cele înregistrate în urmă cu o lună.

Principalul efect: majorarea prețului fără taxe în toată Europa. Astfel, potrivit raportului Bulletin Oil al Comisiei Europene, în Austria, prețul fără taxe al benzinei s-a majorat, între 28 august și 11 septembrie, cu 36 de euro pe mia de litri, în Polonia, cu 34,93 euro/1000 l, iar în Ungaria acesta a crescut, în aceeași perioadă, cu 32,74 euro/1000 l. În Cehia, majorarea a fost una mai mică, de doar 16,5 euro/1.000 l. Cele mai reduse scumpiri la benzina fără taxe au fost înregistrate în Bulgaria, 9,07 euro/1000 l, și surprinzător, dat faptul că pe 15 septembrie intra în vigoare majorarea de acciză, în România, cu 8,2 euro/1000 l. Impactul în prețul la pompă, prin adăugarea taxei pe valoare adăugată (TVA) a fost de aproximativ 5 bani/l. E drept că datele Bulletin Oil sunt valabile pentru 11 septembrie, de atunci companiile din România efectuând alte scumpiri. OMV Petrom, de exemplu, a majorat pe 14 septembrie prețul benzinei cu 4 bani/l, iar pe 15 septembrie pe cel al ambelor tipuri de carburanți cu 9 bani/l, însă această din urmă scumpire are ca scop atenuarea efectului majorării accizei și nu acoperirea impactului produs de evoluția cotațiilor internaționale.

În cazul motorinei, carburant importat în România în cantități de 1 milion de tone anual, companiile autohtone au majorat prețurile în perioada 28.08-11.09 mai agresiv decât statele din jur, cu 22,1 euro/1000 de litri. În Ungaria și Polonia, motorina s-a scumpit cu 18, respectiv 18,5 euro/1000 de litri. Cea mai redusă majorare a prețului motorinei a fost înregistrată în Bulgaria - aproximativ 8 euro/1000 l.

Evoluția cotațiilor internaționale la petrol și produse petroliere, dar și următoarea etapă de creștere a accizei, cea de pe 1 octombrie, tot cu 16 bani/l, fac inevitabile noi scumpiri ale carburanților, care vor depăși mai mult ca sigur pragul de 5 lei/l și în cazul benzinei și în cazul motorinei.

Cartelul statelor exportatoare de petrol (OPEC) și alte state mari producătoare discută prelungirea acordului de plafonare a producției de țiței care expiră în luna martie a anului cu mai mult de trei luni, susțin surse citate de Bloomberg.

Acordul ar putea fi prelungit cu 6 luni, până în septembrie 2018 pentru a putea acorda un timp suficient procesului de stabilizare și eventual majorare a prețului petrolului.

Potrivit surselor citate de Bloomberg, o astfel de prelungire ar fi necesară doar în cazul realizării scenariului celui mai pesimist, scenariu pe care însă statele membre ale OPEC îl cred din ce în ce mai mult drept cel mai probabil.

OPEC și mai multe state producătoare de petrol non-membre ale cartelului, printre care Rusia, Mexic și Kazakhstan s-au angajat să-și reducă producția cu 1,8 milioane de barili pe zi pentru a elimina surplusul de petrol existent în prezent pe piață. Acordul a fost semnat inițial pe 6 luni, la finalul anului trecut, după care a fost prelungit cu o perioadă suplimentară de 9 luni, până la finalul lunii martie 2018.

În pofida eforturilor OPEC și celorlalte state semnatare ale acordului, prețul petrolului, în special cel al țițeiului West Texas Intermediate (WTI - de referință pe piața americană) nu a depășit 50 de dolari pe baril, ca urmare a majorării producției din formațiuni de șist din SUA.

Petrolul se va deprecia anul viitor cu aproximativ 20% față de nivelul actual, urmând a se tranzacționa la un preț mediu de 40-43 de dolari pe baril, nivel similar celui înregistrat în 2016, consideră Igor Sechin, CEO-ul celei mai importante companii petroliere din Rusia, Rosneft.

Estimările șefului Rosneft sunt cu atât mai surpinzătoare cu cât în prezent petrolul Brent traversează o perioada de apreciere (de la 50 la 54 de dolari pe baril numai de la începutul acestei luni), e drept și ca urmare a efect al fenomenelor extreme din SUA, care au condus la închiderea mai multor capacități de producție, dar și de rafinare de peste Atlantic.

În plus, statele membre ale cartelului OPEC, dar și Rusia și alți mari producători, au decis plafonarea producției tocmai în scopul stabilizării prețului țițeiului.

În opinia lui Secin, instrumentele financiare vor avea un impact considerabil asupra prețului petrolului anul viitor. “Unul dintre cele mai important factori, dincolo de producția de petrol din formațiuni de șist, va fi impactul asupra prețurilor al instrumentelor financiare din SUA. Deprecierea dolarului are în prezent un impact de peste 20% asupra cotațiilor. Dacă aplici corecțiile de rigoare, reiese că prețul actual al petrolului este de aproximativ 40 de dolari pe baril”, a afirmat Sechin, citat de Reuters.

Prețul petrolului Brent a coborât ultima dată la 40 de dolari pe baril la începutul lui 2016, după care s-a mai depreciat încă o dată în luna august la 41,51 dolari pe baril. După aceea, petrolul de referință pe piața europeană și globală s-a tranzacționat până la finalul anului 2016 în aproprierea cotației de 43 de dolari pe baril.

În urma deciziei de plafonare a producției luată de OPEC și alte state mari producătoare, cel mai redus preț al țițeiului înregistrat în 2017 a fost de 44,3 dolari pe baril, pentru ca cea mai ridicată cotație să fie de 58,37 dolari pe baril (în ianuarie 2017).

Noul sistem de impozitare propus de guvernul PSD recent instalat, care vizează ca bază de impunere cifra de afaceri și nu profitul, în funcție evident și de nivelul cotei impuse, va afecta sectoarele economice capital intensive și cu ciclu lung de producție. Paradoxal, deși are toate șansele de a fi de departe cel mai afectat sector de noua filosofie fiscală, cel energetic mai este lovit și prin populista majorare a “redevențelor”, în realitate o impozitare suplimentară a profiturilor obținute din extracția de resurse natural şi neprelucrate în România cu cel puțin 20%.

Nu trebuie să fii doctor în economie pe bune (e suficient și să fii atent la textul pe care-l plagiezi) pentru a anticipa că schimbarea bazei de impozitare de la profit la cifra de afaceri va afecta industriile cu costuri ridicate de producție, care necesită investiții inițiale extrem de ridicate, și cu ciclu lung de producție, și anume cu profituri considerabile, dar care apar doar după câțiva ani în care companiile își asumă pierderi.

Pentru a-și justifica decizia, șeful PSD, Liviu Dragnea, a invocat diferențele considerabile între marjele de profit ale “multinaționalelor” și cele ale companiilor autohtone: ”Am înţeles că Guvernul face o analiză serioasă şi obligatorie. Avem nişte cifre: companiile mari multinaţionale, pe care trebuie să le sprijinim în continuare, au o cifră de afaceri de vreo 580 de miliarde de lei. Companiile româneşti au o cifră de afaceri de 550 de miliarde de lei. Cele care au o cifră de afaceri de 580 de miliarde, raportează doar 9 miliarde profit impozabil. Celelalte, româneşti, care au 550 de miliarde cifră de afaceri, raportează 27 de miliarde de lei profit impozabil. De trei ori mai mult”.

Cifrele avansate de șeful PSD pot fi reale, însă diferența ar putea fi dată de sectoarele diferite în care cele două tipuri de companii activează. O comparație corectă ar fi cea între profitabilitatea companiilor din același sector și chiar și așa ar mai trebui luate în calcul și alte elemente, precum nivelul investițiilor. OMV Petrom, de exemplu, companie cu capital majoritar privat, a investit, așa cum chiar guvernul recunoaște în Strategia energetică, 920 de milioane de euro anual, în timp ce compania de stat similară, Romgaz, numai 200 de milioane de euro anual.

În plus, în domeniul energetic, impozitul pe profit se poate spune că este unul marginal. În acest domeniu, există o serie de taxe, de la accize, TVA (care în realitate este un fel de impozit pe cifra de afaceri), la redevențe și impozitul pe profitul suplimentar din liberalizarea prețului la gaze care sunt mult mai împovărătoare pentru companii.

Interesant este că, lucrând cu cifrele avansate de președintele PSD, chiar și introducerea unui impozit “modic”, de 1%, pe cifra de afaceri, statul ar câștiga, iar companiile “multinaționale” ar fii văduvite de aproximativ 4 miliarde de lei. Însă nu numai ele ar avea de suferit, ci și cele autohtone, care, în loc să achite un impozit de 4,3 miliarde de lei, vor fi nevoite să scoată din buzunar 5,5 miliarde de lei. Pentru ca firmele românești să achite un impozit similar celui prezent, cota de impozitare a cifrei de afaceri ar trebui să fie de 0,78%.

Este puțin probabil că guvernul PSD a decis propunerea acestui tip de impozit cu gândul la bunăstarea contribuabililor și nu cu gândul la majorarea veniturilor publice. Numai că va trebui să ia în calcul și alte obiective, unele cuprinse în propriile sale strategii.

În Strategia energetică, de exemplu, guvernul susține că “analiza scenariilor alternative de dezvoltare estimează investițiile totale în sectorul energetic (exclusiv ceea ce ține de consumul energiei) între 15 și 30 mld € pentru perioada 2017-2030, cu o estimare centrală de aproximativ 25 mld €. Fără îndoială, majoritatea investițiilor se vor baza pe capitalul privat”. Numai că un asemenea tip de impozitare, în funcție de nivelul cotei stabilite, ar putea elimina capitalul privat de la masa investițiilor în energie.

Numai Înlocuirea capacităților de producție a energiei electrice presupune investiții de 7 până la 14 mld € până în 2030, în funcție de scenariul de dezvoltare, se susține în Strategia eleborată de guvern.

Nivelul investițiilor în rețelele de distribuție a agentului termic, sector în care social-democrații sunt extrem de interesați din motive în principal electorale, este estimat între 1,3 și 2,6 miliarde euro. Investițiile anuale necesare sunt estimate între 87 și 175 milioane euro.

“În paralel, este necesară înlocuirea vechilor centrale termoelectrice în cogenerare, ce se apropie de sfârșitul duratei de viață, cu un necesar al investițiilor estimat între 1 și 1,5 mld €. Suplimentar, vor avea loc investiții în înlocuirea unei părți a cazanelor de apă fierbinte ajunse la sfârșitul duratei de utilizare, cu un nivel estimat al cheltuielilor între 45 și 60 mil €/an. Scenariul Optim prevede investiții în noi capacități de cogenerare, de 90 mil €/an până în 2030 și un minim de 45 mil €/an al investițiilor în cazane de apă fierbinte, fiind preferate unitățile ce produc energie termică și electrică în cogenerare”, se precizează în Strategia energetică a guvernului.

Dacă se va comporta ca un rentier și va avea ca obiectiv principal majorarea veniturilor publice în detrimentul investițiilor, guvernul PSD ar putea ajunge să guverneze o țară care nu mai are ca strategie principală independența energetică, ci “raționalizarea” (în sens comunist și, precum se vede și social-democrat) a resurselor energetice, din ce în ce mai rare și, implicit, mai scumpe.

Prețul petrolului a înregistrat marți o nouă scădere de aproximativ 1,4%, apropiindu-se de minimul ultimelor trei luni, înregistrat săptămâna trecută, de 50,25 dolari pe baril.

Dimineață, petrolul se apreciase cu aproximativ 1% ca urmare a zvonurilor potrivit cărora cartelul statelor exportatoare de petrol, OPEC, ar fi dispus să-și prelungească perioada pe care a convenit reducerea producției, dincolo de cele 6 luni stabilite inițial.

La ora 22:00 (ora României), petrolul Brent (de referință la nivel european și global) se tranzacționa cu 50,93 dolari pe baril, în scădere cu 1,34% sau 69 de cenți față de nivelul de închidere al zilei de luni, de 51,62 dolari pe baril.

Țițeiul West Texas Intermediate (WTI - de referință pe piața americană) s-a depreciat marți cu 1,45% sau 71 de cenți, tranzacționându-se la aceeași oră la o cotație de 48,3 dolari pe baril.

Potrivit Reuters, motivul deprecierii din a doua parte a zilei a fost anticiparea majorării stocurilor de petrol din SUA cu 2,6 milioane de barili de către analiști, datele oficiale urmând a fi pblicate miercuri la primele ore ale dimineții.

Potrivit unor surse OPEC, citate de Reuters, marea majoritate a statelor membre pare decisă să prelungească termenul de 6 luni pe care fusese convenită inițial plafonarea volumului de țiței extras, însă dorește să vadă mai multă implicare din partea statelor membre non-OPEC printre care și Rusia, care și-au asumat la rândul lor reduceri.

"OPEC rămâne fidelă unui plan care n-a funcționat”, susține

Phil Davis, managing partner la PSW Investments din New Jersey.

“Credem că este improbabil ca Rusia să participe la o eventuală extindere a termenului de reducere a producției”, le-a transmis printr-o notă clienților săi Commerzbank, avertizând că ar fi prematur ca investitorii să-și pună speranțele în vreo “extindere”.. Potrivit Commerzbank, pentru echilibrarea raportului dintre cerere și ofertă pe piața petrolului, OPEC ar trebui să păstreze reducerea petrolului până la finalul anului.

Prețul internațional al petrolului a câștigat aproximativ 1% în dimineața zilei de marți ca urmare a zvonurilor potrivit cărora cartelul statelor exportatoare de petrol, OPEC, ar fi dispus să-și prelungească perioada pe care a convenit reducerea producției, dincolo de cele 6 luni stabilite inițial.

Țițeiul a avut o ultimă săptămână negativă, cotațiile sale fiind afectate de raportările privind majorarea producției în statele non-membre ale cartelului, în special în Statele Unite ale Americii.

În pofida faptului că OPEC și-a respectat angajamentul de reducere a producției în proporție de 98,5%, stocurile de petrol rămân la un nivel ridicat. Principalul motiv este reluarea activității de extragere a petrolului din formațiuni de șisturi bituminoase în SUA. Nici celelalte state non-membre ale cartelului care și-au asumat reducerea, inclusiv Rusia, nu au ajutat, gradul lor de conformare fiind undeva la 60%.

Potrivit unor surse OPEC, citate de Reuters, marea majoritate a statelor membre pare decisă să prelungească termenul de 6 luni pe care fusese convenită inițial plafonarea volumului de țiței extras.

“Zvonurile privind extinderea perioadei de reducere a prețurilor și un dolar slab susțin o apreciere a prețului petrolului. Însă orice revenire a țițeiului ar putea rămâne rapid fără combustibil, dentrimentul pieței fiind în continuare negativ”, afirmă Tamas Varga, analist la firma de brokeraj londoneză PVM Oil Associates.

La ora 12,35 (ora României), petrolul Brent (de referință pe piața europeană și globală) cu livrare în luna martie se tranzacționa la un preț de 52,07 dolari pe baril, în creștere cu 0,87% sau 45 de cenți față de nivelul de închidere al ultimei ședințe de tranzacționare. Brent-ul a reușit să recupereze o parte din pierdea înregistrată în ultima săptămână, când a ajuns la minimul ultimelor trei luni, 50,25 dolari pe baril, însă se află departe de maximul din ianuarie, de 58 de dolari pe baril.

La aceeași oră, petrolul West Texas Intermediate (WTI- de referință pe piața americană) se apreciase la rândul său, cu 0,88% sau 43 de cenți, ajungând la 49,34 dolari pe baril.

Există însă și unii analiști optimiști. “Combinația dintre cererea robustă și oferta globală mai redusă va conduce la o echilibrare a raportului dintre cerere și ofertă și nu va fi afectată de producția de petrol din formațiuni de șist din SUA”, crede Jeremy Baker, de la Vontobel Asset Management, citat de Reuters.

OMV Petrom, cel mai important producător de hidrocarburi din România, și-a redus în cel de-a patrulea trimestru al anului trecut producția de gaze cu 4 mii barili echivalent petrol pe zi (4,1%) și pe cea de petrol cu 3 mii barili pe zi (3,7%) comparativ cu perioada similară a anului precedent.

Per total, producția de hidrocarburi a OMV Petrom a scăzut în ultimul trimestru al anului trecut cu 3,4% (sau 6 milioane barili echivalent petrol pe zi) comparativ cu perioada similară a anului precedent.

Potrivit unui raport destinat investitorilor elaborat de principalul acționar al companiei românești, OMV, scăderea producției din România a fost compensată de majorarea producției din celelalte zone în care grupul activează, ceea ce a făcut ca producția totală a OMV să se majoreze de la 309 milioane barili echivalent petrol pe zi la 315 milioane barili echivalent petrol pe zi.

Producția de gaze s-a diminuat de la 96 mii barili echivalent petrol pe zi în ultimul trimestru al anului 2015 la 92 mii barili echivalent petrol în perioada similară a anului trecut. Producția de gaze a OMV Petrom pe ultimul trimestru al anului a scăzut și comparativ cu producția din trimestrul a treilea al anului trecut, când a fost înregistrat un nivel de 95 mii de barili echivalent petrol pe zi.

OMV Petrom și-a redus și producția de petrol, cu 3 mii barili pe zi față de cea înregistrată în trimestrul al patrulea al anului precedent și cu o mie de barili pe zi față de cea din trimestrul al treilea.

Producție în scădere, vânzări în creștere

În pofida scăderii a producției, OMV Petrom și-a majorat vânzările de gaze către terți cu 16%, de la 10,7 Twh în ultimul trimestru al anului 2015 la 12,41 Twh în perioada similară a anului trecut.

Comparativ cu vânzările înregistrate în trimestrul al treilea către terți, creșterea vânzărilor este și mai ridicată, de 39,59%. Dacă în trimestrul al treilea al anului trecut OMV Petrom vindea 8,89 Twh echivalent gaze în trimestrul final al anului vânzările au ajuns la 12,41 Twh.

Ca urmare a majorării vânzărilor către terți, OMV Petrom a utilizat mai puține gaze pentru producția de energie electrică, producție care a scăzut de la 1,13 Twh în ultimul trimestru al anului 2015 la 0,82 Twh în perioada similară a anului trecut. Cu toate acestea, cantitatea de electricitate produsă este dublă celei aferente trimestrului întâi al anului 2016, când OMV Petrom producea 0,42 Twh.

În ceea ce privește vânzările de produse rafinate, acestea s-au redus cu 70 mii tone (de la 1,34 milioane tone la 1,27 milioane tone) raportat la perioada similară a anului precedent și cu 120 mii tone raportat la cel de-al treilea trimestru al anului trecut.

OMV Petrom și-a redus vânzările de produse rafinate din petrol cu 70 mii tone (de la 1,34 milioane tone la 1,27 milioane tone) raportat la perioada similară a anului precedent.

Reducerea este și mai semnificativă raportată la cel de-al treilea trimestru al anului trecut, de 120 mii tone, efect sezonier în cea mai mare parte.

Rafinăria de la Petrobrazi, operată de OMV Petrom, și-a redus la rândul său marja de rafinare de la 7,75 dolari pe baril în trimestru al patrulea din 2015 la 7,14 dolari pe baril în ultimul trimestru al anului trecut.

Cu toate acestea, marja de rafinare a Petrobrazi se situează peste cea a mediei marjelor de rafinare a rafinăriilor operate de principalul acționar al companiei românești, OMV, care au înregistrat în ultimul trimestru al anului trecut marje de Comparativ cu trimestru al treilea din 2016, marja de rafinare a OMV Petrom s-a majorat cu 1,18 dolari pe baril, de la 596 dolari pe baril la 7,14 dolari pe baril.

După ce în trimestrul al doilea al anului trecut, Petrobrazi a înregistrat o rată de utilizare de doar 68%, ca urmare a intrării în revizie tehnică, în ultimul trimestru al anului aceasta a ajuns la 96%, cu 4 puncte procentuale peste rata de utilizare din perioada similară a anului 2015 și cu un punct procentual sub cea înregistrată în trimestru al treilea.

Vânzări de gaze în creștere

OMV Petrom și-a majorat, însă, vânzările de gaze către terți cu 16%, de la 10,7 Twh în ultimul trimestru al anului 2015 la 12,41 Twh în perioada similară a anului trecut.

Comparativ cu vânzările înregistrate în trimestrul al treilea către terți, creșterea vânzărilor este și mai ridicată, de 39,59%. Dacă în trimestrul al treilea al anului trecut OMV Petrom vindea 8,89 Twh echivalent gaze în trimestrul final al anului vânzările au ajuns la 12,41 Twh.

Ca urmare a majorării vânzărilor către terți, OMV Petrom a utilizat mai puține gaze pentru producția de energie electrică, producție care a scăzut de la 1,13 Twh în ultimul trimestru al anului 2015 la 0,82 Twh în perioada similară a anului trecut. Cu toate acestea, cantitatea de electricitate produsă este dublă celei aferente trimestrului întâi al anului 2016, când OMV Petrom producea 0,42 Twh.

Cartelul statelor exportatoare de petrol (OPEC) a ajuns la un acord în urma căruia ar urma să-și micșoreze producția, pentru prima dată în ultimii opt ani, cu 1,2 milioane de barili pe zi.

Acordul semnat miercuri este rezultatul unor negocieri intense pe tema ratificării unui acord preliminar semnat în urmă cu trei luni în capitala Algeriei, Algier.

OPEC a infirmat astfel scepticismul analiștilor, care puneau sub semnul întrebării funcționalitatea cartelului, care părea neputincios în fața forțelor pieței țițeiului, caracterizată de supraproducție, și care ce au dus la înjumătățirea prețului petrolului în ultimii doi ani.

Informația, deși nu este încă publică, a fost confirmată pentru Bloomberg de doi înalți oficiali ai OPEC, care au dorit să-și păstreze anonimatul. Reducerea producției OPEC cu 1,2 milioane de barili pe zi, până la un nivel de 32,5 milioane de barili pe zi, a condus la o apreciere a petrolului Brent (etalon pe piața globală și europeneană) la un nivel de peste 50 de dolari pe baril.

La ora 17:45 (ora României), Brent-ul se tranzacționa la un preț de 50,98 de dolari pe baril, în creștere cu 7,73% (sau 3,66 dolari) față de nivelul de închidere al zilei precedente, în timp ce țițeiul West Texas Intermediate (WTI - de referință pe piața americană) câștigase la rândul său 7,27% (sau 3,29 dolari), fiind cotat al 48,52 dolari pe baril.

Semnarea acordului are ca rezultat atenuarea conflictelor dintre cei trei mari jucători din cadrul cartelului, Arabia Saudită, Iranul și Irakul. Se pare că Arabia Saudită a acceptat ca rivalul său geostrategic, Iranul să-și poată majora producția până la 3,9 milioane de barili pe zi. În plus, acordul include și o micșorare a producție din partea producătorilor care nu sunt membri ai cartelului, precum Rusia, de 600.000 de barili pe zi, producători cu care OPEC a purtat mai multe negocieri în acest sens.

Acordul semnat va reprezenta o gură de oxigen pentru finanțele publice ale Venezuelei și Libiei i va restaura prestigiul cartelului, care este responsabil pentru 40% din producția de petrol la nivel global. Consecințele sale nu vizează numai membri cartelului însă. Producătorii de petrol din formațiuni de șisturi bituminoase din SUA, dar și giganți precum Royal Dutch Shell Plc, ar putea profita de prețurile mai mari ale petrolului.

Potrivit Morgan Stanley, acordul OPEC ar putea majora prețul țițeiului cu 5 dolari (10%), nefiind însă suficient pentru echilibrarea raportului din ofertă și cerere pe această piață. Dacă însă celelalte state exportatoare, inclusiv Rusia, își vor respecta angajamentele asumate, de reducere a producției cu 600.000 de barili pe zi, actuala supraproducție de peste 1,5 milioane de barili pe zi, care caracterizează piața petrolului, s-ar putea evapora.

Singurii pierzători ai actualului acord par a fi consumatorii (șoferi și companii) care vor achita un preț mai mare pe benzină și motorină în perioada următoare.

Petrolul s-a apreciat luni cu peste 4%, pentru ca în noaptea de luni spre marți să câștige un alt punct procentual, depășind nivelul de 49 dolari pe baril. Aprecierea țițeiului pe piețele internaționale semnalează faptul că investitorii sunt optimiști cu privire la posibilitatea ratificării acordului preliminar de micșorare a producției OPEC, în cadrul viitoarei reuniuni de pe 30 noiembrie de la Viena.

Cotațiile futures ale petrolului cu livrare în luna ianuarie s-au apreciat în noaptea de luni spre marți cu 1,2%, după ce contractele futures ale petrolului cu livrare în decembrrie, care au expirat luni, s-au apreciat în cursul ultimei zile de tranzacționare cu peste 3,9%.

Petrolul West Texas Intermediate (WTI - de referință pe piața americană) cu livrare în luna ianuarie s-a apreciat până la ora 04:00 (ora României) cu 57 de cenți, până la un nivel de 48,81 dolari pe baril.

Contractele cu livrare în decembrie s-au apreciat luni, în ultima zi de tranzacționare, cu 1,8 dolari pe baril, încheind ziua la 47,59 dolari pe baril. Aprecierea de 1,8 dolari pe baril este cea mai mare apreciere zilnică înregistrată în ultima lună, iar volumul tranzacționat a fost cu 7% mai ridicat decât media ultimelor 100 de zile.

Țițeiul Brent (etalon pe piața europeană și globală) cu livrare în ianuarie s-a apreciat la rândul său cu 55 de cenți sau 1,1%, ajungând la 49,45 dolari pe baril, după ce luni câștigase 2,04 dolari sau 4,4%.

Acordul preliminar, semnat în urmă cu peste o lună la Algier de statele membre OPEC, vizează o micșorare a producției colective a cartelului până la un nivel cuprins între 32,5 și 33 de milioane de barili pe zi, de la actualul nivel de 33,2 milioane de barili pe zi înregistrat în luna august.

Aprecierea petrolului de la începutul acestei săptămâni a fost impulsionată de declarațiile oficialilor statelor membre ale cartelului, în special de cea a guvernatorului libian al OPEC, Mohamed Oun, care a declarat că negocierile diplomatice pe tema cotelor de producție care urmează a fi asumate de statele individuale au “evaluat pozitiv”.

La ora actuală pare că singurele obstacole în calea semnării unui acord definitiv de micșorare a producției OPEC sunt dorința Iranului de a-și majora producția pentru a-și recupera cota de piață pierdută în perioada în care a fost subiectul sancțiunilor occidentale și solicitarea similară a Irakului, care susține că are nevoie de veniturile din petrol pentru a-și putea finanța războiul pe care-l poartă cu militanții islamiști.

“Semnarea unui acord de către OPEC ar împinge petrolul la un preț de peste 50 de dolari pe baril. Dacă va fi numai un acord verbal, fără sancțiuni pentru nerespectarea cotelor, piața va reacționa pozitiv, însă pe termen scurt. Petrolul ar putea apoi coborâ iarăși la un nivel de 45-46 dolari pe baril”, susține Evan Lucas, analist la IG Ltd. din Melbourne, citat de Bloomberg.

OMV Petrom S.A. (OMV Petrom) a transferat subsidiarei românești a unei companii olandeze conduă de foști angajați Shell, Mazarine Energy B.V., 19 zăcăminte petroliere, trei instalații pentru reparaţii capitale şi echipele aferente, în schimbul unei sume confidențiale. În 2015, cele 19 zăcăminte au avut o producţie zilnică totală de aproximativ 1.000 bep/zi (reprezentând sub 1% din producția zilnică a OMV Petrom).

Mazarine Energy este o companie de explorare si productie convențională, puțin tolerantă la riscuri, activă în special în Africa de Nord. Deține o licență de explorare în Tunisia și susține că în prezent se află într-un proces de a identifica oportunități suplimentare de explorare, dezvoltare și producție în Europa și Africa de Nord. Majoritatea membrilor conducerii executive a companiei sunt foști angajați ai Shell.

Potrivit unui comunicat OMV Petrom, transferul licenţelor se realizează în conformitate cu toate drepturile şi obligaţiile ce decurg din Legea Petrolului şi alte reglementări și este supus aprobării autorităţilor competente.

OMV Petrom estimează că finalizarea tranzacţiei va avea loc la sfârşitul trimestrului IV din 2016, când Mazarine Energy România va prelua rolul de operator al zăcămintelor şi angajator al celor peste 200 de salariaţi ai OMV Petrom din prezent. Mazarine susține că “a identificat o serie de oportunităţi de optimizare a producţiei şi lucrări de reparaţii capitale care vor determina o creştere a producţiei. În plus, sunt planificate campanii de achiziţie seismică pentru a identifica structuri care nu au fost încă forate.”

Cele 19 zăcăminte fac parte dintr-un pachet de zăcăminte selectate în 2014 pentru a fi transferate, ca parte a programului de optimizare a portofoliului OMV Petrom.

Mazarine Energy a precizat că tranzacția va fi finanțată din linia de capital de 500 mil USD furnizată de Carlyle International Energy Partners, un fond de 2,5 mld USD care investeşte în explorare şi producţie de petrol şi gaze, rafinare şi marketing, servicii la zăcăminte petroliere la nivel internaţional, şi în rafinare şi marketing în Europa, Africa, America latină şi Asia.

“Edward şi echipa continuă să atingă obiectivele strategiei de creştere a Mazarine Energy prin investiţii în active de calitate, iar noi suntem bucuroşi să continuăm să sprijinim compania în planurile sale de expansiune”, a afirmat Marcel van Poecke, Director Carlyle International Energy Partners.

“Având în vedere actualul context al petrolului, facem eforturi pentru a ne creşte eficienţa şi pentru a genera mai multă valoare. Măsurile vizează şi optimizarea portofoliului, ceea ce ne permite să simplificăm operaţiunile şi să ne concentrăm pe creşterea profitabilităţii din zăcămintele rămase”, susține Peter Zeilinger, membru al Directoratului OMV Petrom, responsabil cu activităţile de upstream.

“Suntem încântaţi că am agreat această investiţie în timp ce continuăm implementarea strategiei noastre concentrate pe active onshore cu costuri şi riscuri reduse şi pe valoare adăugată prin expertiza de management al zăcămintelor şi operaţiuni eficiente din punct de vedere al costurilor. Le urăm bun venit noilor noştri colegi şi aşteptăm cu nerăbdare să dezvoltam împreună aceste zăcăminte” , a declarat Edward van Kersbergen, fondator şi CEO al Mazarine Energy.

Companiile petroliere din întreaga lume au primit miercuri noapte o gură de oxigen din partea cartelului OPEC, care a ajuns la un acord privind reducerea producției cu 200.000-700.000 de barili pe zi, primul acord de micșorare a ofertei semnat de cartel în ultimii 8 ani.

Drept urmare, pe piețele internaționale, petrolul s-a apreciat cu peste 5 procente în cursul nopții de miercuri.

Acordul vizează o micșorare a producției colective a cartelului până la un nivel cuprins între 32,5 și 33 de milioane de barili pe zi, de la actualul nivel de 33,2 milioane de barili pe zi înregistrat în luna august.

Acordul, semnat miercuri seară la Algier este unul preliminar, statele membre ale OPEC urmând a stabili detaliile aplicării acestuia în cadrul reuniunii următoare, din noiembrie.

Mișcarea OPEC este una surprinzătoare, reprezentând o întoarcere cu 180 de grade de la politica grupului din ultimii 2 ani de majorare a cotei de piață. Semnalul transmis este că și marii producători cu costuri de producție scăzute au suferit în actualul climat, caracterizat de prețuri reduse.

Evoluția spectaculoasă a prețului petrolului de miercuri noapte a mai fost influențată și de reducerea stocurilor de țiței din SUA până la un nivel de 1,9 milioane de barili.

Scepticismul de joi dimineață

Aprecierea cu peste 5% de miercuri noaptea a făcut ca țițeiul Brent (de referință pe piața europeană și globală) să închidă ziua la 49,24 doalri pe baril, iar West Texas Intermediate (WTI) la 47,05 dolari pe baril.

Potrivit Profit.ro, joi dimineață, tendința de apreciere s-a mai temperat, ca urmare a scepticismului investitorilor cu privire la disponibilitatea statelor membre ale cartelului de a-și respecta obligațiile asumate. La ora 09:20 (ora României), Brent-ul se tranzacționa la un nivel de 49,22 (în scădere cu 0,04% sau 0,02 dolari/baril), iar WTI la 47,09 dolari (în creștere cu 0.09% sau 0,04 dolari/baril).

“Producătorii OPEC dețin recordul în ceea ce privește nerespectarea cotelor de producție. rămâne de văzut dacă chiar vor putea să respecte acordul”, a declarat Jonathan Chen, analist al pieței de energie la Phillip Futures, citat de The Wall Street Journal.

“Investitorii și traderii sunt sceptici și pe bună dreptate. Cei mai cinici dintre ei au remarcat absența oricărui detaliu referitor la acordul semnat și, în special, a problemei spinoase privind identitatea statelor care-și vor reduce producția.”, a afirmat Michael McCarthy, analist șef la CMC Markets, citat de Reuters.

Potrivit unui articol publicat în ziua semnării acordului de publicația americană the Wall Street Journal, Arabia Saudită ar urma să-și reducă producția actuală, aflată la un nivel record, de 10,6 milioane de barili pe zi, cu 400.000 de barili pe zi, la nivelul înregistrat în luna ianuarie. Iranul, în schimb, ar trebui să renunțe la planurile sale de majorare a producției la peste 4,2 milioane de barili pe zi și să se mulțumească cu atingerea unui plafon de 3,7 milioane de barili pe zi, puțin peste nivelul producției din luna august.

Strategie riscantă

Strategia cartelului OPEC este una riscantă, din două motive. Primul ar fi acela că va conduce, în special pe piața asiatică, la creșterea prețului carburanților, cu atât mai mult cu cât, e această piață, consumatorii nu au beneficiat de reduceri considerabile, ca urmare a politicii statelor din zonă de a-și reduce subvențiile în perioada prăbușirii petrolului. Cu alte cuvinte, membrii cartelului ar putea opera cu prețuri mai mari, dar la cantități mai mici. Micșorarea producției ar putea antrena o creștere a prețurilor care va reduce și nivelul cererii. Al doilea motiv pentru care strategia cartelului este riscantă este acela că o apreciere a prețului petrolului i-ar putea încuraja pe producătorii cu costuri mai ridicate de producție, cum sunt producătorii de țiței din șisturi bituminoase din SUA, să-și majoreze producția. Potrivit Goldman Sachs, această strategie s-ar putea demonstra una cu un efect de bumerang.

În plus, nu este clar dacă s-a stabilit sau nu exceptarea Iran-ului, Libiei și Nigeriei de la plafonarea producției, cele trei state având diverse motive de a-și majora producția afectată fie de embargoul occidental (cazul Iranului), fie de conflicte militare interne.

Supraproducție greu de ucis

Goldman Sachs anticipează că piața petrolului va fi caracterizată în ultimul trimestru al acestui an tot de un dezechilibru între cerere și ofertă, producția urmând a depăși cu 400.000 de barili pe zi nivelul cererii, după ce în trimestrul al treilea a fost înregistrată o supraproducție de 300.000 de barili pe zi. La rândul său, Agenția Internațională a Energiei estimează că raportul cerere/ofertă se va echilibra de-abia în ultima parte a anului viitor.{jathumbnailoff}

 OMV Petrom și-a majorat în trimestrul al doilea producția de hidrocarburi cu 2.000 de barili pe zi față de cea din trimestrul 1 al acestui an, însă aceasta se situează cu 4.000 de barili pe zi sub cea din perioada similară a anului trecut.

Producția OMV Petrom a crescut cu 2.000 de barili pe zi, comparativ cu primul trimestru al aceluiași an, de la 175.000 la 177.000 de barili echivalent petrol pe zi.

Comparativ cu cel de-al doilea trimestru al anului trecut, producția de hidrocarburi a OMV Petrom a scăzut cu 4.000 de barili echivalent petrol pe zi, de la 181.000 la 177.000 barili echivalent petrol pe zi.

Majorarea producției din România este responsabilă pentru jumătate din majorarea cu 1% a producției OMV din cel de-al doilea trimestru al anului, de la 312 mii de barili echivalent petrol în primul trimestru la 316 barili echivalent petrol în cel de-al doilea trimestru. Față de trimestrul similar al anului trecut, în pofida scăderii cu 4.000 de barili a producției din România, grupul OMV și-a majorat producția de hidrocarburi cu 9.000 de barili echivalent petrol pe zi. OMV susține că acest lucru s-a întâmplat ca urmare a intensificării activității din Norvegia, în special a zăcămintelor Edwarg Grieg și Gullfaks.

Într-un comunicat adresat investitorilor, OMV susține că prețul mai mare al petrolului și reducerea costurilor de producție au avut un efect pozitiv asupra rezultatelor financiare ale grupului în trimestrul al doilea.

Marja de rafinare a OMV a scăzut, în schimb, de la 5,08 dolari pe baril în primul trimestru la 4,67 dolari pe baril în cel de-al doilea trimestru ca urmare a majorării prețului mediu al petrolului Urals de la 32,29 la 43,21 dolari pe baril.

Intrarea în revizie a rafinăriei Petrobrazi, operată de OMV Petrom, dar și a instalațiilor de prelucrare a petrolului din Austria, au condus la reducerea ratei de utilizare a rafinăriilor OMV de la 90% în trimestrul întâi la 72% în trimestrul al doilea.

 Piața petrolului ar putea trece rapid de la supraproducție la penurie ca urmare a diferitelor probleme cu care se confruntă mai mulți producători, printre care Norvegia, Venezuela și Nigeria, cred analiștii de la Oilprice.com.

Evoluția pozitivă a prețului petrolului, stopată temporar de surpriza rezultatului referendumului privind retragerea din UE a Marii Britanii, ar putea primi în zilele următoare noi

După ce miercuri petrolul a recuperat o parte din pierderile suferite ca urmare a Brexit-ului, joi acesta a pierdut teren, scăzând cu peste 2%. În prezent (ora 16:45, ora României), Brent-ul, petrolul de referință pe piețele internaționale, este cotat la 50,15 dolari pe baril, iar West Texas Intermediate (WTI) de referință pe piața americană, la 48,75 dolari pe baril.

Scăderea de joi este pusă de analiști pe seama ameliorării situației din Nigeria și pe veștile pozitive venite din Norvegia, unde s-a anunțat o întâlnire a sindicatelor din domeniu cu decidenții în vederea evitării intrării în grevă a muncitorilor din sectorul de petrol și gaze.

Greva din Norvegia ar putea conduce la scăderea producției cu 300.000 barili/zi

Problemele pe partea de ofertă rămân însă. Dacă negocierile cu sindicatele norvegiene eșuează, iar pretențiile salariale ale acestora nu sunt satisfăcute, începând cu sâmbătă aproximativ 7.500 de angajați din sectorul petrolier vor intra în grevă. Potrivit Reuters, greva ar putea conduce la scăderea producției de petrol a Norvegiei cu o cincime sau 300.000 de barili pe zi. Norvegia n-ar mai produce pe timpul grevei 1,6 milioane de barili pe zi, ci doar 1,3 milioane de barili pe zi. O grevă similară din 2012 a afectat 13% din producția de petrol a statului scandinav.

PDVSA și Venezuela ar putea intra în incapacitate de plată

O altă presiune pe partea de ofertă provine din Venezuela, iar aceasta va fi una de lungă durată și dificil de contracarat. Producția statului sud-american se află pe o pantă descendentă de mai mulți ani, însă în prezent se prefigurează o scădere mai acută ca urmare a crizei economice profunde în care a intrat Venezuela.

Atât statul venezuelean, cât și campionul său național, compania petrolieră PDVSA sunt în căutare de bani. PDVSA înregistrează deja arierate către companiile internaționale care îi furnizează servicii petroliere. Schlumberger s-a retras deja ca urmare a neplății de către companie a unor facturi în valoare de 1,2 miliarde de dolari. PDVA mai datorează și companiei de servicii petroliere Halliburton aproximativ 756 milioane de dolari, iar aceasta s-ar putea retrage la rândul său, în pofida cooperării de peste 100 de ani invocată de autoritățile din Venezuela.

Potrivit Barclays, în acest an producția de petrol a Venezuelei va scădea cu 11%, ajungând la 2,1 milioane de barili pe zi.

În plus, PDVSA va intra mai mult ca sigur în incapacitate de plată, neavând de unde să obțină cele 4 miliarde de dolari necesare a achita datoriile scadente în trimestru al patrulea al acestui an. Dată fiind criza economică internă, de această dată, nici guvernul venezuelean nu are cum să mai ajute compania de stat, chiar dacă intrarea în incapacitate de plată a PDVA va antrena foarte probabil și intrarea în incapacitate de plată a statului venezuelean, dependent de veniturile din petrol.

În aceste condiții, estimările Barclays sunt pozitive. Potrivit celui mai pesimist scenariu, Barclays estimează o reducere a producției din Venzuela până la sfârșitul anului cu 600.000 de barili pe zi, la 1,7 milioane de barili pe zi.

OPEC ar trebui să majoreze producția cu 650.000 de barili/zi

Potrivit estimărilor Bloomberg, statele membre ale cartelului OPEC ar trebui să producă suplimentar 650.000 de barili pe zi pentru a compensa reducerea de producție din Norvegia și Venezuela.

În prezent, piața petrolului este caracterizată de o producție situată cu peste jumătate de milion de barili pe zi peste nivelul cererii. Iar veștile privind acordul de încetare a focului dintre guvernul nigerian și milițiile locale au permis deja majorarea producției de petrol a Nigeriei de la 1,3 la 1,9 milioane de barili pe zi. Permanentizarea păcii în regiune ar putea conduce la un preț al petrolului situat sub 50 de dolari pe baril, susțin analiștii Goldman Sachs.

OMV, principalul acționar al celei mai importante companii petroliere din România, OMV Petrom, și Compania Națională a Petrolului din Iran au semnat un memorandum de evaluare a unor zăcăminte din regiunea Zafros (vestul Iranului) în vederea unei potențiale exploatări a acestora.

Memorandumul semnat la Teheran mai vizează și cooperarea în domeniul cercetării tehnologice, dar și un posibil schimb de țiței și produse petroliere.

“Acest Memorandum de Înțelegere este un pas important pentru reluarea activităților OMV în Iran”, a declarat CEO-ul OMV Rainer Seele.

Totodată, OMV și Compania Națională a Petrolului din Iran (CNPI) au mai semnat un acord de studiu privind evaluarea potențialului de hidrocarburi a regiunii Fars, care ar urma să se întindă pe o perioadă de doi ani.

“OMV și CNPI vor combina expertiza și cunoștințele de care beneciciază pentru a evalua împreună potențialul de hidrocarburi din Fars, și să ne folosim experiența acumulată în proiectul pilot care are drept obiectiv zăcămintele din Cheshmeh Khosh and Band-E-Karkheh, ca parte a Memorandfumului de Înțelegere”, a declarat și șeful sectorului Upstream al OMV, Johann Pleininger.

Iranul intenționează să își dezvolte zăcămintele de care dispune și să exporte în 2016 2,25 milioane de barili pe zi la un preț de 40 de dolari pe baril.

Potrivit IRNA, de la începutul anului, după ridicarea sancțiunilor occidentale, Teheranul a exportat în medie 1,7 milioane de barili pe zi, volum care, dacă s-ar păstra constant până la finalul anului, ar aduce la prețurile curente încasări de 21 miliarde de dolari în acest an.

Pe perioada în care Iranul a fost supus sancțiunilor occidentale, Teheranul a obținut din exportul de petrol venituri de aproximativ 12 miliarde de dolari pe an.

Datele statistice arată că, înainte de impunerea sancțiunilor occidentale, Iranul exporta 2,3 milioane de barili pe zi.

Ministrul iranian al petrolului Bijan Zanganeh susține că deja Teheranul exportă 2 milioane de barili pe zi, ca urmare a reluării exporturilor către Europa, unul dintre clienții tradiționali. Înainte de impunerea sancțiunilor, 30% din petrolul iranian era exportat în Europa.

Prăbușirea petrolului cu peste 70% din ultimul an și jumătate nu are numai câștigători, în special șoferii și companiile din transporturi, dar și consumatorii în general. Există și persoane, juridice sau fizice care pierd de pe urma reducerii considerabile a prețului petrolului. Unele își pierd chiar viața.

Este cazul a 13 angajați ai industriei petroliere care și-au pierdut viața într-un accident de elicopter, în momentul în care se întorceau de pe platforma pe care activau.

Cum era de așteptat, sindicatele din domeniu au descoperit vinovații, chiar dacă nu se cunosc încă elementele care au condus la tragedie. În opinia liderului celui mai important sindicat al industriei petroliere din Norvegia, accidentul este un semnal de alarmă cu privire la efectele reducerilor record de costuri efectuate în acest sector, cele mai mari din ultimii 15 ani.

Acesta este primul accident de elicopter în care este implicată industria petrolieră norvegiană din ultimii 20 de ani. Companiile, inclusiv gigantul norvegian Statoil, își reduc considerabil cheltuielile. Compania majoritar de stat Statoil și-a diminuat cheltuielile pentru 2016 la un nivel de 13 miliarde de euro, de la un nivel de 20 de miliarde de euro în 2014. Investițiile din sector s-au diminuat cu peste 20% față de recordul înregistrat tot în 2014.

Potrivit sindicatului norvegian, angajații sunt supuși unor presiuni suplimentare în urma disponibilizărilor, care au diminuat numărul muncitorilor norvegieni care activează în industria petrolieră cu 40.000 de persoane.

Și Autoritatea Securității Muncii în Industria Petrolieră din Norvegia a raportat o majorare a riscurilor de accidente serioase pentru prima dată în ultimii cinci ani.

Pe 30 decembrie 2015 a fost înregistrată prima victimă din 2009 încoace în industria petrolieră norvegiană, ca urmare a unui val uriaș care a lovit o instalație operată de China Oilfield Services Ltd. pentru Statoil ASA în Marea Nordului.

British Petroleum (BP) a anunțat marți o reducere suplimentară a cheltuielilor de capital ca urmare a diminuării profitului operațional, neajustat cu deprecierea activelor companiei, cu peste 80% în primul trimestru al acestui an comparativ cu aceeași perioadă a anului trecut.

În primul trimestru al acestui an BP a înregistrat un profit neajustat cu deprecierile de active și cu cheltuielile neoperaționale de 583 milioane de dolari, față de profitul de 2,6 milioane de dolari înregistrat în primele trei luni ale lui 2015. Dacă acesta este ajustat cu deprecierile de active și cu cheltuielile ne-operaționale, profitul de 532 de milioane de dolari se transformă într-o pierdere contabilă de 583 milioane de dolari.

Pierderea de 583 de milioane este însă mult sub cea înregistrată în trimestrul al patrulea al anului trecut, când BP a raportat pierderi de 2,2 miliarde de dolari. Pe întreg anul 2015, BP a înregistrat o pierdere record de 5,2 miliarde de dolari.

Activitatea din downstream a “rafinat” rezultatele companiei

Rezultatele BP au fost salvate de cele ale segmentului de rafinare și marketing (downstream) care a înregistrat un profit de 1,8 miliare de dolari, comparativ cu pierderea de 747 de milioane de dolari din upstream. BP a decis să-și păstreze propunerea de acordare a unui dividend de 10 cenți pe acțiune.

Reducerea profitului este în principal rezultatul prăbușirii prețului internațional al petrolului, care în această perioadă a atins minimul ultimilor treisprezece ani.

Compania petrolieră britanică este prima mare companie din domeniu care și-a anunțat rezultatele pe primul trimestru. Ca urmare a rezultatelor slabe, BP a precizat că-și va reduce în 2016 cheltuielile la 17 miliarde de dolari, de la estimările inițiale de 17-19 miliarde. În plus, dacă prețul petrolului va rămâne la niveluri reduse, pentru 2017 BP a anunțat o țintă a cheltuielilor de 15-17 miliarde de dolari.

Pe lângă cele trei reduceri de cheltuieli de capital efectuate în 2015, BP a disponibilizat aproximativ 10% din angajați, aproximativ 80.000 de persoane.

Profitabil la un preț al petrolului de 50-55 $/baril

În urma acestor reduceri de costuri, producătorul britanic de petrol susține că va deveni profitabil la un preț de 50-55 de dolari pe baril, în scădere față de nivelul de 60 dolari pe baril, cât estimează în prezent.

CEO-ul BP, Bob Dudley, căruia i-a fost refuzat pachetul financiar de remunerare în valoare de 20 de milioane de dolari de către 69% din acționarii BP, se declară optimist. Majorarea consumului și o un ritm anemic de creștere a producției va conduce la o normalizare a raportului dintre cerere și ofertă până la finalul anului, ceea ce va impulsiona prețurile, crede Dudley.

După BP, în această săptămână, potrivit Reuters, urmează să-și anunțe rezultatele financiare Total, Statoil, Eni. Iar pe 4 mai, vine rândul celor de la Shell să-și prezinte rezultatele.

Indicii futures ai petrolului au pierdut 2% miercuri dimineață în urma declarațiilor ministrului petrolului din Arabia Saudită, Ali al-Naimi, care a sugerat că nu se pune problema reducerii producției.

Declarația a avut un impact cu atât mai mare cu cât a fost făcută cu doar câteva zile înaintea reuniunii marilor producători care se va desfășura duminică la Doha.

La primele ore ale dimineții, petrolul Brent (de referință pe piața europeană și la nivel global)pierduse 85 cenți sau 1,9%, ajungând la un niveld e 43,84 dolari pe baril, după ce ieri înregistrase o apreciere considerabilă, de 4% sau 1,86 dolari pe baril. Cotația de ieri a Brent-ului a fost cea mai ridicată din ultimele patru luni

Petrolul West Texas Intermediate (WTI - de referință pe piața americană) s-a depreciat, la rândul său, cu 87 de cenți sau 2,06%, până la 41,3 dolari pe baril. În ședința de tranzacționare de marți, WTI câștigase 1,81 dolari sau 4,48%.

Un alt element care a condus la scăderile din dimineața zilei de miercuri a fost, potrivit Reuters, aprecierea dolarului, care afectează cotațiile țițeiului, marfă a cărei monedă de tranzacționare este dolarul.

Comentariile ministrului saudit al petrolului, care au apărut, surpinzător, în ediția de miercuri a publicației locale al-Hayat , par a contrazice informațiile apărute marți, privind consensul la care ar fi ajuns Arabia Saudită și Rusia privind plafonarea producției.

Evoluția prețului petrolului în acest an depinde în mare măsură de producția globală, care în ultimii ani a depășit cererea, fapt care a condus al prăbușirea prețurilor în ultimul an și jumătate. Iar cea mai mare necunoscută este Iranul, care, cel puțin declarativ, și-a anunțat intenția de a produce și exporta, un volum similar celei de dinaintea impunerii sancțiunilor economice de către statele occidentale.

Un prim indiciu în ceea ce privește planurile Teheranului ar putea fi proiectul de buget pentru acest an. Potrivit acestuia, Iranul intenționează să exporte 2,25 milioane de barili pe zi, un preț de 40 de dolari pe baril. Mohammad Reza Pour Ebrahimi, președintele Comisiei Parlamentare iraniene de specialitate este cel care, potrivit agenției de presă iraniene IRNA, a dezvlăluit planurile executivului de la Teheran. Ebrahimi a mai precizat că bugetul mai prevede un curs fix de schimb, de 29.970 riali pentru un dolar.

Potrivit IRNA, de la începutul anului Teheranul a exportat în medie 1,7 milioane de barili pe zi, volum care, dacă s-ar păstra constant până la finalul anului, ar aduce la prețurile curente încasări de 21 miliarde de dolari în acest an.

Pe perioada în care Iranul a fost supus sancțiunilor occidentale, Teheranul a obținut din exportul de petrol venituri de aproximativ 12 miliarde de dolari pe an.

Datele statistice arată că, înainte de impunerea sancțiunilor occidentale, Iranul exporta un volum de petrol similar celui prevăzut în proiectul de buget, 2,3 milioane de barili pe zi.

Ministrul iranian al petrolului Bijan Zanganeh susține că deja Teheranul exportă 2 milioane de barili pe zi, ca urmare a reluării exporturilor către Europa, unul dintre clienții tradiționali. Înainte de impunerea sancțiunilor, 30% din petrolul iranian era exportat în Europa.

Companiile de energie din Rusia au supraviețuit atât prăbușirii prețului petrolului, cât și sancțiunilor impuse de statele occidentale ca urmare a costurilor scăzute de producție și, implict, a deprecierii rublei, arată o analiză Forbes.

Spre surprinderea multora, care au pus evoluția prețului petrolului pe seama unei conspirații a guvernului Statelor Unite ale Americii (SUA) menită a pune în genunchi Rusia, prin intermediul principalilor contribuabili la buget, companiile energetice, firmele care suferă cel mai mult de pe urma scăderii prețului petrolului la sub 40 de dolari barilul sunt cele americane, și nu cele rusești.

Agenția de rating Fitch a anunțat în această săptămână că niciuna din companiile importante din domeniul energetic din Rusia nu va fi retrogradată. Asta în timp ce, săptămâna trecută, concurenții de la Standard & Poor’s au anunțat că numai puțin de 29% din creanțele neperformante din SUA aparțin sectorului de petrol și gaze.

79,6% - credite neperformante în industria petrolieră din SUA

În rândul industriei, procentul de credite neperformante în total credite este de 79,6%, mai mare decât procentul înregistrat în 2009, pe timpul crizei financiare, de 70%.

Numai în ultima lună, mai multe companii energetice americane, printre care Energy XXI Ltd, Denver Parent Corp., PetroQuest Energy Inc și Chaparral Energy au intrat în insolvență sau au negociat acorduri de păsuire sau de modificare a condițiilor de ceditare cu debitorii.

Fitch a anunțat, în schimb, că ratingul companiilor rusești, fie că este vorba de Gazprom sau de Novatek, va rămâne neschimbat în următoarele 6-12 luni, la BBB-.

Deprecierea rublei vs întărirea dolarului

Explicațiile evoluției peste așteptări a companiilor ruse țin de politica monetară adoptată de Banca Centrală a Rusiei, care a adoptat la finalul anului 2014 un regim de flotare liberă. În primul rând, companiile petroliere din Rusia au un cost de producție al barilului de petrol mult sub cel al companiilor americane. Și forța de muncă din Rusia este una mult mai ieftină decât cea din SUA. Deprecierea monedei naționale nu a făcut altceva decât să păstreze avantajul competitiv al companiilor ruse. Atât principale costuri de producție (mai ales după impunerea embargoului occidental, care a determinat companiile rusești să găsească factori de producție substituibili pe piața internă), cât și costul cu forța de muncă sunt suportate de companiile rusești în ruble. Cum rubla s-a depreciat în ritm cu cel al scăderii prețului petrolului, se poate spune că respectivele companii și-au micșorat costurile în ritm cu prețul petrolului, implicit cu veniturile din comercializarea acestuia și a produselor din țiței, venituri încasate în dolari.

Companiile americane nu au beneficiat de efectul cursului de schimb, pentru că, pe de om parte piața petrolului este oricum dolarizată, iar pe de alta, dolarul s-a apreciat în perioada în care rubla s-a depreciat.

Marja de profit a companiilor rusești - în creștere

Rubla s-a depreciat de la un nivel de 30 de ruble pentru un dolar la unul de 71 de ruble pentru un dolar. În ultimele luni, cursul de schimb rublă/dolar s-a situat undeva în media a 60 de ruble pentru un dolar.

De altfel, Sberbank anticipează că o revenire a petrolului sub nivelul de 30 de dolari pe baril ar fi dublată de o depreciere a rublei la 82 de ruble pentru un dolar, depreciere suficientă pentru compensarea efectului micșorării prețului petrolului asupra raportului dintre veniturile în dolari și cheltuielile în ruble ale companiilor rusești.

În plus, giganții energetici ruși au profitat și de un Cod Fiscal favorabil, pe care guvernul rus a anunțat că intenționează să-l modifice anul viitor pentru a elimina câștigul companiilor din deprecierea monedei. Așa se face că marja de profit a celor trei giganți de stat ruși, Rosneft, Gazprom, Lukoil, nu numai că n-a suferit, dar s-a și majorat, în pofida crizei prin care trece economia rusă.

Inflația - la maximul ultimilor 13 ani

Cine a achitat însă nota de plată a “salvării” statului rus și a “principalilor săi campioni economici” de la faliment? Așa cum era de așteptat, cel care a suportat costuri a fost rusul de rând.

Populația a fost nevoită, vrând-nevrând, să pună umărul la “salvarea” statului rus și a giganților săi energetici prin achitarea unor prețuri mai mari pentru produsele cumpărate. Potrivit Profit.ro, în luna decembrie 2014 a fost înregistrată cea mai ridicată rată a inflației din ultimii 13 ani ca urmare a deciziei Băncii Centrale de a majora dobânda de politică monetară la 17%.

Salariile rușilor au rămas constante numai dacă sunt exprimate în barili de petrol

Inflația galopantă a erodat puterea de cumpărare a consumatorilor ruși. În plus, ca urmare a faptului că bugetul Rusiei este dependent de veniturile din exportul de petrol, salariile rușilor au rămas constante, însă numai dacă sunt calculate în barili de petrol. Potrivit Bloomberg, salariul mediu lunar al unui rus a rămas blocat la nivelul a 10 barili de petrol. Cu alte cuvinte, în termeni reali, salariile rușilor s-au micșorat în același ritm cu care sa redus prețul petrolului.

Principalul pericol pentru companiile ruse - propriul guvern

Dacă au reușit să trecă cu bine de problemele externe, companiile rusești s-ar putea să nu poată face față viitoarelor probleme puse chiar de propriul lor guvern. Astfel, începând din acest an, executivul de la Moscova a decis să modifice Codul Fiscal, în detrimentul companiilor petroliere. Astfel, în acest an acestea ar urma să plătească taxe și impozite suplimentare în valoare de 200 de miliarde de ruble (aproximativ 2,9 miliarde de dolari). Potrivit New York Times, Kremlinul ia în calcul o majorare suplimentară a taxelor petroliere pentru 2017, care ar majora povara fiscală impusă industriei cu 11 miliarde de dolari.

Sistemul de impozitare al industriei petroliere este unul progresiv, care ține cont de evoluția prețului petrolului. Astfel, la un preț al barilului de 100 de dolari, 74 de dolari iau calea bugetului de stat, iar 26 de dolari rămân companiilor, susține banca de investiții moscovită, Renaissance. La un preț de 35 dolari pe baril, statul rus mai încasează taxe și impozite de la industria petrolieră de doar 17 dolari pe baril, companiile rămânând cu 18 dolari.

Costul producerii și transportului unui baril de petrol în Rusia - 15 dolari

Potrivit Renaissance, costul producerii și transportului unui baril de petrol este de 15 dolari în Rusia. Dacă sunt adăugați cei 17 dolari reprezentând taxe și impozite, rezultă că industria petrolieră trebuie să se mulțumească cu un profit de 3 dolari pe baril. O nouă majorare de taxe riscă însă să evaporeze și această mică marjă, lucru de care este conștient și președintele rus Vladimir Putin, care deocamdată pare indecis. El ezită între nevoile mai urgente ale prezentului, ale bugetului de stat, și viitorul producției petroliere a Rusiei. Deja, în termeni reali, investițiile din industria petrolieră din Rusia s-au diminuat considerabil. În termeni nominali ele au crescut cu 11%, sub rata inflației de 12,9%. Deși Lukoil a anunțat o majorare a investițiilor în ruble, dacă acestea sunt exprimate în dolari dolari, de exemplu, compania rusă a investit anul trecut 9 miliarde de dolari, în scădere cu 1,5 miliarde față de anul precedent. {jathumbnailoff}

Prețul petrolului se va prăbuși în cazul în care toți producătorii de țiței, fără excepție, nu-și vor “îngheța” producția, susține ministrul energiei din Emiratele Arabe Unite, Suhail Al Mazrouei, acesta transmițând astfel un mesaj celorlalte state producătoare, care nu sunt membre ale cartelului OPEC.

Suhail Al Mazrouei a avertizat totodată că nu va avea loc nicio reuniune a cartelului statelor exportatoare (OPEC) înainte ca și ceilalți producători să-și asume angajamentul că nu vor majora producția.

“Aceasta este realitate. Nivelul actual al prețurilor îi va determina pe toți să-și înghețe producția. Încăpățânarea nu are niciun sens în acest context”, a declarat ministrul energiei din EAU, citat de Bloomberg.

Arabia Saudită, Rusia, Venezuela și Qatar au ajuns la un acord privind “înghețarea” producției la nivelul din luna ianuarie.

Cele patru state semnatare ale acordului au produs împreună 25% din petrolul tranzacționat pe piață, și anume 23,75 milioane de barili pe zi. În plus, Rusia și Arabia Saudită au înregistrat în ultimele luni niveluri record ale producției, ceea ce face ca cele două state să se dueleze lună de lună pentru poziția de cel mai mare producător global de petrol. Rusia a atins în ianuarie un nivel al producției record pentru perioada post-sovietică, de 10,989 milioane barili pe zi, în timp ce Arabia Saudită a extras aproximativ 10 milioane de barili pe zi.

Iranul refuză să-și stabilizeze producția

În plus, acordul este condiționat de înghețarea producției și de ceilalți mari producători globali, dintre care cei mai importanți mai ales din punct de vedere geostrategic, sunt Irakul și Iranul. Dacă irakienii au anunțat deja că sunt dispuși să-și “stabilizeze” producția, Iranul a refuzat categoric, susținând că își păstrează țintele de export stabilite: majorarea de la 1,2 milioane de barili la 1,5 milioane de barili pe zi în această lună și revenirea la un volum de export de 2 milioane de barili pe zi în a doua jumătate a anului.

Exces de petrol pe piață

“Înghețarea” anunțată păstrează actualul ecart dintre producție și cerere, la 1,8 milioane de barili pe zi, în condițiile în care și cantitățile stocate la nivel global se află la maximul ultimilor ani. În perioada 2014-2015, producția de petrol la nivel global a urcat de la 93,3 milioane de barili pe zi la 95,6 milioane de barili pe zi, în timp ce cererea s-a majorat de la 92,4 la 93,8 milioane de barili pe zi.

Pentru a fi înlăturată supraproducția existentă în prezent, cererea ar trebui să crească cu aproximativ două milioane de barili pe zi. Însă scăderea importurilor de petrol ale Chinei (cel mai mare importator la nivel global) din luna ianuarie arată o cu totul altă tendință.

Negocierile între marii producători sunt de obicei secrete și de lungă durată

Un fapt pozitiv însă este acela ca Rusia și Arabia Saudită au decis să negocieze în pofida divergențelor de politică externă, precum cele din Siria sau Yemen, unde cele două state susțin tabere diferite. În plus, istoria arată că o colaborare a marilor producători de petrol se realizează nu în public, ci în spatele ușilor închise. Iar aceste negocieri nu se desfășoară peste noapte, ci sunt de lungă durată.

Potrivit Profit.ro, Ultima astfel de colaborare datează din 1998-1999, când OPEC și alte state exportatoare, precum Mexic sau Norvegia, au negociat în secret timp de mai multe luni pentru a putea stopa prăbușirea prețului barilului, care atinsese un preț de 10 dolari. În urma negocierilor, membrii OPEC, dar și ceilalți mari exportatori, cu excepția Rusiei, și-au redus radical producția, mișcare care a dus în cele din urmă la o apreciere a petrolului la 140 de dolari pe baril.

 Statele mari producătoare de petrol se remarcă, printre altele, prin dependența execuțiilor bugetare de prețul internațional al petrolului. Când acesta se prăbușește, cum s-a întâmplat în ultimul an și jumătate, deficitele mult invidiatelor state bogate în hidrocarburi ating niveluri îngrijorătoare.

Pentru a compensa deficitul de venituri la buget în dolari (moneda de referință pe piața petrolului) statele aleg să adopte o combinație de măsuri, de la deprecierea monedei naționale sau reducerea cheltuielilor până la vânzarea unor active.

Pentru a facilita o astfel de vânzare de active și a se asigfura că au ce vinde în vremuri neprielnice, majoritatea acestor state și-au creat propriile fonduri suverane de investiții.

În 2015, fondurile suverane de investiții ale statelor mari producătoare de petrol, precum Norvegia, Arabia Saudităm, Rusia sau Qatar, au vândut active în valoare de peste 213 miliarde de dolari, susține CNN, care citează un raport al Sovereign Wealth Fund Institute.

Potrivit estimărilor Institutului citat, tendința va continua și în 2016, an în care cotațiile petrolului vor rămâne la niveluri reduse, insuficiente pentru ca statele respective să-și poată finanța deficitul bugetar. Astfel, în cazul în care petrolul s-ar situa în 2016 la un nivel de 30-40 de dolari pe baril, fondurile suverane de investiții ale statelor mari producătoare de petrol vor “retrage” alte 404 miliarde de dolari de pe piețele financiare internaționale.

Prețul petrolului s-a depreciat cu peste 70% în ultimul an și jumătate, ceea ce a creat gări bugetare considerabile. Astfel, statele respective au decis ca, în loc să crească impozitele și să-și reducă nivelul cheltuielile, să-și “căpușeze” fondurile suverane.

“Rusia și-a «devalizat» propriul fond suveran pentru a-și putea finanța proiectele de lucrări publice de mari dimensiuni, pentru a-și acoperi costurile de funcționare ale autorităților și pentru a atrage investiții străine directe”, se precizează în raport.

Fondurile suverane se numără în prezent printre cei mai mari investitori la nivel global, achiziționând active de peste 7.000 miliarde de dolari în ultimii ani. În iunie 2001, fondurile suverane dețineau active în valoare de doar 1.000 miliarde de dolari.

Prețul ridicat al petrolului din această perioadă și politicile monetare laxe ale băncilor centrale (nivelul redus al dobânzilor) au fost principalele fundamente care au syusținut respectiva bulă. Fondurile suverane au investit masiv în obligațiuni de stat, acțiuni bursiere și în piața imobiliară.

Însă prăbușirea prețului petrolului a pus capăt acestui trend, ceea ce parțial explică și evoluțiile cotațiilor bursiere la nivel global.

Banca Națională a României (BNR) estimează, în raportul asupra inflației, prezentat marți, că prețul combustibililor se va reduce cu 4,4% până la finalul acestui an și cu alte 2,3 procente până la finalul lui 2017.

Ca argumente în susținerea propriilor anticipații, BNR invocă atât dinamica anuală negativă a prețului petrolului în prima parte a intervalului de prognoză, cât și reducerea în două etape a cotei standard a TVA și eliminarea supraaccizei la carburanți începând cu 1 ianuarie 2017.

BNR a revizuit considerabil, cu aproximativ 17 dolari pe baril, prețul petrolului Brent luat în calcul în raportul asupra inflației prezentat marți. Față de raportul din noiembrie, care estima un preț mediu al barilului de petrol Brent pentru acest an de 54,22 dolari, în raportul din februarie, prețul mediu al barilului de petrol estimat de experții BNR a fost coborât la 37,39 dolari. Și prețul mediu al petrolului estimat de BNR pentru 2017 a suferit modificări, el fiind redus de la 58,63 la 44,37 dolari pe baril.

“Dinamica anuală a prețurilor combustibililor este anticipată a se menține în teritoriul negativ pe parcursul întregului interval de prognoză, atingând -4,4 la sută la sfârșitul anului 2016, valoare revizuită în jos cu 2,1 puncte procentuale față de proiecția precedentă, și -2,3 la sută la finele anului 2017. În sensul scăderii prețurilor asociate acestei grupe de produse acționează reducerea în două etape a cotei standard a TVA, eliminarea supraaccizei la carburanți (1 ianuarie 2017), precum și dinamica anuală negativă a prețului petrolului în prima parte a intervalului de prognoză. Influențe de sens contrar pe parcursul anului curent sunt asociate unei traiectorii preconizate în ușoară depreciere a cursului EUR/USD, cu impact nefavorabil asupra cotației leului în raport cu dolarul SUA și, implicit, asupra prețurilor în lei ale acestei categorii de produse. Pentru anul viitor contribuții pozitive la evoluția prețurilor combustibililor provin din partea anticipării unei dinamici anuale pozitive a cotațiilor petrolului și a reînscrierii așteptărilor privind inflația pe o pantă crescătoare.”, se precizează în Raportul asupra inflației.

În urma revizuirii estimărilor privind prețul internațional al petrolului, a fost modificat și impactul combustibililor în rata anuală a inflației estimată pentru 2016 (de 1,4%), de la -0,2% la -0,4%. Impactul deflaționist al combustibililor a fost păstrat și pentru rata anuală a inflației din 2017 (de 3,3%), acesta fiind estimat de BNR însă la doar -0,2% pentru anul viitor.

În ultimul trimestru al anului trecut, rata anuală a inflației a rămas în teritoriu negativ, însă nivelul atins în decembrie, de -0,9 la sută, s-a situat cu 0,8 puncte procentuale peste cel de la finele trimestrului anterior (-1,7 la sută). Potrivit BNR, atenuarea în trimestrul IV a valorii negative a ratei anuale a a fost cauzată de dinamica anuală a prețurilor combustibililor: declinul din trimestrul IV 2015 al cotațiilor țițeiului pe piețele internaționale a fost de mult mai mică amploare decât cel înregistrat în trimestrul corespunzător al anului anterior. {jathumbnailoff}

 Petrolul a pierdut teren în primele ore de tranzacționare de miercuri pe piețele asiatice, ca urmare a așteptărilor investitorilor, care se așteaptă la o majorare a stocurilor săptămânale din Statele Unite peste nivelul anticipat inițial.

Marți seară, The American Petroleum Institute a anunțat că, potrivit estimărilor sale, stocurile de petrol din SUA s-au majorat cu 4,6 milioane de barili, ajungând la 457,8 milioane de barili în săptămâna care s-a încheiat pe 25 septembrie. Analiștii chestionați de Reuters anticipau o majorare de doar 102 mii de barili.

Țițeiul West Texas Intermediate (WTI) cu livrare la patru luni, etalon pe piața americană, a pierdut 51 de cenți, la ora 7 (ora României) tranzacționându-se la un nivel de 44,72 $/baril. Marți, WTI câștigase 80 de cenți sau 1,8%, încheind ziua la 45,23 $/baril.

Țițeiul Brent, etalon pe piața europeană și globală, a pierdut la rândul său 42 cenți, ajungând la 47,81 $/baril, după ce marți câștigase 89 cenți sau 1,9%, încheind ziua la 48,23 $/baril.

Miercuri, biroul statistic al Departamentului pentru Energie al SUA (Energy Information Administration - EIA) va anunța datele oficiale privind stocurile de petrol ale SUA.

Nu toți analiștii sunt optimiști, Daniel Ang, analist la Philip Futures din Singapore, anticipând o reducere a stocurilor de țiței americane, ca urmare a producției în scădere din SUA.

Potrivit altor analiști, volatilitatea de care dă dovadă petrolul poate fi pusă și pe seama momentului, la finalul lunii septembrie încheindu-se din punct de vedere contabil ședința de tranzacționare din cel de-al treilea trimestru al anului.

Guvernul rus a analizat recent soluțiile pe care le are la îndemână pentru a contracara efectele economice ale unui eventual preț al petrolului de 30 de dolari pe baril în 2016

Potrivit Reuters, care citează cotidianul rus RBC, acest scenariu a fost dezbătut la începutul lunii în cadrul unei ședințe de guvern conduse de premierul Dmitri Medvedev. RBC susține că informația a fost confirmată de două surse guvernamentale, care au dorit să-și păstreze anonimatul.

Prețul petrolului este cea mai importantă variabilă după care se realizează bugetul de stat al Rusiei, care, în mod uzual, se bazează în proporție de peste 50% pe venituri generate din vânzarea de petrol și gaze.

Actualul buget al Rusiei se bazează pe previziunile ministerului Energiei de la Moscova, care anticipează un preț mediu al țițeiului de 52 dolari pe baril în 2015 și de 55 de dolari pe baril în 2016.

Potrivit unui oficial al ministerului energiei, dacă prețul petrolului va scădea de la actualul nivel de 50 dolari pe baril la unul sub 40 de dolari pe baril, va suferi și producția de petrol din Rusia.

Prețul internațional al petrolului s-a apreciat în această dimineață cu aproximativ un punct procentual ca urmare a încetinirii activității de sondare în Statele Unite și a unor analize, potrivit cărora investiții planificate de numai puțin de 1,5 mii de miliarde de dolari în dezvoltarea de zăcăminte din formațiuni de șist din SUA devin neexploatabile din punct de vedre comercial la un preț de sub 50 de dolari pe baril.

Guvernul recunoscut la nivel internațional al Libiei ar putea interzice exportul de petrol al companiilor străine, printre care și OMV, principalul acționar al OMV Petrom, în cazul în care acestea nu vor “colabora” co nou creata companie de stat libiană.

Potrivit The Wall Street Journal, noul executiv libian încearcă să-și consolideze puterea după ce i-a fost recunoscută legitimitatea de către Organizația Națiunilor Unite (ONU) în urma războiului civil care a divizat țara anul trecut.

După ce și-a instalat sediul în Baida, oraș din estul statului nord-african, guvernul libian și-a creat propria companie de petrol, cu sediul în același oraș.

Vechea companie de petrol a Libiei, National Oil Co., funcționează însă, și are sediul în Tripoli, oraș controlat de un grup de militați rebeli.

Companiile petroliere internaționale și trader-ii și-au menținut contactele cu vechea companie National Oil Co., ignorând nou creata companie de la Baida, care a fost denumită identic, National Oil Co..

Șeful noii companii, Nagi Elmagrabi, a declarat marți reporterilor că guvernul legitim de Baida “va declanșa procedurile legale împotriva” companiilor de petrol care încă fac tranzacții cu rivala din Tripoli.

Potrivit acestuia, guvernul de la Baida intenționează să adopte o serie de măsuri în cazul în care companiile occidentale, printre care OMV, Eni și Total, continuă să facă afacerii cu compania “ilegală” de la Tripoli, însă că deocamdată preferă dialogul pentru a “nu pierde venituri destinate libianului obișnuit”.

Potrivit lui Elmagrabi, terminalele din estul țării, controlate de guvernul legitim, exportă aproximativ 200.000 de barili pe zi, mai mult de două treimi din exportul total de petrol al Libiei. Banii sunt însă procesați prin Banca Centrală din Tripoli, ceea ce nu avantajează guvernul de la Baida.

Volatilitatea de pe piața internațională a petrolului, care a atins săptămâna trecută minimul ultimilor șapte ani, se pare că a mai făcut o victimă: controversata lege a redevențelor, amânată deja în repetate rânduri în ultimii ani. Pe lista priorităților guvernului pentru a doua sesiune legislativă din 2015, aceasta nu apare, fiind înlocuită de un nou proiect de Lege privind instituirea unui impozit pe profitul obținut din exploatarea gazelor naturale numai, nu și a petrolului, cu un termen de finalizare a procedurii legislative propus pentru noiembrie 2015. Inițiator: Ministerul Finanțelor.

Potrivit unor surse din piața, în urma unor simulări efectuate cu o echipă a Fondului Monetar Internațional (FMI) la mijlocul lunii iunie, guvernul a realizat că introducerea noului sistem de redevențe, dublat de eliminarea impozitelor “temporar” introduse în prima lună de mandat a guvernului Ponta (taxa pe stâlp, impozitarea cu 0,5% a veniturilor din exploatarea resurselor, și supraimpozitarea veniturilor suplimentare din liberalizarea gazelor naturale), ar fi cauzat o importantă gaură la buget, ca urmare a profitului inexistent la nivelul activităților de upstream ale companiilor, petroliere în special.

Anii precedenți, guvernul a încasat din impozitele suplimentar “temporar” introduse în sectorul energetic o sumă similară cu cea provenită din redevențe, acestea echivalând cu o dublare practic al nivelului redevențelor.

Surse guvernamentale susțin însă că pe lista cu prioritățile legislative ale guvernului, publicată în urmă cu câteva zile, pe 31 august, a fost preluată o variantă "mai veche" de lucru și că noul proiect de lege nu se va referi numai la sectorul de exploatare al gazelor naturale. Totuși, atât timp cât oficialii au anunțat că cel puțin "taxa pe stâlp" rămâne în vigoare până în 2017, este puțin probabil ca noul impozit de profitul obținut din exploatarea gazelor și a altor resurse pe care guvernul le "agreează" să intre în vigoare mai devreme de această dată. 

Probabil că este o simplă coincidență, însă chiar miercuri, premierul Ponta și președintele Iohannis au avut programate întâlniri cu reprezentanții OMV Petrom și ExxonMobil, care, potrivit președinției au solicitat stabilitate legislativă. Cele două companii trebuie să ia cel târziu în 2017 decizia finală de investire cu privire la proiectul de exploatare de gaze naturale de mare adâncime din apele teritoriale romanești ale Mării Negre.

Cum ar fi trebui să arate noile redevențe

Industria de extracție a petrolului și a gazelor naturale ar fi trebuit să beneficieze începând cu anul viitor de un nou regim fiscal, care urma să combine actualul sistem de redevențe aplicat venitului cu un nou sistem de impozitare suplimentară a profitului (rezultat numai din activitatea de extracție - upstream), dublat de acordarea unui sistem mai larg de deductibilități companiilor din domeniu. În ceea ce privește segmentul offshore, acesta ar fi trebuit să beneficieze de un nivel mai redus de impozitare decât activitățile de pe uscat dat fiind nivelul ridicat al investițiilor și gradul de risc al acestora, dar și perioada îndelungată după care acestea se amortizează.

În luna mai, fostul secretar de stat al ministerului finanțelor, Dan Manolescu, susținea, potrivit Energy Report, că actualele impozite impuse temporar industriei upstream, precum celebra taxă pe stâlp și impozitul pe exploatare resurselor naturale, vor fi eliminate odată cu adoptarea noului regim fiscal. Iar reprezentanții partidelor au anunțat săptămâna trecută că, cel puțin în ceea ce privește taxa pe stâlp, aceasta va rămâne în vigoare anul viitor.

La jumătatea lunii iunie, potrivit unor surse guvernamentale, au fost efectuate simulări privind impactul noului regim fiscal asupra veniturilor bugetare și industriei, simulări realizate cu o echipă a Fondului Monetar Internațional (FMI). Se pare însă că simulările au dat rezultate negative, în condițiile în care prețul de 50 de dolari pe barilul de petrol Brent anulează practic orice profit al segmentului de upstream, baza de impozitare la care ar fi trebuit aplicat noul impozit.

“Redevențe” noi numai pentru exploatarea gazelor naturale

Noul proiect de lege privind instituirea unui impozit pe profitul obținut din exploatarea gazelor naturale reprezintă probabil varianta noilor redevențe, aplicată însă numai gazelor, care nu sunt atât de afectate de evoluția prețului internațional al petrolului. În ultimul timp, la nivel internațional s-a renunțat la practica legării prețului gazelor de cel al petrolului, Gazprom fiind ultima companie care factura după această formulă. În 2013 și 2014 însă, și Gazprom a renunțat la acest sistem, noile contracte semnat cu partenerii săi europeni conținând formule legate mai mult de prețul spot al gazului natural pe piețele europene.

Cu alte cuvinte, guvernul intenționează să introducă noul sistem de redevențe doar în sectorul de exploatare a gazelor naturale, amânând introducerea sa în sectorul de exploatare a petrolului.

Impozitul de 0,5% pe veniturile din exploatarea resurselor naturale va rămâne probil în vigoare

Rămâne de văzut ce se va întâmpla cu impozitul de 0,5% pe exploatarea resurselor naturale, care se aplică asupra veniturilor rezultate din extracția petrolului brut, cărbunelui, uraniului, minereurilor feroase și neferoase, precum și din exploatarea forestieră, însă nu și gazelor naturale. Foarte probabil, fiind aplicat venitului, și nu profitului din upstream, acesta va rămâne în vigoare în continuare, de pe urma aplicării sale, statul având de câștigat.

Impozitul asupra veniturilor suplimentare din liberalizarea gazelor - majorat

În ceea ce privește impozitul asupra veniturilor suplimentare obținute ca urmare a dereglementării prețurilor din sectorul gazelor naturale, acesta nu numai că nu va fi eliminat, ci se va  aplica pană în 2021, adică pană la finalizarea calendarului de liberalizare a prețurilor. Și va fi probabil majorat. Modificarea acestuia se află pe lista de prioritățile legislative a guvernului pentru a doua jumătate a anului, un proiect în acest sens fiind retrimis de plenul Camerei Deputaților către comisia de specialitate la cererea liderului grupului PSD, pe motiv că “a fost instituită o nouă formulă de calcul fără ca operatorii din domeniu să fie consultați”. Reprezentanții PNL au votat împotrivă susținând că “în cadrul dezbaterilor din Comisia pentru industrii și servicii a fost adoptată forma care a fost trimisă în plen a raportului în deplină cunoștință de cauză, nu au existat obiecții în cadrul comisiei din partea ministerului de resort. Domnul secretar de stat Albulescu a fost prezent la comisie în cadrul dezbaterilor și, nu în ultimul rând, aș vrea să amintesc faptul că formula de calcul, care știu că este mărul discordiei în acest raport, aduce bugetului de stat un venit estimat suplimentar de 150 de milioane de euro anual. Dacă considerăm, dacă Guvernul sau cine dorește să modifice această formulă de calcul consideră că acești 150 de milioane de euro suplimentari în bugetul de stat nu sunt necesari, atunci puteți modifica raportul și puteți spune ce formulă de calcul doriți. Noi am considerat, ca buni români, că există posibilitatea și financiară și legală ca acești bani să ajungă în vistieria statului.”

Costuri de administrare mai ridicate

Noul regim fiscal aplicat industriei gaze va fi însă unul destul de dificil de administrat, ca urmare a faptului că va trebui ca activitatea companiilor din sectorul upstream să fie separată de celelalte activități, pentru a putea determina profitul aferent numai acestei ramuri. Guvernanții intenționau ca noul impozit suplimentar (pe lângă cel de 16% plătit de toate companiile autohtone) să fie aplicat și profitului obținut din exploatarea zăcămintelor existente. Cu alte cuvinte, ar fi exista un tratament diferit aplicat acestora. Pentru un zăcământ în care o companie a investit în trecut și care acum se află în producție s-ar fi plătit impozite pe profitul suplimentar, fără ca la momentul respectiv să fi fost acordate deductibilități, în timp ce un zăcământ similar, a cărui explorare începe în prezent, ar fi beneficiat de deductibilități. Conștienți că ar fi putut fi dați în judecată pentru încălcare termenelor contractuale, guvernanții se pare că ar fi decis ca noul impozit pe profit să fie aplicat numai contractelor noi de exploatare a zăcămintelor.

Guvernanții ar fi vrut o cotă suplimentară de 16%

Potrivit unor surse guvernamentale, autoritățile ar fi luat în calcul inițial impunerea unei cote suplimentare de 16% aplicată profitului însă s-au răzgândit în urma evoluțiilor de pe piața internațională a petrolului.

Fostul secretarul de stat Dan Manolescu a explicat în luna mai și motivele pentru care este extrem de dificil să impui o cotă suplimentară mare activității de upstream. Potrivit acestuia, la un preț al petrolului de 100 de dolari pe baril (cât era în prima parte a anului trecut) și la costuri de producție de 40 de dolari pe baril, o “redevență” care ar majora componenta percepută de stat la 30 de dolari pe baril, ar lăsa la dispoziția companiei 30 de dolari pe baril. La noile prețuri de pe piața internațională înregistrate la începutul acestui an, de 50 de dolari pe baril, la un cost de producție de 40 de dolari pe baril, aceeași “redevență” de 30 de dolari pe baril ar face ca respectivele companii să-și asume pierderi de 20 de dolari pentru fiecare baril produs. Companii care evident vor prefera să nu mai producă, să nu mai investească, decât să producă în pierdere.

Tratament fiscal diferit aplicat exploatărilor neconvenționale

Președintele Agenției Naționale pentru Resurse Minerale, Gheorghe Duțu, a anunțat încă din primăvară că viitoarele impozite pe profit vor fi diferențiate în funcție de gradul de dificultate al exploatării.

“La exploatările offshore au acces doar cei cu tehnologii avansate și cu putere financiară, pentru foraje care ajung la peste 3.000 de metri, care presupun costuri foarte mari. Vom introduce în proiectul de act normativ și mecanismele care să facă diferențiere între zonele clasice și cele grele din punct de vedere al adâncimii, fie că sunt onshore sau offshore. Sperăm să fie un mecanism mai bun decât cel actual și să genereze venituri suplimentare la stat, dar să răspundă și unui criteriu de atractivitate”, a explicat Duțu.

De altfel, unul dintre motivele pentru care guvernul a decis să introducă “noua redevență” numai în sectorul gazelor naturale este aceea că în 2016 sau 2017 Exxon și OMV Petrom ar trebui să ia o decizie finală în ceea ce privește oportunitatea explorării de hidrocarburi în Marea Neagră, decizie ce nu poate fi luată în absența unui cadru fiscal pe termen lung.

Articol preluat de pe profit.ro

Evoluția prețului internațional al petrolului, care săptămâna trecută a atins minimul ultimilor 7 ani, după care să-și revină spectaculos cu peste 10%, s-a făcut simțită și pe piața internă. În weekend, când companiile mai aplică și unele reduceri, la majoritatea stațiilor de alimentare, atât benzina, cât și motorina se puteau cumpăra cu un preț mai mic de 5 lei/l.

Revenirea de la finalul săptămânii trecute a petrolului a condus însă la majorarea prețului, astfel că în dimineața zilei de luni un litru de benzină costă 5,07-5,1 lei, iar unul de motorină 5,04-5,06 lei/l.

Cu toate acestea, companiile sunt de obicei criticate pe motiv că nu transpun rapid ieftinirile petrolului în prețuri. În ultimul an, petrolul s-a ieftinit cu 50-55% pe piețele internaționale. În același interval, companiile din România au ieftinit benzina și motorina cu 1,23 lei, respectiv 1,24 lei/l. În iunie 2014, un litru de benzină se comercializa cu 6,31 lei, iar unul de motorină cu 6,29 lei. În prezent, benzina costă 5,08 lei/l, iar motorina 5,05 lei/l.

Efectul favorabil, pentru șoferi, reprezentat de ieftinirea barilului de petrol a fost însă contracarat de alte două 2 elemente, deprecierea monedei naționale (de la 3,22 lei pentru un dolar în iunie 2014 la 3,93 lei pentru un dolar în prezent) și de structura fixă a accizelor, care au rămas la același nivel. În plus TVA este aplicată și accizelor, ceea ce face ca din prețul de 5,08 lei al litrului de benzină, 3,02 lei să ia calea bugetului de stat, ca accize și TVA. La motorină, situația este similară, din 5,08 lei, 2,87 lei intrând în trezoreria statului.

Cu alte cuvinte, aproximativ 60% din prețul achitat de șoferi la pompă nu ajunge la companii, ci la guvernanți. Pentru a anula efectul deprecierii leului, dar și cel al impozitării, și a putea calcula cu cât au ieftinit companiile benzina și motorina ar trebui să luăm în calcul doar componenta lor (2,06 lei/l - benină, 2,18 lei/l - motorină) și să o transformăm în dolari, la cursurile din iunie 2014, 3,22 lei/dolar, respectiv august 2015, 3,93 lei/dolar. În urma calculelor reiese că în ultimul an companiile au ieftinit benzina cu 44,7%, iar motorina cu 43,9%.

iunie 2014

prețuri: 6,31 lei/l  - benzină;  6,29 lei/l - motorină

taxe (accize+TVA): 3,25 lei/l benzină; 3,12 lei/l - motorină

companie: 3,06 lei/l - benzină; 3,17 lei/l - motorină

curs: 3,22 lei/$

august 2015

prețuri: 5,08 lei/l - benzina, 5,05 lei/l - motorină

taxe: 3,02 benzină, 2,87 lei/l - motorină

companie: 2,06 lei/l - benzină, 2,18 lei/l - motorină

curs: 3,93 lei/$

 Petrolul a înregistrat joi cea mai bună zi a sa din ultimii șapte ani, apreciindu-se cu mai mult de 10%, tendința de apreciere continuând și în dimineața zilei de vineri.

Revenirea piețelor financiare din întreaga lume au determinat o apreciere spectaculoasă a petrolului, West Texas Intermediate (WTI) câștigând în ședința de joi a New York Mercantile Exchange 3,96 $ sau 10,3%, încheind ziua la o cotație de 42,56 $/baril. Aceasta este cea mai mare apreciere zilnică înregistrată de WTI din martie 2009, când țițeiul american a câștigat 11%.

La rândul său, petrolul Brent, etalon la nivel global, a câștigat 10,3%, încheind ședința de tranzacționare a bursei de mărfuri londoneze la 47,56 $/baril.

Tendința de apreciere a continuat, mai timid e adevărat, și în dimineața zilei de joi, până la ora 10,20 (ora României) WTI majorându-se cu 47 de cenți sau 1,1%, tranzacționându-se la un nivel de 43,03 $/baril. La rândul său, Brent-ul se tranzacționa la aceeași oră, la 48 $/baril, cu 44 de cenți sau 0,97% peste nivelul de închidere al zilei de joi.

Prealabil, petrolul scăzuse la minimul ultimilor 6 ani și jumătate în urma deteriorării sentimentelor pieței ca urmare a crizei de pe piața de capital chineză. Analiștii citați de AP susțin că aprecierea de joi este o reacție la aprecierea indexului bursier din China, care a înregistrat cea mai mare creștere din ultimele 8 săptămâni, însă se îndoiesc că această apreciere va dura. În plus, petrolul a fost ajutat și de datele peste așteptări înregistrate de economia americană, primul consumator de petrol la nivel global, urmat de China.

“O zi de apreciere într-o mare de zile consistente de depreciere nu reprezintă un semn de o revenire iminentă a petrolului sau benzinei.”, susține Tom Kloza, șef al departamentului de analiză a pieței energiei al Oil Price Information Service.

Potrivit Reuters, cu o zi înaintea revenirii petrolului, miercuri, Standard Chartered și-a revizuit negativ previziunile privind prețul petrolului în 2016, reducându-l cu 20 $/baril, până la 63 $/baril.

Infuzia de capital pompată de Banca Centrală a Chinei în piața asiatică se pare că-și face efectul, cel puțin pentru moment. Cotațiile bursiere se află pe un trend pozitiv, inclusiv cele ale petrolului, care se îndreaptă către nivelul de 40 de dolari pe baril.

În primele ore ale dimineții, petrolul Brent (etalon pe piața mondială) câștigase 56 de cenți sau 1,32%, find cotat la 4,51 $/ baril. Și West Texas Intermediate (etalon pe piața americană) s-a apreciat cu 27 de cenți sau 0,7%, ajungând la un nivel de 39,59 $/baril.

Potrivit The Wall Street Journal, traderii se așteaptă la o volatilitate sporită în cursul acestei zile, atmosfera din piețe rămânând una tensionată, după ce câștiguyrile înregistrate ieri pe bursa americană s-au evaporat în ultima parte a ședinței de tranzacționare.

Pe de altă parte, la finalul zilei de marți, American Petroleum Institute a raportat o neașteptată reducere săptămânală a stocurilor de petrol din SUA cu 7,3 milioane de barili, reducere care ar trebui să susțină trendul de revenire al prețului petrolului.

Politicienii și experții autohtoni, de la nivelul autorităților centrale sau al celor locale, au ca principal scop declarat în domeniul energiei, asigurarea “independenței” sau măcar a securității energetice a României.

În acest sens ei redactează diferite documente, de la strategii, proiecte de lege sau ordine ale diferitelor agenții de reglementare din domeniu, documente menite, în expunerile lor de motive, a impulsiona producția de energie din România.

Un singur element ignoră decidenții autohtoni, și anume cel care stă atât la baza producției din industrie, cât și în puterile lor: cadrul reglementator și dificultățile cu care se confruntă primul sector al industriei component al procesului tehnologic din domeniu: cel de prospectare. Pentru că fără prospecțiuni (în special 3D) nu ai explorare, implicit nici dezvoltare, producție, independență sau securitate energetică.

Rezerve vs Resurse

În plus, în raportările și estimările lor triumfaliste, oficialii ignoră deseori diferențele dintre resurse și rezerve.

Deseori se invocă în discursul public faptul că România este o țară bogată în resurse și drept urmare merită o soartă mai bună decât cea de a fi o țintă pentru “capitalul străin”. Ca și cum “resursele” s-ar identifica, extrage, prelucra și comercializa singure, fără a fi necesară nicio investiție din partea cuiva.

În plus, termenul de resurse este unul care are o importantă componentă virtuală, incertă, el ținând mai mult de domeniul probabilisticii, decât de cel al realității.

Potrivit legii petrolului nr. 238/2004, resursa geologică de petrol este definită ca “totalitatea cantităților sau volumelor de petrol din acumulările naturale descoperite și a celor presupuse a fi descoperite prin viitoarele operațiuni petroliere”.

Rezerva de petrol reprezintă partea din resursa geologică care este estimată că poate fi extrasă în condițiile tehnice și economice existente la data la care a fost calculată”.

Cu alte cuvinte, rezerve petrolifere sunt acele cantități de petrol, care sunt anticipate să fie recuperate comercial din acumulările cunoscute, începând cu o anumită dată.

Însă chiar și rezervele de petrol estimate au un caracter virtual, ele implică câteva grade de incertitudine. Ele pot fi dovedite (certe), fie nedovedite (incerte). Rezervele nedovedite pot fi la rândul lor rezerve probabile și rezerve posibile, în funcție de gradul de incertitudine cu care acestea pot fi exploatate.

Resursele petroliere conțin rezervele de petrol și resursele contingente.

Resursele contingente sunt: „acele cantități de petrol, care la o anumita dată, sunt estimate să fie potențial obținute din acumulările cunoscute/descoperite, dar care nu sunt considerate încă a fi exploatabile comercial”.

Resursele prospective sunt acele cantități de petrol care la o anumită dată, sunt estimate să fie potențial obținute din acumulări necunoscute/nedescoperite.

În concluzie, cea mai importantă componentă a resurselor este componenta de rezerve, iar dintre acestea cele mai semnificative sunt evident rezervele dovedite, pentru care însă este obligatorie desfășurarea de prospecțiuni geologice.

Grad ridicat de epuizare a zăcămintelor

Politicienii și experții români se laudă de obicei cu perspectivele energetice extrem de roze din România. Ce nu precizează aceștia este faptul că, potrivit unui raport PwC, “comparativ cu alte state producătoare de petrol și gaze, România are un grad ridicat de epuizare a zăcămintelor, de 87%, mai mare decât cel al Marii Britanii, de exemplu, de 82%, și incomparabil cu cel al Israelului, de 6%. De asemenea, țara noastră are un cost de operare extrem de ridicat, de 17 dolari pe baril echivalent petrol, fiind depășită doar de Marea Britanie cu 23 de dolari pe baril echivalent petrol. În comparație, Franța are un cost de operare de doar 15 dolari, Italia de 10 dolari iar Israelul de 3 dolari.”.

Rezerve de țiței pentru 23 de ani

Dar cum stă România la categoria rezerve? Potrivit Strategiei energetice publicate la finalul anului trecut, în ceea ce privește țițeiul, “la producția medie anuală din ultimii ani (4,2 milioane tone) și în condițiile unui declin anual constant al rezervelor sigure de 5% și o rată de înlocuire de 5% pentru rezervele de țiței și condensat, se poate aprecia că rezervele actuale de țiței ale României s-ar putea epuiza într-o perioadă de aproximativ 23 de ani.” Marea majoritate a resurselor geologice și a rezervelor sigure identificate până în prezent este localizată onshore (96%) și doar 4% în zona platformei continentale a Mării Negre.

Rezerve de gaze naturale pentru 14 ani

În ceea ce privește gazele naturale, situația este mai puțin roză: “La o producție medie anuală în România (11 mld. mc gaze naturale) și în condițiile unui declin anual constant de 5% al rezervelor sigure de gaze naturale, coroborat cu o rată de înlocuire a rezervelor de gaze naturale de 80%, se poate aprecia că rezervele actuale de gaze naturale s-ar putea epuiza într-o perioadă de aproximativ 14 ani.” Cu toate acestea, realizatorii strategiei se laudă că “România dispune de cele mai mari rezerve de gaze naturale din Europa Centrală și de Est, cu rezerve sigure de aproximativ 1.600 TWh.” Un procent de 95% din totalul resurselor geologice de gaze convenționale, respectiv 93% din rezervele sigure sunt localizate onshore.

447 de zăcăminte exploatate

În prezent, în România, se exploatează un număr de 447 de zăcăminte de țiței și gaze naturale, din care:

■ 255 de zăcăminte comerciale de țiței și gaze naturale cu aproximativ 9.445 de sonde de țiței și 828 de sonde de gaze naturale, pentru care acordurile petroliere sunt deținute de o singură companie, un producător de țiței și gaze naturale;

■ 153 de zăcăminte comerciale cu aproximativ 3.200 de sonde de gaze naturale, pentru care acordurile petroliere sunt deținute de o singură companie care desfășoară activități în sectorul gaze naturale;

■ alte 39 de zăcăminte pentru care au fost încheiate acorduri petroliere de dezvoltare-exploatare și exploatare petrolieră, având ca titulari diverse companii.

Majoritatea acestor zăcăminte sunt mature, având o durată de exploatare de peste 25-30 ani.

Explorare, doar pe 36 de perimetre

În vederea descoperirii de noi zăcăminte de țiței și gaze, în România, se desfășoară operațiuni de explorare în 36 de perimetre, din care:

■ Petrom deține dreptul de concesiune pentru 15 perimetre de explorare, dezvoltare și producție onshore, respectiv 2 offshore.

■ Romgaz desfășoară operațiuni petroliere de explorare-dezvoltare-exploatare în 8 perimetre concesionate, în calitate de unic concesionar și este concesionar asociat cu alte companii în 20 acorduri petroliere de explorare, dezvoltare și exploatare din care două offshore.

■ Alte companii desfășoară operațiuni petroliere de explorare-dezvoltare-exploatare în 11 perimetre de explorare, dezvoltare și exploatare.

În marea majoritate a cazurilor, activitățile de explorare sunt întârziate, și nu din cauza companiilor concesionare, ci a autorităților centrale și în special locale, care nu colaborează, ci chiar pun bețe în roate acestor companii.

Marea problemă energetică a României nu constă însă în lipsa de strategie și viziune, ci în problemele cu care se confruntă operatorii celor 36 de perimetre pe care se desfășoare operațiuni de explorare încă din faza realizării de prospecțiuni.

Autoritățile tac și nici nu fac!

În principal, dificultățile sunt legate fie de obținerea de permise și licențe, fie de greutățile pe care le fac companiilor activiștii ecologiști. Iar autoritățile centrale și locale au vina lor, fie că e vorba de lipsa deciziei la nivelul autorităților centrale (concretizata prin lipsa unor inițiative legislative clare, lipsa de implicare a decidenților politici și a celor din diverse autorități precum ANRM, Poliție, Jandarmerie sau instanțe), fie că e vorba de inerțiile de la nivelul autorităților locale (lipsite de informație, neimplicate sau mai grav implicate direct, fie în tranzacții imobiliare cu terenuri pe care ar urma să fie efectuate lucrări de explorare, fie în încurajarea activiștilor).{jathumbnailoff}

 Petrolul s-a depreciat cu aproximativ 2,5% în urma anunțului privind ajungerea la un acord pe tema programului nuclear iranian, care va conduce probabil la ridicarea sancțiunilor impuse de Occident statului asiatic.

Perspectiva majorării exporturilor de petrol iranian a făcut ca țițeiul West Texas Intermediate (WTI- etalon pe piața americană) să piardă numai puțin de 2,5%, sau 1,29 dolari, atingând valoarea de 50,91 dolari pe baril, aceasta fiind cea mai spectalouasă depreciere zilnică din ultima săptămână. Brent-ul s-a depreciat la rândul său cu 2,1%,, în prezent tranzacționându-se la un nivel de 56,61 dolari pe baril.

Petrolul a avut o săptămână extrem de tumultoasă pe piețele internaționale, aflându-se sub presiunea atât a evenimentelor din Grecia, cât și a crizei de pe piața de capital chineză.

Însă acordul nuclear cu Iranul are un impact direct asupra viitorului preț al petrolului. În urma impunerii sancțiunilor occidentale, în 2012, Iranul și-a înjumătățit cantitatea de țiței exportată, veniturile din petrolului ale statului iranian ajungând la minimul ultimilor 9 ani în 2014.

Goldman Sachs Group Inc. și Barclays Plc estimau înaintea semnării acordului că va fi nevoie de o perioadă cuprinsă între 6 și 12 luni înainte ca Iranul să-și poată majora actualul nivel al producției, estimat la 500 de mii de barili pe zi. Ministrul iranian al petrolului Bijan Namdar Zanganeh pare mai optimist, afirmând că în 7 luni, Iranul at putea produce peste un milion de barili de petrol pe zi.

“Știrile privind semnarea iminentă a acordului nuclear iranian a declanșat o serie de temeri și anticipații potrivit cărora Iranul va de deveni o nouă sursă de aprovizionare a unei piețe și așa marcată de supraproducție. Însă rămân multe necunoscute, ceea ce face ca o nouă micșorare a prețului petrolului să fie prematură”, a declarat Eugen Weinberg, șeful diviziei de commodities a Commerzbank AG din Frankfurt, citat de Bloomberg. 

Petrolul s-a apreciat în această dimineață pe piețele asiatice după un început de lună iulie în care a pierdut mai mult de 8% ca urmare a crizei elene și a celei de pe piața de capital din China.

La ora 04:11 GMT (07:11 ora României) indicii futures ai West Texas Intermediate (WTI - important pentru piața americană) se apreciaseră cu 75 de centi, ajungând la un nivel de 52,4 dolari pe baril.

Indicii futures ai Brent-ului (etalon la nivel european și global) au evoluat și ei pozitiv, în creștere cu 70 de cenți, un baril de țiței Brent fiind tranzacționat la 57,75 dolari.

Cu toată această apreciere, pusă de analiști pe seama relativei reveniri a cotațiilor bursiere chineze, Brent-ul se află la un nivel cu 4% mai scăzut decât cel înregistrat vinerea trecută.

Reglementatorul pieței de capital chineze a luat ieri decizia drastică de a interzice acționarilor cu peste 5% să-și vândă acțiunile în următoarele șase luni într-io tentativă disperată de a stopa declinul cotațiilor companiilor chineze. În plus, forțele de ordine din China anchetează o potențială vânzare “manipulativă” a acțiunilor companiilor chineze.

Cererea de petrol a avut și ea un rol în revenirea de astăzi, o rafinărie cu o capacitate de 120.000 de barili pe zi reintrând în ciclul de producție după o perioadă de lucrări de mentenanță.

Cu toate acestea analiștii cred că piața petrolului este pusă în continuare sub o puternică presiune și nu consideră probabilă o revenire a prețurilor pe termen lung.

“Petrolul este pus sub presiune din mai multe părți, iar criza de pe piața chineză, perspectiva ca Iranul să-și reia producția și lichicidatea scăzută de pe piață se adaugă acestora. Petrolul WTI va trebui să se stabilizeze într-un alt interval, undeva la 50 dolari pe baril, cu un maxim de 58 dolari”, a declarat Ole Hansen, șeful diviziei de cercetare a pieței de mărfuri, citat de Reuters.

Petrolul s-a depreciat rapid în primele ore ale dimineții de luni, Brent-ul căzând pentru prima dată în ultimele 4 luni sub nivelul de 60 dolari pe baril, ca urmare a votului negativ înregistrat în Grecia.

Încrederea de pe piețele asiatice pare la un nivel minim, în rezultatului înregistrat la referendumul din Grecia, unde 61% din participanți au susținut decizia premierului Alexis Tsipras de a respinge pachetul de austeritate propus de finanțatorii internaționali, bazat pe reduceri suplimentare de cheltuieli publice și majorări de taxe.

Potrivit Bloomberg, secretarul de stat al SUA John Kerry a încercat să tempereze anticipațiile negative de pe piața petrolului, negând faptul că un acord nuclear cu Iranul este iminent.

Scăderea de luni dimineață vine după o săptămână în care petrolul a înregistrat cele mai mari pierderi săptămânale din luna martie până în prezent. Criza greacă riscă să devină o criză europeană, iar investitorii încearcă să renunțe la activele riscante, precum petrolul. Un eventual acord nuclear cu Iranul ar conduce la ridicarea sancțiunilor și la dublarea exporturilor de petrol iranian.

Deprecieri săptămânale masive

“Asistăm la o relativă capitulare a pieței petrolului. Situația din Grecia afectează încrederea pe partea de cerere, iar un acord nuclear cu Iranul reprezintă un risc negativ ca urmare a posibilității unei majorări semnificative a ofertei”, susține Ric Spooner, analist șef la CMC Markets din Sydney.

Brent-ul cu livrare în luna august s-a depreciat cu 97 de centi, până la un nivel de 59,35 dolari pe baril, după ce săptămâna trecută a pierdut 4,7%.

Petrolul WTI cu livrare în august a pierdut în această perioadă 2,49 dolari sau 4,4%, ajungând la 54,44 dolari pe baril.

Un dolar puternic afectează prețul petrolului

“Incertitudinea privind ieșirea sau nu a Greciei din zona euro pune presiune pe petrol. Este un factor suplimentar care se adaugă furtunii de pe piața de capital chineză, majorarea recentă a numărului de sonde din SUA și potențialei majorări a exporturilor iraniene. Însă principala implicație a ceea ce se întâmplă în Grecia va fi pe cursul de schimb euro/dolar, moneda euro urmând a fi pusă sub o presiune suplimentară”, afirmă Olivier Jakob, analist la Petromatrix, citat de Reuters.

Și cum prețurile de pe piața petrolului sunt în dolari, un dolar puternic pe de o parte conduce la o perspectivă negativă a cotațiilor țițeiului, iar pe de altă parte scumpește această materie primă pentru țările care au prețul în alte monede, care se depreciază în raport cu dolarul.

Petrolul pierde teren în continuare pe bursele asiatice, fiind în continuare sub presiune, ca urmare a incertitudinilor legate de Grecia și a începerii rundei finale de negocieri nucleare cu Iranul.

După ce ieri s-au depreciat cu aproximativ 2%, atât cotațiile West Texas Intermediate (WTI), cât și cele ale Brent-ului, au pierdut 36, respectiv 29 de cenți, în primele ore ale ședinței de tranzacționare de pe piețele asiatice. La ora 02:58 GMTWTI cu livrare în august se tranzacționa la un nivel de 57,97 dolari pe baril, iar Brent-ul cu același termen de livrare la 61,72 dolari pe baril.

Investitorii sunt din ce în ce mai îngrijorați cu privire la posibilitatea părăsirii de către Grecia a zonei euro, în timp ce par optimiști cu privire la posibilitatea ajungerii la un acord cu Iranul, ceea ce ar însemna o ridicare, măcar parțială a sancțiunilor, și o reluare a exporturilor de petrol iranian.

Statul iranian și-a trimis la Viena doi înalți reprezentanți pentru a negocia, chiar dacă reprezentați ai SUA și-au exprimat în continuare scepticismul ajungerii unui acord în cadrul termenului stabilit, 30 iunie-6 iulie.

Până la organizarea referendumului de pe 5 iulie, marți Grecia va intra în incapacitate de plată și nu-și va putea achita datoriile către Fondul Monetar Internațional (FMI).

În ceea ce privește Iranul, există o îngrijorare privind o majorare a ofertei de petrol pe piețele globale până la finalul anului, cu până la 4 milioane de barili pe zi.

“Credem că potențiala majorare a producției Iranului în urma ajungerii la un consens la Viena va fi mult mai redusă decât anticipează piața”, susține Paul Horsnell, șef al departamentului de cercetare a pieței mărfurilor al Standard Chartered, citat de Dow Jones Business News.

Potrivit acestuia, Iran n-a mai produs 4 milioane de barili pe zi din august 2005, iar starea tehnică a facilităților de producție iraniene s-a deteriorat în urma embargoului impus de statele occidentale.

“Estimăm nivelul capacităților de producție sustenabile ale Iranului la maxim 3,2 milioane de barili pe zi și credem că tentativa de combatere a declinului producției ca urmare a îmbătrâniri câmpurilor va fi un proces extrem de îndelungat”, a adăugat Horsnell.

Petrolul a pierdut în jur de 80 de cenți pe baril pe piețele asiatice în primele ore ale dimineții zilei de luni în urma escaladării situației economice a Greciei și a a apropierii ultimei runde a discuțiilor privind un acord nuclear cu Iranul, discuții programate pe 30 iunie.

Țițeiul West Texas Intermediate (WTI) -important pe piața americană- cu livrare în luna august, a pierdut 83 de cenți, tranzacționându-se la ora 00:59 GMT la un nivel de 58,80 dolari pe baril. Țițeiul Brent (etalon pe piața europeană și în general pe cea globală) a suferit și el pierderi de 77 cenți, ajungând la 62,49 dolari pe baril.

Săptămâna trecută, petrolul WTI s-a depreciat pentru a doua săptămână consecutiv cu 0,57%, în timp ce Brent-ul s-a apreciat pentru a doua săptămână consecutivă, cu 0,38%.

Investitorii preferă activele “sigure”, precum aurul

Analiștii consideră că principalul motiv al deprecierii petrolului este decizia miniștrilor de finanțe din UE de a refuza prelungirea actualului acord de “salvare” a Greciei, urmată de închiderea pentru 6 zile, de către autoritățile elene, a sistemului bancar din această țară și impunerea unor măsuri de control al ieșirilor de capital.

“Piețele financiare globale ar putea suferi un stres și mai accentuat în urma incertitudinilor în creștere privind perspectivele zonei euro”, a declarat Rajiv Biswas, economistul șef pentru Asia-Pacific al IHS Global Insight, citat de The Wall Street Journal. În opinia acestuia, migrarea capitalurilor către active “mai sigure” ar putea lovi monedele economiilor emergente din Asia, piețele de obligațiuni și bursele locale, investitorii aflandu-se în plin proces de rebalansare a propriilor portofolii.

Riscurile caracteristice pieței petrolului ar putea determina investitorii să se îndrepte către active mai atractive pe timp de criză, precum aurul sau dolarul.

Relaxarea monetară din China, ignorată

Piața petrolului nu a reacționat nici măcar la măsurile de relaxare monetară adoptate peste weekend de China, care și-a redus atât dobânda de politică monetară, cât și nivelul rezervelor minime obligatorii.

Chiar dacă datele arată o încetinire a ritmului de creștere a economiei chineze, activitatea de rafinare și cererea de petrol din China rămân la un nivel ridicat, susține Adam Longson, șef al diviziei de cercetare a pieței energiei de la Morgan Stanley. Acesta a dat exemplul cererii de benzină, extrem de ridicată, în pofida majorării accizelor de către guvernul chinez.

Exportul de petrol iranian se va majora doar de la începutul lui 2016

Ridicarea sancțiunilor impuse Iranului ca urmare a unui eventual succes înregistrat în discuțiile finale privind un acord nuclear este un alt motiv pentru care petrolul s-a depreciat. Cu toate acestea, analiștii Barclays susțin că o revenire a exporturilor de petrol iranian nu va putea avea loc mai devreme de 4-8 luni, timp în care Iranul va fi monitorizat de experții statelor occidentale, pentru a putea vedea gradul în care își îndeplinește angajamentele. În opinia analiștilor Barclays, primul volum suplimentar de petrol iranian ar putea ajunge pe piețele globale cel mai devreme în primul trimestru al anului viitor, și asta doar în condițiile în care se ajunge la un acord până pe 5 iulie.

Rusia a depășit Arabia Saudită și a devenit cel mai mare furnizor de țiței al Chinei, acesta fiind unul dintre primele efecte ale bătăliei geostrategice pentru majorarea cotelor de piață pe piața asiatocă în contextul actualului preț redus al petrolului.

China a importat un volum record de 3,92 milioane de tone de petrol din Rusia în luna mai, echivalentul a 927.000 de barili pe zi, în creștere cu 20% față de volumul înregistrat în luna precedentă.

Importurile din Arabia Saudită s-au redus în schimb considerabil față de luna aprilie, cu 42%, ajungând la 3,05 milioane tone.

China a devenit o țintă cheie pentru exportatorii de petrol în urma majorării producției de țiței din formațiuni de șisturi cristaline din SUA, care a transformat Statele Unite, cel mai mare consumator la nivel global, într-un client mai puțin dependent de importurile de petrol.

China va acoperi în acest an mai mult de 11% din cererea de petrol de la nivel global, a estimat în această lună Agenția Internațională pentru Energie.

“Acesta este un semnal clar al preferințelor pieței asiatice din prezent, producătorii din Orientul Mijlociu urmând a concura cu ceilalți producători pentru această piață”, susține Amrita Sen, analist șef la Energy Aspects Ltd., citat de Bloomberg. “Rusia se uită din ce în ce mai mult spre est și diversele acorduri semnate de Rosneft (principala companie de stat petrolieră rusă) și China vor conduce, probabil, la permanentizarea majorării exporturilor de petrol rusesc în China”, a adăugat acesta.

Rusia a devenit în mai cel mai mare furnizor de petrol în China, pentru prima dată în ultimii zece ani, nemaiavând acest statut din octombrie 2005.

În 2013, Rosneft a semnat un acord în valoare de 270 miliarde de dolari prin care se angajează să furnizeze 365 milioane de tone de țiței în următori 25 de ani către China National Petroleum Corp. Tot în 2013, gigantul rus a ajuns la un acord de furnizare de petrol pe zece ani în valoare de 85 de miliarde de dolari cu China Petrochemical Corp.

Și Angola a depășit Arabia Saudită

Rusia nu este singurul exportator de petrol care a depășit Arabia Saudită pe piața chineză. Angola a vândut în mai numai puțin de 3,26 milioane de tone Chinei, în creștere cu 14% față de luna aprilie. Arabia Saudită a pierdut fotoliul de lider al exporturilor în China pentru prima dată în ultimele 13 luni.

“Ca urmare a deciziei Rusie de a accepta moneda oficială chineză (renminbi, în detrimentul dolarului - n.r.) ca mijloc de plată pentru petrol, ne așteptăm la noi recorduri de importuri de petrol rusesc în China”, afirmă Gordon Kwan, șeful diviziei regionale de cercetare a piețelor de petrol și gaze a Nomura Holdings Inc., din Hong Kong. “Dacă Arabia Saudită vrea să-și recapete poziția de lider, va trebui să accepte renminbi ca mijloc de plată, nu numai dolarul”, a adpugat acesta.

Iranul a exportat în mai 2,2 milioane tone de petrol în China.

În aprilie, Arabia Saudită își majorase cota de piață în China, exportând numai puțin de 5,26 milioane de tone de țiței, cel mai mare nivel înregistrat din iulie 2013, însă a decis să majoreze prețurile de pe piața asiatică, după ce oferise discount-uri record în luna martie.

 Optimismul piețelor privind posibilitatea ajungerii la un acord pe tema salvării economiei grecești și stocurile de țiței în scădere din SUA sunt principalele motive pentru care petrolul a continuat să se aprecieze pentru a doua zi consecutivă.

Țițeiul West Texas Intermediate (WTI), etalonul de pe piața americană, cu livrare în luna august se tranzacționa la primele ore ale dimineții (03:30 GMT) pe piața asiatică la un nivel de 61,14 dolari, cu 0,13 dolari pe baril peste nivelul de ieri. Și Brent-ul, etalonul pe piața europeană și la nivel global, cu livrare în august, câștigase pe piața londoneză ICE Futures 0,09 dolari, ajungând la 64.54 dolari pe baril.

Chiar dacă s-a apreciat în ultimele două zile, petrolul ar putea să-și oprească această tendință ca urmare a fundamentelor slabe ale raportului dintre cerere și ofertă și a efectelor unui eventual acord privind ridicarea sancțiunilor impuse Iranului de către Occident.

Noile cantități de petrol iranian care ar urma să inunde piața globală nu vor reprezenta însă o problemă decât la finalul anului, în cel mai bun caz, impactul urmând a fi simțit cel mai probabil în 2016, susține Mike Wittner, șef al departamentului de cercetare a pieței petrolului de la Societe Generale, citat de Dow Jones Business News. “Saudiții nu vor reduce exporturile pentru a face loc petrolului iranian”, a adăugat acesta.

Marți seară American Petroleum Institute a anunțat că stocurile de țiței ale SUA s-au redus cu 3,2 milioane barili î ultima săptămână, o reducere peste cea așteptată de piață.

Prețul petrolului a scăzut în primele ore ale acestei dimineți, în urma reducerii estimării de creștere economică globală pentru acest an anunțată de Banca Mondială. Scăderea de pe piețele asiatice din această dimineață este una modestă însă, ea încheind o perioadă de apreciere considerabilă a țițeiului, înregistrată în ultimele două zile ca urmare a anunțului surprinzător privind diminuarea peste așteptări a stocurilor de petrol și benzină din SUA.

În cel de-al doilea (și ultimul pe acest an) raport al său, Global Economic Prospects, Banca Mondială estimează că economia globală va crește cu doar 2,8% în 2014, cu o,2% sub estimarea de creștere de 3% din Ianuarie. India ar urma să beneficieze de cea mai rapidă creștere economică în rândul marilor economii, depășind China, al cărui ritm de creștere este revizuit în scădere.

Țițeiul Brent cu scadență la patru luni pierduse până la 02:45 GMT 25 de cenți, find cotat la 65,45 dolari pe baril, în timp ce West Texas Intermediate (WTI) scăzuse cu 33 de cenți, fiind cotat la 61,10 dolari pe baril, potrivit Reuters.

Un alt element care a contribuit la stoparea tendinței de creștere a prețului petrolului este anunțul Arabiei Saudite, cel mai puternic membru al OPEC, privind majorarea producției sale la 10,33 milioane de barili pe zi în luna mai. Chiar și în Statele UNite, în pofida reducerii stocurilor, producția de țiței s-a accelerat.

“Scenariul saudiților este același: ei estimează o creștere a cererii. Retorica lor este aceea că vor trebui deci să-și majoreze la rândul lor producția și arată acest lucru prin fapte”, susține Jonathan Barratt, de la Ayers Alliance Securities din Sydney, citat de Bloomberg.

 Indicii futures ai petrolului au continuat să crească în cursul ședinței de tranzacționare de miercuri de pe piețele asiatice, ajungând la un nivel cu aproximativ 5% mai ridicat decât cel înregistrat luni, în urma reuniunii de vineri a OPEC.

Motivul: stocurile de țiței și de benzină din SUA au scăzut mai mult decât se anticipase, în timp ce Agenția pentru Informații Energetice (EIA), brațul statistic al Departamentului de Energie din SUA, și-a majorat estimările privind cererea de petrol pentru acest an.

În deschiderea ședinței asiatice Brent-ul cu scadență la patru luni era cotat la 64,97 dolari, în creștere cu 9 cenți față de nivelul înregistrat marți, iar West Texas Intermediate (WTI) la 60,60 dolari pe baril, mai mare cu 6 de cenți comparativ cu cotațiile din ziua precedentă.

Creșterile din această dimineață urmează trendul zilei de ieri, când cotațiile petrolului, benzinei și gazolinei s-au apreciat cu peste 3 procente, investitori pariind pe o diminuare considerabilă a stocurilor din SUA.

Stocurile de țiței și benzină din SUA - în scădere

“Prețul țițeiului beneficiază de o revenire puternică. Stocurile săptămânale din SUA au scăzut ce peste 6,7 milioane de barili, mult peste așteptările de 2 milioane de barili ale pieței”, a comentat într-o notă citată de Reuters, ANZ Bank.

Potrivit notei citate, analiștii băncii remarcă faptul că și stocurile de benzină au scăzut suprinzător cu 3,87 milioane de barili, în pofida faptului că un sondaj Reuters arată o anticipare a investitorilor de creștere a acestora cu 280.000 de barili.

În plus, EIA și-a revizuit și estimările privind nivelul cererii globale de petrol pentru 2015, estimări majorate cu 20.000 de barili pe zi peste cele anterioare. În opinia EIA, cererea globală va crește în 2015 cu 1,25 milioane de barili pe zi față de cererea din 2014.

ABN Amro: Petrolul se va deprecia

Cu toate acestea, analiștii citați de Reuters consideră că actuala creștere este temporară și că petrolul va scădea în scurt timp.

”Cu un nivel al producției în SUA apropiat de niveluri record, cu OPEC păstrându-și actualul nivel al producției, de 30 milioane de barili pe zi, și chiar cu posibilitatea majorării producției în unele state membre ale cartelului, actuala stare de supraproducție va persista mai mult decât se anticipa. Combinată cu estimările noastre privind un dolar mai puternic în perioada viitoare, nu face decât să accentueze riscurile de scădere”, susține raportul privind mărfurile al ABN Amro din luna iunie.

Analizele tehnice anticipează o apreciere

Analizele brokerilor arată însă un suport tehnic puternic în vederea unei aprecieri pe termen mediu și lung, dovedit de saltul de marți, când Brent-ul a depășit pragul de rezistență de 63,85 de dolari pe baril și a atins un nivel de 65,2 dolari pe baril.

Raportul EIA arată și cauzele fundamentale ale acestei evoluții: o majorare a cererii peste nivelul anticipat, o inevitabilă viitoare micșorare a producției de petrol a SUA și posibile probleme de producție în Orientul Mijlociu și Africa de Nord.

În luna mai, Brent-ul a atins un preț mediu de 64 de dolari pe baril, cu peste 5 dolari pe baril mai ridicat decât cel înregistrat în aprilie.

Potrivit estimărilor EIA, Brent-ul va avea un preț mediu de 61 dolari pe baril în 2015, urmând a se majora la 67 dolari pe baril în 2016 (nivel cu 3 dolari pe baril mai redus decât în estimările anterioare ale Agenției - de luna trecută). Prețul WTI va urma evoluția Brent-ului, cu un ecart de 5 dolari pe baril față de acesta, și în 2015 și în 2016, considera EIA.

Unii brokeri consideră însă că spargerea nivelului de 65 de dolari pe barili ar putea deschide calea unor noi maxime, peste nivelul înregstrat în mai de 69,7 dolari pe baril.

Prețul internațional al petrolului a continuat să scadă luni dimineață pe piețele asiatice în urma anunțului scăderii masive a importului Chinei de țiței, a anticipatei decizii de vineri a OPEC de a-și păstra nivelul producției neschimbat și a anunțului Iranului privind inevitabilitatea majorării exporturilor de petrol.

Indicii futures ai țițeiului Brent au pierdut în deschiderea ședinței asiatice 56 de cenți, ajungând la 62,75 dolari pe baril, în timp ce indicii West Texas Intermediate (WTI) s-au depreciat cu 58 cenți, tranzacționându-se la ora 03:13 GMT la 58,55 dolari pe baril.

Oficialii OPEC au recunoscut că membrii cartelului ar putea chiar majora producția peste ținta de 30 de milioane de barili pe zi, în special ca urmare a intenției Iranului, Irakului și Siriei de a-și mări capacitățile și exporturile de țiței.

Pe partea de cerere, China, cel mai mare importator la nivel global, și-a redus în luna mai cu aproximativ o pătrime importurile de petrol față de luna aprilie. Importurile de produse rafinate ale Chinei au scăzut la rândul lor cu 6%, în timp ce exporturile de produse petroliere finite chineze s-au redus cu 10%.

“Raportul dintre cerere și ofertă de pe piața globală rămâne unul marcat de supraofertă”, a declarat Yasushi Kimura, președinte al Asociației Petrolului din Japonia, citat de Reuters.

"OPEC anticipează o revenire a cererii de șișei la nivel global și consideră că nu este necesară o modificare a actualului nivel al producției. Decizia OPEC poate fi explicată și pe baza temerii OPEC, potrivit căreia orice micșorare a producției cartelului ar fi compensată de o majorare a producției de petrol din formațiuni de șisturi cristaline din SUA”, susține acesta.

Analiștii susțin că producția de forare din SUA ar putea crește din nou în a doua parte a anului după cele 26 de săptămâni de declin înregistrate până în prezent, ca urmare a reducerii costurilor tehnologice de producție.

 Scăderea prețului petrolului din cea de-a doua jumătate a anului trecut are multiple cauze: de la anticipațiile eronate referitoare la ritmul de creștere economică la nivel global (și implicit a cererii de țiței), la factorii geopolitici (conflictele din Orientul Mijlociu și Ucraina) până la politicile monetare laxe ale principalelor bănci centrale.

Un element atrage însă atenția, element care explică de altfel și politica non-intervenționistă a cartelului principalelor state exportatoare de petrol (OPEC): evoluția producției de țiței la nivel global.

O analiză a acestei evoluții pe ultimi trei ani făcută de Oilprice.com, pe baza datelor Agenției Internaționale pentru Energie, arată că producția de țiței a fost relativ constantă în cea mai mare parte din 2012 și 2013, însă că la finalul lui 2013 ea a decolat, majorându-se cu mai mult de 3 milioane de barili pe zi peste media din 2012 și 2013. În decembrie 2014 producția la nivel global era de 79,3 milioane de barili pe zi, cu aproape 4 milioane de barili mai mare decât minimul de 75,5 milioane barili pe zi înregistrat în septembrie 2012.

Producția SUA s-a majorat peste nivelul de creștere al producției globale

Interesant este că în timp ce producția de petrol la nivel global s-a majorat cu 3 milioane de barili pe zi, producția primilor 10 jucători de pe piață s-a mărit într-un ritm dublu, la 6 milioane de barili pe zi.

Cel mai mare producător care și-a majorat oferta de petrol a fost SUA, care și-a mărit producția cu peste 3,2 milioane de barili pe zi, urmat la distanță de Irak (cu un milion de barili pe zi) și Canada (cu 500 de mii de barili pe zi).

La nivelul continentelor, America de Nord conduce detașat (cu o creștere a producției de aproximativ 3,5 milioane de barili pe zi), urmată de Eurasia (Rusia și statele din vecinătate - cu 500 de mii de barili pe zi).

Iranul: marele pierzător

Dacă s-ar exclude primii zece mari producători de țiței la nivel global, producția de petrol s-ar diminua cu 3,1 milioane de barili pe zi.

În ceea ce privește marii pierzători, și aici există unul detașat: Iranul, care în urma sancțiunilor impuse de Occident, și-a diminuat producția cu peste 700 de mii de barili pe zi. Iranul este urmat în acest top de alte state cu diverse probleme, precum Mexicul și Libia.

Această majorare a producției, de care este responsabilă în primul rând evoluția tehnologiei de șist din Statele Unite, a avut “ghinionul” de a se suprapune peste o evoluție letargică a creșterii economice la nivel global, implicit pe o evoluție sub așteptări a cererii de petrol. {jathumbnailoff}

 Petrolul își continuă revenirea spectaculoasă din ultimele luni, astăzi țițeiul Brent tranzacționându-se la un nivel de peste 68 de dolari pe baril, iar West Texas Intermediate (WTI) depășind 61 dolari pe baril.

Cotațiile Aurului Negru contrazic categoric estimările făcute la începutul anului de analiștii principalelor bănci la nivel global, care vedeau prețul petrolului din aprilie la un nivel cuprins între 20 și 40 de dolari pe baril.

În schimb, Țițeiul Brent s-a apreciat 50%, fapt ce a condus la scumpirea carburanților, trendul de ieftinire din a doua jumătate a anului trecut inversându-se.

Cu toate acestea, potrivit Bloomberg, analiștii principalelor bănci de la nivel global continuă să susțină că petrolul și implicit industria vor avea un an prost în 2014, chiar dacă nu unul dezastruos, precum a fost anul trecut.

Aprecierea din ultimele luni este pusă de analiști pe seama accelerării ritmului de creștere a cererii și a încetinirii celui de creștere a producției.

Băncile anticipau un preț de 30 $/baril

Această revenire spectaculoasă i-a surprins nu numai pe șoferi, ci și pe analiști. La începutul lui 2015, de exemplu, Bank of America Corp., Barclays Plc și Goldman Sachs Group Inc. au prezis o scădere suplimentară a prețului petrolului, până la 30 de dolari pe baril. În prezent, totuși, și-au revizuit estimările, rămânând totodată însă sceptici cu privire la nivelul până la care țițeiul se poate aprecia în continuare. Există încă riscuri, precum revenirea petrolului provenit din formațiuni de șisturi cristaline pe piață, ca urmare a creșterii prețurilor.

“Am trecut de perioada cu minime pe piața petrolului. Raportul dintre cerere și ofertă se echilibrează. Aceast lucrru este cel mai vizibil în Statele Unite, unde surplusul de petrol dfe piață s-a redus semnificativ. Oferta este mai mare decât cererea în continuare, însă într-o măsură mai redusă decât în trecut”, susține Sabine Schels, analist al Bank of America.

Estimări revizuite

Bank of America și-a majorat, într-un raport publicat pe 24 aprilie, estimările privind prețul petrolului pentru 2015 de la 52 de dolari la 58 de dolari

Într-un raport anterior, de pe 15 ianuarie, analiștii băncii anticipau o reducere Brent-ului până la un nivel de 31 dolari pe baril, iar a WTI până la 32 dolari pe baril, până la finalul primului trimestru al acestui an. Realitatea însă a arătat o apreciere a acestora, până la un nivel de două ori mai ridicat decât cel anticipat de analiștii băncii.

Și Barclays și-a majorat previziunile pentru 2015, până la 60 de dolari pe baril, de la cele anterioare de 51 $ în februarie sau 44 $ în ianuarie, invocând creșterea surprinzătoare ca cererii cu 700.000 de barili pe zi în China din primul trimestru. Pe partea de ofertă, analiștii băncii au invocat evenimentele din Orientul Mijlociu și reducerea producției din Norvegia și Mexic.

Citigroup visa la preț de 20 $/baril

JPMorgan Chase & Co., care prezicea în martie că Brent-ul va coborî la 38 dolari pe baril, și-a majorat la rândul său, la finalul lunii aprilie, estimările pentru acest an la 62 dolari pe baril.

Cei de la Citigroup anticipau pe 9 februarie că prețul petrolului va atinge un minim de 20 de dolari pe baril la începutul celui de-al doilea trimestru al anului, iar cei de la Goldman Sachs că Brent-ul se va tranzacționa în aprilie la un nivel de 42 $ pe baril. Președintele Goldman afirma pe 26 ianuarie că prețurile ar putea scădea până la 30$.

Raportul dintre cerere și ofertă nu justifică în totalitate prăbușirea cu 60% a prețului petrolului din perioada iunie 3014- ianuarie 2015, tranzacțiile speculative jucând la rândul lor un rol important, susține cartelul statelor producătoare de petrol, OPEC.

Majorarea producției de petrol din statele non-membre ale cartelului OPEC într-o perioadă în care cererea de petrol la nivel global era una firavă este considerată principala cauză a prăbușirii prețului petrolului, precizează buletinul lunar al OPEB, citat de Bloomberg.

Petrolul Brent, etalon pentru mai mult de jumătate din piețele petroliere globale, a atins minimul ultimilor 6 ani la începutul acestui an, în condițiile în care producția de țiței a Statelor Unite a ajuns la maximul ultimelor patru decenii. În plus, și OPEC a produs, în aceeași perioadă, mai mulți barili decât în perioada anterioară și decât cantitatea programată.

“A existat însă și un alt factor important care a contribuit la această prăbușire, în special în momentul intensificării mișcării de depreciere. Și anume, speculația”, susține OPEC.

Petrolul Brent cu livrare în luna iunie se tranzacționa în această dimineață la un nivel de 66,35 dolari/baril, în scădere cu 0,2% față de ziua de ieri, însă cu 31,5% peste minimul de 45,19 dolari/baril înregistrat în luna ianuarie.

Potrivit OPEC, impactul pe care tranzacțiile speculative îl au asupra prețului petrolului este unul cuprins între 10 și 30 de dolari/baril.

Interesele OPEC sunt diferite de cele ale traderilor și de cele ale fondurilor speculative, care câștigă de pe urma unei volatilități ridicate ale prețului petrolului, precizează cartelul.

“Stabilitatea de care sunt interesați OPEC și ceilalți acționari din domeniul energiei nu ajută fondurile speculative și brokerii și le limitează oportunitate de câștig”, se precizeză în buletinul lunar al cartelului.

Sfârșitul anului trecut a fost unul extrem de bun pentru șoferi, benzina și motorina coborând chiar și sub 5 lei pe litru.

De la începutul anului însă, relativa revenire a prețului petrolului pe piețele internaționale și deprecierea monedei naționale în raport cu dolarul a condus la o scumpire a carburanților cu aproximativ 8%.

Iar scumpirea s-a făcut simțită în special la posesorii de autovehicule care folosesc drept carburant benzina. Motivul: scumpirile pe piețele internaționale au fost mult mai alerte la benzină decât la motorină, care, în unele stații de alimentare, a ajuns să fie mai ieftină decât benzina.

Astfel, de la începutul anului, cotațiile internaționale ale benzinei au crescut într-un ritm de două ori mai accelerat la benzină (+35%) decât la motorină (+17%), în condițiile în care cotațiile la petrol (Brent și WTI) s-au majorat cu aproximativ 30%. Diferența dintre evoluția cotațiilor la cele două tipuri de carburanți ar putea fi explicată prin faptul că rafinăriile din SUA trec de obicei în timpul iernii până la începutul primăverii prin lucrări de mentenanță, ceea ce diminuează producția de benzină de pe această piață, dependentă de acest tip de carburant.

Leul s-a depreciat cu 9% în raport cu dolarul

Ca și cum majorarea cotațiilor internaționale n-ar fi fost suficientă, o altă variabilă care influențează prețul benzinei și motorinei la pompă, cursul de schimb leu/dolar, a evoluat la rândul său în dezavantajul șoferilor. Astfel, moneda națională s-a depreciat de la începutul anului cu aproximativ 9% în raport cu dolarul. Dacă la începutul anului un dolar se tranzacționa cu 3,7742 lei, la finalul săptămânii trecute el ajunsese la 4,1152 lei.

Cumulând cele două efecte ale cotațiilor internaționale și ale cursului de schimb leu/dolar, se poate observa de la începutul anului o scumpire a motorinei cu 27% și a benzinei cu 47%.

Evoluția cursul leu/dolar de la începutul anului

{jathumbnailoff}

Petrolul se tranzacționează în prezent la cel mai înalt nivel din ultimele cinci luni (din decembrie 2014) ca urmare a îngrijorărilor privind o posibilă escaladare a conflictului din Orientul Mijlociu în urma extinderii campaniei militare saudite în Yemen.

Prețul petrolului, aflat pe o traiectorie ascendentă de aproximativ 3 luni, afectează și cotațiile produselor ce rezultă din procesul de rafinare (benzină și motorină în principal).

Chiar dacă în această dimineață, indicii futures ai petrolului erau aproape identici cu cei înregistrați în ședința precedentă, în ultima lună numai petrolul s-a apreciat cu 18% ca urmare a acestor temeri, în pofida faptului că rezervele de petrol ale SUA au atins cel mai înalt nivel din ultimii 85 de ani.

Activitatea de explorare din SUA în schimb s-a redus la minimul ultimilor cinci ani, numărul de noi puțuri active fiind de 703, cel mai redus număr din octombrie 2010 încoace.

“Prima de risc în creștere a petrolul Brent este susținută de evenimentele din Yemen: Chiar dacă nu pare ceva iminent, există posibilitatea apariției unor probleme în cee ce privește transportul maritim al petrolului”, susține Ric Spooner, stareg șef la CMC Markets din Sydney, citat de Bloomberg.

Petrolul Brent cu livrare în iunie se tranzacționa la începutul dimineți la 65,15 $/baril, în scădere cu 13 cenți, după ce vineri a câștigat 43 de cenți pe baril.

Petrolul West Texas Intermediate (WTI) cu livrare în iunie se tranzacționa la rândul său la un nivel mai reduc cu 19 cenți față de cel de vineri, la 56,96 $/baril.

Anul trecut, prin strâmtoarea Bab el-Mandeb (din Yemen) au fost transportați numai puțin de 4,7 milioane de barili pe zi, cu aproape un milion de barili pe zi mai mult ca în 2013 (3,8 milioane de barili/zi). Închiderea acesteia ar forța petrolierele să ocolească întreaga Africă pentru a putea ajunge la clienții europeni sau americani.

După o jumătate de an extrem de turbulentă, petrolul trece în prezent printr-o perioadă destul de bună, în pofida semnării acordului nuclear cu Iranul, a cărui punere în practică ar conduce la o ridicare a sancțiunilor privind exportul de petrol impuse de Occident.

În ultimele trei luni, petrolul s-a apreciat cu peste 30% față de minimul atins la începutul anului. La primele ore ale acestei dimineți, petrolul West Texas Intermediate (WTI - etalon pe piața americană) cu livrare în mai câștigase 90 de cenți, atingând nivelul de 56,64 $ pe baril. Mult mai tranzacționatul contract futures cu livrare în iunie se majorase și el cu 82 de cenți, până la un nivel de 58,14 $ pe baril.

Brent-ul (etalon la nivel global și în special pe piața europeană) cu livrare în iunie se apreciase la rândul său cu 89 de cenți, ajungând la 64,34 $ pe baril.

Motivul: Reducerea RMO din China

În spatele acestor mișcări, consideră Bloomberg stă stimulul economic aplicat de autoritățile chineze, care au decis reducerea rezervelor minime obligatorii (RMO) cu un punct procentual, până la 18,5%, nivel oricum extrem de ridicat la nivel global. Decizia guvernanților chinezi ar putea stimula creditarea cu 1,2 trilioane de yuani (194 miliarde de dolari).

Scădere a producției în SUA

O altă cauză invocată pentru aprecierea petrolului este reducerea activității de forare din SUA, în scădere cu 53% fașă de nivelul înregistrat în decembrie 2014.

Producția SUA a scăzut la 9,38 milioane de barili pe zi față de cantitatea înregistrată pe 10 aprilie. Cu toate acestea, depozitele de petrol ale SUA s-au majorat cu 438,7 milioane de barili, cel mai înalt nivel din anii ’30 ai secolului trecut.

Contractele pe termen lung (2016,2017) se ieftinesc

Cu toate acestea, perspectiva inundării pieței globale cu 500,000 până la un milion de barili pe zi de petrol iranian în 2016 sau 2017 îngrijorează piața, susține Reuters. Chiar dacă contractele futures pe termen scurt (2015 și prima jumătate a lui 2016) se apreciază, cele pe termen lung (a doua jumătate a lui 2016 și 2017) se află la un nivel inferior celui înregistrat la finalul lui 2014.

Anunțul semnării acordului nuclear cu Iranul a condus la o scădere cu 5% a țițeiului Brent pe piețele internaționale, ca urmare a inevitabilei ridicări a sancțiunilor impuse de Occident statului asiatic, care și-a redus, în urma acestora, exporturile de petrol cu 50%.

Imediat ce ieri seară a publicată informația privind semnarea acordului, Brent-ul (etalonul pe piața globală)a coborât undeva în apropierea nivelului de 54 dolari pe baril, în timp ce West Texas Intermediate (WTI - etalonul pe piața americană) s-a situat în apropierea cifrei de 48 de dolari pe baril. Între timp, atât Brent-ul, cât și WTI, au câștigat mai mult de un dolar pe baril, în prezent (ora 12Ș45 - ora României) Brent-ul tranzacționându-se la 55,21 dolari pe baril, iar WTI, la 49,53 dolari pe baril.

Motivul acestei reveniri timide: ridicarea sancțiunilor impuse Iranului nu este încă sigură (e condiționată de atingerea unor ținte și finalizarea acordului până pe 30 iunie) și nu face inevitabilă, cel puțin pe termen scurt, majorarea ofertei de petrol la nivel global.

800.000 de barili suplimentari pe zi

“In esență, curând va fi mai mult petrol pe piețele internaționale. Însă sancțiunile vor fi ridicate numai după ce este primit ok-ul Agenției Internaționale pentru Energie, acord ce ar putea veni în cea de-a doua jumătate a anului”, susține Giovanni Staunovo, analist la UBS, citat de Bloomberg.

Takayuki Nogami, senior economist la Japan Oil, Gas and Metals National Corp., este mai sceptic: “Este o opinie vast împărtășită că producția de petrol a Iranului nu va crește pe termen scurt. Acordul a fost deja facturat în prețul petrolului”

“Dacă Iranul va reintra pe piață, am putea să nu mai asistăm la o revenire a prețului petrolului în a doua jumătate a anului. Însă ridicarea sancțiunilor și, implicit, revenirea Iranului pe piața globală, va fi un proces gradual”, crede Mike Wittner, de la Societe Generale SA din New York

Iranul și-ar putea majora producția cu 800.000 de barili pe zi, până la capacitatea maximă de 3,6 milioane de barili pe zi în următoarele trei luni ridicării embargoului, susține Agenția Internațională pentru Energie, ca urmare a faptului că este cea de-a patra țară din lume în funcție de nivelul rezervelor de petrol. 

Sancțiunile impuse de Occident au redus cu 50% exportul de petrol al Iranului, până la un milion de barili pe zi în 2013. Potrivit The Wall Street Journal, în 2014, acesta s-a majorat până la aproximativ 1,27 milioane de barili pe zi.

Execuția bugetară, marcată de o reducere a veniturilor din colectarea de taxe și impozite, pare a fi inaugurat o nouă politică de transferare integrală a profiturilor companiilor cu capital majoritar de stat către bugetul public.

Ultimul exemplu: cel al Conpet SA, societatea care deține monopolul transportului de țiței, gazolină, etan și condensat prin conducte și cu vagoane cisternă pe calea ferată în România.

Conducerea Conpet propune acordarea unui dividend de 5,9409792 lei pe acțiune, totalul dividendelor distribuite urmând a se ridica la 51,43 de milioane de lei, echivalentul a 101,84% din profitul net (de 50,5 milioane) prezentat în raportul preliminar pe 2014 de companie.

După modelul Romgaz, Conpet SA ar putea sugera ca profitul distribuit acționarilor este mai mare decât profitul net înregistrat ca urmare a unui profit raportat din anii precedenți. Numai că și în anii precedenți Conpet a distribuit cu dărnicie dividende. În 2013, de exemplu, valoarea totală a acestora a fost de 29,5 milioane de lei, adică aproximativ 95% din profitul net (de 31,3 milioane lei) raportat.

Statul român este principalul acționar al Conpet (cu 58,71%), diferite alte persoane juridice deținând 33,73%, iar alte persoane fizice, 7,55%. {jathumbnailoff}

Benzina din stațiile Petrom s-a ieftinit noaptea trecuta cu 5 bani pe litru. Prin urmare, un litru de benzină a devenit iarăși mai ieftin decât unul de motorină, după ce, pentru câteva zile, situația se inversase.

Astfel, la stația Petrom de pe Șoseaua Mihai Bravu 321, un litru de benzină standard 95 se comercializa în această dimineață cu 5,49 lei, iar unul de motorină standard cu 5,53 lei.

Un ecart similar era înregistrat și la una dintre cele mai ieftine benzinării Petrom din București, cea de pe Șoseaua Alexandriei, unde benzina costa 5,46 lei/l, iar motorina 5,5 lei/l.

La stația de pe Șoseaua Giurgiului însa, diferența de preț între benzină și motorină este mult mai mică, de doar 1 ban-litru, prețul benzinei fiind de 5,48 lei, iar cel al motorinei, 5,49 lei.

Ecartul de preț s-a redus semnificativ față de noiembrie 2014, când litrul de motorină costa şi cu 20 de bani mai mult decât cel de benzină.

Ieftinire mai accelerată a motorinei pe piețele internaționale

Pe termen lung, explicațiile reducerii diferențelor de preț dintre benzină şi motorină țin atât de structura pieței interne (raportul dintre cererea de motorină și cea de benzină, structura producției rafinăriilor autohtone, importul de motorină etc), cursul de schimb leu/dolar, accize, cât și de situația de pe piețele internaționale.

În contextul actual însă, principalele variabile responsabile cu evoluția prețurilor la benzină, respectiv motorină, sunt cotațiile celor două tipuri de carburanți, cotații incluse în formulele după care principalii actori de pe piața internă calculează prețurile.

La începutul lunii decembrie, cotațiile celor doi combustibili erau aproximativ aceleași, 600 $/tonă.

Însă chiar și dacă prețurile internaționale ale celor doi combustibili ar fi identice, în România motorina ar fi mai scumpă decât benzina, în principal ca urmare a accizelor mai mare impuse de statul român pe motorină.

De la începutul anului, în urma scăderii prețului internațional al petrolului, motorina s-a ieftinit la nivel internațional cu 14%, în timp ce benzina cu numai 3%, iar prețurile la pompă ale celor două tipuri de carburanți au ajuns să fie egale, chiar dacă temporar.

Comercianții și-au redus marjele

În condițiile în care prețul țițeiului a revenit pe un trend descendent de săptămâna trecută, apropiindu-se de minimele înregistrate la începutul lui ianuarie (sub 45 USD/bbl pentru țițeiul WTI), au apărut deja voci în România care se întreabă de ce nu asistăm la o evoluție similară a prețurilor la pompă.

În prezent, prețul benzinei se situează cam la același nivel cu cel de la începutul lunii decembrie, de 5,45 lei/l, iar motorina s-a ieftinit cu doar 2,5%. În această perioadă nu au existat majorări de taxe care să compenseze o eventuală reducere a prețurilor.

Explicația acestei situații nu ține de "lăcomia" companiilor din domeniu, ci de deprecierea considerabilă a leului în raport cu dolarul, cu peste 13,9% (de la începutul anului și până acum).

Depreciere considerabilă a leului în raport cu dolarul

Care este însă impactul fluctuaților de curs în preț? În cazul benzinei, prețul la pompă a crescut cu circa 6,7% în această perioadă. Însă, pentru a vedea care este impactul cotațiilor internaționale şi al cursului valutar, este mai relevant să analizăm evoluția prețurilor carburanților, fără taxe, convertite în dolari.

Acesta s-a menținut stabil (-0,5%) de la începtul anului, în jurul valorii de 55 centi, în condițiile în care cotațiile internaționale s-au majorat cu aproape 18%.

În cazul motorinei, prețul la pompă era, la începutul lui ianuarie, de circa 5,3 lei, iar în prezent este cu 3,02% mai mare. Prețul la pompă, exprimat în USD şi excluzând taxele se ridica la 0,64 USD la începutului anului, scăzând la cca 59 de cenți în prezent (-7,4%). În această perioadă, cotațiile internaționale ale motorinei s-au majorat cu circa 2%. {jathumbnailoff}

OMV Petrom a ieftinit începând cu noaptea trecută motorina cu 4 bani pe litru, ca urmare a evoluției prețului internațional al petrolului Brent, care a ajuns în apropierea nivelului minim înregistrat în luna ianuarie (53,59 $/baril).

Astfel, la stația din bdul Mihai Bravu nr. 321, după ieftinirea de azi noapte, un litru de motorină standard a devenit mai ieftin decât unul de benzină Euro'95, cele două tipuri de carburanți costând 5,53, respectiv 5,54 lei.

Motorina a devenit mai ieftină decât benzina și la cele mai ieftine benzinării Petrom din București. La stația Petrom de pe Șoseaua Alexandriei un litru de motorină se vindea astăzi cu 5,5 lei, în timp ce unul de benzină, cu 5,51 lei. La stația de pe Șoseaua Giurgiului, ecartul dintre cele două prețuri era și mai mare, benzina tranzacționându-se cu 5,53 lei/l, în timp ce motorina, cu 5,49 lei/l.

Ieftinirea prețului internațional al petrolului din ultimele săptămâni a avut un efect limitat asupra evoluției prețului combustibililor din România ca urmare a aprecierii dolarului în raport cu moneda națională, care a câștigat de la începutul anului numai puțin de 13,9%, de la 3,6885 pe 1 ianuarie la 4,2012 lei pentru un dolar pe 17 martie. {jathumbnailoff}

Evoluția cursului leu/dolar de la începutul anului

 Guvernul intenționează, potrivit proiectului de modificare a codului fiscal postat pe site-ul Ministerului de finanțe, să elimine impozitul pe țițeiul din producția internă și la acizarea produselor care se regăsesc la Capitolul II „Alte produse accizabile” de la Titlul VII, respectiv cafea, bijuterii, arme de vânătoare, muniția aferentă, vehicule cu o capacitate a motorului mai mare de 3000 cc, iahturi, motoare de barcă.

În prezent, Codul fiscal prevede ca pentru ţiţeiul din producţia internă, operatorii economici autorizaţi datorează bugetului de stat impozit în momentul livrării. Impozitul datorat pentru ţiţei este de 18,95 lei/tonă.

"Principalul motiv este acela că încasările din impozitarea acestor produse (țițeiul din producția internă, cafea, bijuterii, arme de vânătoare, muniția aferentă, vehicule cu o capacitate a motorului mai mare de 3000 cc, iahturi, motoare de barcă - n.red.) sunt nesemnificative, fiind o discrepanță între venituri și costurile de conformare din partea operatorilor economici, respectiv cheltuielile de administrare ale autorităților", se precizează în expunerea de motive a actului normativ.

Eliminarea din sfera de impozitare a accizelor a țițeiului din producția internă și a altor produse (bijuterii, arme, cafea, ș.a) va conduce la diminuarea cheltuielilor de conformare din partea operatorilor economici și la micșorarea prețurilor acestor produse, cu efecte pozitive asupra eficienței activității acestor operatori economici, suține guvernul.

Potrivit proiectului de cod fiscal, impactul micșorării accizelor (tuturor, nu numai al celor pe benzină și motorină) va fi unul negativ în perioada 2016-2018, de aproximativ 3 mld de lei pe an.

 Petrolul își continuă evoluția volatilă pe piețele internaționale. După ce în urmă cu două zile se depreciase considerabil, în urma unei perioade de 4 zile în care câștigase peste 25%, ieri, țițeiul a câștigat alți 3 $ pe baril.

Deși debutul ședinței a fost unul negativ, cu deprecieri, West Texas Intermediate (WTI) a încheiat ziua de ieri la un nivel de 50,48 $/baril, iar Brent-ul la unul de 56,57 $/baril.

Iar tendința pare a continua și în această dimineață, WTI apreciindu-se la ora 11:40 (ora României) cu 1,48 $ sau 2,93%, până la 51,96 $/baril, iar Brent-ul cu 1,43 $ sau 2,53%, până la un nivel de 58 $/baril.

Foarte probabil, petrolul va încheia cea de-a doua săptămână consecutivă de apreciere din acest an, după aproape 6 luni de depreciere constantă.

Dacă petrolul ar rămâne la cotațiile prezente până la finalul ședințelor de tranzacționare de la New York și Londra, aceasta ar fi, potrivit Bloomberg, săptămâna cu cea mai mare creștere procentuală a cotațiilor din ultimii 4 ani, mai exact din februarie 2011.

Factori care ar putea duce la scăderea prețului petrolului:

1. există în continuare un dezechilibru între producția de petrol și cerere
2. ca urmare a specificului pieței, care îngreunează adaptarea rapidă a producției la cerere, dezechilibrul va persista și în următoarele 6 luni
3. niciun actor important (Arabia Saudită, Rusia sau SUA) nu pare a fi dispus să-și reducă producția
4. Fondurile speculative au câștigat și au de gând să câștige în continuare bani buni de pe urma volatilității din piață

5. Stocurile de petrol din SUA și nu numai, se află la niveluri record

Factori care ar putea conduce la creșterea prețului petrolului:

1. Pe termen mediu și lung, producția se va adapta la noul nivel al cererii, prin eliminarea producătorilor cu costul marginal de producție cel mai ridicat
2. Petrolul ieftin stimulează creșterea economică la nivel global, care va conduce la o majorare a cererii de petrol și la o viitoare presiune de echilibrare a pieței din partea componentei de cerere
3. Producătorii de petrol de șist din SUA sunt mult mai avansați tehnologic și pot stopa (temporar) mult mai rapid producția. Însă o și pot reporni la fel de rapid, în momentul în care nivelul prețurilor le acoperă costurile de producție, ceea ce face ca revenirea la niveluri de 100 $/baril să fie una de durată
4. Scăderea activității de forare din SUA, care a ajuns la minimul ultimilor 3 ani
5. Rezultatele financiare dezastruoase ale giganților petrolieri, care vor conduce la o diminuare considerabilă a investițiilor în noi zăcăminte
6. Și în cazul ultimei deprecieri similare a petrolului, cea din 2008, care s-a întins pe jumătate de an și a început tot în vară, a avut loc o apreciere de peste 20% la finalul lunii septembrie, după care a revenit pe un trend descendent în luna noiembrie, pentru ca din decembrie să fie declanșat procesul de apreciere constantă a prețului

Petrolul a revenit ieri pe un trend negativ după o apreciere spectaculoasă de peste 25% în patru zile, confirmând faptul că piața petrolului este extrem de volatilă în prezent..

Potrivit Bloomberg, indexul CBOE Crude Oil Volatility, care măsoară fluctuațiile de prețuri, a a ajuns la maximul ultimilor cinci ani, închizând ziua de miercuri la un nivel de 62,73, cel mai înalt nivel înregistrat din aprilie 2009.

“Există un conflict între anticipațiile privind nivelul la care s-ar putea situa petrolul în viitor, din punct de vedere al fundamentelor, și ceea ce se întâmplă acum pe teren", susține Daniel Hynes, de la Australia & New Zealand Banking Group Ltd. “De aceea rezultă un efect de fierăstrău pe prețuri în acest moment. E ceva cu care ar trebui să ne obișnuim, cel puțin în vitorul apropiat", crede acesta.

Miercuri, țițeiul West Texas Intermediate a pierdut numai puțin de 4,60 $, încheind ziua la un nivel de 48,45 dolari pe baril.

Tendința de depreciere a continuat și în această dimineață (ora 10:20, ora României), tendința de depreciere a continuat, WTI pierzând alți 0,22 dolari sau 0,53%, iar Brent-ul 0,36 dolari sau 0,67%. La acea oră, WTI se tranzacționa la un nivel de 48,2 $/baril, iar Brent-ul la unul de 52,8 $/baril.

Factori care ar putea duce la scăderea prețului petrolului:

1. există în continuare un dezechilibru între producția de petrol și cerere
2. ca urmare a specificului pieței, care îngreunează adaptarea rapidă a producției la cerere, dezechilibrul va persista și în următoarele 6 luni
3. niciun actor important (Arabia Saudită, Rusia sau SUA) nu pare a fi dispus să-și reducă producția
4. Fondurile speculative au câștigat și au de gând să câștige în continuare bani buni de pe urma volatilității din piață

5. Stocurile de petrol din SUA și nu numai, se află la niveluri record

Factori care ar putea conduce la creșterea prețului petrolului:

1. Pe termen mediu și lung, producția se va adapta la noul nivel al cererii, prin eliminarea producătorilor cu costul marginal de producție cel mai ridicat
2. Petrolul ieftin stimulează creșterea economică la nivel global, care va conduce la o majorare a cererii de petrol și la o viitoare presiune de echilibrare a pieței din partea componentei de cerere
3. Producătorii de petrol de șist din SUA sunt mult mai avansați tehnologic și pot stopa (temporar) mult mai rapid producția. Însă o și pot reporni la fel de rapid, în momentul în care nivelul prețurilor le acoperă costurile de producție, ceea ce face ca revenirea la niveluri de 100 $/baril să fie una de durată
4. Scăderea activității de forare din SUA, care a ajuns la minimul ultimilor 3 ani
5. Rezultatele financiare dezastruoase ale giganților petrolieri, care vor conduce la o diminuare considerabilă a investițiilor în noi zăcăminte

6. Și în cazul ultimei deprecieri similare a petrolului, cea din 2008, care s-a întins pe jumătate de an și a început tot în vară, a avut loc o apreciere de peste 20% la finalul lunii septembrie, după care a revenit pe un trend descendent în luna noiembrie, pentru ca din decembrie să fie declanșat procesul de apreciere constantă a prețului

În concluzie, conflictul la care se referea analistul citat de Bloomberg este cel dintre realitatea din piață și anticipațiile investitorilor pe termen mediu și lung

Petrolul și-a continuat evoluția pozitivă pentru cea de-a patra zi consecutivă, cea mai lungă perioadă de apreciere înregistrată din luna august a anului trecut. Astfel, în această dimineață West Texas Intermediate (WTI) depășise pragul de 51 $/baril, iar Brent-ul pe cel de 56 $/baril.

Evoluția este cu atât mai importantă cu cât datele privind ecartul dintre producție și cerere, dar și știrile referitoare la greva declanșată în SUA de sindicatul angajaților din rafinării, nu erau favorabile unei evoluții pozitive a petrolului.

După ce ieri dimineață, prețul țițeiului a suferit ca urmare a anunțului grevei din rafinăriile americane, până la finalul zilei el și-a revenit și a încheiat ziua pe un trend pozitiv: WTI (+ 1,33$ sau 2,89%) la un nivel de 49,57 $/baril, Brent-ul (+ 1,76 $ sau 3,3%) la un nivel de 54,75 $.

Până astăzi la ora 11:35 (ora României), WTI câștigase alți 1,59 $ sau 3,22%, ajungând la 51,17 $/ baril, iar Brent-ul 1,97$ sau 3,59%, fiind tranzacționat la 56,72 $/ baril.

Aprecierea din ultimele 3 zile (exceptând-o pe cea de azi) este cea mai considerabilă apreciere procentuală a Brent-ului înregistrată în ultimii 5 ani, din aprilie 2009.

Analiștii anticipează o adaptare mult mai rapidă a producției SUA la cererea globală

Explicația acestor mișcări: temerea că actualul nivel al prețurilor va conduce la reducere a producției nu numai pe termen mediu și lung, ci chiar și pe termen scurt.

Rapoartele și datele publicate în ultima săptămână, care arată o reducere considerabilă a activităților de forare în SUA, sugerează o adaptare mai rapidă decât se aștepta a ofertei la cerere, susține banca de investiții în energie Tudor, Pickering, Holt & Co., citată de The Wall Street Journal. Potrivit analiștilor băncii, pare "din ce în ce mai plauzibil" ca activitatea de forare din SUA să scadă cu 40% în a doua jumătate a acestui an, ceea ce ar implica o reducere a producției cu 600.000 de barili pe zi în 2016 față de nivelul care va fi înregistrat în 2015.

Potrivit lui Gordon Kwan, șef al departamentului de cercetare al pieței petrolului la Nomura, deja a informat clienții băncii că actuala tendință de reducere a activității de forare ar trebui să susțină o revenire a prețului petrolului până la finalul anului. O reducere cu 15-20% a producției din SUA ar elimina actuala supraproducție de aproximativ 2 milioane de barili pe zi înregistrată la nivel global.

Prețul internațional al petrolului a revenit pe o pantă negativă în această dimineață, după ce vineri a înregistrat cea mai spectaculoasă apreciere zilnică din ultimii șase, din aprilie 2009 mai exact.

Motivul deprecierii de astăzi: grava declanșată la nouă rafinării de Sindicatul United Steelworkers (USW), care reprezintă angajații din peste 200 de rafinării, terminale petroliere și fabrici producătoare conducte și produse chimice. Acesta este cel mai amplu conflict de muncă din ultimii 35 de ani din SUA.

La ora 11:41 (ora României), țițeiul West Texas Intermediate (WTI), etalon pe piața americană, pierduse 2,29% sau 1,10 $, fiind cotat la 47,14 $/baril. Brent-ul, etalon pe piața europeană, pe coasta de est a SUA și în Orientul Mijlociu, scăzuse și el cu 1,87% sau 0,99 $, fiind cotat la 52 $/baril.

Prețul petrolului afectează activitatea de explorare

Vineri, petrolul s-a apreciat cu peste 8% ca urmare a încetinirii procesului de explorare în SUA. Potrivit companiei de servicii petroliere Baker Hughes, citată de Wall Street Journal, în numai ultima săptămână s-au săpat cu 7% mai puține puțuri decât în săptămâna anterioară, ceea ce a făcut ca numărul acestora să se situeze la minimul ultimilor 3 ani, 1.223.

Astfel, WTI a câștigat nu mai puțin de 3,71 $ sau 8,3%, ajungând la 48,24 $/baril la închiderea de vineri a New York Mercantile Exchange. Aceasta este cea mai spectaculoasă apreciere zilnică a WTI din ultimii doi ani și jumătate, din iunie 2012. Și Brent-ul s-a apreciat vineri cu 3,86 $, sau 7,9%, încheind ziua la 52,99 $/baril, cea mai mare apreciere zilnică din ultimii 6 ani, din aprilie 2009.

Ultima grevă din rafinăriile americane a avut loc în 1980

Protestul United Steelworkers a fost declanșat după ce sindicatul nu a reușit să ajungă la un acord cu patronatele pentru prelungirea contractului de muncă, susține Mediafax, care citează Bloomberg.

Sindicatul a respins cinci oferte de contract făcute de Royal Dutch Shell în numele companiilor petroliere, de la începerea negocierilor, pe 21 ianuarie.

United Steelworkers nu a mai declanșat o grevă la nivel național din 1980, când protestul a durat trei luni.

O grevă a tuturor membrilor USW ar putea întrerupe 64% din producția de carburanți din Statele Unite.

Shell și reprezentanții sindicatului au început negocierile pe fondul celei mai mari scăderi a prețurilor petrolului de după 2008.

"Shell a refuzat să ne prezinte o contraofertă și a părăsit masa negocierilor. Nu am avut altă soluție decât să anunțăm greva", a declarat președintele USW, Leo Gerard.

Ray Fisher, un purtător de cuvânt al Shell, a afirmat într-un comunicat că grupul rămâne dedicat rezolvării diferendelor cu USW și speră că discuțiile vor fi reluate cât mai curând.

Majorări salariale în plină criză a petrolului

USW a cerut angajatorilor, între care Exxon Mobil și Chevron, majorări substanțiale ale salariilor, reguli mai stricte pentru prevenirea oboselii personalului și măsuri de păstrare a muncitorilor membri de sindicat, în locul angajării de personal extern, cu contract.

Rafinăriile afectate de grevă, din California, Washington, Kentucky și Texas, aparțin companiilor Tesoro, Marathon Petroleum, Shell și LyondellBasell Industries.

Persoane aproapiate situației au precizat că și alte rafinării sunt pe cale să se alăture protestului.

Acțiunile companiilor de rafinare membre ale indicelui Standard&Poor’s 500 și-au dublat valoarea din 2012, ultima oară când a fost negociat un acord cu sindicatul.

Marathon și Tesoro au intrat în 2012 între cele mai performante 10 acțiuni ale S&P 500.

Producătorii de carburanți din SUA au profitat de dezvoltarea puternică a activităților de producție de petrol din țară, susținută de exploatarea zăcămintelor de șist. Creșterea producției a contribuit la scăderea prețului petrolului american cu 55% din iunie 2014.

Acordul de muncă între sindicat și patronate se referă la salarii, beneficii, sănătate și siguranță.

Producția de hidrocarburi OMV Petrom a crescut ușor în trimestrul al patrulea al anului trecut, la 182 mii de barili echivalent petrol pe zi, creștere înregistrată atât față de trimestrul al treilea, cât și față de perioada similară a lui 2013, în pofida evoluției negative a prețului petrolului pe piețele internaționale.

Față de trimestrul al treilea al lui 2014, producția de hidrocarburi a OMV Petrom a crescut, potrivit unui raport interimar publicat de principalul acționar, OMV, cu 4 mii de barili echivalent petrol pe zi.

Raportat la trimestrul al patrulea al lui 2013, OMV Petrom și-a majorat producția de hidrocarburi cu o mie de barili echivalent petrol pe zi.

Producția OMV Petrom reprezintă aproximativ 57,2% din producția totală a grupului OMV (318 mii de barili pe zi în T4 2014), aflată și ea în creștere cu 7 mii de barili pe zi față de trimestrul al treilea al anului trecut și cu 41 de mii de barili pe zi față de trimestrul al patrulea al anului 2013.

Potrivit raportului interimar al OMV, 80% din producția actuală a grupului rămâne într-un teritoriu pozitiv chiar și în condițile unui preț internațional al petrolului de 50 de dolari pe baril, în pofida majorării costurilor de producție, compensate de reducerea cu 60 de milioane euro a cheltuielilor de explorare.

Potrivit OMV, "declinul considerabil al prețului petrolului a afectat negativ rezultatele financiare trimestriale, compensat parțial de evoluția cursului de schimb euro/dolar".

Grupul austriac OMV, compania-mamă a OMV Petrom, intenționează să-și reducă cheltuielile anuale de capital cu 20 până la 35%, de la o proiecție medie anterioară, pentru intervalul 2014 – 2016, de 3,9 miliarde euro pe an la una de 2,5-3 miliarde euro pentru perioada 2015-2017, ca urmare a prăbușirii prețurilor la țiței pe plan mondial și a incertitudinilor cu care se confruntă austriecii în privința nivelului producției de hidrocarburi din Libia.

Piața petrolului este una ciclică și volatilă, în special ca urmare a dificultății cu care oferta se adaptează la cerere. De aceea, o perioadă cu un preț de 50 de dolari pe baril este urmată pe termen mediu de 3-5 ani de una cu un preț de 150 de dolari pe baril.

Primul oficial care avertizează în prezent asupra acestei posibilități este secretarul general al OPEC, Abdullah al-Badri, care a declarat că este posibil chiar și un preț de 200 de dolari pe baril, în absența investițiilor în noi zăcăminte.

"Dacă nu se va investi în sectorul de petrol și gaze veți vedea prețuri mai mari de 200 de dolari pe baril", a declarat ieri secretarul general al OPEC, fără a oferi însă un orizont de timp.

Explicația volatilității și ciclicității pieței petrolului ține de procesul greoi de adaptare a producției la cerere. Piața țițeiului are specificul ei, fiecare zăcământ necesitând investiții fixe inițiale ridicate. De aceea, indiferent de cât de mic este prețul petrolului, nu este rentabil să închizi un zăcământ (și să mai suporți în plus și costurile de ecologizare impuse de state), chiar dacă costul marginal de producție al acestuia este unul mai ridicat decât prețul obținut, pentru simplul motiv că investiția fixă inițială e efectuată deja. Cu alte cuvinte, companiile operează în prezent și puțuri cu costuri mai mari de producție decât prețul de piață al țițeiului produs pentru a-și diminua pierderile. Și le vor opera până la epuizare, o perioadă de timp care se poate întinde pe 3-5 ani. Iar în această perioadă cu prețuri scăzute la petrol, companiile n-au nici o motivație să investească în noi explorări și exploatări, ci cel mult să le conserve pe cele deja existente.

IEA: scăderea prețului petrolului descurajează investițiile în toate tipurile de energie

De altfel, și Agenția Internațională pentru Energie (IEA) a avertizat pe 21 ianuarie că scăderea prețului petrolului ar putea descuraja investițiile în toate tipurile de energie.

"Secretarul general al OPEC și-a exprimat o îngrijorare legitimă, potrivit căreia actualele investiții în scădere ne-ar putea pune ăîn viitor în situația de a extrege mult mai puțin petrol", susține Ole Hansen Sloth, analist la Saxo Bank citat de Bloomberg. Potrivit analistului Saxo Bank, probabil că nu se va ajunge la prețuri de 200 de dolari pe baril pentru că "o revenire a petrolului la un nivel de peste 100 dolari va determina o intensificare a forării de petrol de șist, producătorii din acest domeniu putând acționa relativ rapid la creșterea prețurilor."

Surplus de 1,5 milioane de barili pe zi pe piața petrolului

"Cred că revenirea petrolului din această dimineață este legată de comentariile lui El-Badri, în special cele referitoare la posibilitatea ca barilul să atingă 200 de dolari și cele care arată disponibilitatea cartelului de a discuta cu statele producătoare non-OPEC în vederea echilibrării pieței", susține Giovanni Staunovo, analist la UBS Group AG din Zurich".

În prezent, există un surpuls de aproximativ 1,5 milioane de barili pe zi pe piața petrolului, iar OPEC este deschisă la o întâlnire cu statele din afara cartelului pentru a aborda această problemă, a spus El-Badri. În opinia sa, piața s-ar putea echilibra mai degrabă printr-o reducere a ofertei, decât printr-o majorare a cererii.

Investiții în scădere cu 15%

Investițiile în producția de petrol vor scădea cu 100 miliarde de dolari, sau 15 la suta, în acest an, comparativ cu 2014, a declarat pe 21 ianuarie la Forumul de la Davos, Fatih Birol , economist-șef la AIE, ceea ce face ca actualul preț de 45-50 de dolari pe baril să fie un fenomen temporar.

Producția de petrol a SUA a crescut la 9,19 milioane de barili pe zi, pe 9 ianuarie, cel mai rapid ritm de creștere din ultimele trei decenii, ca urmare a boom-ului cauzat de evoluția tehnologiei forării orizontale și a fracturării hjidraulice.

Pe măsură ce prețurile au scăzut însă, numărul de platforme care operează în SUA a fost redus la minimul ultimilor doi ani.

"Prețul curent nu poate susține producția în statele non-OPEC la nivelul din ultimul an", afirmă Robert Campbell, director de cercetare produse petroliere la Energy Aspects Ltd., cu sediul la Londra Ltd. "Nu este vorba doar de producția de petrol de șist din SUA, ci și de producția de petrol din Marea Nordului, din Rusia etc", cu costuri de producție marginale ridicate, a adăugat acesta.

Prețul internațional al petrolului s-a stabilizat în această noapte în urma declarațiilor secretarului general al cartelului statelor exportatoare de țiței, OPEC, Abdullah al-Badri, potrivit căruia petrolul a atins pragul minim până la care putea coborî.

În plus, a avertizat al-Badri, pe termen mediu, barilul de petrol ar putea ajunge la 200 de dolari, dacă industria va stopa investițiile în domeniu, așa cum pare a se întâmpla în prezent.

"Piața petrolului continuă să se consolideze pe termen scurt", susțin analiștii ANZ, citați de Reuters, adăugând că intervalul de 48-50 dolari în care s-a tranzacționat Brent-ul săptămâna trecută arată un trend.

"Secretarul general OPEC a comentat ieri că prețurile ar fi atins un prag minim, însă nu există semne că producătorii OPEC ar fi dispuși la discuții referitoare la reducerea producției până la jumătatea anului", susțin analiștii ANZ.

Brentul cu livrare în luna martie, etalon în Europa, coasta de est a SUA și Orientul Mijlociu, s-a apreciat în această noapte cu 17 cenți, ajungând la 48,33 la ora 6 (ira României), după ce ieri a închis ziua cu o pierdere de 1,3%.

West Texas Intermediate (WTI) cu livrare în luna martie a crescut la rândul său cu 11cenți la 45.26 dolari pe baril, după scăderea la 44,35 dolari, minimul sesiunii de ieri și un nivel apropiat de minimul înregistrat în ultimii șase ani.

Potrivit traderilor, volumele tranzacționate marți vor fi mai reduse în urma viscolului ce urmează a petrurba transportul în New York.

Deficit pe partea de ofertă în a doua jumătate a anului?

Prețurile la petrol au pierdut aproape 60 la suta din valoare de la nivelul maxim al anului înregistrat în luna iunie 2014, ca urmare a ecartului dintre cerere și ofertă cauzat de boom-ul petrolului de șist din SUA și decizia OPEC de a nu-și reduce producția.

De altfel, Standard Chartered susține că ceilalți producîtori au început să simtă pe pielea lor efectele deciziei OPEC de a menține ridicat nivelul producției.

"Producția non-OPEC este extrem de afectată și ne așteptăm ca pe piața petrolului să se înregistreze un deficit pe partea de ofertă începând cu a doua jumătate a anului", susține banca de investiții americană.

Venezuela este țara în care șoferi pot cumpăra practic benzină gratis, cu un dolar aceștia putând achiziționa nu mai puțin de 2.000 de l de benzină!

Un litru de benzină costă în Venezuela 0,05 cenți (0,0005 $), cu un dolar un șofer putând parcurge coasta caraibiană a Venezuelei, lungă de 1.740 mile, cu un Chevrolet Silverado de 6 ori.

Raportat la prețul din România, cu cei 4,95 lei cât plătește un român pe un litru de benzină, în Venezuela acesta ar putea achiziționa 2.500 de litri de benzină.

Explicația prețului redus al benzinei din Venezuela are două componente, una politică și una economică. Au trecut numai puțin de două decenii și jumătate de când guvernul venezuelean nu a mai majorat prețul controlat de la nivel central al carburanților de teama protestelor pe care o astfel de decizie le-ar putea declanșa. De altfel, ultima majorare, cea din 1989 a fost însoțită de ample mișcări de stradă.

Paradoxal, Venezuela, statul cu cele mai mari rezerve de petrol, este nevoit să importe benzină. Un economist venezuelean, citat de Wall Street Journal, estimează că statul sud-american a cheltuit numai puțin de 7,2 miliarde de dolari pe importul de combustibili în 2012. Potrivit datelor oficiale, SUA a exportat în Venezuela numai puțin de 197.000 de barili pe zi de benzină și alte produse rafinate în decembrie 2012.

Agenția Internațională a Energiei (IEA) a calculat costurile aduse de subvenționarea produselor petroliere economiei Venezuelei, prin raportarea prețurilor actuale la cele care ar fi fost în cazul în care prețurile n-ar fi fost controlate politic. A rezultat o sumă considerabilă: de 27 miliarde de dolari în 2011, echivalentă a 8,6% din PIB-ul Venezuelei. În comparație, Venezuela, cheltuiește cu sănătatea 3,25% din PIB și cu educația 5,1% din PIB. Reducerea producției, cea a capacității de rafinare, majorarea consumului intern și micșorarea exporturilor - toate acestea sunt rezultatul subvenționării combustibililor pe plan intern, ceea ce face ca paradoxal, deși este unul dintre cei mai mari exportatori de petrol, statul venezuelelean să fie lovit o lipsă acută de lichidități.

Elementul economic ține de evoluția prețului petrolului din ultima jumătate de ani. Bugetul Venezuelei fiind unul construit pe veniturile din exportul țițeiului, moneda națională a suferit o depreciere considerabilă în această perioadă în raport cu dolarul.

Așa se face că, potrivit Bloomberg, populistul președinte al Venezuelei, Nicolas Maduro, a informat Parlamentul că ia în calcul majorarea prețului carburanților pentru prima dată în ultimii 25 de ani

În urma prăbușirii prețului internațioanl al petrolului și a deprecierii masive a monedei naționale, Venezuela este practic "în faliment" și nu-și mai permite subvenționarea carburanților pentru populație, susține Siobhan Morden, de la Jefferies LLC, citat de Bloomberg.

Prăbușirea prețului internațional al petrolului nu are numai efecte pozitive, reducerea prețului carburanților la pompă sau impulsionarea creșterii economice, ci și negative, mai ales asupra companiilor din domeniu.

Investițiile au de suferit, iar blocarea activității îi afectează în primul rând pe furnizorii de servicii petroliere, care ar putea să se confrunte atât cu o penurie de comenzi, cât și cu probleme de cash-flow.

Cel mai mare de furnizor de servicii de prospecțiuni de pe piața autohtonă, Prospecțiuni, tocmai a decis, la ultima Adunare Generală a Acționarilor, contractarea unui credit de la Eximbank în valoare de maxim 6,6 milioane de euro (30 mil de lei) pe o perioadă maximă de 12 luni, pentru "acoperirea nevoilor temporare de numerar: plata furnizori materii prime, materiale, combustibili, salarii, etc, în legatură cu activitatea curenta a companiei."

Inițial, ca urmare a unei erori materiale, fusese anunțată contractarea unui credit de maxim 13,5 milioane de lei (3 mil de euro).

Potrivit unui comunicat al companiei, pe data de 15 ianuarie, Adunarea Generală a Acționarilor a aprobat "contractarea de la EximBank a facilitatii de finantare de tip credit pe obiect (revolving) cu un plafon maximal in valoare de 30.000.000 lei, pe o perioada de 12 luni, cu posibilitatea prelungirii ulterioare, la solicitarea societatii.

Totodată, s-a aprobat constituirea garanțiilor colaterale aferente facilității de creditare, care constau în "cesiune de prin rang asupra încasărilor prezente și viitoare ce decurg din contractul încheiat de catre Prospectiuni S.A. cu SNGN Romgaz SA, înregistrat sub nr. 5893/11 .09.2014 (cu modificarile ulterioare) - servicii de achizitie și procesare seismica 3D" și "ipotecă mobiliara asupra conturilor curente prezente și viitoare deschise de Prospectiuni S.A. la EximBank".

Societatea Prospecțiuni S.A. se angajează să nu se divizeze, să nu fuzioneze și să nu decidă dizolvarea anticipată a societății pe toată durata valabilitații facilității de finanțare, fără acordul prealabil al EximBank.

Opinia cvasi-unanimă (cu excepția industriei, evident) despre scăderea prețului internațional al petrolului este că ea are efecte pozitive asupra economiei.

Prețurile mai reduse la carburanți reduc costurile de producție și transport, impulsionează creșterea economică, etc. Iar principalele beneficiare sunt statele importatoare nete, printre care și cele membre ale UE.

Numai că analiștii ignoră un aspect extrem de important, cel al securității aprovizionării cu energie. Potrivit profesorului Alan Riley, de la City Law School, City University din Londra, România este unul dintre producătorii de petrol și gaze naturlae care va suferi de pe urma scăderii prețurilor.

Motivul: România se confruntă cu reducere semnificativă a producției, ceea ce ar putea-o transforma într-o țară dependentă energetic de importurile de gaze până în 2020. Pentru a evita acest lucru, potrivit articolului profesorului britanic, publicat în Natural Gas Europe, România ar trebui să-și dezvolte pe deplin zăcămintele din Marea Neagră. Numai că tot scăderea prețului petrolului, care antrenează și reducerea prețului gazelor (și din simplul motiv că acestea sunt legate de cel al petrolului în principalele contracte semnate de Gazprom cu statele europene) va face extrem de dificilă găsirea de investitori dispuși să parieze pe producerea unor mărfuri cu prețuri în scădere.

Marea Nordului, Cipru și Grecia: zone care se confruntă cu probleme similare

Cu probleme similare se confruntă și Cipul și Grecia. Ciprul de confruntă deja și cu alte probleme, geopolitice, privind drepturile de exploatare a zăcămintelor offshore, acestea fiind dsputate cu Turcia. Dincolo de problemle geopolitice, scăderea prețurilor produselor energetice este de natură să îndepărteze investitorii din această zonă.

Însă de departe cea mai dificolă problemă cu care se confruntă Europa este aceea că principala zonă producătoare de petrol și gaze a continentului este offshore (cu costuri ridicate de producție) și cu o rată a declinului producției în declin: Marea Nordului.

Marea Nordului este în prezent o zonă cu zăcăminte mature, unde a devenit extrem de dificil din punct de vedere tehnic și extrem de scump să extragi hidrocarburile rămase, susține Alan Riley.

În opinia profesorului britanic, vor trebui introduse regismuri fiscale atractive pentru a încuraja investițiile necesare, ceea ce face în prezent, guvernul de la Londra, de exemplu. Dacă scăderea prețului este una temporară, cum a fost în 2009, situația nu ar fi atât de gravă, însă dacă acest trend persistă, majoritatea investițiilor în zonă vor fi anulate. Iar, odată anulate, e dificili ca ele să mai fie reluate. Capitalul va fi realocat, iar actuala infrastructură, dar și companile de servicii petroliere și de gaz, vor suferi.

Gazprom ar putea profita și majora cota de piață

Ca și cum acestea nu ar fi sufciente, prețul redus al petrolului va majora foarte probabil dependența UE de Gazprom. Chiar dacă gigantul rus suferă în prezent, crede Riley, faptul că prețul gazelor este legat de cel al petrolului în contractele semnate de Gazprom pe Bătrânul Continent, va ieftini artificial prețul acestora comparativ cu cele din producția internă a UE. Gazprom va folosi acest prilej pentru a-și majora cota de piață. Gazul rusesc nu numai că va fi mai competitiv ca cel european, ci va câștiga bătălia și cu potențialul Gaz Natural Lichefiat (LNG), care ar putut fi importat din SUA.

Pentru ca Gazprom să-și poată majora cota de piață este necesară, ce-i drept, reformarea lanțului de producție și distribuție al gigantului rus, în sensul reducerii costurilor și majorării producției pentru export. Profesorul britanic crede că una din cele mai ignorate problema în strategia energetică a UE pentru 2015 este aceea dacă Rusia este capabilă să-și reformeze piața internă pentru a-și putea maximiza profiturile și influența în UE.

Prețul țițeiului de referință pe piața americană, West Texas Intermediate, a scăzut sub nivelul de 45 dolari/baril pentru prima oară în ultimii cinci ani și jumătate, din cauza majorării stocurilor în Statele Unite, care contribuie la agravarea actualei crize de supraproducție de pe piețele mondiale, și a faptului că statele exportatoare de petrol, grupate în cadrul OPEC, nu dau nici un semn că ar intenționa să-și reducă producția, conservându-și cota de piață și mizând pe faptul că deprecierea țițeiului îi va afecta pe producătorii americani de petrol din șisturi bituminoase.

La 11.38 ora României, țițeiul West Texas Intermediate se tranzacționa la un preț de 44,47 dolari/baril, după ce coborâse anterior până la un minim de 44,24 dolari/baril.

Analiștii chestionați de Bloomberg estimează că stocurile de petrol ale SUA au crescut cu 1,75 milioane de barili săptămâna trecută.

Un alt element care a alimentat ieftinirea a fost declarația ministrului Energiei din Emiratele Arabe Unite, stat membru OPEC, potrivit căreia țara va continua să își extindă capacitatea de producție, în timp ce producătorii americani de petrol din zăcăminte de șist vor fi probabil primii care își vor reduce producția, ca urmare a scăderii prețurilor.

"Prețurile își continuă căderea liberă și nu prea e nimic de făcut pentru a le opri prăbușirea. Singurul factor care ar putea stabiliza piețele ar fi o reducere a producției de către statele OPEC", a susține firma de consultanță Energy Aspects din Londra, citată de Bloomberg.

Petrolul s-a depreciat cu 50% anul trecut, după ce producția de țiței a SUA a ajuns la cel mai înalt nivel din ultimele peste trei decenii, iar OPEC a decis să nu-și reducă producția, pentru a-și conserva cota de piață. Analiștii Goldman Sachs susțin că, pentru reechilibrarea pieței, este nevoie ca prețul țițeiului să scadă până la 40 dolari/baril.

Totodată, cotația contractelor futures cu livrare în februarie pentru țițeiul Brent, de referință la Londra, a scăzut până la 45,23 dolari/baril. La 11.38 ora României, țițeiul Brent se tranzacționa la un preț de 46,98 dolari/baril.

Producția de țiței a SUA a ajuns, în decembrie anul trecut, la 9,14 milioane de barili pe zi, reprezentând cel mai mare nivel consemnat vreodată de statisticile oficiale americane, care au debutat în ianuarie 1983. Avântul a fost determinat de inovațiile tehnologice reprezentate de fracturarea hidraulică și de forajul orizontal, care au permit accesul la zăcăminte situate în structuri geologice complicate și exploatarea comercială a acestora.

În China, al doilea cel mai mare consumator de țiței al lumii după SUA, importurile de petrol au atins un nou maxim în decembrie, crescând cu 19,5% față de luna precedentă, la 30,4 milioane tone metrice. În 2014, chinezii au importat 310 milioane tone metrice de țiței, în creștere cu 9,5% față de 2013.

Petrolul Brent, etalon pe piața europeană și pe mai mult de jumătate din piețele globale, a căzut în această dimineață pentru prima dată sub nivelul de 50 de dolari pe baril in ultimii 6 ani.

Ultima dată când Brent-ul era cotat sub 50 de dolari pe bariul se întâmpla în luna mai a anului 2009, când piețele de capital resimțeau din plin efectele crizei financiare care debutase în 2008.

La ora 10:27, ora României, un baril de petrol Brent era cotat la 49,82 de dolari, în scădere cu 2,51% față de nivelul de 51,1 dolari la care încheiase ziua de ieri.

Țițeiul West Texas Intermediate (WTI) a pierdut la rândul său 2,02%, tranzacționându-se la 46,96 $/baril, cu aproape un dolar sub nivelul de 47,93 la care era cotat la începutul ședinței de tranzacționare.

După scăderea de 48% de anul trecut, în prima săptămână a acestui an Brent-ul a pierdut numai puțin de 11 puncte procentuale.

Principala cauză a scăderii de azi a prețului petrolului este considerată știrea potrivit căreia stocurile de ţiţei ale SUA, cel mai mare consumator la nivel global, s-au majorat cu 700.000 de barili săptămâna trecută, potrivit unui sondaj Bloomberg News.

Nici China, cel de-al doilea mare consumator de țiței, nu va contribui în 2015 la o revenire a cererii pe această piață, potrivit unui raport Citigroup, ritmul de creștere al importurilor sale urmând a încetini în acest an.

Importurile de petrol nete ale Chinei vor crește probabil cu 3,3 la sută în acest an, comparativ cu 8,9 la sută în 2014.

Rubla, moneda națională a Rusiei, a fost principala victimă a continuării tendiței de depreciere a petrolului pe piețele internaționale, pierzând în această dimineață numai puțin de 4.5% în raport cu dolarul.

La ora 10, rubla se depreciase cu 4,5% față de dolar și cu 2,4% față de euro, ajungând la un curs de 58,52 de ruble pentru un dolar.

Petrolul și-a continuat în primele zile ale noului an tendința descendentă înregistrată în cea de-a doua parte a lui 2014, an în care Brent-ul s-a depreciat cu numai puțin de 48%. Barilul de petrol a scăzut pentru cea de-a treia zi consecutivă, atingând minimul ultimilor 5 ani și jumătate.

Brent-ul cu livrare în februarie a pierdut numai puțin de 1,15 dolari pe baril în această dimineață pe piețele asiatice - până la ora 9:00 (15:00 - ora din Singapore). 

Scăderea de 2% din această dimineață continuă trend-ul înregistrat săptămâna trecută, când Brent-ul a pierdut 5 puncte procentuale.

Anul trecut, rubla s-a depreciat la rândul său cu 40% față de dolar, urmând traseul prețului internațional al petrolului, în principal din cauza dependenței execuției bugetare de prețul țițeiului/ În plous, sancțiunile impuse de statele occidentale Rusiei, au îngrădit accesul la finanțare al companiilor ruse pe piețele externe ceea ce a majorat cererea internă de dolari.

Dolarul s-a apreciat astăzi și în raport cu celelalte monede principale, euro ajungând la minimul ultimilor nouă ani în raport cu moneda americană, în special din cauza anticipațiilor din piață, care pariază pe o relaxare cantitativă considerabilă venită din partea Băncii Centrale Europene.

Potrivit Reuters, acțiunile principalelor companii rusești listate pe bursă au evoluat o evoluție similară cu cea a pieței valutare. Astfel indicele RTS denominat în dolari a pierdut 4,6%, în timp ce MICEX, denominat în ruble, s-a apreciat cu 0,4%.

Petrolul și-a continuat în primele zile ale noului an tendința descendentă înregistrată în cea de-a doua parte a lui 2014, an în care Brent-ul s-a depreciat cu numai puțin de 48%.

Barilul de petrol a scăzut pentru cea de-a treia zi consecutivă, atingând minimul ultimilor 5 ani și jumătate.

Brent-ul cu livrare în februarie a pierdut numai puțin de 1,15 dolari pe baril în această dimineață pe piețele asiatice - până la ora 9:00 (15:00 - ora din Singapore). 

Scăderea de 2% din această dimineață continuă trend-ul înregistrat săptămâna trecută, când Brent-ul a pierdut 5 puncte procentuale.

Brent-ul (etalonul pe piața europeană) se tranzacționa la o primă de 4,79 $ față de țițeiul West Texas Intermediate (WTI).

WTI cu livrare în februarie a pierdut 1,29 $ pe bariul, sau 2,5% , ajungând la 51,4 $/baril.

Evoluția prețului petrolului are atât cauze fundamentale (raportul dintre cererea în scădere și oferta în creștere de pe piață), dar este și rezultatul anticipațiilor eronate ale investitorilor, care credeau că statele membre ale cartelului OPEC (responsabil pentru 40% din producția mondială) și în special Arabia Saudită, vor reacționa, reducându-și producția, ca răspuns la dezechilibrarea raportului dintre cerere și ofertă de pe piață. Dimpotrivă însă, cartelul a produs țiței peste ținta asumată și în decembrie, pentru a șaptea lună consecutivă.

Irakul își majorează exporturile

Iar semnalele venite dinspre cartel susțin actuala mișcare descendentă a petrolului. Irakul intenționează șă-și majoreze exporturile de petrol la 3,3 milioane de barili pe zi în aceastpă lună, a anunțat purtătorul de cuvânt al ministerului irakial al petrolului, citat de Bloomberg. În luna decembrie, Irakul a exportat 2,94 milioane de barili pe zi, cel mai înalt nivel înregistrat din 1980.

Irakul a ajuns la un acord cu regiunea semi-autonomă kurdă, acord în urma căruia va exporta numai puțin de 550.000 de barili de petrol pe zi prin Turcia către portul mediteranean Ceyhan, printr-o conducță operată de guvernul regional al Kurdistan-ului.

Rusia, la un nivel record al producției

Nici dintre Rusia nu vin vești bune în ceea ce privește reglarea raportului dintre cerere și ofertă. Producția de petrol a Rusiei a atins un nou nivel record post-sovietic în decembrie, crescând anul trecut cu 0,6%, la 526 milioane de tone, chiar dacă exporturile de țiței au scăzut cu 5,7%, la 221,59 milioane de tone, susține agenția de presă TASS, citată de Agerpres.

Declinul exporturilor vine ca urmare a majorării producției rafinăriilor din Rusia cu 5,2% în 2014, la 288,96 milioane de tone.

Exporturile de țiței prin conductele companiei Transneft au scăzut anul trecut cu 4,2%, la 176,255 milioane de tone.

Estimări revizuite, între 63 și 80$, pentru 2015

Cu toate acestea, firma de brokeraj Sanford C. Bernstein susține că Brent se va tranzacționa în acest an la un preț mediu de 80 $/baril, cu 25 de $ peste actualul nivel, însă cu 24 de dolari sub estimările anterioare ale companiei de 104$/baril.

Potrivit Wall Street Journal, Citigroup și-a revizuit la rândul său estimările privind prețuyl petrolului pentru 2015, la 63 $/baril de la 80 $/baril, în ceea ce privește Brent-ul, și la 55 $/baril, de la 72 $/baril, în ceea ce privește WTI.

Petrolul a atins ieri noi minime ale ultimului cincinal, Brent-ul pierzând 2,6 $, iar West Texas Intermediate (WTI), 2,88 $ pe baril în urma unei noi confirmări a faptului că Arabia Saudită este dispusă să-și apere cota de piață cu orice preț, și la propriu și la figurat.

În această dimineață, pe piețele asiatice, cele două tipuri de țiței au recuperat ceva din pierderile de ieri, Brent-ul cu livrare în ianuarie apreciindu-se cu 1,1%, sau 71%, ajungând la 64,73 $/baril. Ieri Brent-ul se depreciase cu 2,6 $, încheiand ziua la 64,24 $/baril.

Și WTI cu livrare în ianuarie s-a apreciat în această dimineață cu 72 de cenți, ajungând la 61,66 $/baril, după ce ieri a pierdut numai puțin de 2,88 $, încheind ziua la 60,94 $/baril.

Evoluția petrolului de ieri a fost pusă de analiști pe seama ultimelor declarații ale ministrului petrolului din Arabia Saudită, Ali Al-Naimi, care a precizat că țara sa nu-și va modifica nivelul producției, piața urmând a se corecta singură.

În plus, cartelul OPEC a redus nivelul estimat al cererii de petrol produs de statele mebre pentru anul viitor cu aproximativ 300.000 de barili pe zi, la aproximativ 28,9 milioane de barili pe zi, cel mai redus nivel înregistrat din 2003.

Arabia Saudită: Este o piață liberă

“De ce ne-am reduce producția?", s-a întrebat retoric Al-Naimi în fața reporterilor la Lima. “Aceasta este o piață, iar noi vindem pe această piață", a declarat acesta, citat de Bloomberg.

În plus ieri, Kuweit-ul a oferit clienților săi asiatici cel mai mare discount din decembrie 2008, după ce Arabia Saudită și Irak-ul au făcut zilele trecute mișcări similare. Kuwait Petroleum Corp. va vinde petrol la un preț situat cu 3,95 $/baril sub valoarea benchmark-ului din Orientul Mijlociu.

Nici de pe partea de ofertă nu vin vesti bune pentru prețul petorlului, producția din SUA majorându-se la 9,12 milioane de barili pe zi.

Și rezervele de petrol ale SUA s-au majorat cu 1,45 milioane de barili, la 380,8 milioane, în pofida anticipațiilor pieței că ele ar fi urmat să se diminueze cu 2,7 milioane.

Companiile care comercializează carburanți În România au ieftinit benzina și motorina cu 13,5%, respectiv 11,1% de la momentul începerii prăbușirii prețului petrolului, un procent superior mediei europene a ieftinirilor, de 8%, calculată de Bloomberg.

Astfel,pe 19 iunie, când petrolul Brent atingea nivelul maxim al acestui an (115,71 $/baril), benzina standard se tranzacționa pe piața autohtonă la un preț de aproximativ 6,27 lei/l, iar motorina standard la unul de 6,3 lei/l. În prezent, în urma prăbușirii prețului internațional al petrolului Brent cu 42%, care a antrenat ieftiniri efectuate de companii, un litru de benzină standard costă aproximativ 5,42 lei, iar unul de motorină 5,6 lei/l.

Cu alte cuvinte, în România, în ultimele șase luni, benzina s-a ieftinit cu 13,5%, iar motorina cu 11,1%, procente superioare celui de 8% calculat de Bloomberg la nivelul întregii Uniuni Europene (UE).

SUA percepe taxe de 8 eurocenți/l, România de 70 eurocenți/l

Este adevărat că procentul ieftinirilor din România este inferior celui din SUA, unde prețul carburanților s-a micșorat cu 27%, însă explicația ține de nivelul impozitării. Dacă în SUA, guvernul se mulțumește cu taxe și impozite în valoare de 8 eurocenți pe litrul de carburant comercializat, în România el percepe numai puțin de 70 de eurocenți pe litru, reprezentând accize și TVA.

România ocupă locul 9 în UE în topul nivelului impozitării litrului de motorină 

De altfel, în urma deciziei guvernului de a îngheța valoarea în lei a accizei și în pofida faptului că românii se află pe ultimele locuri în ceea ce privește puterea de cumpărare, România se clasează pe un "onorant" loc 9 din 27 de state în ceea ce privește valoarea în euro a taxelor percepute de stat pe litrul de motorină, și pe locul al 18-lea la impozitarea litrului de benzină.

Dacă guvernul ar fi respectat Codul Fiscal și nu îngheța nivelul accizei în lei, România s-ar fi clasat pe locul al 11-lea la impozitarea motorinei și pe locul al 21-lea la impozitarea benzinei, iar dacă ar fi respectat directiva europeană, care prevedea că la calcularea accizei este valabil cursul din prima zi lucrătoare a lunii octombrie, România s-ar fi situat pe locul al 15-lea la impozitarea motorinei și pe locul al 22-lea la impozitarea benzinei.

Euro/1000 l. Sursa: Oil Bulletin (Comisia Europeană)

Dacă guvernul Ponta nu majora fiscalitatea, șoferii români ar fi beneficiat de cei mai ieftini carburanți din UE, 

Iar dacă guvernul nu ar fi majorat accizele în luna aprilie, România s-ar fi situat pe penultimul loc, atât la impozitarea benzinei, cât și a motorinei. Iar în clasamentele celor mai ieftini carburanți, România s-ar fi clasat pe locul al doilea, fiind depășită doar de Luxemburg, în cazul motorinei, și e Bulgaria, în cazul benzinei, în absența intervențiilor repetate ale guvernului Ponta asupra fiscalității carburanților. Așa, în loc ca șoferii români să cumpere cei mai ieftini carburanți din UE, ei sunt nevoiți să plătească un preț care situează România pe locul al 18-lea în clasamentul prețului la motorină și pe locul al 11-lea în clasamentul prețului la benzină. {jathumbnailoff}

Euro/1000 l. Sursa: Oil Bulletin (Comisia Europeană)

Șoferii din Uniunea Europeană, însă mai ales cei din România, care au fost loviți în aprilie de o majorare de accize, dublată de o modificare a modului de calcul a acesteia, nu vor simți prea mult efectele ieftinirii abrupte a petrolului la nivel internațional.

Și asta nu din cauza companiilor din domeniu, cum cred ziariștii și analiștii autohtoni, ci vina aparține exclusiv UE și guvernelor, consideră Bloomberg, interpretând graficul zilei.

Spre deosebire de șoferii americani, care au beneficiat de reducerea cu 27% a prețului la pompă în urma prăbușirii petrolului Brent cu 42% de la nivelul maxim înregistrat pe 19 iunie (115,71 $/baril), cei europeni au fost nevoiți să se mulțumească doar cu o reducere în medie de 8%.

Explicația dată de Bloomberg: în Europa, spațiul de manevră al companiilor este mult mai redus decât în SUA, din cauza impozitării de aproape 10 ori mai mari a carburanților și a caracterului fix al accizei, care nu este o taxă menită să varieze procentual cu evoluția prețurilor.

Astfel, impozitarea medie a galonului de carburant din UE este de 4 $, în timp ce cea din SUA, de 49 de cenți. Cu alte cuvinte, dacă statele europene percep în medie taxe și impozite de 88 de cenți pe fiecare litru de benzină și motorină comercializat, guvernul american se mulțumește cu doar 10 cenți. În plus, acciza dim UE are o valoare fixă, ea fiind aceeași și dacă ieftinirea petrolului ar duce prețurile la carburanți la 1 euro pe litru și dacă o eventuală scumpire a petrolului ar majora prețul la carburanți la 1,5 euro pe litru.

De altfel, în UE, numai taxele (accizele plus TVA) se ridică la un nivel aprope dublu decât cel al prețului plătit de șoferii americani la pompă.

"Aproximativ două treimi din prețul la pompă din UE este reprezentat de taxe (accize, TVA, plus alte taxe corporatiste - n.r.). Și nu există niciun smen că această situație se va schimba, toate guvernele europene ducând lipsă de lichidități", a declarat OLe Hansen, șef al diviziei de commodities de la Saxo Bank.

Petrom ieftinește din nou, începând cu miezul nopții, atât benzina, cât și motorina, cu câte 5 bani pe litru ca urmare a scăderi prețului internațional al petrolului.

În urma noilor scăderi și în pofida scumpirii cu 50 de bani a carburanților din acest an a urmare a majorării accizei cu 7 eurocenți pe litru și modificării modalității de calcul a accizei, benzina și motorina au ajuns la cel mai redus nivel înregistrat din mai 2013.

Vineri, Petrom a mai ieftinit cu 7 bani pe litru carburanții comercializați în stațiile proprii.

Astfel, la stația de pe Șoseaua Alexandriei, un litru de benzină euro '95 va costa 5,47 lei, de la 5,52 lei, iar unul de motorină standard 5,64 lei, de la 5,69 lei în prezent, iar la stația de pe Șoseaua Mihai Bravu nr. 321, benzina și motorina se vor comercializa cu 5,55, respectiv 5,71 lei/l.

Statul își însușește 56,6%, respectiv 53%, din prețul benzinei și motorinei

Din prețul total al unui litru de benzină, de 5,47 lei, 3,1 lei iau calea bugetului de stat (ca accize și TVA), reprezentând 56,6% din prețul total, compania însușindu-și doar 2,37 lei pe litrul de benzina comercializat.

În cazul motorinei, statul încasează 2,99 lei pe litru (ca accize și TVA), echivalentul a 53%, în timp ce compania se mulțumește doar cu 2,65 lei pe litru.

România: pe locul 9 în clasamentul UE al impozitării motorinei

De altfel, în pofida faptului că românii au cea mai redusă putere de cumpărare, alături de bulgari, dintre europeni, în clasamentul impozitări unui litru de motorină (acize plus TVA), România se situează pe locul al 9 în Uniunea Europeană și va rămâne în această poziție fruntașă în urma deciziei guvernului de a încheța nivelul accielor în lei. Această decizie văduvește șoferii români de ieftiniri la benzină și motorină cu 11, respectiv 12 bani/l în urma evoluției favorabile a cursului de schimb. {jathumbnailoff}

euro/1000 l

Petrolul își continua evoluția descendentă și în această dimineață, Țițeiul West Texas Intermediate (WTI) tranzacționându-se pe piețele asiatice sub valoarea de 65 $/baril, pentru prima dată în ultimii cinci ani.

Piețele sunt extrem de afectate de evoluția abrupt descendentă a prețului petrolului, evoluție consolidată în urma deciziei OPEC de a nu-și micșora nivelul producției pentru stabilizarea prețului țițeiului. Investitorii analizează în prezent consecințele noului preț al petrolului asupra evoluției sectorului energetic și a economiilor cu o mare dependență de prețul petrolului.

La ora 10:30 (ora României), WTI pierduse 2,74% sau 1,83 $, ajungând la o valoare de 64,34 $/baril, în timp ce Brent-ul se depreciase cu 2,6% sau 1,82 $m ajungând la 68,33 $/baril.

Prețul internațional al petrolului s-a depreciat pentru a cincea lună consecutiv. În noiembrie, WTI a pierdut numai puțin de 17,87%, cea mai mare depreciere lunară înregistrată di noiembrie 2008, când s-a intensificat criza financiară.

Și Brent-ul a pierdut în noiembrie 18,3%, cea mai mare scădere înregistrată de petrolul etalon pe piețele globale și în special în Europa din octombrie 2008.

Industria petrolieră a pierdut 1,3 miliarde $ 

"Este absolut uimitor. Pentru economia globală, acest lucru echivalează reducerea cu 1,3 miliarde de $ pe an a valorii sectorului de petrol", susțin de la KBC Energy Economics, citați de Wall Street Journal.

Chiar dacă această mișcare avantajează evident consumatorii și îi lovește pe producători, impactul net asupra celor mai mari două economii globale, SUA și China, va fi unul redus, din moment ce ambele produc jumătate din petrolul pe care îl consumă.

De altfel, rezultatele mai slabe decât cele așteptate ale economiei chineze sunt în parte responsabile pentru scăderea cererii la nivel global pentru țiței, una din cauzele actualei evoluții a prețului. E adevărat că statul chinez a compensat această evoluție dezamăgitoare prin achiziționarea unor cantități suplimentare de petrol (profitând de prețul mai mic de pe piețe) în vederea stocării.

Un preț de 60 $/baril va restructura producția de petrol din SUA

Potrivit companiei de consultanță energetică Facts Global Energy însă, chiar și în eventualitatea în care China va reuși să-și acopere 100% Rezervele de petrol strategice, acest lucru nu va afecta major piața. "Estimăm că prețul țițeiului va coborâ la 60 de dolari în viitoarele luni", susține FGE.

Analistul Michael Hsueh, de la Deutsche Bank, crede că un nivel de 60 de $ pe baril este menit a produce modificări în ceea ce potrivește creșterea producției de petrol din SUA.

Rubla, sub asediu

Scăderea prețurilor petrolului la un nivel nemaiîntâlnit din 2008 a condus la o depreciere suplimentară a rublei rusești, iar decizia băncii centrale a Rusiei de a a permite free-floating-ul cursului de schimb pare a avea un impact limitat asupra pierderilor.

Scăderea prețului petrolului, care a început la sfârșitul lunii iulie, a pus o presiune extrem de puternică pe rublă, afectată și de creșterea economică sub așteptări, dar și sancțiunile occidentale impuse Rusiei.

Rubla a atins un nivel de 51,85 ruble pentru un dolar în deschiderea ședinței de tranzacționare de la Moscova, ceea ce face ca deprecierea anuală a rublei în raport cu dolarul să ajungă la 36%.

Rubla a pierdut teren și în raport cu euro, fiind cotată la 64,55 ruble pentru un dolar, după ce prețul Brent-ului a coborât sub nivelul de 69$ pentru prima dată din mai 2010.

Rubla va rămâne sub presiune și în decembrie. Dincolo de condițiile nefavorabile de pe piețele internaționale, rubla va fi afectată și de datoriile ajunse la scadență. Potrivit băncii centrale de la Moscova, în decembrie companiile și băncile rusești vor fi nevoite să achite 30 de miliarde de $ datorii ajunse la maturitate în această lună, susține Wall Street Journal.

Petrolul West Texas Intermediate (WTI) a înregistrat în sedința bursieră de vineri una dintre cele mai dramatice pierderi din istorie, depreciindu-se cu numai puțin de 10,2% sau 7,54 $, atingând cel mai redus nivel din septembrie 2009, 66,15 $/baril.

E adevărat că ieri, când cartelul OPEC și-a anunțat decizia de a păstra neschimbat nivelul producției, NYMEX a fost închisă de Thanksgiving Day, deprecierea WTI echivalând astfel cu o depreciere pe 2 zile.

Țițeiul Brent, etalon pe piața europeană, și-a continuat și el evoluția descendentă, pierzând 3.4% sau 2,43 $, încheiand ultima zi a acestei săptămâni la 70,15 $/baril.

Într-o singură lună, luna noiembrie, atât WTI, cât și Brent-ul s-au depreciat cu 18%, cea mai mare depreciere lunară înregistrată din toamna lui 2008, când s-a intensificat criza financiară globală.

Mai mulți analiști chestionați de Wall Street Journal s-au declarat extrem de pesimiști, susținând că încă nu s-a atins pragul de rezistență al petrolului și că tendința descendentă poate continua.

Companiile mici și cele de pe piața petrolului de șist - cele mai lovite

Potrivit unor analize Wells Fargo & Co., IHS Inc. și ITG Investment Research, citate de Bloomberg, producătorii cu costurile de producție marginale cele mai ridicate, în special din industria producătoare de petrol din formațiuni de șist, dar și state exportatoare ale căror execuții bugetare sunt dependente de prețul petrolului, precum Iran, Venezuela sau Rusia, vor simți cât de curând pe pielea lor noul impact al prețului petrolului.

Investorii i-au pedepsit pe mai mulți jucători de pe piața americană, printre care Continental Resources Inc., cel mai mare producător de petrol de șist din Bakken (Dakota de Nord), care a pierdut 20%, cea mai mare scădere din ultimi șase ani. Piața i-a penalizat și pe cei de la ExxonMobil, ale căror acțiuni s-au depreciat cu 4,2%, dar și pe canadienii de la Talisman Energy Inc., care au mai pierdut azi 1,8%, după ce ieri se prăbușiseră cu 14%.

Alți mari producători americani au avut de suferit, precum Chesapeake Energy Corp., în scădere cu 12%, sau Apache Corp. și Pioneer Natural Resources Co., care au pierdut 11% fiecare. Devon Energy Corp. și EOG Resources Inc. s-au văzut și ele nevoite să scadă cu 8%.

Cel mai mult vor suferi companiile mici, care se concentrează pe inovații tehnologice și explorarea în zone de frontiere, toate acestea pe credit însă. Goodrich Petroleum Corp. este un exemplu. Cu o capitalizare de piață de doar 269 milioane de dolari, aceștia au nevoie de un preț al petrolului de 79,52 $/baril, ceea ce a făcut ca în ședința de vineri, acțiunile lor să se deprecieze cu 34%.

Marele pierzător - Energy XXI Ltd. - o companie de explorare ofshore

Însă cel mai mare pierzător al zilei de azi nu a venit din domeniul "shale oil", ci din cel al explorării offshore. Acțiunile companiei de explorare și producție offshore, Energy XXI Ltd., au scăzut cu numai puțin de 37%. Pe 30 septembrie, compania americană avea o datorie de 3,7 miliarde de dolari.

După principiul "Nu putem noi consemna / Cât de repede poate Brent-ul scădea", țițeiul etalon de pe piața europeană a pierdut astăzi numai puțin de 6,66% sau, 5,17 dolari, find cotat în prezent la 72,58 $/baril.

Motivul: OPEC a decis, așa cum era de așteptat, să-și mențină neschimbat nivelul prognozat de producție, ceea ce spulberă orice șansă a stabilizării prețului prin reducerea ofertei și anunță oficial intrarea într-un război al prețurilor, cu o țintă evidentă, companiile americane, ale căror costuri de producție sunt mult mai ridicate decât cele rusești sau saudite.

Petrolul West Texas Intermediate (WTI), etalon pe piața americană, a pierdut și el 7% sau 5,19 dolari, ajungând în rezent la 68,90 $/baril.

“OPEC a decis să abdice din rolul său de producător cu putere de decizie asupra prețului, lăsând piața să stabilească care va fi prețul petrolului. N-ar fi surprinzător ca Brent-ul sătesteze nivelul de 70 de dolari pe baril", a declarat Harry Tchilinguirian, șef diviziei de commodities al BNP Paribas SA din Londra, citat de Bloomberg.

Următoarea reuniune a membrior cartelului statelor exportatoare de petrol, OPEC, va avea loc la Viena pe 5 iunie. Decizia OPEC a fost una așteptată, ea fiind anticipată de 58% din respondenții unui sondaj efectuat de Bloomberg în această săptămână.

Ceilalți membri OPEC nu au exultat, dar nici n-au ripostat

Arabia Saudită este unul din primii trei producători de petrol din lume și, evident, principalul factor de decizie din cadrul OPEC. Ceilalți membri nu au exultat în urma deciziei, dar nici nu au criticat-o.

Astfel, ministrul iranian al petrolului, Bijan Namdar Zanganeh, a declarat, la finalul reuniunii de azi, că nu este "supărat" în legătură cu decizia luată, deși a recunoscut că “nu corespunde cu ceea ce doream noi".

Venezuela nu a ascuns faptul că a pledat pentru o reducere a cererii, în timp ce Kuwait, Emiratele Arabe Unite și Angola și-au exprimat îngrijorările asupra surplusul de producție de țiței de pe piață.

Statele membre OPEC au mai decis ca actualul secretar general al organizației Abdalla El-Badri să rămână în funcție până la finalul anului 2015.

Producția OPEC a depășit nivelul său programat în octombrie, pentru a cincea lună consecutivă. Cei 12 membri ai cartelului au produs în octombrie 30,97 milioane de barili pe zi, iar organizația estimează cererea de anul viitor pentru petrolul produs de OPEC la 29,2 milioane de barili pe zi.

Rusia se laudă cu prețul mic de producție

Un alt mare producător de petrol care ar fi putut influența evoluția ofertei de pe piața globală, Rusia, s-a declarat destul de confortabil cu decizia OPEC. Principala companie producătoare de petrol din Rusia, Rosneft, a precizat, într-o declarație dem presă că "situația de piață nu cere soluții urgente. Nimic extraordinar nu se întâmplă. Rosneft are o marjă suficientă de siguranță, dat fiind faptul că în prezent, actualele noastre costuri nete de producție sunt cele mai mici din lume, puțin peste 4 dolari pe baril".

Ultimul război al prețurilor, cel din 1986, s-a încheiat prost pentru americani

Reacția Rusiei pare similară cu cea a Arabiei Saudite, al cărei ministru de resort s-a întrebat retoric de ce nu reduce SUA producția, dat fiind faptul că, alături de Arabia Saudită și Rusia, se numără printre primii trei mari producători la nivel global. Ignorând efectul asupra execuțiilor bugetare ale celor trei state, din punct de vedere strict al business-ului, companiile americane au pe departe cel mai înalt cost de producție, în comparație cu cele rusești sau saudite. În special cele din domeniul extracției petrolului din formațiuni de șist. Cele două reacții par a confirma faptul că Arabia Saudită a declanșat un nou război al prețurilor .

Bloomberg amintește că ultima dată când producătorii privați americani au fost prinși într-un război al prețurilor orchestrat de Arabia Saudită, s-a terminat rău pentru ei. În 1986, saudiți au declanșat și permis o ieftinire masivă a prețului petrolului, de numai puțin de 67% în patru luni, prețul petrolului ajungând la 10 dolari pe baril. Industria de petrol și gaze din SUA a intrat în colaps, iar Arabia Saudită și-a recâștigat poziția de lider pe piața globală a petrolului.

Petrolul Brent a atins un nou minim al ultimilor patru ani (76,6 $/baril), rubla s-a depreciat în raport cu dolarul și euro, iar indicii bursieri din Rusia, Asia și Europa au deschis ziua pe roșu, înaintea celei mai importante reuniuni a OPEC de la declanșarea crizei financiare în 2007.

Întâlnirea OPEC de astăzi va decide soarta petrolului pe termen scurt și mediu, iar evoluția piețelor arată că antreprenorii anticipează o decizie de păstrare a actualului nivel al producției de către statele membre ale cartelului exportatorilor de petrol.

Așteptările pieței par a fi alimentate de declarațiile de ieri ale principalilor actori. Reprezentantul celui mai important dintre aceștia, ministrul petrolului din Arabia Saudită a declarat ieri că "nimeni n-ar trebui să-și reducă producția și piața se va stabiliza singură. De ce ar trebui să-și reducă producția Arabia Saudită. Statele Unite sunt și ele un mare producător acum. De ce să nu-și reducă ele producția?", s-a întrebat retoric acesta.

La rândul său, CEO-ului Rosneft, Igor Seshin, a apreciat, comentând rezultatele unei întâlniri preliminare a miniștrilor de resort din patru state responsabile pentru o treime din producția globală de petrol, două membre OPEC, Arabia Saudită și Venezuela, și două non-membre, Rusia și Mexic, că actualul nivel al petrolului, de aproximativ 78 $/baril, nu este unul "critic".

Declarațiile lui Seshin sunt susținute de cele ale ministrului de finanțe rus, Anton Siluanov,care a declarat în fața membrilor camerei inferioare a Parlamentului că "ne aflăm într-un mediu economic inedit... astfel că bugetul nostru ar trebui construit luând în calcul noul scenariu macro care, credem noi, nu se va schimba prea curând. Foarte probabil, noul preț al petrolului, de 80-90 $/baril, se va impune pe termen mediu sau chiar pe termen mai lung.", a precizat acesta.

Piețele se pregătesc pentru o scădere suplimentară a prețului petrolului

Piețele au interpretat drept un semnal de păstrare a actualului nivel al producției declarațiile reprezentanților a două dintre primele trei state producătoare de petrol (Rusia și Arabia Saudită, cea de-a treilea mare producător la nivel global fiind SUA, dar care nu poate influența prețul la nivel global, industria sa petrolieră nefiind o industrie planificată central, ci una integral privată).

Drept urmare, potrivit Reuters, la prima oră a zilei de joi (07:32 GMT), rubla s-a depreciat cu 0,6 la sută față de dolar și cu 0,8 la sută față de euro.

Brent-ul a pierdut și el 1,5%, ajungând la aproximativ 76,6 dolari pe baril.

Exportul de petrol și gaze naturale reprezintă aproximativ două treimi din exporturile rusești, ceea ce face ca rubla și alte active rusești să fie extrem de sensibile la modificările prețului petrolului.

"Scăderea prețului petrolului din această dimineață nu oferă nici o șansă consolidării rublei și va afecta piața de capital", a declarat analistul Veles Capital, Vasili Tankurov.

Inicele RTS al bursei de la Moscova, exprimat în dolari, a scăzut cu 1,3 la sută, la 1014 de puncte, în timp ce cel MICEX, exprimat în ruble, cu 0,2 la sută, ajungând la 1535 de puncte.

Evoluția viitoare a prețului internațional al petrolului se va decide foarte probabil mâine, când va avea loc cea mai importantă întâlnire a statelor membre ale cartelului statelor exportatoare de petrol, OPEC, de la declanșarea crizei financiare din 2007.

O întâlnire preliminară a miniștrilor de resort din patru state responsabile pentru o treime din producția globală de petrol, două membre OPEC, Arabia Saudită și Venezuela, și două non-membre, Rusia și Mexic, a avut deja loc, iar semnalele n-au fost unele pozitive pentru statele producătoare de petrol.

Potrivit CEO-ului Rosneft, Igor Semshin, citat de Financial Times, concluzia statelor participante la reuniune a fost că actualul nivel al petrolului, de aproximativ 78 $/baril, nu este unul "critic".

Mesajul CEO-ului Rosneft a fost interpretat de prețe drept semnalul lipsei unui acord privind reducerea producției din partea OPEC, ceea ce a condus la o scădere a țițeiului Brent cu livrare în ianuarie, aflat pe un trend ascendent înaintea respectivei întâlniri, cu 1,35$/baril, acesta încheind ziua de ieri la un nivel de 78,33 $/baril.

Venezuela: Un baril mai ieftin de 80$ nu este un lucru bun

Astăzi, Brent-ul a staționat, probabil în așteptarea reuniunii OPEC de mâine, în prezent el tranzacționându-se la 78,37 $/baril.

Majoritatea analiștilor au perceput implicarea Rusiei în discuțiile de la Viena drept un semn pozitiv pentru stabilizarea pieței petrolului.

Rafael Ramírez, ministrul venezuelean de externe și reprezentantul acestui stat la OPEC a precizat că participanți la reuniune au reușit dar să convină asupra faptului că un preț al petrolului situat sub nivelul de 80 $/baril "nu este unul bun" și că este necesară organizarea unei noi întâlniri peste trei luni. “Dacă vom ajunge la un acord, acesta va fi în interiorul OPEC", a mai precizat acesta. 

Arabia Saudită: De ce nu-și reduce SUA producția?

În pofida calmului afișat de oficialii OPEC înaintea furtunii de mâine, piețe sunt extrem de nervoase. "Dacă OPEC nu va reduce producția, atunci Brent-ul se afla sub o presiune suplimentară, putând coborâ undeva în jurul valorii de 65-70 de dolari pe baril", crede Abhishek Deshpande, analist la Natixis SA din Londra, citat de Bloomberg.

Acesta este contrazis însă de ministrul petrolului din Arabia Saudită. "Nimeni n-ar trebui să-și reducă producția și piața se va stabiliza singură. De ce ar trebui să-și reducă producția Arabia Saudită. Statele Unite sunt și ele un mare producător acum. De ce să nu-și reducă ele producția¿", s-a întrebat retoric acesta.

Rusia și Rosneft susțin că se simt confortabil și la un preț de 60$/baril

Rusia și Mexic, împreună cu Arabia Saudită și Venezuela au produs 27,8 milioane de barili pe zi anul trecut, la un nivel al producției globale de 86,8 milioane de barili pe zi. statele membre OPEC au produs 30,97 milioane de barili pe zi în octombrie, depășindu-și propriile anticipați pentru cea de-a cincea lună consecutovă.

“Oferta depășește cererea, însă nu cu un nivel critic și orice modificare actuală a ofertei nu poate influența preurile pe termen lung", a declarat CEO-ul Rosneft Igor Sechin, pentru Bloomberg TV la finalul întâlnirii de ieri de la Viena. Pentru Rusia, chiar și o cădere a Brent-ului la un nivel de 60 de dolari pe baril "nu este atât de dramatică pentru a trece imediat la reducere a producției", a explicat acesta.

Companiile americane au suferit de pe urma războiului prețurilor din 1986

Nici Rusia, nici Arabia Saudită, nu par dispuse să renunțe la cotele lor de piață în favoarea stabilizării prețului petrolului. În plus ambele au un inamic comun, companiile americane producătoare de petrol din formațiuni de șist, principalele responsabile pentru excesul de petrol de piețele globale, potrivit acestora. Dacă din punct de vedere al execuției bugetare, Rusia și Arabia Saudită sunt dezavantajate, companiile din aceste state au un mare avantaj în fața companiilor americane din noua industrie a șistului: prețul lor de producție este mai mic.

Bloomberg amintește că ultima dată când producătorii privați americani au fost prinși într-un război al prețurilor orchestrat de Arabia Saudită, s-a terminat rău pentru ei. În 1986, saudiți au declanșat și permis o ieftinire masivă a prețului petrolului, de numai puțin de 67% în patru luni, prețul petrolului ajungând la 10 dolari pe baril. Industria de petrol și gaze din SUA a intrat în colaps, iar Arabia Saudită și-a recâștigat poziția de lider pe piața globală a petrolului.

Guvernul rus anticipează pe termen mediu și lung, chiar, un preț mediu aș țițeiului de aproximativ 80-90 $/baril preț care va pune o presiune destul de mare asupra bugetului de stat al Rusiei, susține ministrul de finanțe Anton Siluanov, citat de Reuters.

Rusia are nevoie de un preț al petrolului de 100 $/baril pentru a avea o execuție bugetară echilibrată în perioada 2015-2017, guvernanților ruși nepicându-le bine ieftinirea abruptă, cu 30%, a petrolului Brent, din ultimele cinci luni.

Miercuri, înaintea celei mai importante reuniuni OPEC de la declanșarea crizei financiare din 2007, Brent-ul se tranzacționa undeva în jurul cifrei de 78 $/baril.

"Ne aflăm într-un mediu economic inedit... astfel că bugetul nostru ar trebui construit luând în calcul noul scenariu macro care, credem noi, nu se va schimba prea curând", a explicat Siluanov membrilor camerei superioare a parlamentului rus.

"Foarte probabil, noul preț al petrolului, de 80-90 $/baril, se va impune pe termen mediu sau chiar pe termen mai lung.", a precizat acesta.

Rusia este printre primii trei producători de petrol din lume, însă o eventuală intervenție a sa asupra nivelului producției în vederea reducerii ofertei la nivel global ar avea efecte limitate. Chiar dacă putea reduce producția, Rusia își pierdea astfel cota de piață și, implicit o sursă vitală de venituri la bugetul de stat.

Siluanov a declarat în cazul în care prețul petrolului va rămâne la nivelul actual, iar rubla se va situa la valoarea curentă, Rusia ar putea pierde aproximativ 500 de miliarde de ruble din veniturile bugetare în 2015. Dacă s-ar lua în calcul și creșterea economică sub așteptări, pierderea totală ar putea ajunge la o mie de miliarde de ruble.

Un baril de petrol Brent, țițeiul etalon cel puțin pe piața europeană și pe coasta estică a SUA, a coborât încă de săptămâna trecută sub nivelul de 80 de dolari.

Pe termen scurt, toate semnalele transmise de principalii jucători de pe această piață, în special OPEC, nu par a semnala o inversare a trend-ului de ieftinire, ci cel mult o plafonare a prețului la acest nivel.

Noul preț al petrolului modifică radical această piață și în special motivațiile principalilor actori. Acestea nu sunt afectate numai de noile date, ci și de decalajul dintre acestea și anticipațiile de la începutul anului ale fiecărei companii. Drept urmare, planurile de afaceri pentru anii viitori vor fi modificate radical, urmând a avea de suferit în special investițiile.

Dar care sunt câștigătorii și pierzătorii noii realități de pe piața petrolului? Evident că la nivel macro, marii câștigători sunt statele importatoare (în special cele din Asia), iar marii pierzători, statele exportatoare (în special OPEC și Rusia).

Avantaj șoferi, restul economiei și rafinăriile

Însă mult mai interesantă este situația de la nivel micro și în special din România. Șoferii sunt evident mari câștigători ai evoluției prețului internațional al petrolului. Astfel, în mai puțin de 3 luni, șoferii români au ajuns să plătească 5,7 lei, respectiv 5,9 lei pe litrul de benzină, respectiv de motorină, de la maximul acestui an de 6,25 lei, respectiv 6,35 lei. Și celelalte ramuri economice vor beneficia de ieftinirea carburanților, costuri de transport fiind semnificativ diminuate.

În ceea ce privește industria petrolieră, la prima vedere, cu excepția Petrom, care este și producător de petrol, nu numai rafinator, situația ar trebui să avantajeze companiile autohtone. Și asta pentru că un preț internațional mai redus avantajează rafinăriile, care vor importa petrol la un preț mai mic, ceea ce le facilitează majorarea marjei de rafinare.

Marje pozitive de rafinare pe trimestrul al treilea, în care a început declinul prețului petrolului

În cazul companiilor integrate, precum e Petrom, profitul ar trebui să se mute de pe segmentul de upstream pe cel de downstream, de pe activitatea de producție, pe cea de rafinare și marketing.

Logica economică este confirmată de rapoartele companiilor pe trimestrul al treilea, în care a început procesul de scădere a prețului petrolului. Astfel, potrivit ultimului raport Rompetrol, "marja netă de rafinare obținută de Rompetrol Rafinare a fost de 11,67 $/tonă în T3 2014 (0,11 $/tonă în T3 2013) și de 2,24 $/tonă în primele 9 luni ale anului (-9 $/tonă în perioada similară din 2013). Rezultatele financiare au fost influențate pozitiv de condițiile favorabile de piață, ca urmare a înregistrării unor valori ridicate pentru diferențialul dintre țiței și principalele produse petroliere obținute".

În ceea ce privește Petrom, trimestrul al treilea al acestui an a fost primul trimestru din istoria recenta în care a obținut pe o marjă pozitivă de rafinare, de 5,11 $ pe baril, față de cea de -1,88 $/baril în trimestrul al doilea și -4,31 în trimestrul al treilea al anului trecut. De altfel, pe întreg anul trecut, Petrobrazi a avut o marjă de rafinare de -2,83 $/baril.

Marje de rafinare superioare în ultimul trimestru al anului

În ultimul trimestru, foarte probabil, marja de rafinare a Petrobrazi se va îmbunătăți, ca urmare a prețului cu care este tranzacționat petrolul intragrup. Astfel, pe trimestrul al treilea, în care s-a înregistrat un preț mediu al țițeiului Ural de 100,93 $/baril, prețul mediu realizat la nivel de grup a fost de 89,77 $/baril. În trimestrul al doilea, prețul mediu al Uralului a fost de 108,2 $/baril, iar cel realizat de grup, de 96,95 $/baril, iar în primul trimestru cele duă prețuri au fost de 107,52, respectiv 95,54 $/baril. Iar marjele de rafinare pe primele două trimestre au fost evident negative, de -2,41 $/baril, respectiv -1,88$/baril. Cu alte cuvinte, Petrobrazi obține o marjă de rafinare de 0 $/baril, atunci când transferă petrol la un preț de 95 de $/baril.

Cum media Uralului pe ultimul trimestru s-ar putea situa, dacă actualele tendințe continuă, undeva în jurul cifrei de 80 $/baril, Petrobrazi ar putea avea o marjă de rafinare spectaculoasă, de 26 $/baril, ca urmare a faptului că istoric prețul intragrup a fost cu 11 dolari sub cel al Uralului. Și celelalte rafinării ar trebui să obține marje similare.

Producția și explorarea suferă de pe urma reducerii prețului petrolului

Însă aceasta nu este neapărat o veste bună pentru Petrom, dimpotrivă chiar, pentru că cel puțin ce se câștigă pe partea de rafinare, se pierde pe partea de explorare și producție, care contribuie majoritar la profitul companiei. Un preț mai mic cu 20 de dolari/baril al petrolului vândut intragrup sau către clienți externi va afecta considerabil profitul Petrom.

Statul: marele câștigător

Iar de rezultatele mai bune ale activității de rafinare și marketing nu profită în primul rând companiile, ci statul român, care încasează aceeași bani la un volum mai mare de carburanți vânduți față de cel anticipat, ca urmare a reduceri de prețuri. Ar fi profitat companiile dacă guvernul Ponta nu ar fi majorat accizele la începutul acestui an și nu ar fi modificat modul de calcul al accizelor.

Benzinăriile: agenții de colectare a impozitelor

Astfel, în prezent, companiile care comercializează benzină și motorină sunt în practică, agenți de colectare a impozitelor pentru statul român. Și asta că, la actualele prețuri de 5,7 lei litrul de benzină și 5,9 lei litrul de motorină, statul încasează, prin accize și TVA, numai puțin de 55,59% din prețul benzinei și 51,5% din prețul motorinei. Dacă nu ar fi fost majorate accizele și modificat modul de calcul al acestora, situația ar fi fost cu totul alta: companiile ar fi încasat 51,58% din prețul benzinei și 55,33% din prețul motorinei. Prin măsurile fiscale adoptate de guvernul Ponta în luna aprilie, s-a realizat transferul a 40 de bani suplimentari pe fiecare litru de benzină și motorină comercializat din buzunarul companiilor în cel al statului român.

Rezultatele Petrom vor suferi în ultimul trimestru al anului

Toate acestea conduc la o singură concluzie: rezultatele financiare ale OMV Petrom vor suferi pe ultimul trimestru. Și asta în condițiile în care pe primele trei trimestre OMV Petrom a efectuat investiții de peste un miliard de euro (4,481 miliarde de lei, cu un miliard de lei peste investițiile efectuate în perioada similară a anului trecut, de 3,487 miliarde de lei).

De altfel, anticipațiile privind efectele majorării impozitării și micșorării prețului petrolului asupra rezultatelor Petrom pe acest an, dar și investițiile masive realizate într-un an mai puțin prietenos, explică avertismentul CEO-ului Petrom, Mariana Gheorghe cu privire la revizuirea planului de investiții pentru anii viitori.

Benzina - 5,7 lei/l (dacă nu se majorau accizele)

1,626 lei - accize

1,134 lei - TVA

2,76 lei -statul

48,42% - statul

2,94 lei- compania

51,58% - compania

Benzina - 5,7 lei/l (situația actuală)

2,035 lei- accize

1,134 lei - TVA

3,169 - statul

55,59% - statul

2,531 lei -compania

54,41% - compania

41 de bani/litru - mai putin compania, mai mult statul

Motorina - 5,9 lei/l (dacă nu se majorau accizele)

1,494 lei - accize

1,142 - TVA

2,636 - statul

44,67% -statul

3,264 lei - compania

55,33% - compania

Motorina - 5,9 lei/l (situația actuală)

1,897 lei - accize

1,142 - TVA

3,039 - statul

51,5% - statul

2,861 lei -compania

48,5% -compania

40 bani/litru - mai puțin compania, mai mult statul {jathumbnailoff}

Veștile bune pentru șoferi, dar proaste pentru companiile petroliere care se concentrează pe segmentul de upstream, se încăpățânează să nu dispară. Dacă în ședința de tranzacționare de ieri, țițeiul Brent, etalon pe piața europeană și pe coasta estică a SUA, a căzut temporar sub nivelul de 80 de dolari pe baril, pentru a reveni până la finalul ședinței, astăzi el a încheiat ziua la un nivel de 78,31 dolari pe baril.

Brent-ul a pierdut în ședința de azi numai puțin de 2,07 dolari sau 2,6%, atingând cel mai redus nivel din septembrie 2010 încoace. Prețului unui baril de Brent a scăzut cu numai puțin de 32% față de nivelul maxim înregistrat la mijlocul lunii iunie.

Brent-ul cu livrare în luna ianuarie a pierdut și el 2,44 dolari pe baril sau 3%, ajungând la un nivel de 78,68 dolari.

Și West Texas Intermediate (WTI) a avut o zi proastă, potrivit Wall Street Journal, un baril WTi cu livrare în decembrie ajungând sub nivelul de 75 de dolari, 74,96 dolari mai exact, cel mai redus nivel din octombrie 2011.

Arabia Saudită neagă existența unui război al prețurilor

Una dintre cauzele acestei deprecieri este consiedrată de analiști poziția adoptată de Arabia Saudită, care a decis să nu-și mai micșoreze producția pentru a păstra la un nivel mai înalt prețul petrolului, atunci când acesta începe să scadă.

"Arabia Saudită este dedicată stabilităţii pieţei, iar speculațiile referitoare la un război al preţurilor în cadrul OPEC nu au bază reală", a declarat miercuri ministrul Petrolului din această țară, Ali Al-Naimi, citat de Bloomberg.

Potrivit estimărilor analiştilor, stocurile de petrol din Statele Unite, cel mai mare consumator de ţiţei din lume, au crescut săptămâna trecută pentru a şasea oară consecutiv.

Cotaţiile petrolului sunt în declin în condiţiile în care unii membri importanţi ai OPEC rezistă apelurilor de reducere a producţiei. În schimb, aceştia au micşorat preţurile exporturilor de ţiţei pe piaţa americană, unde producţia se află la cel mai ridicat nivel din ultimele trei decenii.

Venezuela, Libia şi Ecuador au cerut măsuri pentru prevenirea continuării declinului preţurilor ţiţeiului. Reprezentanţii OPEC urmează să se întâlnească în această lună la Viena.

Piața testează răbdarea OPEC

"Piața este în căutarea oricărui semnal de reducere a producției din partea OPEC, dar declarațiile ne arată ca Naimi nu se grăbește deloc să facă acest lucru", a declarat Phil Flynn, analist la Price Futures Group din Chicago. "Piața nu face altceva decât să testeze determinarea OPEC și se mișcă cu toată viteza înainte ca respectivul cartel să anunțe o eventuală schimbare", crede acesta.

Producţia de petrol a Arabiei Saudite a scăzut în octombrie cu 69.900 de barili pe zi, la 9,603 milioane de barili pe zi, cel mai redus nivel din ultimele şapte luni. Membrii OPEC au livrat luna trecută 30,253 milioane de barili pe petrol pe zi, peste ţinta organizaţiei, de 30 de milioane de barili.

China va deveni în cel mult două decenii cel mai mare consumator de petrol din lume, depășind Statele Unite ale Americii (SUA), potrivit datelor Agenției Internaționale pentru Energie (AIE), citate de Bloomberg.

"Punctul de cotitură va fi undeva pe la începutul anilor '30 când consumul din China se va intersecta cu cel din SUA, iar China va deveni cea mai mare țară consumatoare de petrol", susțin experții AIE, într-un rezumat al raportului World Energy Outlook, care prevede tendințele de pe piața energiei pe termen lung, și care va fi prezentat astăzi într-o conferință de presă la Londra.

Creșterea cererii de petrol până în 2040 va fi impulsionată și de majorarea consumului în India, Asia de Sud-Est, Orientul Mijlociu și Africa sub-sahariana, susține AIE. Consumul economiilor dezvoltate se va micșora, acesta ajungând în SUA la cel mai redus nivel din ultimele decenii.

Țițeiul Brent a atins ieri minimul ultimilor patru ani, semnașând faptul că potrivit actorilor de pe această piață ritmul de creștere a cererii nu poate ține pasul în prezent cu cel de majorare a producției. Până acum, membrii cei mai importanți ai Organizației Țărilor Exportatoare de Petrol (OPEC), inclusiv Arabia Saudită și Irak, par a nu dori să aplice vechea rețetă a cartelului, de diminuare a producției pe vremuri de scădere a prețului internațional al petrolului. Din contră, Membrii OPEC au decis să reducă prețurile de export al petrolului către SUA, pentru a concura producția internă americană, aflată la cel mai rapid ritm de creștere din ultimii 30 de ani, ca urmare a boom-ului tehnologiei de șist.

Producție americană de petrol provenit din exploatarea formațiunilor de șisturi cristaline va atinge maximul în următorii 10 ani, pentru ca după aceea să scadă.

Cererea de petrol la nivel mondial va crește cu 16 la sută la 104 milioane de barili pe zi în 2040, comparativ cu 90 de milioane anul trecut. Ritmul de creștere a cererii va încetini la 1 la sută pe an în 2025, în scădere față de nivelul de creștere de 2 la sută înregistrat în ultimele decenii.

Națiunile în curs de dezvoltare din Asia vor fi responsabile pentru 60 la sută din creșterea totală a cererii în această perioadă. Consumul de petrol va scădea nu numai în SUA, ci și în celelalte state membre așe Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OECD), printre care Germania și Japonia.

"Pentru fiecare baril de petrol economisit în țările OCDE, doi barili suplimentari vor fi consumați în statele non-membre OCDE", este concluzia AIE.

Producția de hidrocarburi a OMV, principalul acționar al celei mai importante companii românești, OMV Petrom, a crescut în trimestrul al treilea cu 13% față de perioada similară a anului trecut și cu 4,7 % față de cel de-al doilea trimestru al acestui an.

Creșterea este pusă de OMV pe seama majorării producției din Norvegia și revenirii parțiale a producției din Libia.

Producția totală de hidrocarburi în al treilea trimestru a OMV a totalizat 311,000 de barili echivalent petrol pe zi, o creștere de 13% față de perioada similară a anului trecut, când s-a înregistrat o producție de 275.000 de barili echivalent petrol pe zi, și cu 4,7% față de cel de-al doilea trimestru, când s-a înregistrat o producție de 297.000 de barili echivalent petrol pe zi.

Creșterea a fost parțial afectată de volumele de producție mai mici în Austria și România.

OMV Petrom a înregistrat, în trimestrul III 2014, o producție de petrol și gaze de 178.000 de barili echivalent petrol (boe), în scădere cu 2,1% față de cantitatea extrasă în aceeași perioadă a anului trecut. Față de trimestrul II din acest an, scăderea este de de 1,1%, de la 180.000 de boe.

Producția din Libia a reprezentat 10% din producția totală a OMV. 

În timp ce divizia de afaceri de gaz și de energie al companiei se confruntă un mediu de piață dificil, vânzările de gaze și volumele tranzacționate au crescut cu 37%. În al treilea trimestru, vânzările de gaze și volumele de tranzacționare au fost 117,92 terrawatt ore, de la un nivel la 85ț94 terrawatt oră în anul precedent.

Marja de rafinare a OMV a crescut în trimestrul al treilea la 4,90 dolari pe baril de la 1,92 dolari pe baril în al doilea trimestru și de la 1,17 dolari pe baril în perioada similară a anului trecut.

OMV va lansa rezultatele oficiale pe cel de-al treilea trimestru pe 6 noiembrie.

OMV Petrom a ieftinit  începând cu această noapte, ora 00:00, benzina și motorina, cu 4, respectiv 5 bani, aceasta fiind a doua ieftinire din această săptămână, după cea de marți, când prețul benzinei a fost micșorat cu 5 bani, iar cel al motorinei cu 4 bani pe litru.

Ieftinirea totală de 9 bani pe litru are la bază evoluția prețului internațional al petrolului, care ieri a pierdut, într-o singură zi numai puțin de 4,5%. Și ea, foarte probabil, va continua și în săptămâna următoare.

De la miezul nopții, la stația OMV Petrom de pe Șoseaua Mihai Bravu nr. 321, un litru de benzină costă sub 6 lei, mai exact 5,98 bani, de la 6,02 lei în prezent, în timp ce unul de motorină costă 6,06 bani.

La cea mai ieftină stație Petrom din București, cea de pe Șoseaua Alexandriei, km 6, nr 166, atât benzina, cât și motorina costă mai puțin de 6 lei pe litru. Un litru de benzină se achiziționează cu 5,85 lei, iar unul de motorină cu 5,97 lei, de la 5,89 lei, respectiv 6,02 lei.

Petrolul a avut alaltăieri cea mai proastă zi din ultimii ani, prețul internațional al țițeiului (atât Brent, cât și West Texas Intermediate - WTI) depreciindu-se cu aproximativ 4,5%. Chiar dacă aceasta este o veste proastă pentru statele care își construiesc buegetele pe exporturile de petrol și pentru companiile cu cosuri mari de exploatare (precum cele care produc petrol din șisturi bituminoase), cel puțin pe termen scurt, este o veste bună pentru șoferi.

Petrolul a avut ieri cea mai proastă zi din ultimii ani, prețul internațional al țițeiului (atât Brent, cât și West Texas Intermediate - WTI) depreciindu-se cu aproximativ 4,5%. Chiar dacă aceasta este o veste proastă pentru statele care își construiesc buegetele pe exporturile de petrol și pentru companiile cu cosuri mari de exploatare (precum cele care produc petrol din șisturi bituminoase), cel puțin pe termen scurt, este o veste bună pentru șoferi.

De altfel, principala companie de pe piața distribuției de carburanți din România, Petrom a ieftinit ieri atât benzina, cât și motorina, cu 5 respectiv 4 bani pe litru, după ce săptămâna trecută efectuaze o ieftinire cu alți 10 bani pe litru la ambele categorii de carburanți.

Iar tendința de ieftinire va continua, așa cum arată în prezent evoluția prețului internațional al petrolului.

Ieri, țițeiul WTI, etalon pe piața americană, s-a depreciat cu 4.5%, atingând un nivel de 81,84 dolari pe baril pe New York Mercantile Exchange, cel mai redus nivel înregistrat din iunie 2012. Analiștii citați de Wall Street Jurnal susțin că prețul WTI ar putea pierde alți 10 doari pe baril î perioada următoare.

Economia americană va fi afectată negativ

Aceasta este o veste bună pentru consumatori și pentru companiile americane, mai puțin cele din sectorul petrolier. Și în special cele care exploatează resurse neconvenționale, unde costurile de producție sunt mai ridicate. “Dacă prețurile vor coboră sub 80 de dolari pe baril (preț considerat critic pentru profitabilitatea companiilor care exploatează petrol de șist), ceea ce cred că este posibil, vom înregistra o reducere a activităților de forare în SUA", susține Ralph Eads, vicepreședinte la Jefferies LLC, citat de Bloomberg.

Alți economiști citați de WSJ susțin că impactul reducerii prețului WTI asupra economiei americane va fi unul negativ, cauza principală a scăderii prețului petrolului fiind performanța dezamăgitare a economiei globale. 

“Dacă nu avem piețe pe care să ne vindem exporturile, economia va suferi chiar dacă americnaii vor rămâne cu mai mulți bani de cheltuială după achiziționarea de carburanți”, susține James Hamilton, profesor de economie al  Universității din California, San Diego.

OPEC este divizată

Brent-ul, etalonul la nivel european, a pierdut și el marți 4,3%, ajungând la 85,04 dolari pe baril, cel mai redus nivel din ultimii 4 ani. A fost cea mai dramatică scădere zilnică din september 2011.

Cauzele fundamentale ale acestei evoluții a petrolului sunt diminuarea cererii la nivel global, în special ca urmare a creșterii economice dezamăgitoare din UE și China, și majorare producției la nivel global, atât ca urmare a reânceperii exportului din Libia, a creșterii producției în Rusia la cel mai ridicat nivel din perioada post-comunistă, dar mai ales în urma boom-ul tehnologiei de șist din SUA, care a transformat SUA în principalul producător de petrol la nivel global.

în pofida faptului că, la rândul lor, au nevoie de un preț minim al petrolului pentru a-și echilibra execuțiile bugetare, Arabia Saudită, Iranul, Irakul și Quatar-ul au decis să nu mai apeleze, spre nemulțumirea celorlalți membri OPEC (mai ales Venezuela), la mijlocul tradițional de control al prețurilor, micșorarea producției, ci să adopte o tactică total opusă, majorarea producției.

Chiar dacă Iran-ul are nevoie de un preț de 140 de dolari pe baril pentru a-și echilibra execuția bugetară, Irakul, de unul de 106 dolari pe baril, Arabia Saudită, de unul de 93 de dolari, iar Quatar-ul, de unul de 65 de dolari, cele patru state au decis să declanșeze un război al prețurilor pe termen mediu și lung cu industria producătoare de petrol din formațiuni de șisturi bituminoase din SUA.

Rusia: Conspirație SUA-Orientul Mijlociu

Rusia pare a crede însă altceva. Fostul ministru de finanțe rus Alexei Kudrin a sugerat că ar putea exista “un acord al statelor mari importatoare și exportatoare, în special SUA și cele din Oierntul Mijlociu, ca producția să fie majorată, iar prețurile să rămână la un nivel redus”. Această terie aduce aminte de cele din Rusia Sovietică din anii ’80, potrivit cărora prăbuțirea prețului petrolului din acea perioadă a jucat un rol important în prăbușirea URSS.

Prețul internațional al petrolului este în cădere liberă de trei luni și jumătate, atât țițeiul Brent, cât și cel West Texas Intermediate (WTI) pierzând peste 20% din prețul maxim al anului înregistrat în luna iulie.

Multă lume crede că această evoluție este rezultatul unor decizii politice menite a îngenunchea Rusia, al cărei buget este dependent de prețul petrolului exportat.

Ultimele decizii ale unor state membre OPEC, cele din Orientul Mijlociu, Arabia Saudită, Quatar, Irak și Iran, de a micșora prețurile la export, validând în acest fel evoluția pieței, arată însă că nu Rusia e miza, ci companiile producătoare de petrol din formațiunile de șist din Statele Unite ale Americii.

Chiar dacă atât OPEC, a cărui producție a atins maximul ultimului an luna trecută, dar și Rusia, care a înregistrat cel mai înalt nivel al producției post-sovietice în acest an, au contribuit la majorarea ofertei de petrol la nivel global, elementul surpriză pe partea de ofertă a fost cel al petrolului produs din formațiuni de șist din SUA.

Potrivit oficialităților americane, în acest an, SUA a produs 1,1 milioane de barili pe zi în plus față de anul trecut, iar în 2015 va produce alți 963.000 de barili pe zi în plus față de acest an, atingând cel mai înalt nivel al producției din ani '70 încoace. Și asta în condițiile unei scăderi a cererii interne cu 0,2%, până la 18,9 milioane de barili pe zi în acest an, cea mai redusă cerere din ultimii trei ani din SUA.

SUA: cel mai mare producător de petrol din lume

Boom-ul tehnologiei de șist a transformat SUA în cel mai mare producător de petrol din lume, cu o producție de peste 11 milioane de barili pe zi, depășindu-și astfel principali concurenți, Arabia Saudită și Rusia. Producția de petrol la nivel global este estimată la 93 milioane de barili de petrol pe zi.

Iar estimările privind producția de petrol a SUA sunt și mai îngrijorătoare pentru Arabia Saudită și celelalte state membre OPEC. Până în 2019, se estimează că SUA va produce peste 13 milioane de barili de petrol pe zi, la actiualele prețuri. Cu alte cuvinte în 5 ani, SUA va majora producția de petrol a lumii cu peste 3%, în condițiile în care producția din celelalte state rămâne constantă.

Pariul Arabiei Saudite și aliaților săi

Așa că, în pofida faptului că, la rândul lor, au nevoie de un preț minim al petrolului pentru a-și echilibra execuțiile bugetare, Arabia Saudită, Iranul, Irakul și Quatar-ul au decis să nu mai apeleze, spre nemulțumirea celorlalți membri OPEC (mai ales Venezuela), la mijlocul tradițional de control al prețurilor, micșorarea producției, ci să adopte o tactică total opusă, majorarea producției.

Chiar dacă Iran-ul are nevoie de un preț de 140 de dolari pe baril pentru a-și echilibra execuția bugetară, Irakul, de unul de 106 dolari pe baril, Arabia Saudită, de unul de 93 de dolari, iar Quatar-ul, de unul de 65 de dolari, cele patru state au decis să declanșeze un război al prețurilor pe termen mediu și lung cu industria producătoare de petrol din formațiuni de șisturi bituminoase din SUA.

80 dolari pe baril: pragul de care s-ar putea lovi industria de șist

Motivul: aceste companii au nevoie de un preț internațional al petrolului cuprins între 80 și 85 de dolari pentru a fi profitabile. Pariul aripii beligerante a OPEC este că, pe termen lung, în pofida deficitului pe care îl vor înregistra și a datoriei publice în creștere considerabilă, vor putea forța o reducere a ofertei (și implicit o revenire a prețurilor la niveluri acceptabile) nu printr-o scădere a propriei producție, ci printr-o scădere a producției din SUA, ca urmare a scăderii investițiilor într-un domeniu devenit peste noapte neprofitabil și a eventualelor falimente.

“Dacă prețurile vor coboră sub 80 de dolari pe baril, ceea ce cred că este posibil, vom înregistra o reducere a activităților de forare în SUA", susține Ralph Eads, vicepreședinte la Jefferies LLC, citat de Bloomberg.

Potrivit lui Ed Morse, de la Citigroup, costurile de producție în cazul petrolului extras din formațiuni de șisturi cristaline sunt mult mai ridicate decât cele implicate de exploatarea resurselor convenționale, acestea ridicându-se la 50-100 de dolari pe baril, în comparație cu 10-25 de dolari pe baril cât costă exploatarea petrolului convențional.

“Dacă prețurile vor cădea brusc până la 60 de dolari pe baril, creșterea producției din SUA va deveni una negativă", susține acesta.

Scăderi abrupte ale cotațiilor companiilor americane petroliere pe bursă

De altfel, de la începutul perioadei de depreciere a prețului petrolului, cotațiile companiilor din domeniul forajului s-au micșorat cu 28,7%, cele ale companiilor de servicii petroliere, 11,1%, cele ale companiilor de producție și explorare 17%, iar acțiunile companiilor de petrol și gaze integrate au pierdut 9,5%.

Celelalte state membre OPEC suferă

Principalii dușmani ai statelor arabe membre ale OPEC care au declanșat acest război sunt colegele lor din cartel, Venezuela, Nigeria, Libia, etc, state care au ratinguri extrem de proaste și nu se pot împrumuta pe piețele internaționale pentru a acoperi deficitul necesar finanțării acestui război al prețurilor.

Rusia: Deficit de 10,3% din PIB în 2013, în absența veniturilor din industria petrolieră

Nici Rusia nu se simte confortabil în actualul climat. Dacă am exclude veniturile bugetare provenite de la industria petrolieră, Rusia ar fi avut în 2013 un deficit bugetar de 10,3% din PIB, și asta în condițiile unei ruble mult mai puternice decât cea din prezent.

Potrivit Oil Price. la fiecare scădere cu un dolar a barilului de petrol, Rusia pierde venituri de 2,1 miliarde de dolari. Scăderea abruptă a prețurilor internaționale din ultimele luni ar putea văduvi bugetul de stat al Rusiei cu o sumă cuprinsă între 30 și 40 de miliarde de dolari. {jathumbnailoff}

Țițeiul Brent, etalonul de pe piața europeană, a coborât sub nivelul de 90 de dolari pe baril, pentru prima dată în ultimii patru ani, ca urmare a faptului că cererea globală nu poate ține pasul cu majorarea ofertei.

Și West Texas Intermediate (WTI), market maker pe piața americană, și-a continuat declinul, situându-se mult sub pragul de 85 de dolari, la un nivel de 83,59 de dolari pe baril, cu 20% sub nivelul maxim atins ăîn acest an, ceea ce face ca ambele tipuri de țiței să intre în zona denumită bear market.

Prețul de 88,11 dolari pe baril atins de Brent-ul cu livrare în noiembrie pe bursa londoneză ICE Futures Europe este cel mai redus nivel înregistrat din decembrie 2010. Ieri, Brent-ul cu livrare în noiembrie a pierdut numai puțin de 1,94 dolari sau 2,2% și a beneficiat de o primă de tranzacționare de 4,49 dolari față de WTI, în creștere considerabilă față de prima înregistrată pe 3 octombrie, de 2,57 dolari.

WTI cu livrare în noiembrie a pierdut în această dimineață 2,18 dolari, pe New York Mercantile Exchange, ajungând la un nivel de 83,79 dolari. Ieri, WTI pierduse alți 1,54 dolari, încheind ziua la 85,77 dolari pe baril, cel mai redus nivel din decembrie 2012. În ultima săptămână WTI s-a depreciat cu numai puțin de 6,6%.

Arabia Saudită a redus prețurile de export la minimul ultimilor 6 ani

Pe partea de ofertă, Rusia și-a majorat producția la maximul perioadei post-sovietice, revoluția tehnologiei de șist a impulsionat producția și în SUA, iar OPEC au produs cea mai mare cantitate de petrol din ultimele 13 luni. Cererea în schimb a dezamăgit crunt, evoluția creșterii economice din China și din Europa, în special din Germania, fiind mult sub așteptări.

Dacă piețele așteptau o reacție a cartelului statelor exportatoare OPEC, acestea au avut parte de o surpriză. În loc să micșoreze producția, principalul membru PEC, Arabia Saudită a redus prețurile de export către Asia la minimul ultimilor 6 ani. Piața a interpretat anunțul Arabiei Saudite ca o încercare a acesteia de a-și păstra cota de piață raportată la celelalte state membre OPEC, indiferent de nivelul prețului. Potrivit BNP Parisbas SA. aceasta e o interpretare greșită, actualul nivel al Brent-ului aflându-se mult sub intervalul 95-110 dolari pe baril, necesar echilibrării execuției bugetare a Arabiei Saudite, ceea ce va antrena în viitorul apropiat o reducere a producției din partea acesteia. Experții anticipează o reducere a producției cartelului OPEC între 500 de mii și un milion de barili pe zi.

“Asistăm la o fază a capitulării pe piața petrolului, în care investitorii se adaptează realității asaltului ofertei. Elementul declanșator a fost anunțul reducerii prețurilor de către Arabia Saudită. Suntem însă în zona de preț în care OPEC ar putea considera că e timpul să acționeze", susține Ric Spooner, de la CMC Markets din Sydney, citat de Bloomberg. {jathumbnailoff}

Reducerea cu 11% a prețului petrolului WTI de la începutul anului și cu 20% a Brent-ului de la nivelul maxim înregistrat în acest an este pe cale să facă prima victimă: bugetul de stat al Rusiei.

Bugetul de stat al Rusiei este construit pe un preț al petrolului Ural de 100 dolari pe baril. Istoric vorbind Ural-ul se tranzacționează la un discount de 4 dolari față de Brent, ceea ce ar însemna că bugetul Rusiei este construit pe un preț al Brent-ului de 104 dolari pe baril. În prezent, Brent-ul se tranzacționează cu 91,56 dolari pe baril.

Importanța majoră a prețului internațional al petrolului asupra execuției bugetare a statului rus se explică prin faptul că nu numai prețul carburanților și țițeiului exportat (Rusia este cel mai mare exportator de produse petroliere din lume) depind de prețul internațional al petrolului, ci și cel al gazului este legat de acesta. Așa se face că industria petrolieră garantează 50% din veniturile bugetare ale statului rus.

În ultimii ani, economia rusă a devenit din ce în ce mai dependentă de prețul petrolului. Și nu numai bugetul Rusiei sau economia reală ci și moneda națională, rubla. Rublă, aflată în prezent și sub presiunea retragerilor de capital masive ca urmare a conflictului ruso-ucrainean și a sancțiunilor economice impuse de Occident.

Deficit de 10,3% din PIB în 2013, în absența veniturilor din industria petrolieră

Dacă am exclude veniturile bugetare provenite de la industria petrolieră, Rusia ar fi avut în 2013 un deficit bugetar de 10,3% din PIB, și asta în condițiile unei ruble mult mai puternice decât cea din prezent.

Potrivit Oil Price. la fiecare scădere cu un dolar a barilului de petrol, Rusia pierde venituri de 2,1 miliarde de dolari. Scăderea abruptă a prețurilor internaționale din ultimele luni ar putea văduvi bugetul de stat al Rusiei cu o sumă cuprinsă între 30 și 40 de miliarde de dolari.

Și asta în condițiile în care economia Rusiei va stagna în cel mai fericit caz. Ultimele estimări ale autorităților de la Moscova vizează o creștere economică modestă, de 0,4%, însă analiștii chestionați de Bloomberg consideră mult mai probabilă intrarea în recesiune a Rusiei.

Banca Centrală lucrează la un scenariu construit pe un preț al petrolului de 60 dolari pe baril

Dată fiind legătura strânsă dintre prețul internațional al petrolului și evoluția rublei, Banca Centrală a Rusiei a decis să lucreze, potrivit Reuters, la un scenariu "de stres" care i-a în calcul o reducere a prețului petrolului până la un nivel de 60 de dolari pe baril.

Acest scenariu catastrofal pentru economia rusă va fi adăugat celorlalte trei scenarii pe baza cărora va fi construită politica monetară a băncii pe următorii trei ani. Scenariul de bază coincide cu cel al ministerului de finanțe, care și-a construit bugetul pe perioada 2015-2017 pe un preț al țițeiului Ural de 100 de dolari pe baril. Însă chiar și așa, creșterea economică estimată este una modestă, o medie de 0,5% pe următori 3 ani.

În prezent, cel mai negativ scenariu al băncii centrale ruse i-a în calcul o scădere a prețului petrolului la 86,5 dolari pe baril până în 2017. {jathumbnailoff}

Organizația Națiunilor Unite (ONU) are ca principale obiective nu numai instaurarea păcii la nivel global sau apărarea drepturilor omului, ci și protejarea intereselor strategice ale unora dintre statele membre.

Ultima dovadă: China a decis să participe pentru prima dată în istoria ONU cu un batalion format din 700 de soldați la formarea unei unități a Forței de Menținere a Păcii ONU în Sudanul de Sud. Singura dată când China a mai participat la o operațiune a ONU a fost în martie 2013, când China a trimis 300 de militari, însă nu un batalion, în Mali pentru protejarea inginerilor chinezi care au construit bază în apropierea orașului Ga.

Motivul pentru care China a decis să contribuie cu un batalion la formarea unei Forțe de Menținere a Păcii ONU este dezvăluit un oficial sudanez, citat de Wall Street Journal: soldații chinezi vor avea sarcina de a păzi zăcămintele petroliere sudaneze și de a proteja muncitorii și instalațiile chineze de la fața locului.

National Petroleum Corp. deține 40% din acșiunile consorțiului care operează zăcămintele din regiune

Gigantul de stat chinez National Petroleum Corp. deține 40% din acțiunile consorțiului care operează zăcămintele din Sudanul de Sud. Compania chineză mai operează și conducta de 1.600 de kilometri prin care petrolul extras este exportat prin Sudan către Port Sudan, port la la Marea Roșie.

Înainte de declanșarea ultimelor ostilități din Sudanul de Sud, numai puțin de 5% din importul de petrol al Chinei provenea din această țară. De atunci însă, producția s-a prăbușit, ajungâd la 160.000 de barili pe zi, o treime din nivelul antebelic al producției.

Mai mult de 10.000 de persoane au fost ucise și 1,5 milioane de persoane s-au refugiat în urma declanșării în decembrie a luptelor dintre forțe loiale președintelui Salva Kiir și cele loiale fostului vicepreședinte Riek Machar.

Misiunea ONU din Republica Sudanului de Sud este autorizată de Consiliul de Securitate și ea poate ajunge la 12.500 de militari și 1.323 de polițiști.

Trupelor chineze le este permisă utilizarea "tuturor mijloacelor necesare" 

Forțelor de Menținerea a Păcii, inclusiv trupelor chineze, le este permisă utilizarea "tuturor mijloacelor necesare" pentru a proteja civilii și instalațiile petroliere.

Rebelii i-au avertizat deja pe oficiali chinezi să-și păstreze neutralitatea în actualul conflict. 

"Chinezii ar trebui să acționeze sub mandatul și comanda ONU", a declarat un purtător de cuvânt al rebelilor. "Atât timp cât vor face acest lucru, nu vom avea nicio problemă cu ei", a explicat acesta.

Muncitorii chinezi din regiune au avut de suferit în urma conflictelor repetate în urma cărora Sudanul de Sud și-a câștigat independența față de Sudan în 2011, iar acum trece printr-un război civil.

Mai multe zeci de muncitori chinezi au fost răpiți de rebelii din Sudanul de Sud în 2012 și folosiți pentru a pune presiune pe Beijing să intervină în stoparea unei ofensive guvernamentale sudaneze împotriva forțelor rebele. 

În decembrie, odată cu începerea actualelor ostilități, National Petroleum a evacuat 97 de membri personalului său din Sudanul de Sud.

Producția de petrol a Rusiei va atinge în 2014 un nou record al perioadei post-sovietice, în pofida relațiilor comerciale din ce în ce mai tensionate pe care Moscova le are cu statele membre ale UE.

Cel puțin așa susține ministerul rus al energiei, care a anunțat că potrivit propriilor estimări, în anul curent vor fi extrase 525,3 milioane de tone (3,85 miliarde de barili) de petrol, cu 2 milioane de tone peste nivelul înregistrat în 2013, de 523,3 milioane de tone.

Potrivit Wall Street Journal, veniturile din petrol sunt responsabile pentru jumătate din veniturile din export ale Rusiei și pentru 40% din veniturile bugetului de stat. Iar procentajul este în creștere, în pofida eforturilor Moscovei de de a reduce dependența de venituri din petrol.

Producția de petrol a Rusiei a crescut în mod constant în ultimii cinci ani, ca urmare a exploatării unor noi zăcăminte în estul Siberiei.

Cu toate acestea, ministerul rus se așteaptă ca producția de petrol să scadă ușor la 525 de milioane de tone în 2015 și 2016, înainte de a crește din nou la 526 milioane de tone în 2017.

Gazprom Neft, prin NIS Petrol, companie la care este acționar majoritar cu 56 %, se află în plin proces de demarare a etapei de explorare a zăcămintelor petroliere din zona Banatului.

În perioada următoare este programată evaluarea perimetrelor EX7 Periam și EX8 Biled, din județul Timiș, ca parte a programului integrat de dezvoltare a industriei petroliere din bazinul Panoniei. Strategia pe termen lung a companiei vizează extinderea prezenței NIS în regiunea balcanică.

Operațiunile NIS în perimetrele EX7 Periam (1.070,6 kmp) și EX8 Biled (1.113,2 kmp) vizează, potrivit NIS Petrol, exclusiv resurse convenționale – țițeiul, în timp ce explorarea resurselor neconvenționale, precum gazele de şist, nu reprezintă obiectul de activitate al companiei.

„Descoperirea de noi zăcăminte de țiței va însemna, practic, dezvoltarea industriei petroliere în regiune și, implicit, noi locuri de muncă pentru populația locală, precum și mai multe șanse de dezvoltare pentru comunitățile din județ. Operațiunile noastre respectă în totalitate cerințele de mediu și de siguranță a populației”, a declarat Mikhail Danilin, Director Executiv Upstream NIS Petrol.

În 2011, NIS Petrol și compania canadiana East West Petroleum - EWP au semnat un acord de farm-out pentru patru perimetre, printre care și cele două anterior menționate, câștigate de EWP prin ofertă publică, asociată celei de-a 10-a runde. În baza acestui acord, EWP deține o participație de 15%, iar restul de 85%, precum și statutul de operator, îi revin companiei NIS Petrol.

„Dezvoltarea și consolidarea poziției companiei noastre ca jucător important din regiune în sectorul petrolier reprezintă obiectivele noastre principale. Compania se axează pe explorarea, dezvoltarea şi producția convențională de petrol, acesta fiind şi scopul prezenței noastre pe piața din România. Sporirea capacității de producție în urma unor investiții semnificative în modernizarea rafinăriei de la Pancevo reprezintă motivul principal al interesului nostru în perimetrele petroliere din vestul țării, aflate în proximitatea graniței cu Serbia”, susțime Vadim Smirnov, Director General NIS Petrol România. 

Pe lângă sectorul de explorare, NIS Petrol continuă să îşi extindă prezența şi în sectorul de vânzare și distribuție de produse petroliere din România. În prezent, NIS Petrol operează 17 stații de alimentare din rețeaua premium Gazprom Petrol Stations din România.

Producția de petrol și gaze a OMV Petrom a fost relativ constantă în cel de-al doilea trimestru al anului în special ca urmare a unei ușoare creșteri a producției din România, care a compensat in mare parte reducerea producției din Kazahstan. În cel de-al doilea trimestru al acestui an OMV Petrom a produs 180 de mii barili echivalent petrol (boe) pe zi, în scădere cu 2 mii boe/zi față de trimestrul întâi și cu 4 mii boe/zi față de perioada similară a anului trecut. Producția totală a OMV însă a scăzut considerabil, cu 5% sau cu 14 mii de barili echivalent petrol față de cea din primul trimestru, de la 311 mii boe pe zi, aceasta ajungând la 297 boe pe zi.

Scăderea producției este explicată de oficialii OMV, într-un raport preliminar prezentat în această dimineață investitorilor, prin scăderii producției în Kazahstan, prin închiderea unor exploatări din Libia, şi a rezultatelor mai slabe din Norvegia, în pofida succesului înregistrat cu lansarea perimetrului Gudrun. Potrivit OMV, aceste efecte negative au fost parțial compensate de o creștere, de mici dimensiuni, a producției din Austria și România.

Chiar dacă vânzările de gaze ale grupului (89,15 TWh)au crescut raportat la cele din perioada similară a anului trecut (85TWh), cele de petrol s-au redus cu 18% în special ca urmare a activității dezamăgitoare din Norvegia și Libia. Vânzările de gaze ale OMV Petrom au fost relatv constante, 11,24 TWh, față de de 11,5 TWh în cel de-al doilea trimestru al anului trecut.

Costurile de explorare s-au majorat cu 180 milioane euro, ca urmare a recunoașterii eșecului în forarea unor puţuri din Gabon, Insulele Faroe şi Norvegia.

Costurile de producție s-a majorat, la rândul lor, din cauza creșterii costurilor cu forța de muncă din România, unde, în urma negocierilor colective angajații au obținut o majorare salarială considerabilă.

Întreruperea activității rafinăriei Petrobrazi, în vederea finalizării programului de investiții, a condus ma majorarea stocurilor de țiței, care se transformă din punct de vedere contabil, în înregistrarea unui profit nerealizat de 40 de milioane de euro. {jathumbnailoff}

Majorarea accizei cu 7 cenți pe litru, dublată de modificarea modului de calcul al acesteia, care a dus la creșterea prețului benzinei și motorinei cu peste 50 de bani pe litru, a făcut primele victime oficiale: apărarea, internele, SRI și SPP, care au rămas fără bani de combustibili.

Dacă sectorul privat se protejează de majorarea de accize prin restrângerea consumului, instituțiile publice, în special cele din domeniul apărării și securității, au găsit o metodă inedită de a face acest lucru: apelează la tonele de carburanți aflate în rezervele de stat.

Două sunt motivele pentru care Ministerul Apărării şi cel de Interne, Serviciul de Protecție şi Pază (SPP) şi Serviciul Român de Informații (SRI) preferă această soluție: instituțiile publice nu mai sunt nevoite să organizeze licitații (nici în prezent, nici la momentul înlocuirii volumului de carburanți scos din rezerve) și să plătească prețul pieței, iar combustibilii (benzină, motorină și petrol pentru turboreactoare) din rezerva de stat nu sunt purtătoare de acciză. 

Combustibili acordați gratuit cu scop umanitar

Potrivit articolului 260, alin 60, litera j a codului fiscal, este scutit de la plata accizelor "orice produs energetic care este scos de la rezerva de stat sau rezerva de mobilizare, fiind acordat gratuit în scop de ajutor umanitar". Iar motivația guvernului pentru adoptarea acestei măsuri pare a "justifica" tocmai caracterul "umanitar": în bugetul de stat nu sunt suficienți bani pentru a acoperi integral cheltuielile pentru furnizarea de carburanți şi justifică urgența prin faptul că, dacă nu sunt asigurați rapid carburanții necesari, funcționarea acestor instituții din domeniul apărării şi securității naționale va fi "grav perturbată", având în vedere lipsa acută a carburanților strict necesari.

Executivul exemplifică, potrivit Mediafax, inclusiv situațiile la care se poate ajunge, şi anume imposibilitatea desfăşurării misiunilor de asigurare a protecției oficialilor români şi străini, blocarea misiunilor antiteroriste şi a transportului corespondenței secrete şi oficiale pe întreg teritoriul țării, precum şi amânarea, replanificarea sau chiar "anularea" unor angajamente asumate ca parte din contribuția națională la apărarea colectivă în sistemele de alianță militară ori de poliție aeriană.

Interesant este că, în ceea ce privește combustibilii folosiți pentru aviație și navigația în apele comunitare și interne, aceștia erau oricum scutiți de plata accizelor.

Armata română este discriminată în raport cu forțele NATO de pe teritoriul României

Interesantă este și invocarea NATO și a corespondenței diplomatice în expunerea de motive. Aceasta a fost făcută probabil cu scopul de a justifica adoptarea măsurii, prin evidențierea "discriminării" de care suferă instituțiile autohtone. Pentru că potrivit Codului Fiscal, "produsele accizabile sunt scutite de plata accizelor dacă sunt destinate utilizării:

a) în contextul relațiilor diplomatice sau consulare;

b) de către organizațiile internaționale recunoscute ca atare de autoritățile publice din România şi de către membrii acestor organizații, în limitele şi în condițiile stabilite prin convențiile internaționale privind instituirea acestor organizații sau prin acordurile de sediu;

c) de către forțele armate ale oricărui stat parte la Tratatul Atlanticului de Nord, altul decât România, pentru uzul forțelor armate în cauză, pentru personalul civil însoțitor sau pentru aprovizionarea popotelor ori a cantinelor acestora"

Țițeiul Brent, care dictează trendul pe piața petrolului, inclusiv a Ural-ului mediteranean, cuprins în formulele de calcul a prețurilor benzinei și motorinei de către companiile românești, a atins ieri maximul ultimelor 9 luni, depășind pragul de 115 dolari pe baril, în urma refuzului președintelui american Barak Obama de a trimite trupe în Irak.

Ieri, Brent-ul a înregistrat o creștere de 80 de cenți sau 0,8% pentru cea de-a șaptea ședință de tranzacționare consecutivă, după ce săptămâna trecută s-a apreciat cu 4,4%. Noul nivel, de 105,06 dolari pe baril a rămas relativ neschimbat și în această dimineață, când Brent-ul se tranzacționa la un nivel de 105,02 dolari pe baril pe piețele asiatice.

Țițeiul West Texas Intermediate (WTI) cu livrare în iulie, etalonul de pe piața americană, s-a majorat la rândul său, cu 46 de cenți sau 0,4%, ajungând la un nivel de 106,43 de dolari pe baril pe New York Mercantile Exchange (NYMEX).

De altfel, avansul de ieri a început încă de dimineață, după ce a fost anunțată ocuparea de către militanții sunniți a uzinei de fabricare a armelor chimice din Irak.

Indicii futures au primit un nou impuls în urma anunțului făcut de Barak Obama, potrivit căruia SUA nu-și va trimite forțele militare în Irak, chiar dacă este pregătită pentru unele operațiuni punctuale. Tot ce va face SUA pentru moment este să trimită 300 de consultanți militari în Irak.

Brent-ul ar putea ajunge la 120 de dolari

"Nimeni nu vrea să parieze short pe această piață instabilă a Brent-ului", a declarat Peter Donovan, broker la Liquidity Energy din New York, citat de Wall Street Journal.

O deteriorare suplimentară a situației din Irak ar putea conduce la o majorare considerabilă a prețurilor, susține și Michael Hewson, analist șef la CMC Markets din Londra, care a avansat și un preț de 120 de dolari pe baril. asta în cazul în care violențele se extind în sud, unde se află majoritatea câmpurilor petroliere irakiene, de la Rumaila, Majnoon și West Qurna. Acestea sunt conectate la terminalul de export de la Basra, aflat la 340 mile în sudul Baghdad-ului, terminal prin care Irakul exportă majoritatea petrolului produs.

Deocamdată, producția și exportul de petrol din Irak (cel de-al doilea mare producător membru OPEC) nu au fost afectate. În mai, Irakul a exportat în medie 2,7 milioane de barili pe zi.

Occidentalii de la Exxon și BP dau bir cu fugiții

Principalul semn că situația din Irak a scăpat de sub control este decizia marilor companii petroliere occidentale, printre care BP și Exxon, de a-și extrage personalul din regiune. 

Potrivit Financial Times, Exxon și-a retras expații din câmpul de la West Qurna 1, din sudul Irakului, iar BP și-a rechemat angajații "ne-esențiali" din gigantul câmp de la Rumaila, din apropierea celui de la Qurna.

Petrolul își continuă ofensiva pe piețele internaționale, "stimulat" de ofensiva islamiștilor radicali din nordul Irakului, care ar putea pune în pericol producția celui de-al doilea exportator OPEC, concentrată în special în sudul țării.

Atât Brent-ul, cât și țițeiul West Texas Intermediate, s-a apreciat în această dimineață pe piețele asiatice, după ce ieri au atins un nou maxim al acestui an.

La ora 10,48 (ora României), Brent-ul cu livrare în iulie câștigase 12 cenți sau 0,11%, ajungând la 113,57 dolari pe baril, după ce ieri încheiase ziua la 113,45 dolari.

La rândul său, WTI cu livrare în luna iulie se apreciase cu 49 de decți sau 0,47%, atingând nivelul de 106,35 dolari pe baril, după ce încheiase ziua precedentă la 105,87 dolari pe baril.

Marți seara, American Petroleum Institute, o asociație a industriei de peste ocean anunțat o scădere cu 5,7 milioane de barili a stocurilor de țiței din SUA în săptămâna care s-a încheiat pe 13 iunie. Miercuri va face publice propriile date și Administrația de Informație Energetică a SUA, brațul statistic al Departamentului pentru Energie de la Washington. Analiștii citați de Wall Street Journal se așteaptă ca stocurile de petrol să scadă cu 1,1 milioane de barili.

"Riscurile geopolitice susțin în continuare trendul ascendent al Brent-ului, atât tensiunile în curs de desfășurare de-a lungul frontierei de est a Ucrainei, cât și instabilitatea din Irak", a declarat analistul Tim Evans, de la Citi Futures.

Aproximativ 100.000 de barili pe zi din producția de petrol din nordul Irakului a fost afectată până în prezent, dar pe termen lung, tulburările ar putea îngreuna viitoarele planuri irakiene de extindere a producției de petrol.

Analiștii prognozează un preț mediu al Brent-ului pentru acest trimestru cuprins între 110 dolari și 115 dolari pe baril.

Calculele guvernanților României, de la guvernatorul BNR Mugur Isărescu la premierul Victor Ponta, ca o evoluție favorabilă a prețului internațional al petrolului să "înghită" impactul produs de taxa de 7 eurocenți pe litru introdusă la carburanți au fost contrazise categoric de piață.

Însă situația ar putea deveni una mult mai dificilă pentru șoferi, prețul petrolului urmând a avea, potrivit analiștilor, o evoluție ascendentă, și nu una descendentă.

Astfel, analiștii de pe Wall Street chestionați de Bloomberg se așteptau la un preț de 116 dolari pe barilul de țiței Brent la finalul anului. Și asta înainte de escaladarea violențelor din Irak, cel de-al doilea mare exportator al OPEC, unde insurgenții musulmani au declanșat o ofensivă, cu scopul de a ocupa Baghdad-ul.

Potrivit estimărilor analiștilor, prețul petrolului ar putea crește cu 15 dolari în cazul în care situația din Irak nu se va stabiliza, însă Bloomberg susține că nimeni nu poate ști unde se va opri ascensiunea acestia.

Creștere săptămânală de 4% 

Săptămâna trecută, atât Brent-ul, cât și West Texas Intermediate (WTI), au înregistrat cel mai mare avans săptămânal din acest an, ambele câștigând peste 4% (4% WTI și 4,4% Brent-ul). Vineri, Brent-ul cu livrare în luna iulie, atingea maximul anului, fiind cotat la 114,69 dolari pe baril.

Potrivit Wall Street Journal, tendința a continuat și luni pe New York Mercantile Exchange, unde WTI cu livrarea în iulie a ajuns la 107,45 dolari pe baril, în creștere cu 54 de cenți. Brent-ul cu livrare în august s-a majorat la rândul său cu 62 de cenți, ajungând la 113,08 dolari pe baril.

Piețele internaționale se tem că nu numai câmpurile din Irak, ci și cele din Kuweit, alt producător cheie din regiune, vor fi afectate de escaladarea conflictului din Irak.

Evoluția țițeiului WTI în acest an

Consumul global crește într-un ritm mult mai accelerat decât producția

Iar veștile proaste nu se opresc aici. Potrivit BP, anul trecut, consumul global de petrol a crescut într-un ritm superior celui de creștere a producției. Ritmul de creștere a consumuli a fost de 1,4% sau 1,4 milioane de barili pe zi, peste media anual istoric, în timp ce cel de creștere a producției a crescut doar cu 0,6% sau 560 de mii de barili pe zi. {jathumbnailoff}

Evoluția țițeiului Brent în acest an

Piețele au un obicei interesant de a-i ironiza pe analiști. Dacă săptămânile trecute, mai toate vocile politico-economice, de la miliardarul George Soros la guvernatorul Mugur Isărescu, promovau ideea unei ieftini a petrolului ca adevărată sancțiune împotriva Rusiei, săptămâna aceasta vine cu vești cât se poate de rele.

Vești rele nu numai pentru profeții ieftinirii petrolului, dar și pentru șoferii români sau pentru guvernul Ponta, care spera că o ieftinire a petrolului va atenua impactul majorării accizelor și modificării modului de calcul al acestora asupra prețului carburanților.

Ca și cum situația din Ucraina și potențialele sancțiuni impuse celui mai mare exportator de energie din lume, Rusia, nu erau suficiente, datele arată mai nou și o restrângere a producției OPEC.

Restrângerea producției OPEC, "inoportună" 

Țițeiul West Texas Intermediate (WTI), care ar fi trebuit să fie prima victimă a "manipulării" prețului de către guvernul SUA, în loc să se ieftinească, a atins maximul ultimei luni și jumătate, iar Brent-ul se află la nivelul mediei ultimilor trei ani, de 108 dolari pe baril, într-o perioadă în care de obicei se plasa la un nivel mult mai scăzut.

Iar veștile rele nu se opresc aici. Potrivit Bloomberg, producția Organizației Statelor Exportatoare de Petrol (OPEC) a înregistrat o scădere exact în momentul în care rafinăriile se află în plin proces de asigurare a surselor de aprovizionare, ceea ce a avut un impact asupra evoluției prețurilor petrolului de săptămâna trecută.

Nivelul producției OPEC, cartel responsabil cu 40% din necesarul de alimentare cu petrol a pieței globale, și-a redus în martie producția la cel mai redus nivel din 2011, ca urmare a situației conflictuale din Libia.

WTI, la cea mai înaltă medie sezonieră a ultimilor 8 ani

Iar scăderea nu este una temporară, dovadă că este cea de-a cincea scădere lunară din ultimele 7 luni. Nu este de mirare că în acest context, Agenția Internațională pentru Energie (IEA), care consiliază statele consumatoare de petrol, a făcut un apel de majorare a producției pe 11 aprilie către OPEC.

Motivul: rafinăriile din SUA și Europa își vor majora cererea de petrol ca urmare a cererii sezoniere mai mari de carburanți care apare odată cu sosirea anotimpurilor calde.

“Barilii de petrol neproduși în martie nu vor exista pe piață în momentul în care rafinăriile vor fi nevoite să-și majoreze producția în lunile viitoare", a declarat Michael Lynch, CEO al Strategic Energy & Economic Research din Winchester, Massachusetts, citat de Bloomberg. “Va exista o presiune venită din partea ofertei odată cu ieșirea rafinăriilor din mentenanță", a continuat acesta.

Pariurile mai mult sau mai puțin speculative făcute pe piața petrolului a făcut ca WTI să ajungă la cea mai înaltă medie a acestei perioade din ultimii opt ani, mai exact din 2006.

OPEC ar trebui să-și majoreze producția cu 3,38% în a doua jumătate a anului

Producția OPEC a scăzut cu 890.000 de barili pe zi, până la un nivel de 29,6 milioane de barili în luna martie. Potrivit IEA, pentru a satisface cererea la nivel global, cartelul OPEC ar trebui să-și majoreze producția la 30,6 milioane de barili pe lună în a doua jumătate a anului, o majorare semnificativă, de un milion de barili pe zi sau de 3,38% față de actualul nivel.

Este de așteptat, potrivit IEA, ca, la nivel global, consumul să se majoreze cu 1,4%, până la un nivel de 92,7 milioane de barili pe zi, în special ca urmare a creșterii consumului în Asia. Anticipările privind majorarea consumului în China sunt de 3,4% sau de 10,5 milioane de barili pe zi.

Producția Libiei a scăzut pentru a zecea oară în ultimele 12 luni, cu 100.000 de barili, în prezent ea ajungând la 250.000 de barili pe zi.

Și producția Arabiei Saudite, de ajutorul căreia ar avea nevoie SUA pentru a micșora prețul petrolului, s-a micșorat cu 285.000 de barili, până la 9,57 milioane de barili pe zi.

Jan Arps este cel mai influent petrolist de care nimeni n-a auzit niciodată. În 1945, Arps, pe atunci un simplu inginer petrolist în vârstă de 33 de ani, de la British-American Oil Producing Co., a elaborat și publicat o formulă pe baza căreia să se poată estima cât petrol brut va produce un zăcământ și când se va epuiza acesta.

Metoda Arps a devenit una dintre cele mai larg răspândite măsurători din industrie. Companiile se bazează pe aceasta pentru a estima profitabilitatea forajului, pentru a obține și a garanta împrumuturi și pentru a raporta cuantumul rezervelor estimate la organismele de reglementare.

Când un membru al Camerei Reprezentanților din SUA, Ed Royce, un republican din California, a spus, pe 26 martie, la o audiere la Washington, că SUA ar trebui să înceapă să exporte petrol din producția internă pentru a submina influența Rusiei, previziunea sa cu privire la creșterea producției de energie a SUA” s-a bazat pe metoda Arps, relatează Bloomberg.

Problema este că ecuația Arps a fost modificată pentru a putea fi aplicată și zăcămintelor de hidrocarburi localizate în șisturi bituminoase și extrase prin fracturare hidraulică, metodă care nu exista pe vremea lui Arps, care a murit în 1976.

Resurse supraevaluate

John Lee, un profesor de inginerie de la University of Houston și o autoritate în domeniul estimării rezervelor de hidrocarburi, spune că miliarde de barili de petrol din formațiuni de șist neatinse încă în SUA sunt luate în calcul de către companii, care se bazează pe un istoric limitat de foraj și pe ajustări ale formulei lui Arps care exagerează producția viitoare. Acest lucriu aruncă îndoieli asupra rapidității cu care SUA vor ajunge la independența energetică, un scop care, potrivit estimărilor oficiale ale U.S. Energy Information Administration, ar fi mai aproape decât a fost vreodată din 1985 încoace.

„Lucrurile ar putea arăta mai rău decât își imaginează oamenii. Producția pe termen lung a unora dintre acele sonde bogate în petrol ar putea fi supraevaluată”, spune Lee.

Criticile lui Lee au produs o ruptură în interiorul industriei privind modul de măsurare și estimare a stocurilor de rezerve brute din formațiunile geologice aflate la mii de metri sub suprafața pământului. Într-un newsletter publicat anul acesta de firma Ryder Scott Co., care ajută companiile de foraj să-și calculeze rezervele, Lee a solicitat organizarea unei conferințe a industriei pentru a se ocupa de ceea ce el numește abordări incoerente sau cel puțin eterogene.

Metoda Arps este în mod special predispusă la abuz, a spus el.

Totul e relativ

Producția de petrol a SUA a crescut cu 40% de la sfârșitul anului 2011, în contextul în care companiile de foraj țintesc formațiuni geologice purtătoare de țiței precum perimetrul de șisturi bituminoase Bakken, din North Dakota, Eagle Ford, din Texas, și Mississippi Lime, din Kansas și Oklahoma, potrivit EIA. SUA sunt pe cale de a deveni cel mai mare producător al lumii de petrol până anul viitor, conform International Energy Agency, cu sediul la Paris. Un raport întocmit de consultanții firmei Wood Maskenzie, cu sediul la Londra, afirmă că, până în 2020, doar producția din perimetrul Bakken va fi de 1.7 milioane de barili pe zi, de la 1,1 milioane cât este în prezent.

A prezice viitorul este o afacere inerent nesigură. Iar metoda lui Arps funcționează la fel ca oricare alta, a spus Scott Wilson, un vicepreședinte al Ryder Scott din Denver.

„Nicio metodă nu dă rezultate de fiecare dată”, a spus Wilson. „Metoda Arps este doar un instrument. Dacă dai vina pe ea pentru că o previziune se dovedește a fi greșită este ca și când dai vina pe o armă pentru că a împușcat pe cine nu trebuia. Iar în ceea ce provește vechimea metodei, roata a fost inventată acum mult mai mult timp, dar este în continuare folositoare”, a completat el.

Estimările în creștere ale rezervelor dau Statelor Unite un sentiment fals de siguranță, a spus Tad Patzek, președintele Departamentului de inginerie petrolieră și a geosistemelor la University of Texas, din Austin.

„Ne-am păcălit singuri să credem că, din moment ce avem resurse infinite, nu trebuie să ne îngrijorăm”, a spus Patzek. „Ne împiedicăm ca orbii într-un viitor care nu este atât de frumos pe cât credem”, a adăugat el.

Metoda Arps este bună doar în funcție de cât de mult crede o companie în ea și de cât de multe presupuneri se fac pornind de la ea, a spus Patzek. Estimările pot fi mărite când aceasta se bazează pe un istoric limitat al forajului sau pe câteva sonde cu performanțe ridicate pentru a prezice producția pe un areal vast. Previziunile pot fi de asemenea ajustate în sus atunci când se presupune că vor fi scăderi ale producției mai reduse decât se observă prin aplicarea metodei.

Reevaluări în lanț

În noiembrie 2012, compania SandRidge Energy Inc. și-a redus estimările privind rezervele la 422.000 de barili pe sondă, de la 456.000. Cinci luni mai târziu, estimarea a fost micșorată iar, la 369.000 de barili, după cum arată rapoartele companiei. De atunci, compania cu sediul în Oklahoma City a mai făcut o ajustare în sus, la 380.000 de barili pe sondă.

Previziunile inițiale, mai optimiste, se bazau pe un număr mic de sonde foarte performante, care au determinat compania să supraevalueze producția estimată pentru alte perimetre, a spus Duane Grubert, vicepreședintele executiv al SandRidge, responsabil cu relațiile cu investitorii. Compania are acum mai mult de 1.100 de sonde și și-a îmbunătățit forajul. Are încredere că actualele estimări sunt corecte, a spus Grubert.

„Nimeni nu a știut până când nu am aflat adevărul la bază, din perimetrul în care am forat”, a spus Grubert. „Estimarea inițială era un pic cam mare”, a adăugat el.

SM Energy Co., un producător cu sediul la Denver, a suferit un regres similar anul acesta, când performanța sondelor sale din perimetrul de formațiuni de șist Eagle Ford din Texas nu s-au ridicat la nivelul previziunilor. Compania și-a redus estimările, pe 18 februarie, într-o zonă, la echivalentul a 475.000 de barili pe sondă, de la 602.000. A estima producția viitoare din date timpurii este o provocare pentru industrie, a spus Brent Collins, un purtător de cuvânt al SM Energy.

„Acest lucru este cu atât mai valabil atunci când încerci să faci o estimare a mediei dintr-un număr limitat de sonde”, a explicat Collins.

Atât SandRidge, cât și SM Energy folosesc variante ale metodei Arps, arată datele companiilor.

Fracturarea hidraulică schimbă datele problemei

A scoate petrol din formațiunile de șist este diferit față de forajul din zilele lui Arps, a spus Dean Rietz, un vicepreședinte executiv responsabil cu estimarea rezervelor la Ryder Scott. Prima sondă comercială pentru formațiuni de șist a fost forată în 2004, la 59 de ani după ce Arps și-a publicat metoda.

În 1945, producția de petrol însemna forarea în adâncime pentru a ajunge la depozitele de petrol și gaze care s-au format după ce au migrat în sus din straturile geologice profunde. Forajul din zilele noastre țintește acele straturi din adâncime, găurind la mii de metri față de suprafața pământului, apoi schimbând direcția pe orizontală pentru „a mesteca” pe o lungime de peste un kilometru prin straturi care sunt mai dure și mai puțin poroase decât un blat de granit.

Roca este spartă de un jet puternic de apă, nisip și chimicale, pentru a crea o rețea de mici fisuri care să permită petrolului și gazelor să fie eliberate. Cele mai largi fisuri sunt mai subțiri decât lățimea unei agrafe de birou. Cele mai mici sunt de mii de ori mai subțiri decât un fir de păr.

Pe un grafic, aceste sonde fracturate par să urmărească o traiectorie a producției descendente diferită față de sondele convenționale studiate de Arps, spune Lee.

Pentru a înlocui metoda de calcul Arps, cercetărorii testează noi formule cu nume demne de trupe de rock indie: Stretched Exponential, la care Lee a contribuit pentru a fi dezvoltată, Duong Method, concepută de Anh Duong, inginerulșef responsabil cu zăcămintele la ConocoPhillips și Simple Scaling Theory, la care a lucrat Patzek, de la University of Texas.

Rietz a realizat un model de simulare a sondelor pentru a estima producția. „Veniți la mine în 10 ani și vă voi spune cât este de demnă să te bazezi pe ea”, a spus el.

Cea mai eficientă măsură economică pe care Occidentul ar putea să o adopte împotriva Rusiei nu este liberalizarea exporturilor de gaze în SUA, care are nevoie de câția ani pentru a se materializa, ci vânzarea de către Washington a rezervelor strategice de petrol pe care le deține.

Scoaterea pe piață a stocurilor de petrol deținute de Administrația de la Washington ar putea micșora prețul barilului de țiței cu 10-12 dolari, fapt ce ar avea un impact considerabil asupra veniturilor statului rus, care se bazează în principal pe exportul de hidrocarburi.

Cel puțin aceasta este opinia lui Philip K. Verleger Jr., fost director al Biroului de Politici Energetice al Trezoreriei SUA în administrația Carter, exprimată în Financial Times.

Washington-ul a scos deja pe piață 5 mil de barili

Săptămâna trecută, așa cum a anunțat Energy Report, Administrația SUA a pus pe piață o cantitate de 5 milioane de barili de petrol din rezerva sa strategică. Oficialii americani au insistat că vânzarea nu are nimic de-a face cu evenimentele internaționale.

Mulți experți s-au întrebat dacă cele 5 milioane de barili sunt suficiente pentru a atrage atenția Rusiei, cu atât mai mult cu cât legislația SUA interzice încă exportul de țiței.

"Acesta ar putea fi un mesaj al președintelui Obama către guvernul rus, prin care să-i atragă atenția că poate influența oricând prețul internațional al petrolului", a declarat Dominick Chirichella, de la Institutul de Management Energetic din New York.

În urma anunțului, petrolul West Texas Intermediate (WTI) a pierdut numai puțin de 2 dolari, ajungând la mijlocul zilei de joi la 97 dolari pe baril.

Arma de 694 milioane de barili de țiței

În opinia lui Verleger Jr., aceasta este o alternativă viabilă pentru exporturile de gaze. Aceste stocuri sunt disponibile imediat și ar putea avea un impact rapid asupra Rusiei. Având în vedere că Rusia depinde de exporturile de petrol și gaze naturale pentru supraviețuirea sa, o astfel de acțiune ar avea un efect rapid și semnificativ în cazul în care prețul petrolului se va micșora.

Potrivit expertului american, SUA deține în prezent 694 milioane de barili de țiței ca rezerve strategice

Guvernul federal a achiziționat petrolul respectiv între 1977 și 2009, ca o măsură preventivă împotriva eventualelor deraierilor de pe piețele internaționale ale petrolului. Intenția inițială a fost de a crea o rezervă de miliarde de baril, pentru a compensa orice întrerupere prelungită a importurilor de petrol din SUA în timpul unor conflicte în viitor. În prezent însă, SUA nu mai are nevoie de o asemenea rezervă strategică, chiar dacă nici nu poate renunța în totalitate la ea, pentru că Programul Internațional pentru Energie solicită deținerea de rezerve egale cu 90 de zile de importuri.

PIB-ul Rusiei ar putea suferi o contracție de 4%

Potrivit calculelor lui Verleger Jr, Statele Unite ar putea vinde cu ușurință între 500.000 și 750.000 de barili pe zi, timp de două ani respectând obligațiile asumate.

Dacă ar reuși să vândă mai mult de jumătate de milion de barili pe zi, SUA ar putea provoca o scădere a prețului petrolului cu 10-12 dolari.

Un declin al prețului țițeiului de 10 $ pe baril ar reduce veniturile provenite din exporturi ale Rusiei cu aproximativ 40 de miliarde de dolari, iar PIB-ul Rusiei ar putea scădea cu 4%. Rubla ar avea, și ea, de suferit.

Consumatorii europeni și americani ar benefica de combustibili mai ieftini

În plus, prețurile mai mici la petrol ar oferi beneficii semnificative pentru consumatorii europeni, inclusiv cei ucraineni, care depind de gazele naturale importate din Rusia, inclusiv cele din Ucraina. Și asta pentru că Gazprom încă stabilește prețul gazelor pentru cei mai mulți din clienții săi în funcție de evoluția prețului petrolului.

Chiar și consumatorii americani ar urma să beneficieze de pe urma acestei măsuri, micșorarea prețului internațional al petrolului cu 10 dolari conducând la ieftinirea benzinei din SUA cu 25 de cenți pe galon. Iar profitul înregistrat de Administrația americană, de 28 de dolari pe baril, ar putea fi utilizat pentru reducerea deficitului bugetar.

Congresul și Arabia Saudită, singurele obstacole

Expertul american vede două obstacole în calea planului său: faptul că orice vânzare de petrol din rezerva strategică ar trebui să primească avizul Congresului, procedură care ar putea dura săptămâni, dacă nu luni, și reacția statelor arabe exportatoare de petrol.

Nu numai Rusia, ci și Arabia Saudită, cel mai mare exportator de petrol di lume, și celelalte state membre OPEC ar suferi de pe urma reducerii prețului petrolului. Fostul director al Biroului de Politici Energetice de la Trezoreria SUA crede încă ă cel puțin Arabia Saudită ar putea accepta din punct de vedere geopolitic o asemenea decizie, fiind implicate într-un conflict mocnit cu Rusia pe temele Siriei și Iranului.

Economia Arabiei Saudite, spre deosebire de cea a Rusiei, poate tolera prețurile la petrol mai mici, deoarece bugetul său este construit pe estimări mai reduse ale prețului petrolului și pentru că statul arab a acumulat de-a lungul timpului rezerve financiare mari.

Anul trecut, în benzinăriile sub brandul Gazprom s-au vândut produse petroliere de circa 12,5 milioane de euro, reiese dintr-un raport NIS, consultat de Energy Report. Dacă ţinem cont de faptul că în vară, reţeaua ajunsese la 12 benzinării, iar în noiembrie la 13, rezultă o medie de vânzări de peste un milion de euro pe benzinărie, cu anumite diferenţe în funcţie de mărimea staţiei, vad comercial şi alţi asemenea factori.

“În acest ritm, am putea ajunge la break-even la finalul anului, după toate investiţiile făcute, dacă ajungem la 30 de benzinării până la finele lui 2013, aşa cum ne propunem. Ştiu din experienţă, cam pe la 30 de benzinării se poate ajunge la break-even”, a declarat Ileana Sorina Bălţatu, director executiv al NIS Petrol România, care în trecut a fost şi director la Shell România.

Câte tone vinde însă, în medie, o benzinărie Gazprom? Cifra de afaceri şi profiturile din benzinării depind de volumul vândut dar şi de cotaţiile petrolului, de accize şi alţi factori.  Directorul executiv susţine că după vânzări medii de şase tone de benzină pe zi pe staţie s-ar putea ajunge în acest an la 25 de milioane de euro, cifră de afaceri. Reamintim însă că nu toate benzinăriile beneficiază de aceleaşi vânzări, de acelaşi vad comercial etc

În prezent, NIS Petrol România a ajuns la 15 benzinării Gazprom, încă două urmând a fi deschise în această lună la Timişoara şi Oradea.

Până acum, Gazprom a şi cumpărat benzinării dar a şi ridicat de la zero (când a cumpărat doar terenul). Compania are în vizor însă şi achiziţii, în continuare.

“Am informat toate companiile de pe piaţă că suntem interesaţi de achiziţia de staţii, bineînţeles, după un proces de due diligence vedem care oferte sunt cele mai interesante. Zona din vestul României este prioritară, fiind în apropierea rafinăriei noastre din Pancevo, Serbia, dar vrem să devenim un jucător naţional, astfel că nu putem ignora nicio parte a ţării”, a declarat Ileana Sorina Bălţatu, director executiv al NIS Petrol România.

Cât despre achiziţia de benzinării de la Petrom, despre care s-a tot zvonit în ultima perioadă, directorul executiv citat a spus că dacă OMV Petrom va dori să-şi reorganizeze portofoliul, pot fi un potenţial client al benzinăriilor acestora, existând deja discuţii în acest sens.

Achiziţiile de benzinării şi apoi rebranduirea lor cu Gazprom a început în vara anului 2012. Atunci au fost cumpărate benzinăriile Petroliv, din Miercurea Sibiului (18 iunie 2012), benzinăria Alpha (5 iulie 2012), benzinăria XXL Oil de pe Calea Radnei din Arad (31 iulie 2012), benzinăria din Veştem din Sibiu operată de D&C Oil şi cumpărată tot în 31 iulie 2012 şi benzinăria din Sibiu de pe strada Ştefan cel Mare operată de Eso Oil şi cumpărată de asemenea în 31 iulie 2012.

Cele 15 benzinării deja operaţionale sunt în (vezi foto) în Arad, Oradea, Timişoara, Sibiu, pe autostrada A1, pe E85 la Căldăruşanca şi la Clinceni, pe centura Capitalei.

Compania NIS (Nafta Industrija Srbije) are printre activităţi şi explorarea, producţia şi procesarea petrolului şi a gazelor naturale, fiind prezentă pe aceste sectoare şi în Romania. Gazprom Neft deţine 56,15% din capitalul social al NIS, în timp ce statul sârb deţine 29,88%. Compania are două rafinării – în Pancevo şi în Novi Sad, precum şi o unitate de producţie GPL (gaz petrolier lichefiat) în Elemir.

Reţeaua de retail a companiei cuprinde peste 500 de facilităţi: benzinării, staţii de alimentare şi o reţea de depozite petroliere în regiunea balcanilor. Pe lângă Serbia, NIS este prezentă şi în Bosnia şi Herţegovina, Bulgaria, Ungaria şi România, Turkmenistan, Angola, Belgia şi Rusia.

Producția de petrol a Rusiei va crește în acest an cu 0,3 la sută, ajungând la un nivel de 525 milioane de tone, iar producția de gaze naturale se va majora și ea cu 4,8 la sută, până la un nivel de 700 de miliarde de metri cubi, susține Kirill Molodtsov, ministrul adjunct al energiei, citat de Ria Novosti.

Anunțul Moscovei vine la numai o zi de la cel al Energy Information Administration (EIA), brațul statistic al Departamentului de Stat al SUA, care a revizuit negativ producția de petrol a Statelor Unite și a revizuit pozitiv evoluția cereri de produse petroliere de pe Noul Continent.

"Am putea crește producția de gaze chiar mai mult, dar am avea probleme cu cu depozitarea, transportul și consumul", a declarat Kirill Molodtsov.

Creșterea producției de petrol a Rusiei este rezultatul inaugurării de noi câmpuri în 2013, a explicat ministrul rus.

În 2013, Rusia a produs, conform statisticilor oficiale peste 523 milioane de tone de petrol și 668 de miliarde de metri cubi de gaze naturale.

SUA: Estimările producției de petrol revizuite negativ, cele ale cererii revizuite pozitiv

EIA și-a redus, în această săptămână, previziunile de creștere a producției de petrol pentru 2014 și 2015, și a majorat estimările de creștere a cererii pentru aceste produse.

Producția din SUA va fi de 8,42 milioane de barili pe zi de petrol brut în acest an, în scădere față de estimarea anterioară de 8,54 milioane de barili pe zi. Pentru 2015, EIA, prognozează o producție de 9,19 milioane de barili pe zi de petrol, în scădere față de prognoza anterioară, de 9,29 milioane de barili pe zi. Principala motivație: iarna grea a stopat procesul de implementare de noi sonde.

În ceea ce privește consumul, EIA se așteaptă ca acesta să se majoreze la 18,91 milioane de barili pe zi în 2014 și la 18,97 milioane de barili pe zi în 2015, în ascensiune față de prognozele anterioare de 18,88 milioane de barili pe zi în 2014 și de 18,96 milioane de barili pe zi anul viitor.

SUA va importa mai mult petrol decât se anticipa

Potrivit Wall Street Journal, noile prognoze arată că SUA va fi nevoită să importe mai mult petrol decât se anticipa. 

Cu toate acestea, ca urmare a ritmului de majorare a producției la nivel global superior celui de majorare a cererii, EIA prognozează un preț mediu pe barilul de WTI de 93 dolari în 2014 și de 90 dolari pe baril în 2015.

În ceea ce privește Brent-ul, EIA anticipează un preț mediu de 105 dolari în 2014 și unul de 101 dolari pentru 2015. {jathumbnailoff}

Regiunea Basilicata, una dintre cele mai sărace ale țării, a fost multă vreme cunoscută sub supranumele de Texasul Italiei, explicația fiind abundența zăcămintelor de petrol din zonă, de multe ori țițeiul țâșnind la suprafață din izvoare naturale de apă. Cu toate acestea, timp de ani de zile, autoritățile locale s-au opus dezvoltării producției de hidrocarburi, susținând, la unison cu locuitorii din zonă, că regiunea nu beneficiază suficient din punct de vedere financiar de pe urma exploatărilor și că acestea afectează mediul ambiant și industria turismului.
Însă în prezent, guvernul central de la Roma, aflat în mare foame de bani și disperat să creeze locuri de muncă și să scoată economia din recesiune, se străduie să impulsioneze industria extractivă națională.

Primul pas în această direcție este luarea de măsuri prin care autoritățile locale și regionale să primească sume mai mari din banii rezultați din vânzarea producției de petrol. În acest fel, executivul italian speră să tempereze opoziția locală față de expansiunea exploatărilor de țiței. Ținta oficială este dublarea producției anuale de petrol și reducerea cu 25% a cheltuielilor cu importul de produse energetice până în 2020.

"Este momentul cel mai bun pentru a explora după petrol în Italia", spune Marco Brun, șeful operațiunilor din Italia ale Royal Dutch Shell, companie care vizează triplarea investițiilor din Italia.

Opoziție locală

Italia se află pe locul trei în Europa din punct de vedere al rezervelor dovedite de petrol, estimate la 1,4 miliarde de barili, fiind depășită doar de Norvegia și Marea Britanie, grație câmpurilor offshore de hidrocarburi din apele teritoriale ale celor două state.

O bună parte din aceste zăcăminte sunt situate în regiunea Basilicata, o zonă muntoasă agricolă plină de livezi de măslini și sate medievale. Este totodată una dintre cele mai sărace regiuni din Italia. Rata șomajului este de 14,5%, la o populație de 600.000 de locuitori, și există foarte puțină industrie și infrastructură.

Autoritățile locale din regiune au subminat timp de ani de zile demersurile guvernului central de la Roma și ale companiilor de petrol și gaze de a extinde activitatea de exploatarea a țițeiului. Companiei italiene de stat Eni i-au trebuit, de exemplu, aproape zece ani pentru a ajunge la un acord cu politicienii locali în privința împărțirii încasărilor din vânzarea producției de petrol de la Val d’Agri, cel mai mare câmp petrolier onshore din Europa.

Bani și bunăvoință

Pentru a impulsiona și a ușura negocierile, guvernul de la Roma a modificat anul trecut legislația în domeniu, majorând cota din redevențele petroliere care revine autorităților locale din zonele cu câmpuri de hidrocarburi aflate în exploatare și alocând, totodată, mai mulți bani din aceste redevențe pentru investiții în infrastructura locală a acestor regiuni. Totodată, au fost simplificate procedurile de obținere a licențelor de foraj, care în prezent sunt coordonate direct de guvernul central, nu de o multitudine de agenții regionale și centrale, ca până acum.

În plus, au fost scoase la licitație mai multe câmpuri offshore de hidrocarburi. Ca urmare a acestor măsuri, producția zilnică de petrol a Italiei a crescut la 112.00 de barili, după mai mulți ani de declin. Ministerul Industriei de la Roma prognozează că dublarea producției ar crea 25.000 de locuri noi de muncă și ar spori încasările bugetare cu 3 miliarde de euro pe an.

Pe lângă asta, măsurile menționate contribuie la atingerea țintei oficiale a Italiei, de reducere a cheltuielilor anuale cu importul de produse energetice de la 62 la 48 de miliarde de euro până în 2020.

Perspective optimiste

"Când am fost angajat la companie, în 1985, mi s-a spus că misiunea mea este să merg în străinătate și să descopăr zăcăminte de hidrocarburi, înspre binele Italiei. În prezent, le descopăr chiar în Italia", spune Giuseppe Tanoia, prim vicepreședinte al Eni, responsabil cu activități de explorare în sudul și estul Europei.

Activitățile de dezvoltare a producției aflate în desfășurare pe două câmpuri petroliere imense din regiunea Basilicata ar putea permite guvernului de la Roma să-și atingă o bună parte din ținte chiar din 2016. Asta pentru că, printre altele, petrolul de aici se află localizat la mică adâncime și, deseori, țâșnește la suprafață din izvoare naturale de apă.

La Val d’Agri, producția zilnică se ridică la 85.000 de barili pe zi. Eni și Shell au obținut deja autorizațiile necesare pentru a majora producția până la 104.000 de barili pe zi și se află în plin proces de autorizare pentru încă o majorare, la 129.000 de barili pe zi.

Total, Shell și traderul japonez Mitsui investesc 1,6 miliarde de euro pentru a dezvolta un câmp de hidrocarburi din vecinătate, numit Tempa Rossa. Aceste conține rezerve recuperabile de petrol de 440 de milioane de barili, fiind astfel cel mai mare câmp onshore nedezvoltat din Europa Occidentală.

Diplomație

Cu toate acestea, rezistența autorităților locale și a organizațiilor ecologiste este departe de a se fi atenuat. În 2012, în regiunea Basilicata s-a pus moratoriu pe orice proiect nou de dezvoltare de hidrocarburi, pentru a se preveni excesul de activități de explorare, însă în iunie anul trecut interdicția a fost desființată de Curtea Constituțională a Italiei.

În august 2013, circa 7.000 de înotători au format un lanț uman pe o plajă din Calabria, pentru a protesta astfel împotriva aprobării de noi proiecte de exploatare offshore de hidrocarburi.

Ministrul Industriei din guvernul de la Roma, Flavio Zanonato, a descris anul trecut măsurile de majorare a veniturilor din producția de petrol repartizate autorităților locale din regiunile cu zăcăminte în exploatare ca având un dublu rol: reducerea șomajului din zonele respective și "înmuierea" opoziției localnicilor față de ideea extinderii activităților de explorare și producție.

Două tipuri de atitudine

Câmpul de hidrocarburi de la Val d’Agri a creat deja un mini-boom economic pentru regiunea Basilicata. În intervalul 2008 – 2012, Eni și Shell au plătit la bugetul local al regiunii redevențe în valoare de aproape 500 de milioane de euro.

Orășelul Viggiano, în aria de jurisdicția a căruia se află centrul operațional care coordonează activitatea de la Val d’Agri, a primit anul trecut redevențe de 20 de milioane de euro, pe care primăria le-a folosit pentru a construi terenuri de fotbal, tenis și piscine.

Guardia Perticara, oraș situat lângă câmpul de hidrocarburi Tempa Rossa, speră să beneficieze și el de pe urma demarării producției de petrol. Se așteaptă ca redevențele să dubleze bugetul anual al localității, cifrat în prezent la circa 1 milion de euro. "Principalele beneficii vor consta în locuri de muncă, proiecte de promovare a turismului și încurajarea tinerilor în a rămâne și a lucra aici", spune primarul Massimo Caporeale.

Pe de altă parte, organizațiile ecologiste și alte voci critice spun că, chiar dacă producția de petrol a Italiei se va dubla, aceasta va satisface doar 16% din necesarul de energie al țării, ceea ce înseamnă că nu merită sacrificate în acest scop peisajele rustice și de coastă ale Italiei.

"Vrem ca autoritățile să-și modifice felul în care se raportează la energie și să înțeleagă că hidrocarburile reprezintă trecutul, nu calea spre viitor. Adevăratele oportunități sunt cele din energia regenerabilă", spune Mariagrazia Midulla, șeful departamentului de energie și climă al filialei italienești a WorldWide Fund.

Lukoil, cel de-al doilea mare producător de petrol din Rusia a semnat un acord în valoare de 2,05 miliarde de dolari în vederea preluării subsidiarei Samara-Nafta a americanilor de la Hess Corp., companie aflată în plin proces de restructurare. Lukoil și-a justificat achiziția prin necesitatea extinderii producției în regiunea Volga-Ural.

Samara-Nafta produce echivalentul a 50.000 de barili de țiței pe zi, precizează un comunicat de presă emis de Lukoil și citat de Bloomberg. Prețul de achiziție echivalează cu un preț de 3,4 dolari pe fiecare baril din rezervele deținute de companie potrivit parametrilor ruși, iar tranzacția mai are nevoie și de Consiliului Concurenței de la Moscova, susține Lukoil.

"Am achiziționat un activ de calitate cu potențial pe termen lung într-o regiune care are una dintre cele mai dezvoltate infrastructuri din țară" a declarat Vagit Alekperov, CEO-ul Lukoil și principalul său acționar.

Tranzacția este cea mai importantă operațiune din ultimii șapte ani a companiei new-yorkeză Hess, care a fost criticată de unul dintre cei mai activi acționari ai săi, Elliot Management Corp. pentru performanțele sale mult sub așteptări. Subsidira rusă a produs în ultimul trimestru al anului trecut 11% din producția totală de 396.000 barili echivalent petrol pe zi a companiei cu sediul la New York. Hess a făcut deja publică intenția sa de vinde rețeaua de benzinării pe care o deține, toate terminalele și participația de 50% pe care o deține la trader-ul de energie Hetco, susține Financial Times.

În urma tranzacției efectuate cu Lukoil, Hess va primi pentru partea sa de 90% 1,8 miliarde de dolari, care vor fi utilizați în principal pentru plata datoriilor firmei și pentru refacerea bilanțului contabil. Banii din vânzările viitoare, a anunțat Hess, vor fi alocați acționarilor. Compania americană se așteaptă să încaseze în acest an 3,4 miliarde de dolari, exceptând taxele plătite, din vânzarea activelor pe care le deține în Marea Caspică, în Marea Nordului și în Texas. Hess caută cumpărtori și pentru activele din Indonezia și Tailanda. În martie, compania americană a anunțat că intenționează să se concentreze pe exploatarea unui nucleu dur de câmpuri, precum cel de șișt din Bakken (Dakota de Nord), cele din Golful Mexicului, și cele din Malaezia și Ghana.

Imediat după anunțarea tranzacției, acțiunile Hess au câștigat 3% pe bursa americană. De la declanșarea procesului de restructurare la începutul acestui an, acțiunile companiei s-au apreciat cu 39%.

Simon Kukes, deținătorul a 10% din Samara-Nafta, a decis la rândul său să accepte oferta Lukoil, a precizat Hess, într-un email adresat Bloomberg.

Lukoil dorește cu orice preț să se extindă și să-și majoreze producția de petrol, ami ales după ce datele au arătat un declin al acesteia. Compania a mai câștigat anul trecut o licitație pentru exploatarea câmpului siberian de la Imilor și și-a extins exploatările din parte rusă a Mării Caspice.

"Prețul pare puțin cam mare și asta arată disperarea cu care Lukoil caută noi active", susține Ildar Davletshin, analist la Renaissance Capital Ltd. Un număr ridicat dintre câmpurile deținute de Lukpoil beneficiază de facilități fiscale pe motiv că sunt mature și cu o vâscozitate ridicată, a explicat acesta interesul Lukoil pentru active de calitate și pe termen lung.

Lukoil este prezentă și în România, prin compania LUKOIL România, înființată în 1998, care deține o cotă de piață de aproximativ 20% și are o rețea de 301 de stații de distribuție. Cifra de afaceri netă a companiei LUKOIL România în anul 2012 a depășit valoarea de 6 miliarde de lei, în creștere cu peste 15% față de anul 2011.

Reducerea productiei din partea OPEC, cea mai mare inregistrata din 2008, a afectat considerabil piata transportatorilor, creand cel mai mare surplus de nave transportatoare de petrol din ultimii ani. Veniturile transportatorilor, precum Frontline Ltd., au atins astfel cel mai redus nivel din ultimii trei ani, potrivit Bloomberg.

OPEC si-a redus timp de patru luni, pana in decembrie, oferta cu nu mai putin de un milion de barili pe zi, reducere echivalenta cu incarcatura pe doua zile a unui supertanker. Arabia Saudita, Iran si Irak au fost liderii restructurarii productiei care a condus la crearea unui surplus de nave de transport petrolier de 22% in cea mai importanta regiune producatoare de titei de pe glob. OPEC furnizeaza 40% din productia de petrol globala. Miscarea prezenta este contrara tendintei pietei din ultimii patru ani. La inceputul lui 2009, OPEC si-a majorat productia cu 4,8 milioane de barili pe zi, decizie care a eliminat surplusul de cargouri si a condus la majorarea pretului de transport mult dincolo de nivelul la care proprietarii acestora si-ar fi acoperit costurile. In prezent insa piata este in plina schimbare, in special ca urmare a faptului ca Statele Unite ale Americii au reusit sa-si asigure, pentru prima data in ultimele doua decenii, necesarul de petrol din productia interna. Drept urmare, OPEC s-a vazut nevoita sa-si reduca oferta. Transportatorii au fost cei mai afectati, veniturile lor reducandu-se cu 62% fata de cele inregistrate an luna noiembrie. Ca urmare, considera analistii, actiunile Frontline vor pierde 11% pana la finalul anului. 

“Reducerea productiei de catre OPEC va adanci pierderile inregistrate de transportatori, mutand mare parte a profiturilor din industrie catre producatori”, sustine Erik Nikolai Stavseth, analist la Arctic Securities ASA din Oslo, ale carui recomandari in domeniu le-au adus clientilor un randament de 18% in ultimul an. “Transportatorii de obicei se bazeaza pe un inceput de an plin de comenzi, ceea ce face ca 2013 sa fie un an extrem de provocator pentru ei”, concluzioneaza analistul norvegian.

Tarife în scadere cu 53%

Tarifele zilnice pentru cargourile de mare capacitate au scazut cu 53% in ultimul an, atingand un nivel de 14.090 de dolari la inceputul lui 2013, sustine Clarkson Plc (CKN), cea mai mare firma de brokeraj de flote de transport.Potrivit estimarilor analistilor Clarckson, tarifele se vor situa in 2013 in medie la un nivel de 19.500, cu mult sub estimarile din octombrie, cand avansau o cifra de 25.000. Iar Frontline, companie infiintata de miliardarul John Fredriksaen, sustine ca tariful ar trebui sa se situeze undeva la 23.400 de dolari pentru a ca flota sa de 33 de cargouri sa nu inregistreze pierderi.

Nici concurentii sai nu stau mai bine. Hamilton, compania de transport petrolier cu sediul in Insulele Bermude, va raporta o pierdere de 103 milioane de dolari in 2013, in crestere fata de pierderea inregistrata anul trecut, de 87,4 milioane de dolari. Situatia din piata se deterioreaza rapid, analistii estimand in urma cu numai trei luni pierderi de doar 67,2 milioane de dolari pentru Hamilton.

Boom-ul constructiei de cargouri

Numarul cargourilor in exces din Golful Persic s-a majorat cu 7% de la inceputul anului. Surplusul de nave de transport are la baza boom-ul inregistrat in constructie de supertanker-e in 2007 si 2008, cind  tarifele de transport au atins un nivel de 229.000 de dolari. In pofida situatiei grele cu care se confrunta transportatorii in acea regiune, consolidarea cererii pe alte piete i-ar putea ajuta. China, cel mai mare importator de titei si-a majorat capacitatea importata cu 8% in decembrie. De asemenea, analistii estimeaza ca cererea globala de produse petroliere se va majora cu 0,9% in 2013, urmand a ajunge la o capacitate de 90,5 milioane de barili pe zi. Comertul international de pe aceasta piata se va aprecia la randul sau cu 3,8% in acest an, in crestere fata de 2012, cand s-a majorat cu doar 2,8%.

Si comenzile de producere a noi cargouri au fost afectate, rata anuala de crestere a acestora scazand la numai 6,8% in 2012, dupa ce in 2011 aceasta fusese de 13%, iar in 2008 atinsese un record de 47%.

Crizele financiare s-au soldat, nu de putine ori, cu declansarea unor razboaie care mai de care mai distrugatoare. Politicienii nu-si recunosc niciodata vina in declansarea unei crize, identificandu-i pe conducatorii altor state drept responsabili. Care, la randul lor, ii acuza de acelasi lucru. In plus, un razboi mai are, potrivit unei doctrine keynesiene vulgarizate, un avantaj: reprezinta o solutie viabila de iesire din criza.

Actuala recesiune are si ea suspectul sau de serviciu: Iranul, candidat cu sanse din ce in ce mai mari sa devina noul teatru de operatiuni militare ale Occidentului. Ultimele conflicte importante in care trupele occidentale, sub comanda Statelor Unite, au fost implicate au un element comun: petrolul. Iar Iranul este cel de-al treilea exportator de petrol, dupa Arabia Saudita si Rusia. In plus, prin Stramtoarea Ormuz trece zilnic aproximativ 40% din petrolul transportat maritim din intrega lume.

Importanta Iranului pe piata petroliera mondiala face ca orice masura luata impotriva acestei tari sa afecteze grav pretul titeiului. Iar una dintre aceste masuri a fost adoptata la inceputul acestui an, cand guvernele din Uniunea Europeana, urmand exemplul SUA, au ajuns la un acord preliminar pentru interzicerea importurilor de petrol din Iran, desi nu au hotarat cand va fi pus in practica embargoul. Embargoul european face parte dintr-o actiune occidentala concertata menita sa preseze Teheranul sa abandoneze programul sau nuclear.

Tot de la 1 ianuarie, Statele Unite au impus noi sanctiuni, prin care exclud din sistemul financiar american bancile care colaboreaza cu banca centrala din Iran, blocand astfel principala sursa de plati pentru petrolul iranian.
Diplomatii europeni au adaugat ca se discuta si interzicerea exporturilor de echipamente petroliere catre Iran si noi masuri impotriva livrarilor de petrol.

UE importa zilnic 450.000 de barili din Iran

Aceste actiuni nu aduc insa niciun beneficiu, ci implica numai costuri din partea populatiei statelor care le adopta si care, in prezent, este supusa deja austeritatii din cauza crizei datoriilor suverane, care traverseaza intreaga Europa. Iar Iranul furnizeaza statelor din UE circa 450.000 de barili de petrol pe zi, Uniunea fiind a doua mare piata pentru petrolul iranian dupa China.

Un embargo impus exportului de petrol iranian va pune presiune pe pretul petrolului, care foarte probabil va fi importat de statele europene din Arabia Saudita. A crede ca pretul va ramane acelasi este o naivitate de care nici macar politicienii nu pot fi suspectati. In ziua anuntului “acordului de principiu”, pretul petrolului Brent, de referinta la bursa din Londra, ajunsese deja la 113,97 dolari/baril, cel mai ridicat nivel atins dupa 14 noiembrie.

O noua uzina de imbogatire a uraniului

Conflictul dintre Occident si Iran a escaladat la inceputul saptamanii trecute, cand ambasadorul Iranului la Agentia Internationala pentru Energie Atomica (AIEA), Ali Asghar Soltanieh, a anuntat punerea in functiune a celei de-a doua uzine de imbogatire a uraniului, cea de la Fordo. Acesta sustine ca activitatile sunt desfasurate sub atenta supraveghere a expertilor AIEA.

Centrala nucleara Fordo se afla in muntii din provincia Qom, unde se spune ca Iranul are 3.000 de centrifuge in functiune. O alta unitate nucleara este la Natanz, unde exista suspiciuni ca ar fi in functiune 8.000 de centrifuge pentru imbogatirea uraniului.

Savant iranian asasinat

La numai cateva zile de la anuntul punerii in functiune a celei de-a doua uzine nucleare iraniene, un savant iranian, directorul adjunct pentru afaceri comerciale al primei uzine, cea de la Natanz, a fost asasinat in urma unui atentat cu o bomba plasata pe masina. Acesta este cel de-al patrulea om de stiinta iranian care activeaza in acest domeniu asasinat in ultimul an.

Ahmadi Roshan a fost ucis in explozia unei bombe magnetice amplasate pe masina la bordul careia se afla in compania altor doua persoane, conform presei iraniene. “In aceasta dimineata, un motociclist a amplasat o bomba pe o masina marca Peugeot 405, care ulterior a explodat”, a declaratviceguvernatorul provinciei Teheran, Safar Ali Bratloo. Roshan a fost ucis, iar ceilalti doi pasageri au fost raniti si transportati la spital.

Conform agentiei Fars, care il citeaza pe unul dintre colegii lui Roshan, acesta lucra la o membrana polimerica folosita la separarea gazelor.
Alti trei cercetatori iranieni au fost ucisi incepand cu ianuarie 2010, dintre care doi lucrau la programul national nuclear. Ei au fost ucisi tot de explozia unor bombe.

Presedintele Organizatia Iraniene pentru Energie Atomica, Fereydun Abbasi, a fost, de asemenea, vizat de un atentat similar in 2010, insa a supravietuit. El a avut reflexul de a se indeparta de masina sa dupa ce un motociclist a atasat o bomba pe portiera acesteia.

Massud Ali Mohammadi, cercetator in fizica nucleara recunoscut international, a fost ucis de explozia unei motociclete parcate in fata casei sale din Teheran in ianuarie 2010, un atentat revendicat de “mercenari” in slujba Israelului si Statelor Unite.
Un alt fizician specializat in fizica nucleara, Majid Shahriari, a fost ucis de explozia unei bombe amplasate pe masina sa in noiembrie 2010.
In iulie 2011, un alt cercetator, Dariush Rezainejad, a fost ucis in aceleasi circumstante.

Israelul, principalul suspect

Oficialii iranieni au acuzat deja SUA si Israelul pentru uciderea ultimului savant iranian, chiar daca SUA si Marea Britanie au condamnat asasinatul si au negat orice implicare in acest act. Purtatorul de cuvant al guvernului israelian a refuzat insa sa faca orice comentariu.

Expertii militari, citati de “Wall Street Journal”, nu exclud implicarea Israelului. “Intr-adevar, israelienii sunt cei care au capacitatea necesara sa faca asa ceva, pentru ca este dificil sa planifici un astfel de atentat pe teritoriu strain. Poate fi insa si o reglare de conturi interna”, sustine Joseph Wippl, profesor la Boston University si fost oficial CIA.

Complot “demascat” la Washington

La finalul anului trecut, procurorii americani au “demascat” la randul lor un complot pus la cale de autoritatile iraniene, care ar fi angajat cativa agenti secreti pentru a lua legatura cu un cartel mexican al drogurilor, pentru a-l asasina la Washington pe ambasadorul Arabiei Saudite. Acestia ar fi urmat, in viziunea autoritatilor americane, sa-si incheie misiunea prin amplasarea de bombe la Ambasada Israelului din Washington si la cea din Buenos Aires.

De la astfel de acuzatii pana la razboi de multe ori nu mai este decat un pas mic. Si Primul Razboi Mondial a inceput tot cu un asasinat. In plus, in ultimul timp, politicienii sunt incurajati de voci din ce in ce mai importante sa urmeze aceasta cale. Cea mai importanta dintre aceste voci este cea a laureatului premiului Nobel pentru economie, Paul Krugman, care a avansat ideea inventarii unui atac martian, menit a mobiliza economia americana si a stimula cererea agregata.

In 18 luni, sustine acesta, economia mondiala ar iesi din criza, dupa care oficialitatile americane ar putea spune ca s-au inselat in legatura cu potentialul atac martian. Politicienii au preluat din zbor ideea. Dintre toti candidatii la nominalizarea republicana pentru presedintia SUA, doar Ron Paul a refuzat sa “ameninte” cu represalii Iranul pentru cercetarile sale in domeniul nuclear. In schimb, Rick Perry a promis ca, a doua zi dupa castigarea alegerilor, va reocupa Irakul, invocand pericolul invadarii acestuia de catre Iran, “cu viteza luminii”.

Intr-o dezbatere in cadrul alegerilor preliminare din New Hampshire, candidatul republican Rick Santorum a declarat ca spera ca serviciile secrete americane sa fi fost implicate in asasinat, dat fiind pericolul reprezentat de Iran pentru SUA.

Israelul, pe picior de razboi

Israelul se pregateste pentru a putea face fata unei situatii in care Iranul ar deveni o putere militara nucleara, ceea ce s-ar putea intampla in decurs de un an, a anuntat saptamana trecuta cotidianul britanic “The Times”, citand un raport israelian.)Institutul national pentru studii de securitate (INSS) din Israel a pregatit scenarii de reactie in cazul unui test nuclear iranian, la cererea fostilor ambasadori, oficiali din serviciile de informatii si fosti lideri militari, potrivit cotidianului.

In cazul unui test iranian, INSS anticipeaza in principal o modificare profunda de echilibru al puterilor in Orientul Mijlociu, adauga “The Times”, precizand ca raportul a fost adresat premierului israelian Benjamin Netanyahu.