Energy Report

După ce anul trecut a finalizat un parc fotovoltaic în Teleorman, Belectric Gmbh, unul dintre cei mai mari dezvoltatori mondiali de parcuri cu panouri solare a început să renunţe la firmele de profil de pe plan local. Dacă în ianuarie a hotărât să dizolve şi să lichideze trei proiecte din România, recent a hotărât să mai renunţe la opt, indică documente ale firmelor de proiect unde este asociat Belectric România, consultate de Energy Report.

Ultimele firme de proiect asupra cărora s-au luat hotărâri de dizolvare şi lichidare îi au ca asociaţi pe Belectric România şi DD Exploring Imobiliar, ambele reprezentate legal de către administratorul Dieter Hepp.

Firmele în cauză sunt: Solar Energy Titan, Solar Energy Beta, Solar Energy Jupiter, Solar Energy Safir, Solar Energy Kapa, Solar Energy Porta, Solar Energy Omicron şi Solar Energy Coral.

În ianuarie, aceeaşi doi asociaţi, Belectric Romania şi DD Exploring, au hotărât să dizolve şi să lichideze Solar Energy Uranus, Solar Energy Saturn şi Solar Energy Apollo.

Să amintim că nemţii au finalizat în primăvara trecută parcul fotovoltaic Mavrodin din Teleorman cu o investiţie de 23,5 milioane lei, la o putere instalată de 5,465 MWP. Aceştia au dezvoltat parcul prin intermediul firmei Solar Power Energy, care îi are printre asociaţi pe germanii de la Hoch.Rein, pe românii de la Dacrom Trade şi DD Exploring. DD Exploring, la rândul, avea ca asociat unic pe Hedima Verwaltungs.

Marele investitor german a beneficiat de 70% asistenţă nerambursabilă pentru proiectul din Teleorman. În plus, dacă la finalizarea din primăvara trecută, investiţia a căzut la doar 23,5 milioane lei, la depunerea documentaţiei în anul 2010 se preconiza o investiţie de 85 de milioane de lei la o putere instalată mai redusă, de 5,1 MWp.

De atunci însă a avut loc o evoluţie tehnologică dar s-a intensificat şi concurenţa, astfel că au scăzut costurile de construcţie. Pe de altă parte însă, tot de atunci s-au redus şi numărul de certificatele verzi acordate, astfel că tot mai mulţi investitori aleg să renunţe la proiecte.

Portughezii de la EDP au mai adus 4,02 milioane de euro pentru majorarea de capital a parcului solar de 12 MW din Mehedinţi pe care-l deţin, indică un document consultat de Energy Report.

Firma de proiect este Cujmir Solar. Acţionarii parcului sunt EDP Renewables Europe SL cu 25% şi EDPR Ro PV cu 75%.

Cujmir Solar a avut anul trecut afaceri de 10,8 milioane de lei cu un profit net de un milion de lei, în uşoară scădere de la un rulaj de 12 milioane de lei în anul 2013.

Pentru parcul solar s-a hotărât anul trecut să primească din partea BERD până la 4,89 milioane de euro, la care se adăugA o sumă de până la 2,445 milioane de euro din partea Black Sea Trade and Development Bank (BSTDB).

Cujmir Solar este localizat la circa 2,5 km vest de Cujmir, în judeţul Mehedinţi. Suprafaţa totală a amplasamentului este de 34,2 ha (341.724 mp) pe un fost teren agricol, neutilizat de mai mulţi ani.

Parcul cuprinde 49.420 de module fotovoltaice, cu o capacitate instalată de 12 MW. Producţia de energie corelată este de 14.542 MWh pe an, adică un echivalent de circa 12.000 de case alimentate cu energie timp de 12 luni.

EDPR are în România o capacitate instalată de 521 MW. Din acest total, 50 MW sunt în panouri solare. Printre proiectele fotovoltaice ale portughezilor mai amintim aici Foton Delta, Vânju Mare Solar, Studina Solar şi Potelu Solar.

EDP Renewables a fost şi în 2013 dar şi în anul 2012 printre “premianţii” certificatelor verzi din România. În 2013 au fost clasaţi imediat după CEZ şi Enel, cu peste 700.000 de certificate verzi obţinute.

 Companiile de proiect “High Solar Park” şi “Fly Solar Energy” din Maramureş au fost dizolvate şi radiate săptămânile trecute, conform informaţiilor consultate de Energy Report.

Maramureşul este oricum un judeţ în care febra parcurilor cu panouri solare a ajuns târziu, când legislaţia de profil începea deja să se schimbe în sensul reducerii numărului de certificate verzi acordate. Aşa se face că în regiune există doar câteva proiecte, de mici dimensiuni (cele mai multe de 1 Mwp sau mai puţin) , precum cele din portofoliul firmelor Danubius Energy sau Cepronef.

Firmele radiate de mai sus au ca asociaţi pe băimărencele Adina Paşca şi Coralia Ubelhart prima şi pe Adina Paşca a doua.

Primul asociat mai are un proiect în administrare, SC Electric Solar PV System, firmă care însă nu prea a avut rulaj de la înfiinţare până în prezent.

Tesla a lansat, la finalul săptămânii trecute, o serie de baterii de stocare a energiei electrice destinate atât locuințelor și firmelor, cât și companiilor de utilități, arătând că dezvoltarea capacității de înmagazinare a electricității face semnificativ mai viabil avântul mondial al producției de energie electrică din surse regenerabile intermitente, solare și eoliene, întărește fiabilitatea, siguranța și eficiența sistemelor energetice și permite consumatorilor să-și reducă facturile la curent electric și chiar să se elibereze într-o oarecare măsură de dependența de monopolurile din industria producției, transportului și distribuției energiei electrice.

"Scopul nostru este să schimbăm în mod fundamental modalitatea în care lumea utilizează energia electrică. Vorbim inclusiv despre echipamente concepute în termeni de terrawați. Ținta este transformarea completă a întregii infrastructuri energetice a lumii", a declarat CEO-ul Tesla, Elon Musk, la evenimentul de lansare a noilor modele de baterii de stocare, defășurat la centrul de design al companiei din California.

Bateria de stocare concepută de Tesla pentru utilizare rezidențială poartă numele "Powerwall Home Battery" și este disponibilă în două variante de capacitate de înmagazinare, de 7 și 10 KWh.

Bateria permite proprietarilor de locuințe sau de mici firme, care au instalate panouri solare pe acoperișuri, să-și stocheze energia produsă și chiar să se deconecteze temporar de la rețeaua centralizată de distribuție, dacă doresc. În plus, le permite să-și mențină în funcțiune aparatele și echipamentele electrice când survin pene de curent.

Pentru companii mai mari, Tesla a conceput bateria Powerpack, cu o capacitate de stocare de 100 KWh. Powerpack arată ca un frigider mare și permite utilizatorilor să utilizeze mai multă energie din surse regenerabile, să evite tarifele mari percepute de rețelele de distribuție în momentele de vârf de sarcină și să continue să se alimenteze cu energie electrică atunci când apar blackout-uri.

Tesla a prezentat soluții de stocare și pentru companiile de utilități, producători, furnizori și distribuitori en-gros de electricitate. Acestea permit optimizarea și eficientizarea reacției acestora la modificările survenite în structura cererii și consumului de energie, în condițiile creșterii ponderii energiei din surse regenerabile, intermitente, în totalul producției.

Producția, dependentă de variațiile consumului

La fel cum a făcut și în industria auto, Elon Musk speră să producă o revoluție în business-ul cu energie, scrie Wired. În prezent, producția de energie este legată intrinsec de consumul de electricitate. Companiile de utilități nu stochează energia produsă, ci o livrează imediat în rețelele de transport și distribuție, astfel încât producția trebuie armonizată în fiecare moment cu consumul. Atunci când, de exemplu, aprindem un bec, undeva, o centrală electrică trebuie să-și majoreze aproape imperceptibil producția pentru a face față acestei minuscule majorări a consumului.

Problema cu acest model de operare este că sistemul energetic trebuie să fie capabil să facă față momentelor de maximă cerere de electricitate, sau vârf de sarcină, cum ar fi cele mai călduroase zile din timpul verii, când toate instalațiile de aer condiționat funcționează la capacitate maximă. Tocmai de aceea, sistemul energetic este conceput și menținut în așa fel încât să genereze mult mai multă capacitate decât este nevoie, în cele mai multe momente. De exemplu, sistemul energetic american prezintă un exces de capacitate de circa 30-40%.

Din acest motiv, companiile de utilități își taxează clienții mari parțial în funcție de momentele de consum maxim de energie. Asta pentru că, deși momentele de vârf de consum sunt în general rare, furnizorii trebuie să fie oricând pregătiți să facă față unei creșteri bruște semnificative a cererii, ceea ce implică costuri mari pentru ei.

O altă problemă a acestui model de operare este că este greu adaptabil avântului producției de energie din surse regenerabile. Spre deosebire de hidrocentrale, termocentrale sau centrale electrice pe gaze naturale, parcurile eoliene și solare produc în mod intermitent și sunt dependente de starea vremii și de ciclul zi-noapte. Pentru a face energia regenerabilă cu adevărat eficientă, aceasta trebuie stocată, pentru a putea fi utilizată atunci când este nevoie de ea. Iar baterii precum cele lansate de Tesla exact asta fac.

Eficiența crește, prețul scade

Ideea stocării energiei electrice a apărut în anii 70, spune Ravi Manghani, analist în domeniu la GTM Research, însă nu a progresat prea mult până în anul 2000. În deceniul trecut, creșterea puterii instalate în centrale electrice regenerabile și avansul consemnat în industriile panourilor solare și bateriilor litiu-ion au făcut tot mai atractivă ideea de le permite consumatorilor de energie și companiilor de utilități să-și stocheze energia.

Eficiența bateriilor de stocare a energiei electrice crește cu circa 8% anual, spune Manghani. Se așteaptă, de asemenea, ca prețurile acestor baterii să scadă cu circa 50% în următorii doi-trei ani, este de părere Sam Wilkinson, director de cercetare pentru regenerabile și stocare la IHS Technology. Ieftinirea se va datora parțial chiar celor de la Tesla, arată acesta, și, deși mai e loc destul pentru îmbunătățiri, este un început excelent.

Piața echipamentelor de stocare de energie electrică este compusă din trei segmente: companii de utilități, utilizatori comerciali și utilizatori rezidențiali. Pentru companiile de utilități, este posibil să fie instalate baterii de mari dimensiuni chiar în rețelele electrice de transport și distribuție, făcând sistemele energetice mai sigure și mai eficiente.

În acest fel, structura producției de energie ar putea fi modificată în profunzime. În prezent, rețelele sunt alimentate de un număr relativ mic de centrale electrice de mari dimensiuni. În viitor, o pondere mai mare în totalul producției ar putea-o avea capacitățile de generare de mici dimensiuni, cum ar fi micile instalații eoliene, solare sau pe biomasă. Asta pentru că acestea vor putea stoca energia produsă în baterii conectate la rețelele de transport și distribuție.

Clienții comerciali și-ar putea instala mai multe baterii de stocare, pentru a reduce cantitatea de energie consumată din rețea, în special în momentele de vârf de consum, când tarifele percepute sunt mai mari, economisind astfel sume mari pe facturile lor de electricitate.

Și clienții casnici pot profita. Zeci de mii de proprietari de locuințe americani au panouri solare pe acoperișuri. În prezent, ei folosesc energia produsă pe loc, plătind în acest fel mai puțin pentru curentul preluat din rețelele de distribuție. Însă noaptea sunt nevoiți să se alimenteze tot de la aceste rețele. Bateriile le-ar permite să stocheze surplusul de energie produs de panourile lor solare în timpul zilei, sporindu-și astfel autonomia energetică față de monopolurile din industria de utilități.

Pentru toate gusturile și dimensiunile

Bateria de stocare concepută de Tesla pentru clienții casnici, "Powerwall Home Battery", poate fi montată pe perete, după cum arată și numele său. Are o greutate de circa 100 de kilograme și o grosime de doar 15 centimetri, poate fi livrată în mai multe variante de culori și este disponibilă în două versiuni de capacitate, de 10 KWh, la 3.500 de dolari bucata, și de 7 KWh, la 3.000 de dolari bucata. Bateria este conectată la Internet și are o garanție de 10 ani. Tesla speră să înceapă livrările vara aceasta.

Musk susține că sunt o sumedenie de avantaje pentru consumatori. Dacă se întrerupe curentul de la rețeaua de distribuție, beneficiezi în continuare de alimentare. Poți să-ți umpli bateria de la rețea noaptea, când tarifele sunt reduse. O locuință consumă în medie 30 KWh pe zi, deci Powerwall nu ar fi suficientă pentru deconectarea completă și definitivă de la rețeaua de distribuție, însă e mult mai mult decât nimic.

În Statele Unite, consumatorii care au instalate pe acoperișuri panouri electrice revând în rețelele de distribuție energia pe care o produc la prețuri en gros, însă plătesc acestor rețele energia pe care o consumă la prețuri retail, semnificativ mai mari, ceea ce înseamnă că, pentru ei, instalarea de baterii de stocare ar fi extrem de profitabilă, pentru micșorarea facturilor de electricitate. Elon Musk spune că bateriile au un potențial de succes și mai mare în Europa, de exemplu în Germania, unde diferența dintre prețurile en gros și retail la electricitate este și mai mare decât în SUA.

Pentru consumatorii mai mari, Tesla a lansat bateria Powerpack, de dimensiunile și forma unui frigider. Powerpack a fost deja preluată în teste de mai multe lanțuri de magazine și hypermarketuri.

Companiile de utilități au nevoie de capacități mult, mult mai mari. De aceea, Powerpack a fost concepută modular. Practic, poți instala oricâte baterii Powerpack ai nevoie, conectate între ele. Mai mulți producători și distribuitori deja s-au înscris deja pentru a testa echipamentele Tesla, printre care gigantul de utilități Southern California Edison. Ar fi nevoie de doar 2 miliarde de unități Powerpack pentru a alimenta întreaga lume cu energie regenerabilă stocată în baterii, potrivit lui Elon Musk.

Pasul următor: independență energetică individuală prin microrețele

Penele periodice de curent din cartierul în care locuiește Cassina Tarsia, Oceanside, însemnau că doamna în vârstă de 71 de ani nu putea să-și încarce telefonul mobil sau scaunul cu rotile electric. Dar întreruperile nu mai sunt o problemă. Din februarie anul trecut, garajul ei adăpostește o baterie de mărimea unei valize care stochează elecricitatea produsă de panourile solare de pe acoperișul casei și din rețeaua electrică principală.

Când mai cade curentul, bateria îi poate alimenta cu electricitate casa timp de câteva săptămâni. „Mă întreb ce se va întâmpla în cazul unui mare cutremur și mă gândesc la ce s-a întâmplat în Japonia cu tsunamiul”, spune Tarsia, care a plătit 5.000 de dolari pentru a instala bateria. „Am vrut să fiu pregătită”, a explicat ea.

Tot mai mulți proprietari de locuințe, dar și companii și agenții guvernamentale din Statele Unite își instalează astfel de microrețele electrice, pentru a-și reduce sumele plătite pe facturile la curent, precum și dependența față de monopolurile clasice de utilități.

Cheltuielile anuale pe proiecte de microrețele în SUA vor ajunge la 19,9 miliarde de dolari în 2020, de la 4,3 miliarde de dolari anul trecut, potrivit estimărilor companiei Navigant Research, parțial din cauza îngrijorărilor crescute privind fiabilitatea rețelelor electrice tradiționale.

A scăzut calitatea alimentării de la rețelele clasice

„SUA reprezintă o piață de top pentru microrețele, deoarece calitatea alimentării cu electricitate a scăzut”, spune Peter Asmus, analist la Navigant Research. „Furtunile de pe Coasta de Est din ultimii trei ani au accelerat trendul”, a adăugat el.

Gigantul comerțului online Ebay Inc. a investit în tehnologia necesară pentru un centru de date. Larry Ellison, CEO al Oracle Corp. și mogulul britanic Richard Branson intenționează să-și instaleze microrețele pe insulele lor. Chiar și penitenciarul Santa Rita deține una.

Microrețelele sunt o alternativă pentru generarea, stocarea și folosirea electricității. Versiunile sofisticate funcționează precum niște sisteme electrice de scală mică, ce aduc împreună diferite surse de energie și care pot opera în mod independent în caz de urgență.

Spre deosebire de generatoarele diesel, care au fost folosite de mult timp pentru alimentarea cu electricitate în situații de urgență, microrețelele moderne integrează frecvent baterii cu multiple surse de curent electric, inclusiv panouri solare, turbine eoliene și centrale pe gaze.

Potențial uriaș și pentru proprietarii de locuințe

Proprietarii de locuințe abia încep să exploreze microrețelele, dar ei pot, într-un final, să determine creșterea industriei, mai ales în zone cu prețuri ridicate la electricitate, precum California, Hawaii și regiunea de nord-est a SUA, spun analiștii.

Familiile cu facturi mari la utilități pot justifica cheltuiala mai repede decât instituțiile mari, care s-ar putea vedea nevoite să bage milioane într-un proiect, explică Brian Carey, consultant principal pe tehnologie verde la PricewaterhouseCoopers. El estimează că proprietarii de case vor trece la microrețele cu o viteză mai mare decât universitățile și corporațiile.

Deocamdată, costul ridicat al bateriilor este una dintre piedicile pentru o adoptare mai largă. O unitate casnică poate costa de la câteva mii de dolari la câteva zeci de mii de dolari. Prețul variază mult în funcție de cât de multe aparate electrocasnice și gadgeturi trebuie să fie alimentate și pentru cât timp.

O baterie care poate să țină un frigider în funcțiune este semnificativ mai ieftină, de exemplu, decât una care este necesară pentru a alimenta mașinile electrice, pentru a încălzi o cadă cu apă sau pentru a a avea aer condiționat în casă timp de o zi.

Producătorul de energie electrică din panouri solare “RTI Tre Solar” din Timiş şi-a schimbat recent activitatea principală în “activităţi de interpretare artistică (spectacole)”, indică o hotărâre a companiei, consultată de Energy Report.

Asociatul unic al firmei de energie regenerabilă, Andreea Tâlvan, a decis şi să adauge la obiectul de activitate al firmei pe cel de înregistrări audio şi activităţi de editare muzicală.

Acest fel de migrări dinspre industria fotovoltaicelor spre alte industrii pare că începe să devină o modă. Amintim doar că săptămâna am scris despre compania Runcu Solaris Park care se pregătea în urmă cu un an să ridice un parc solar cu 2.857 de panouri fotovoltaice în Gorj pentru ca recent, asociaţii firmei să radieze activitatea principală a firmei, cea de producţie de energie electrică şi să treacă pe consultanţă, printre activităţile secundare fiind alese mai nou cele de intermediere în comerţul cu mobilă, articole de menaj şi fierărie.

Nu e exclus ca trendul să fie de lungă durată, ca urmare a schimbării legislaţiei pe certificate verzi.

Eclipsa de soare care va avea loc pe data de 20 martie anul acesta va reprezenta o provocare fără precedent pentru operatorii de transport și sistem ai rețelelor electrice ale Europei, în condițiile în care, la nivelul întregului continent, centrale electrice solare cu o putere instalată totală de 35.000 MW vor înceta să livreze energie electrică în sistem, iar ulterior își vor relua producția, totul într-un interval foarte scurt, de doar două ore, punând la grea încercare stabilitatea rețelelor electrice europene.

"Pe 20 martie 2015, în condițiile unei dimineți senine, circa 35.000 MW de putere instalată în centrale electrice fotovoltaice vor ieși gradual din sistemul energetic european, iar ulterior vor reintra, tot gradual, în sistem. Totul în interval de doar două ore, chiar la începutul unei zile normale de lucru în Europa", se arată într-un comunicat al Rețelei Europene a Operatorilor de Sisteme de Transmitere a Electricității (European Network of Transmission System Operators for Electricity - ENTSO-E), din care face parte și operatorul sistemul energetic național românesc, Transelectrica.

Efectele eclipsei asupra sistemelor energetice se vor resimți cel mai puternic în Germania și Italia, potrivit ENTSO-E, statele cu cele mai mari puteri instalate totale în centrale fotovoltaice din Europa, atât în cifre absolute, cât și ca pondere a fotovoltaicelor în totalul mixului energetic.

Potrivit legislației majorității statelor europene, inclusiv România, pe lângă că primesc subvenții de stat suportate de consumatori, producătorii de energie din surse regenerabile beneficiază de privilegiul preluării cu prioritate în sistemele energetice a producției centralelor lor.

Asta creează probleme de stabilitate sistemelor de transport și în zile obișnuite, din cauza intermitenței producției centralelor eoliene și solare, dependente de condițiile meteorologice. Astfel, capacitățile convenționale de producție, cum ar fi termocentralele pe cărbune sau gaze, trebuie oprite atunci când sursele regenerabile încep să producă și pornite atunci când eoliene și solarele nu mai pot introduce energie în sistem.

Cum stăm în România

În România, eclipsa de soare din 20 martie va avea loc între orele 10.45 și 13.05 dimineața. Momentul de maximă intensitate va fi la 11.50. Potrivit datelor Transelectrica, pe 20 martie anul trecut, la 10.45, producția de energie solară a României era de 382 MWh, reprezentând 5,85% din totalul producției de energie electrică de la acel moment și 5,83% din consumul mediu orar, valori care s-au păstrat relativ similare și la 11.50. Pe data respectivă, la ora 13.05, producția de energie fotovoltaitcă se majorase la 462 MWh, reprezentând 6,75% din producție și 7,28% din consumul mediu orar.

Pe parcursul anului trecut, centralele electrice solare au avut o pondere de 2,45% în totalul producției brute de energie electrică a României.

Potrivit estimărilor ENTSO-E, bazate pe extrapolarea datelor oficiale din 2012 și 2013, pe 20 martie 2015 România va dispune de o putere totală instalată în centrale fotovoltaice de 2.489 MW. Ultimele date oficiale ale Transelectrica, din octombrie anul trecut, arată că România dispunea, la acea dată, de o putere instalată totală în centrale fotovoltaice de 1.100 MW.

În comunicatul ENTSO-E se precizează că operatorii europeni de transport și sistem s-au pregătit pentru eclipsa de soare din 20 martie de câteva luni. ENTSO-E arată că, din cauza puterii instalate mari a centralelor electrice solare din Europa, a fost nevoie de o analiză de evaluare a riscurilor și de măsuri de reducere și prevenire a acestora, scopul fiind diminuarea riscurilor privind securitatea și funcționarea rețelelor electrice europene la nivelul celor dintr-o zi normală de operare.

Tot mai dependenți de soare

ENTSO-E mai arată că situația sistemelor energetice europene este mult diferită acum față de cea de la ultima eclipsă de soare, din 1999, întrucât puterea instalată în centrale fotovoltaice a crescut între timp exploziv, acoperind în prezent, doar în Europa continentală, 3% din totalul consumului de electricitate.

"Eclipsa de soare de anul acesta este deosebită pentru că acum există o cantitate non-neglijabilă de energie solară conectată la rețea, extrem de sensibilă la variațiile radiației solare. În consecință, această eclipsă de soare va reprezenta un test fără precedent pentru sistemul energetic european, util pentru a înțelege mai bine relația dintre țintele ambițioase ale UE privind reducerea emisiilor de CO2 prin promovarea energiei regenerabile și necesitatea de a asigura securitatea operațiunilor sistemelor energetice de care depind toți locuitorii Europei", se subliniază în comunicatul ENTSO-E.

Organizația mai informează că operatorii de transport și sistem din Europa s-au coordonat și vor acționa concertat, pentru a menține securitatea alimentării cu electricitate, în pofida riscurilor semnificative pe care eclipsa de soare le prezintă pentru sistemele energetice europene.

"În timpul eclipsei, dispeceratele energetice din Europa continentală vor fi în permanentă legătură între ele prin teleconferințe, pentru a-și coordona acțiunile în timp real. În pofida pregătirilor și coordonării dintre operatori, riscul unui incident nu poate fi exclus cu totul", conchide ENTSO-E.

Avertismente repetate

Nu este pentru prima oară când operatorii de transport și sistem din Europa avertizează că avântul instalărilor de noi capacități de producție de energie regenerabilă și majorarea ponderii acestora în totalul mixului energetic european face să fie nevoie de mai multe centrale electrice pe bază de cărbune și gaze naturale, în scop de back-up, pentru a se putea garanta siguranța funcționării rețelelor pe timpul nopții și în momentele fără vânt, când facilitățile solare și eoliene nu pot funcționa.

Astfel, în 2013, ENTSO-E estima că, până în 2020, circa 40% din totalul capacității energetice instalate a Europei va proveni din surse regenerabile. Organizația arăta că, dintr-o capacitate totală proiectată să ajungă la 1.185 GW în 2020, 521 GW vor proveni din surse regenerabile, reprezentând o creștere cu 50% față de situația din 2013.

„Europa va avea nevoie de o capacitate totală accesibilă suplimentară de 38 GW, pe lângă investițiile deja confirmate, pentru a putea menține echilibrul dintre cerere și ofertă. În funcție de ponderea la care vor ajunge capacitățile energetice intermitente (eoliene și solare – n.r.), investițiile necesare în capacități de back-up ar putea fi semnificativ mai mari”, susținea ENTSO-E.

Este, de altfel, unul dintre principalele motive pentru care România acordă ajutoare de stat pentru producători convenționali de energie nerentabili, cum ar fi complexurile energetice Hunedoara și Oltenia.

Ajutoare de stat pentru echilibrarea sistemului energetic

Astfel, anul trecut, Guvernul a decis să prelungească cu doi ani şi jumătate, până în 31 decembrie 2017, perioada în care va ajuta termocentrala Mintia, deţinută de Complexul Energetic Hunedoara, să vândă energie, asigurând accesul garantat la reţele a unei capacităţi de 200 MW, pentru "fiabilitatea" sistemului energetic.

Motivele pentru care CE Hunedoara are nevoie de acest sprijin din partea statului sunt două. Pe de o parte, Complexul nu își poate vinde energia produsă pe piața en-gros, neputând concura la preț cu producătorii de energie din surse regenerabile, care sunt subvenționați prin sistemul certificatelor verzi, care se regăsesc pe facturile consumatorilor finali.

Pe de altă parte, tocmai ca urmare a aplicării sistemului de subvenționare prin certificate verzi, producția de energie regenerabilă, intermitentă și imprevizibilă prin natura ei, a crescut exploziv, sporind nevoia de capacități de producție de energie convenționale care să intervină ca backup în momentele de vârf de consum în care centralele eoliene și fotovoltaice, care la rândul lor beneficiază de prioritate la preluarea producției lor în sistem, nu produc.

Complexurile energetice Oltenia şi Hunedoara s-au plâns de mai multe ori că, din cauza majorării producţiei de electricitate din surse regenerabile, nu pot să vândă energia generată, întrucât nu pot concura cu centralele regenerabile din punct de vedere al costurilor de producție, acestea din urmă fiind subvenționate prin sistemul certificatelor verzi.

"Pentru asigurarea adecvanţei sistemului şi acoperirea în condiţii de siguranţă a cererii de energie electrică, este necesar să existe, în SEN, o anumită putere disponibilă asigurată de centrale, semnificativ mai mare decât puterea consumată la vârful de consum. Este obligatorie, de asemenea, menţinerea în permanenţă, la dispoziţia operatorului de sistem, a unei rezerve operaţionale care să poată echilibra balanţa la variaţiile continue ale sarcinii şi la declanşarea celui mai mare grup de producere a energie electrice din sistem. Aceste variaţii au crescut considerabil în urma creşterii explozive a producţiei de energie electrică pe bază de surse regenerabile, disponibilitatea acestor producători de energie fiind limitată, iar producţia necontrolabilă, capacitatea de rezervă asociată fiind absolut necesară pentru asigurarea adecvanţei sistemului. În sensul celor prezentate anterior, reducerea potenţialelor capacităţi de rezervă asociate, prin retragerea din exploatare a unor capacităţi de producţie a energiei electrice care utilizează combustibili clasici, afectează în mod evident, în sens negativ, siguranţa alimentării SEN şi chiar securitatea energetică a ţării", arăta Guvernul în nota de fundamentare a HG de prelungire a ajutorului de stat pentru CE Hunedoara.

Singura companie care a investit serios în parcuri fotovoltaice şi este listată la Bursa de Valori Bucureşti a avut în acest an rezultate mai slabe decât anul trecut.

Natura Quattour Energia Holdings, care are trei proiecte cu panouri solare în Braşov şi unul lângă Bucureşti a încheiat anul trecut cu afaceri de 1,3 milioane de lei, conform situaţiilor financiare neauditate. Acest rulaj e mai slab decât cel de 1,65 milioane de lei de la finele anului 2013.

Despre profit... aproape că nu are rost să-l băgăm în seamă. A fost atât după standardele româneşti de contabilitate cât şi după IFRS de mai puţin de 11.000 de lei neauditat, în scădere de la circa 250.000 de lei la finele lui 2013.

Compania deţine patru proiecte de parcuri solare aproape de Braşov, Codlea Alpha (cu o capacitate instalată de 2,15 MWp), Codlea Bravo (2,15) şi Codlea Unu (1,60) şi un al patrulea de 1 MW în Bolintin Deal, nu departe de Bucureşti.

Compania mai are şi două proiecte de birouri: Arion.green Office Building, o clădire medie ca dimensiuni construită aproape de Piaţa Universităţii după noile standarde ale clădirilor sustenabile şi eficiente energetic  şi Văcăreşti Green Office Building din sudul Bucureştiului, care este încă la stadiul de proiect.

Ineficiențele sectorului de producție a energiei electrice, precum și subvențiile de stat suportate de consumatori, cum ar fi cele pentru energia regenerabilă, scumpesc curentul electric în România cu circa 24%, potrivit unui studiu al firmei de consultanță A.T. Kearney, întocmit la solicitarea Fondului Proprietatea. Studiul mai afirmă că unitățile de producție de mici dimensiuni, care satisfac nevoi locale de consum, cum ar fi micile centrale solare sau pe biomasă, sunt mai atractive pentru investitori decât termocentralele și centralele nucleare, având o flexibilitate mai ridicată, precum și costuri de rețea și pierderi mai reduse.

"România are suficientă capacitate de producţie pentru a satisface cererea prognozată până în 2025, dar funcționează cu costuri ineficiente. În prezent, prețul energiei electrice este distorsionat de subvenții și de ineficiențele sectorului de producţie al energiei electrice. Estimările arată că aceste subvenții și ineficiențe (costul de exploatare al cărbunelui, supracompensarea energiilor regenerabile) conduc la o creștere a costului energiei cu aproximativ 24% pentru economia țării", se arată în studiul citat.

Analiza indică faptul că, în lipsa unei abordări proactive din partea Guvernului, cererea de energie electrică din România este de așteptat să stagneze până în 2025, cu o creștere mai mică de 1% pe an. Pentru a crește cererea, economiile de succes își construiesc sistemul energetic pe un plan competitiv de dezvoltare a industriei, însă acesta lipsește în România.

Pe de altă parte, integrarea recentă a pieței de energie electrică din România cu cele din Ungaria, Cehia şi Slovacia aduce atât provocări, cât și oportunități.

„Pe de-o parte, România va fi provocată să elimine treptat unitățile sale ineficiente, generând costuri irecuperabile. Pe de altă parte, se poate profita de această oportunitate pentru remodelarea parcului de capacităţi de producţie, în vederea propulsării României către poziția de exportator net competitiv,” explică Michael Weiss, partener la firma de consultanță A.T. Kearney.

Pe baza costului de intrare prognozat în funcţie de sursa de energie, se estimează că sursele regenerabile vor fi cele mai atractive pentru investitori până în 2025, dacă se păstrează nivelul actual de subvenționare. Cu toate acestea, schema de suport oferă deja supracompensare și ar trebui revizuită pentru a minimiza riscul investițiilor oportuniste şi împovărarea consumatorilor. Cu niveluri de suport corect dimensionate, energiile regenerabile, în special biomasa, pot juca un rol importat în creșterea eficienței costurilor în sectorul energetic, se afirmă în studiu.

În plus, unitățile de mici dimensiuni, cu generarea și consumul integrate local (ex: panouri solare, biomasă pentru consum propriu) sunt o soluţie mai potrivită decât unităţile de producţie mari (ex: cărbuni, nucleare) pentru a îndeplini criteriile investitorilor și cererea sistemului energetic, având o flexibilitate mai ridicată și costuri de rețea și pierderi mai reduse.

Pentru satisfacerea nevoilor de investiții până în 2025, Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei și guvernul român ar trebui să asigure un cadru de piață axat pe transparență, predictibilitate, consecvență și competitivitate, se mai spune în studiul citat.

”O strategie energetică integrată la nivel naţional, complementară strategiei economice, este esențială pentru creșterea sectorului energetic și ar trebui să abordeze chestiuni precum încrederea scăzută din partea investitorilor și taxele necompetitive. Mai mult, privatizările sunt esențiale pentru a atrage în continuare finanțări și investiții și pentru a reduce povara asupra bugetului de stat”, este de părere Greg Konieczny, manager de portofoliu al Fondului Proprietatea.

Costurile de producție și prețurile de vânzare ale energiei electrice produse de centrale solare și eoliene terestre vor scădea la niveluri apropiate de cele ale electricității generate de centralele pe bază de cărbune și gaze naturale în orizontul anului 2020, interval în care producătorii de energie din astfel de surse regenerabile vor putea concura cu centralele pe combustibili fosili fără subvenții de stat.

Potrivit unui studiu al companiei turce de consultanță în energie Poyry Oyj, centralele solare din Spania vor putea concura fără subvenții cu cele pe cărbune și gaze cel mai devreme din 2021, cele din Portugalia – din 2022, iar cele din unele regiuni ale Italiei – din 2025.

Centralele solare și eoliene din Turcia vor ajunge la o paritate a costurilor de producție și a prețurilor de vânzare cu cele pe combustibili fosili încă din 2018, potrivit sursei citate, iar centralele eoliene onshore din Irlanda și Marea Britanie vor atinge această performanță în 2020, respectiv 2021.

În România, în prezent, potrivit autorităților, subvențiile primite sub formă de certificate verzi reprezintă aproape două treimi din veniturile totale ale producătorilor de energie din surse regenerabile, iar eventuala oprire a subvențiilor ar face ca acești producători să intre în insolvență sau chiar faliment și să nu-și mai poată plăti ratele la bănci.

Energia regenerabilă va ajunge să poată concura fără subvenții cu cea pe bază de cărbune și gaze naturale ca urmare a reducerii costurilor și creșterii eficienței tehnologiilor de stocare a energiei, precum și rapidei scăderi a costurilor investiționale presupuse de construirea de centrale eoliene și solare, a declarat Anser Shakoor, senior consultant la Poyry, citat de Bloomberg.

Acesta a adăugat că veniturile oricărui proiect regenerabil implementat în prezent, cu o durată de viață de 30 de ani, vor fi afectate de construirea de facilități regenerabile nesubvenționate, dat fiind că, în general, subvențiile se acordă pe o perioadă de 10-20 de ani.

"Investitorii trebuie să-și ajusteze proiecțiile de venituri ținând cont de faptul că vor apărea tot mai multe centrale regenerabile nesubvenționate, pentru a nu supraestima profitabilitatea pe termen lung a proiectelor lor", a mai spus Shakoor.

În multe părți din Statele Unite, marile centrale electrice eoliene și solare au devenit competitive din punct de vedere al costurilor de producție și al prețurilor de vânzare a electricității generate, putând deja concura de la egal la egal cu centralele pe bază de gaze naturale chiar și fără subvenții de stat, ceea ce ar putea provoca modificări fundamentale pe piața energiei electrice.

Costurile au scăzut, iar eficiența a crescut în ceea ce privește panourile solare și turbinele eoliene, astfel încât, în zonele cu relief și climă avantajoase, respectiv cu vânturi constant puternice și cu perioade lungi de cer senin, producătorii de energie din surse regenerabile pot furniza electricitate la prețuri mai mici chiar decât cea generată de centralele care funcționează cu combustibili fosili, se arată într-un studiu al băncii de investiții Lazard, citat de Financial Times.

Costurile în scădere vor încuraja creșterea investițiilor în capacități instalate producătoare de energie regenerabilă, domolind îngrijorările justificate ale opiniei publice cu privire la costurile pentru contribuabili și consumatori ale reglementărilor și subvențiilor care sprijină energia regenerabilă, în scopul declarat al reducerii emisiilor de dioxid de carbon.

"Tot spuneam că, într-o zi, energia eoliană și cea solară vor deveni competitive din punct de vedere al costurilor și prețurilor cu cea generată din surse convenționale. Ei bine, acum acea zi a venit", spune George Bilicic, șef al departamentului de energie și infrastructură al Lazard.

În multe părți din Statele Unite, marile centrale electrice eoliene și solare au devenit competitive din punct de vedere al costurilor de producție și al prețurilor de vânzare a electricității generate, putând concura de la egal la egal cu centralele pe bază de gaze naturale chiar și fără subvenții de stat, ceea ce ar putea provoca modificări fundamentale pe piața energiei electrice.

Costurile au scăzut, iar eficiența a crescut în ceea ce privește panourile solare și turbinele eoliene, astfel încât, în zonele cu relief și climă avantajoase, respectiv cu vânturi constant puternice și cu perioade lungi de cer senin, producătorii de energie din surse regenerabile pot furniza electricitate la prețuri mai mici chiar decât cea generată de centralele care funcționează cu combustibili fosili, se arată într-un studiu al băncii de investiții Lazard, citat de Financial Times.

Costurile în scădere vor încuraja creșterea investițiilor în capacități instalate producătoare de energie regenerabilă, domolind îngrijorările justificate ale opiniei publice cu privire la costurile pentru contribuabili și consumatori ale reglementărilor și subvențiilor care sprijină energia regenerabilă, în scopul declarat al reducerii emisiilor de dioxid de carbon.

"Tot spuneam că, într-o zi, energia eoliană și cea solară vor deveni competitive din punct de vedere al costurilor și prețurilor cu cea generată din surse convenționale. Ei bine, acum acea zi a venit", spune George Bilicic, șef al departamentului de energie și infrastructură al Lazard.

Buffett o spune pe față

Cu toate acestea, subliniază banca, nu toate surse și tehnologiile de producere a energiei regenerabile sunt capabile să concureze la preț cu energia din surse fosile. De exemplu, panourile solare instalate pe acoperișurile locuințelor și companiilor, precum și parcurile eoliene offshore, au încă costuri semnificativ mai mari și se bazează pe subvenții de stat și stimulente fiscale pentru a putea fi viabile din punct de vedere comercial.

În ultimii ani, gazele naturale au fost cea mai populară sursă de generare de electricitate în SUA, grație reducerii masive a prețurilor, în urma boom-ului gazelor de șist, însă regenerabilele au recuperat încet-încet handicapul de cost. În prima jumătate a acestui an, aproape jumătate din totalul puterii instalate în centrale electrice noi a fost reprezentată de parcuri eoliene și solare, potrivit Energy Information Administration.

Industria energiei regenerabile a fost sprijinită de stat cu facilități fiscale, subvenții și reglementări care îi obligau pe furnizorii de energie să livreze clienților anumite procente minime de curent electric preluat de la producătorii de energie din surse regenerabile. Astfel de reglementări sunt în vigoare în 29 de state americane și au fost aspru criticate pentru impactul lor negativ asupra bugetelor publice, dar și a buzunarelor consumatorilor plătitori de facturi.

Grupul Berkshire Hathaway, controlat de miliardarul Warren Buffett, a investit de-a lungul timpului 15 miliarde de dolari în facilități de producție de energie regenerabilă, însă Buffett declara, anul acesta, într-un acces de sinceritate, că singurul motiv pentru care a decis să construiască parcuri eoliene în anii trecuți a fost reprezentat de subvențiile și facilitățile fiscale acordate de stat, care, de altfel, au expirat la sfârșitul anului trecut.

"Nu are sens să investești în regenerabile fără subvenții și facilități fiscale", spunea Buffett.

Progres imens

Competitivitatea economică a regenerabilelor s-a îmbunătățit însă considerabil în ultimii ani. De exemplu, costurile fără subvenții ale energiei eoliene scăzând de la 101 dolari/MWh generat în 2009 la doar 37 dolari/MWh generat în prezent, potrivit calculelor Lazard. În privința energiei solare, lucrurile sunt și mai spectaculoase, scăderea fiind de aproape 80% în același interval, de la 323 la 72 dolari/MWh generat.

La aceste costuri, în zonele cu vânt puternic și constant și perioade lungi cu cer senin, eolienele și solarele pot concura la preț cu centralele pe gaze naturale, ale căror costuri de producție variază între 61 și 87 dolari/MWh generat.

Dat fiind că centralele solare produc doar în timpul zilei, ele pot acoperi cererea din momentele de vârf de sarcină, alimentând, astfel, vara, instalațiile de aer condiționat. În acest context, comparația este și mai favorabilă, dat fiind că costurile de producție ale centralelor pe gaze în momente de vârf de sarcină sunt de 179-230 dolari/MWh generat.

Cauzele acestei reduceri masive de costuri sunt inovațiile tehnologice, dar și investițiile foarte mari ale chinezilor în fabrici de componente tehnologice pentru energia solară, care au dus la scăderea semnificativă a prețurilor panourilor solare pe piața mondială.

Calculele Lazard arată că minicentralele cu panouri solare instalate pe acoperișuri de locuințe și firme sunt încă prea costisitoare pentru a putea funcționa fără subvenții. Costul minim este de 180 dolari/MWH generat pentru gospodării și de 126 dolari/MWh generat pentru companii, din cauza costurilor fixe mai mari de instalare și mentenanță, la o producție mult mai mică decât cea a centralelor regenerabile comerciale.

Cu toate acestea, potrivit firmei de consultanță Crossborder Energy, aceste estimări nu iau în calcul faptul că minicentralele solare presupun costuri investiționale mult mai mici în transmiterea și transportul energiei produse, dat fiind că acestea alimentează doar locuințele și firmele unde sunt instalate, nu și alți consumatori. În acest fel, costul real al acestor minicentrale ar fi, de fapt, mai mic decât cel calculat de cei de la Lazard.

Grupul ceh Solek a primit la începutul verii peste 6 milioane de euro de la OTP şi Garanti Leasing pentru refinanţarea a patru parcuri solare din România. A fost perioada în care cehii au anunţat că se vor “concentra pe dezvoltarea şi construcţia de noi proiecte fotovoltaice, precum şi consolidarea prezenţei grupului în România”.

Cu toate acestea, în ultima perioadă, cehii şi-au dizolvat nu mai puţin de 10 proiecte de parcuri cu panouri solare, după cum indică informaţiile Energy Report. La ultimele proiecte s-a renunţat chiar săptămânile trecute.

În primă instanţă, vom enumera doar, proiectele la care s-a renunţat. Este vorba despre: Solek Project Red, Indigo, Green, Blue, Violet, White, Yellow, Magenta, Orange şi Purple.

Investitorii cehi de mai sus au mai multe proiecte în România, atât finalizate cât şi gata de construcţie (cu toate aprobările şi avizele luate). Mai mult decât atât, cateva dintre parcurile fotovoltaice finalizate de către aceştia au fost deja vândute, potrivit informatiilor de pe site-ul companiei.

După ce la începutul verii, grupul ceh Solek a primit peste 6 milioane de euro de la OTP şi Garanti Leasing pentru refinanţarea a patru parcuri solare din România, cehii au anunţat că se vor “concentra pe dezvoltarea şi construcţia de noi proiecte fotovoltaice, precum şi consolidarea prezenţei grupului în România”. In ultima perioadă însă, cehii şi-au dizolvat nu mai puţin de şase proiecte de parcuri cu panouri solare, după cum indică informaţiile aparute in Monitorul Oficial si consultate de Energy Report. La ultimele trei proiecte s-a renunţat chiar săptămânile trecute.

Renunţarea la proiecte s-a făcut indiferent de... culoare. Mai precis, firmele operatoare de proiect care s-au desfiinţat sunt: Solek Project Red, Indigo, Green, Blue, Violet şi White.

Investitorii cehi de mai sus au mai multe proiecte în România, atât finalizate cât şi gata de construcţie (cu toate aprobările şi avizele luate). Mai mult decât atât, cateva dintre parcurile fotovoltaice finalizate de către aceştia figureaza ca fiind deja vândute, cel putin asa reiese din informatiile publicate pe site-ul marelui grup ceh.

Watami Co., un lanț de restaurante din Japonia cunoscut drept loc de întâlnire al salariaților corporatiști, a intrat, recent, în business-ul vânzării de energie electrică, și nu este singurul.

Numărul companiilor înregistrate să vândă energie în Japonia a crescut mai bine de două ori, ajungând la 274, de la 106 în septembrie, conform celor mai recente date ale Ministerului Economiei, Comerțului și Industriei. Lista include firme cu cele mai diverse obiecte de activitate, de la restaurante precum Watami, cu sediul la Tokyo, la constructorii de locuințe Misawa Homes Co, scrie Bloomberg.

Unii dintre cei nou intrați profită de prețurile mai mari decât cele ale pieței pe care guvernul japonez a început să le garanteze producătorilor de energie din surse regenerabile acum doi ani. Aceste stimulente și subvenții, coroborate cu promisiunea autorităților de la Tokyo de a deschide piața de retail pentru mai mulți jucători, pentru a încuraja inovația și competiția, promite profituri substanțiale pentru micii producătorii de energie, care înainte erau excluși de pe această piață, rezervată până nu demult companiilor specializate de utilități din Japonia.

Lucrurile stau ca în „zilele de început ale internetului, când toată lumea, de la organizații non-profit la marile companii, devenea furnizor”, spune Tetsunari Iida, director executiv la Institute for Sustenable Energy Policies, cu sediul la Tokyo. „Sunt așteptări vagi, se crede că vor fi oportunități foarte mari, deși nu este clar încă care sunt acestea”, a adăugat el.

Reforme post-Fukushima

Japonia trece printr-o avalanșă de reforme care promit că, până în 2016, piața de energie a țării se va deschide pentru utilizatorii mici și rezidențiali, o piață estimată de Guvern la o valoare de 7,5 de mii de miliarde de yeni (74 de miliarde de dolari). Micii utilizatori, în acest caz, sunt definiți drept acei consumatori de electriciate cu contracte sub 50 KW.

În prezent, cele zece companii de utilități ale Japoniei au un monopol efectiv asupra segmentului, în timp ce piața pentru consumatori mai mari de electricitate, precum fabricile, deja s-a deschis spre competiție, după ce guvernul a liberalizat parțial piața de energie de retail în 2000 și 2005. Noile reforme, adoptate după dezastrul de la Fukushima din 2011, vor încheia ciclul de deschidere a pieței de retail, în combinație cu eforturile de a sparge monopolurile.

Schimbarea, aprobată de Parlamentul Japoniei în iunie, va permite nou intraților să alimenteze cu curent electric 84 de milioane de gospodării, mici magazine și birouri, oferind în schimb o diversitate mai mare de opțiuni pentru consumatorii de electricitate.

Prețurile la electricitate în Japonia, care se bazează pe importuri pentru a acoperi cea mai mare parte a nevoilor sale de energie, sunt mai mult decât duble față de cele din SUA și, de asemenea, deasupra nivelurilor din Marea Britanie și Franța, potrivit datelor Ministerului Comerțului. Japonia a trebuie să se bazeze și mai mult pe importurile de combustibil de la închiderea celor 48 de reactoare nucleare operaționale, pentru verificări de siguranță, după Fukushima.

Se bagă și producătorii auto și de electronice

„Se așteaptă ca o serie de companii să intre pe piața retail de energie, în contextul în care companiile energetice cresc prețurile și deschiderea pieței merge înainte”, a transmis compania de cercetare Teikoku Databank Ltd., în 8 mai, într-un raport privind nou intrații.

Divizia de energie a SoftBank Corp și producătorii auto Honda Motor Co. și Nissan Motor Co. se numără printre companiile care s-au înregistrat deja drept retaileri de electricitate.

Watami, lanțul de restaurante, a decis să intre pe piața de retail mai devreme anul acesta, cu intenția de a furniza energie regenerabilă pentru facilitățile grupului său, a spus Kohei Koide, un oficial care dezvoltă proiecte solare și eoliene pentru unitatea de energie verde a companiei.

Panasonic Corp. și Epco Co., o companie de management al energiei, au inființat un joint venture în ianuarie pentru a vinde electricitate produsă de panouri solare instalate pe acoperișurile rezidențiale. Compania vrea să atragă consumatorii oferindu-se să cumpere electricitate provenită din panourile solare instalate pe acoperișurile lor la un preț atractiv și dăndu-le ponturi de economisire a energiei, a spus Yoshiyuki Furukawa, un oficial al Panasonic responsabil de acest proiect.

Subvenții de stat

Pentru producătorii de energie regenerabilă, stimulentele guvernamentale reprezentate de garantarea de prețuri peste cele ale pieței, introduse în iulie 2012, scad riscul investițional al proiectelor și permit companiilor să urmărească oportunități de afaceri pentru a găsi chiar ele furnizori.

Unele companii de electricitate, care nu sunt companii de utilități, se oferă să cumpere energie solară la o un preț mai ridicat decât cel stabilit de guvern. Ele pot să facă asta pentru că cei care cumpără energie curată primesc bani înapoi, după ce costul suplimentar este dedus, ceea ce le permite să furnizeze electicitate la o un tarif mai mică decât cel en gros.

Joint venture-ul în care este implicat Panasonic se oferă să cumpere electritate din surse solare la un preț cu un yen mai mult decât tariful stabilit de guvern pe KWh.

„Cei care și-au instalat panouri dolare vor fi fericiți dacă noi cumpărăm electricitatea la cel mai mare preț posibil”, a spus Furukawa. „Cei fără panouri vor beneficia de asemenea, pentru că vindem mai ieftin electricitatea pe care o cumpărăm”, a adăugat el.

În afara monopolurilor

Până în prezent, piața deservită de firmele care nu sunt companii de utilități este doar cu puțin mai mare de 4% din toată electricitatea generată în Japonia, potrivit cifrelor guvernului pentru anul trecut, până la 31 martie. Unele administrații municipale se numără printre consumatorii care cumpără deja electricitate de la aceste companii.

În timp ce din ce în ce mai multe companii se întregistrează drept retaileri de electricitate, numărul celor care vând propriu-zis electricitate rămâne la doar 55 până acum, potrivit datelor ministerului comerțului pentru luna aprilie. Unii ar putea să iasă de pe piață pe măsură ce competiția crește, după ce deschiderea pieței va fi completă.

Pentru Panasonic, care furnizează baterii celulare pentru Tesla Motors Inc., scopul nu este să devină un furnizor major de electricitate, au spus executivii companiei. Mai degrabă, producătorul de electronice vrea să-și formeze o bază de clienți pentru a începe să le vândă în viitor sisteme de stocare a electricității pentru casele echipate cu panouri solare, a spus Furukawa.

Panasonic anticipează să prețurile pentru sistemele de stocare este probabil să scadă în următorii 10 ani, în timp ce prețurile energiei vor crește, creând o mai mare oportunitate pentru dezvoltare, în afara modelului tradițional de monopol pentru electricitate.

„Anticipăm că va crește semnificativ consumul de energie produsă pe plan intern în următorii zece ani”, a conchis Furukawa.

Producție casnică și tehnologii de stocare

După criza gravă a alimentării cu curent electric generată de explozia de la centrala nucleară de la Fukushima, tot mai multe familii japoneze au început să-și producă pe cont propriu energia electrică necesară alimentării locuințelor lor, instalându-și celule cu hidrogen și panouri solare. În prezent, Japonia este cel mai important laborator mondial al acestei mișcări pentru autonomie energetică, ce amenință tot mai mult modelul de business al sistemului energetic tradițional centralizat, vechi deja de un secol.

Astfel, echipamentele tehnologice alternative pentru producția casnică de energie electrică au ajuns să reprezinte o opțiune standard oferită de dezvoltatorii imobiliari și de companiile de construcții cumpărătorilor de locuințe noi. Cei de la Sekisui House, cel mai mare constructor de locuințe single-family din Japonia, spun că peste 80% din unitățile produse de ei sunt echipate cu panouri solare, iar jumătate – cu celule de hidrogen, o tehnologie mai puțin cunoscută și utilizată în alte părți.

Circa 40.000 de familii din Japonia și-au instalat celule de hidrogen în primele trei luni ale anului trecut, potrivit datelor Japan Gas Association. Nu e mult, dar cererea crește rapid. Tokio Gas spune că a primit comenzi pentru 10.000 de astfel de celule între aprilie și septembrie 2013.

Compania rulează pe televiziuni un clip publicitar în care apare un personaj animat jumătate câine, jumătate țipar electric, care încearcă să-și alimenteze chitara electrică de la propriul corp, dar eșuează, ceea ce îl determină să cumpere o celulă de hidrogen.

 Augustin Oancea, omul de afaceri care controlează Tinmar Ind, unul dintre cei mai mari traderi de electricitate din Romania, a hotărât împreună cu asociaţii să majoreze capitalul social al firmei Mar-Tin Solar Energy cu 5 milioane de lei, potrivit unei hotărâri a companiei, consultate de Energy Report.

De altfel, Oancea tocmai a luat un credit de investiţii de şapte milioane de euro pe o perioadă de opt ani de la Banca Comercială Carpatica pentru finanţarea parcului fotovoltaic de la Uieşti, Giurgiu. Iar Mar-Tin Solar Energy este una dintre cele două firme care operează parcurile solare din Giurgiu, mai precis parcul Uieşti 2 de 8,5 MW.

Mar-Tin Solar Energy îi are ca acţionari pe Aderlyne Limited (98% din părţile sociale), reprezentată prin Augustin Oancea, Tinmar Ind (1%) şi Mar-Tin Consulting & Management (1%).

Creditul a fost garantat printre altele cu ipotecă imobiliară asupra parcului de 8,5 MW şi pe echimapemtele ce compun sau vor compune parcul precum şi pe conturile pe care le are Mar-Tin Solar Energy la Banca Comercială Carpatica.

Centralele foto-voltaice Uieşti 1 (10 MW) şi Uieşti 2 (8,5 MW) sunt practic un singur proiect ce acoperă o suprafaţă de 42 de hectare, aflat în proces de dezvoltare. Producţia a început în aprilie 2013, iar acreditările au fost obţinute in luna mai 2013.

Trebuie totuşi precizat că titulatura de mare trader al Tinmar Ind se datorează în cea mai bună măsură firmelor de stat cu care face afaceri, iar dacă e să ne limităm la anul trecut, putem să ne referim doar la Complexul Energetic Oltenia şi e de ajuns. Asta pentru că marele trader a cumpărat cea mai mare cantitate de energietocmai de la aceştia din urmă.

Penele periodice de curent din cartierul în care locuiește Cassina Tarsia, Oceanside, însemnau că doamna în vârstă de 71 de ani nu putea să-și încarce telefonul mobil sau scaunul cu rotile electric. Dar întreruperile nu mai sunt o problemă. Din februarie, garajul ei adăpostește o baterie de mărimea unei valize care stochează elecricitatea produsă de panourile solare de pe acoperișul casei și din rețeaua electrică principală.

Când mai cade curentul, bateria îi poate alimenta cu electricitate casa timp săptămâni, scrie LA Times.

„Mă întreb ce se va întâmpla în cazul unui mare cutremur și mă gândesc la ce s-a întâmplat în Japonia cu tsunamiul”, spune Tarsia, care a plătit 5.000 de dolari pentru a instala bateria. „Am vrut să fiu pregătită”, a explicat ea.

Tot mai mulți proprietari de locuințe, dar și companii și agenții guvernamentale din Statele Unite își instalează astfel de microrețele electrice, pentru a-și reduce sumele plătite pe facturile la curent, precum și dependența față de monopolurile clasice de utilități. Cheltuielile anuale pe proiecte de microrețele în SUA vor ajunge la 19,9 miliarde de dolari în 2020, de la 4,3 miliarde de dolari anul trecut, potrivit estimărilor companiei Navigant Research, parțial din cauza îngrijorărilor crescute privind fiabilitatea rețelelor electrice tradiționale.

A scăzut calitatea alimentării de la rețelele clasice

„SUA reprezintă o piață de top pentru microrețele, deoarece calitatea alimentării cu electricitate a scăzut”, spune Peter Asmus, analist la Navigant Research. „Furtunile de pe Coasta de Est din ultimii trei ani au accelerat trendul”, a adăugat el.

Gigantul comerțului online Ebay Inc. a investit în tehnologia necesară pentru un centru de date. Larry Ellison, CEO al Oracle Corp. și mogulul britanic Richard Branson intenționează să-și instaleze microrețele pe insulele lor. Chiar și penitenciarul Santa Rita deține una.

Microrețelele sunt o alternativă pentru generarea, stocarea și folosirea electricității. Versiunile sofisticate funcționează precum niște sisteme electrice de scală mică, ce aduc împreună diferite surse de energie și care pot opera în mod independent în caz de urgență.

Spre deosebire de generatoarele diesel, care au fost folosite de mult timp pentru alimentarea cu electricitate în situații de urgență, microrețelele moderne integrează frecvent baterii cu multiple surse de curent electric, inclusiv panouri solare, turbine eoliene și centrale pe gaze.

Infrastructură îmbătrânită

Interesul pentru microrețele a ieșit la suprafață pe măsură ce infrastructura înbătrânită a Americii a rămas în urmă pentru o populație care e din ce în ce mai dependentă de gadgeturi digitale, spun experții.

Penele extinse din cauza furtunilor sau alte cauze au lăsat să se vadă vulnerabilitățile rețelelor electrice tradiționale. În California, un atac sofisticat de anul trecut la un centru secundar de transmisie Metcalf, lângă San Jose, a ridicat de asemenea îngrijorări privitoare la alimentarea cu electricitate a statului.

California a devenit o piață mare pentru microrețele și prin prisma politicii agresive a statului în favoarea energiei regenerabile. Organismul de reglementare al statului a impus anul trecut companiilor de utilități Southern California Edison, San Diego Gas & Electric și Pacific Gas & Electric să își extindă capacitatea de stocare a electricității până în 2020.

Interesul este în creștere pentru că investiția are sens. Prețurile panourilor solare au scăzut abrupt. Recentele descoperiri tehnologice le permit microrețelelor să se desprindă în siguranță de serviciul principal de utilități în timpul întreruperilor de curent și să folosească numai electicitate produsă de ele. Iar în perioade de normalitate, surplusul de energie poate fi vândut înapoi companiilor tradiționale de utilități.

Organizațiile mari consumatoare de electricitate, precum corporațiile și universitățile, pot să economisească mulți bani prin adoptarea microrețelelor, spun experții.

Autoalimentare cu energie

Caltech produce mai mult de 80% din necesarul său de electricitate din surse proprii aflate la fața locului, precum panouri solare și centrale pe aburi și gaze naturale. Universitatea California, din San Diego, economisește aproximativ 850.000 de dolari pe lună la facturile la utilități printr-un sistem de panouri solare, centrale pe gaze, generatoare și baterii, spune Byron Washom, directorul universității pentru inițiative energetice strategice.

Lanțul de magazine Wal-Mart studiază microrețelele pentru a-și alimenta autonom centrele comerciale și depozitele alimentate cu electricitate în caz de vreme rea. 41 de magazine din California sunt parțial alimentate de centrale care funcționează pe bază de gaze naturale sau biogaze provenite din depozitele de deșeuri. În doi ani, retailerul intenționează să testeze centrale care pot alimenta magazinele cu electricitate dacă rețeaua principală cade, a spus Ozmet.

„Scopul este să ținem magazinele deschise în timpul penelor”, a explicat el. „Un nivel minim de lumină, de putere de refrigerare și să ținem casa de marcat deschisă”, a adăugat el.

Și consumatorii mai mici au început să adopte microrețelele

Vânzările de baterii s-au triplat în ultimii trei ani la Whole Solar Inc., comenzile fiind făcute de clienți precum cabinete medicale, brokeri și traderi interesați de microrețele, a spus Marl Coleman, președinte al companiei Mount Shasta, din California. El spune că mulți prestează servicii cruciale sau depind de computere pentru a-și face treaba.

„Băieții care sunt brokeri la bursa de mărfuri spun că pot pierde costul unei baterii într-o oră de pană de curent”, explică el.

Potențial uriaș și pentru proprietarii de locuințe

Proprietarii de locuințe abia încep să exploreze microrețelele, dar ei pot, într-un final, să determine creșterea industriei, mai ales în zone cu prețuri ridicate la electricitate, precum California, Hawaii și regiunea de nord-est a SUA, spun analiștii.

Familiile cu facturi mari la utilități pot justifica cheltuiala mai repede decât instituțiile mari, care s-ar putea vedea nevoite să bage milioane într-un proiect, explică Brian Carey, consultant principal pe tehnologie verde la PricewaterhouseCoopers. El estimează că proprietarii de case vor trece la microrețele cu o viteză mai mare decât universitățile și corporațiile.

Deocamdată, costul ridicat al bateriilor este una dintre piedicile pentru o adoptare mai largă. O unitate casnică poate costa de la câteva mii de dolari la câteva zeci de mii de dolari. Prețul variază mult în funcție de cât de multe aparate electrocasnice și gadgeturi trebuie să fie alimentate și pentru cât timp.

O baterie care poate să țină un frigider în funcțiune este semnificativ mai ieftină, de exemplu, decât una care este necesară pentru a alimenta mașinile electrice, pentru a încălzi o cadă cu apă sau pentru a a avea aer condiționat în casă timp de o zi.

Ideale pentru insule

Insulele cu prețuri ridicate la electricitate se află în prima linie a procesului de adoptare a microrețelelor, spun experții. Multe depind de transporturi scumpe de combustibil pentru a le alimenta rețelele și sunt mai rapide când vine vorba de testarea surselor de energie verde, precum cea solară.

Pe insula Necker a lui Branson, din Insulele Virgine Britanice, de exemplu, electricitatea poate costa până la 50 de cenți/KWh, spune John Bates de la NRG Solar, comparativ cu 14 cenți în California și 35 de cenți în Hawaii, potrivit Energy Information Administration.

NRG Energy va începe să instaleze o microrețea, vara asta, care va integra turbine eoliene, panouri solare, generatoare și baterii pe insula de aproape 300.000 de metri pătrați din Caraibe, a spus Bates. În final, va satisface cel puțin 75% din nevoile de energie ale insulei și va reduce semnificativ costurile cu electricitatea, prin diminuarea dependenței față de transporturile de diesel.

„Chiar poate schimba economia unei insule și mări independența”, a spus el.

Amenință monopolul rețelelor tradiționale

Experții spun că bateriile de stocare, combinate cu surse de energie regenerabilă, pot într-un final să amenințe monopolul îndelungat al companiilor de utilități asupra industriei energetice. În California, cererea în creștere de microrețele a atins nivelul consumatorilor individuali, precum Tarsia, din Oceanside. Dar multora le este greu să-și ducă la capăt planurile pentru obținerea unei independențe energetice mai mari. Unii critică marile companii de utilități pentru că încearcă să blocheze dezvoltarea unor tehnologii potențial rivale.

SolarCity Corp. a acuzat cele trei mari companii de utilități din California că i-au încetitnit programul-pilot de baterii la domiciliu, pe care l-a lansat în 2011. De atunci, compania din San Mateo a conectat doar 19 sisteme rezidențiale cu baterii la rețea, deși 500 de consumatori semnaseră contracte pentru a instala unul, a spus purtătorul de cuvând Will Craven.

Craven a spus că aceste companii de utilități au impus companiei taxe mari și multă birocrație pentru a lega consumatorii la rețeaua principală.

Disputa a determinat Comisia pentru Utilități Publice a Californiei să intevină. Aceasta a decis luna trecută să limiteze taxele pentru bateriile instalate cu surse calificate de energie, precum panourile solare.

Pacific Gas & Electric lucrează pentru a grăbi aprobarea solicitărilor, a spus Steve Malnight, vicepreședintele companiei de utilități pentru soluții energetice pentru consumatori.

Compania de utilități a primit un val de cereri, a spus Malnight. Aceasta a primit mai mult de 20 de la începutul lunii aprilie, aproape dublând numărul cererilor de până atunci.

Taris a fost una dintre puținii norocoși cărora li s-a conectat bateria atât de repede. Totuși, procesul a durat un an, de la momentul cererii până la instalare și punere în funcțiune.

Indiferent câtă birocrație a implicat, Tarsia spune că se bucură că este mai liniștită.

„Este mai bine decât să cumperi un generator diesel. E murdar și trebuie să mă asigur că am combustibil”, spune ea. „Bateria este un sistem de rezervă de urgență care va dura ani întregi”, crede ea.

Rețelele tradiționale sunt vulnerabile la atacuri informatice

Sute de mari grupuri energetice americane şi europenne sunt infectate din 2011 cu un virus informatic capabil să perturbe distribuţia electricităţii, a anunţat luni societatea de securitate informatică Symantec.

Identificat sub numele de Dragonfly, acest virus - finanţat probabil de către un stat - ia ca ţintă sistemele informatice ale grupurilor instalate pe teritoriile Statelor Unite, Franţei, Spaniei, Germaniei, Italiei, Turciei şi Poloniei, precizează societatea pe blog.

"Dacă hackerii (...) ar fi utilizat capacităţile de sabotaj pe care le aveau la îndemână, ei ar fi putut să cauzeze pagube sau perturbări în alimentarea cu energie a acestor ţări", dă asigurări Symantec.

Potrivit firmei, acest ultim virus informatic seamănă cu Stuxnet, alt virus informatic care a fost dezvoltat de către Statele Unite cu scopul de a perturba sistemele informatice din Iran. Dragonfly are toate aspectele unei operaţiuni finanţate de către un stat, trădând capacităţi tehnce avansate", subliniază Symantec, care adaugă că "obiectivul principal (al virusului) pare să fie spionajul cibernetic, potenţialul de sabotaj reprezentând o capacitate secundară".

Furt de informații

Dragonfly, cunoscut şi sub numele de Energetic Bear (ursul energetic), pare că vine din Europa de Est, având în vedere orarele activităţii celor care-l controlează, apreciază societatea de securitate informatică.

Gruparea care se află în spatele Dragonfly a utilizat diverse forme de infectare, şi anume e-mailuri nesolicitate în care sunt ataşate fişiere infectate şi instrumente de navigare care pot instala programe de tip malware, potrivit Symantec.

"Odată instalat în calculatorul victimei, virusul colectează toate informaţiile sistemului şi poate extrage atât date din fişierul de adrese de pe calculator, cât şi orice altă listă de nume", adaugă aceeaşi sursă. Societatea afirmă că a informat victimele acestor atacuri şi diverse autorităţi din statele vizate.

În februarie, de altfel, CIA avertiza că riscurile de sabotaj cibernetic vor crește odată cu numărul dispozitivelor conectate la Internet furnizate de companiile de utilități pentru a fi folosite în locuințe și birouri. 

Din luna martie, BERD a început să dea bani şi pentru parcurile cu panouri solare din România. Energy Report a scris deja despre finanţarea obţinută de trei asemenea parcuri iar acum, seria continuă cu un parc fotovoltaic de la Dăbuleni, localitate vestită printre altele şi pentru producţia de pepeni.

Panourile solare de aici au primit până la circa 4,5 milioane de euro finanţare. Mai precis, BERD a hotărât să finanţeze cu maxim 2.992.000 euro iar Black Sea Trade and Development Bank (BSTDB) maxim 1.496.000 euro.

Investiţia, făcută de gigantul energetic EDP Renewables, divizia de energii regenerabile a grupului Energias de Portugal, cuprinde 38.618 module, fiecare cu o capacitate de 245 Wp cu o capacitate totală instalată de 7,5 MWp. Ajutorul primit de la cele două bănci este  de fapt o re-finanţare a investiţiei, parcul fiind deja construit.

Terenul de 24,15 ha pe care s-a ridicat parcul este în proprietatea firmei Ice Blonk Consulting şi a fost pus la dispoziţia EDP, mai precis la dispoziţia firmei operatoare de proiect, Potelu Solar, printr-un contract de comodat încă din ianuarie 2010. Acţionarii parcului sunt EDP Renewables Europe SL cu 25% şi EDPR Ro PV cu 75%.

Merită amintit aici că după ce au cheltuit 8,8 milioane de dolari în Romania în anul 2012 (proiectele de la Cujmir Solar, Foton Delta, Foton Epsilon, Potelu Solar, Studina Solar şi Vanju Mare Solar au fost cumpărate de EDP Renewables în anul 2012), în mai 2013 au început să vândă, în premieră pe PCCB, energie solară pe o perioadă de cinci ani (contractele trecute rar au depăşit un an). Mai precis, au vândut 800.000 MWh prin două dintre cele cinci companii cumpărate, Studina Solar şi Potelu Solar (parcul din Dăbuleni), la preţul de adjudecare de 200 de lei/MWh. De curând, EDP a decis să majoreze şi capitalul social al companiilor cu peste 12 milioane de lei. Asta pentru că România este pentru EDP una din cele mai profitabile ţări.

EDP Renewables Europe şi EDPR Ro, ca asociaţi ai firmei Potelu Solar, au majorat capitalul social al acesteia din urmă cu 7,32 milioane de lei (1,66 milioane de euro). Contribuţia a fost doar din partea EDP Renewables Europe.

Portughezii au fost şi anul trecut (după ce au fost şi în anul 2012) printre “premianţii” certificatelor verzi din România, clasaţii fiind imediat după CEZ şi Enel, cu peste 700.000 de certificate verzi obţinute (Cernavodă Power, eolienele portughezilor plasate în Cernavodă, au primit 400.000 CV cu 100.000 CV amânate iar EDP Renewables – 308.000, cu circa 90.000 amânate).

EDPR are în România o capacitate instalată de 521 MW, mai mare cu 172 MW decât în urmă cu un an pe vremea asta. Din acest total, 50 MW sunt în panouri solare.

După ce au spus  anul trecut că reducerea numărului de certificate verzi e normal să conducă la retragerea unor proiecte de regenerabile din România, iată că reprezentanţii marii companii germane Kronos îşi pun în practică spusele. Kronos Solar Projects a renunţat la două parcuri fotovoltaice din Sibiu şi la unul din Timiş, potrivit unor documente ale companiei, consultate de Energy Report.

Germanii au construit deja un parc fotovoltaic de 14 MW la Avrig, în Sibiu dar planurile acestora erau până anul trecut, înainte de schimbările legislative, să ridice şapte parcuri cu panouri solare în judeţele Sibiu, Arad şi Timiş. De altfel, cele mai multe dintre proiecte aveau deja toate avizele şi aprobările luate, gata de construcţie.

Doar că după schimbarea legislaţiei, germanii au renunţat la proiectele KSP Sun Saver şi KSP Sundeck din Sibiu, la care Kronos Solar Projects era acţionar împreună cu omul de afaceri  Alexander Arcache (director al Kronos Solar)  iar apoi au renunţat la proiectul din extravilanul localităţii Sacalaz (judeţul Timiş), pe care ar fi urmat să-l ridice sub firma Kronos Solar Projects Cer Albastru.

Kronos Solar este o companie cu investiţii pe multe pieţe europene, dar cele mai importante ţări în care are investiţii sunt care Germania, Polonia, Marea Britanie şi România.

Rămâne de văzut dacă vor mai renunţa şi la alte proiecte din România.

Timp de decenii, Pentagonul a fost cel mai mare consumator de petrol al lumii, iar în contextul în care cotațiile la țiței continuă să crească la nivel global, armata americană caută alternative energetice fezabile. Acum, și în spațiul cosmic.

Laboratorul Naval de Cercetare (Naval Research Laboratory - NRL) al SUA pune la punct o tehnologie care va permite armatei să capteze energie solară prin intermediul unor panouri fotovoltaice plasate în Cosmos și să o trimită înapoi spre Pământ.

Acest lucru ar însemna pentru Pentagon nu doar economiii financiare considerabile, ci ar facilita și operațiunile militare. Tancurile cu combustibil nu vor mai trebui să ajungă în zone îndepărtate sau periculoase, iar misiunile ar putea continua fără ca vehiculele implicate în ele să mai fie nevoite să se întoarcă la bază pentru a fi realimentate, relatează Wired.

Până în prezent, NRL a construit și a testat două prototipuri diferite a ceea ce ei numesc un modul „sandviș”, numit așa prin prisma unei inovații de design care permite împachetarea tuturor componentelor electrice între două panouri pătrate. Partea de deasupra este un panou fotovoltaic care absoarbe razele solare. Un sistem electronic plasat la mijloc convertește energia la o frecvență radio, iar partea de jos reprezintă o antenă care transferă energia spre o țintă de la sol.

În esență, ideea este de a asambla mai multe astfel de module în spațiu, cu ajutorul unor roboți – ceva la care departamentul de robotică spațială a NLR lucrează deja – pentru a forma un satelit foarte puternic, de un kilometru.

Un al doilea model ar fi diferit de primul prin aceea că ar fi prevăzut cu o deschidere, ceea ce îi va permite să primească mai multă lumină solară fără supraîncălzire, făcându-l astfel mai eficient.

„A lansa materie în spațiu este foarte costisitor”, spune Paul Jeffe, un inginer de nave spațiale care conduce proiectul Marinei.

Se estimească ca proiectul solar din spațiu va putea produce mai multă energie decât colectorii de la sol pentru că poate absorbi razele non-stop și indiferent de vremea de pe Pământ.

Și industria privată este interesată de tehnologii similare. Compania de utilități din California Pacific Gas & Electric are un contract pentru a cumpăra energie solară din spațiu de la firma Solaren, valabil până în 2016. Iar Shimizu Corporation din Japonia are în plan construirea unei așa-numite benzi solare de aproape 17.700 de kilometri de-a lungul ecuatorului Lunii, pentru a capta și a transfera energia soarelui.

Nu toată lumea are încredere că un proiect atât de ambițios poate fi finalizat, dar, așa cum spune Jaffe, „e greu de spus dacă e o nebunie până nu ai încercat propriu-zis”.

„Oamenii poate că nu asociază undele radio cu transferul de energie, pentru că se gândesc la ele prin prisma domeniului comunicațiilor, precum radio, televiziune sau telefoane mobile. Nu se gândesc la posibilitatea de a transfera prin ele cantități importante de energie utilizabilă”, a conchis el.

Foarte mulţi miniştri şi oameni politici, împreună cu presa, şi-au exprimat ultimii trei ani speranţa că va veni în curând şi în România, că îşi va face sediu, una dintre cele mai mari bănci din lume, China Development Bank. Abia după acel moment, se spunea, vor începe cu adevărat investiţiile chineze în România, proiecte precum hidrocentrala de la Tarniţa, termocentrala Rovinari şi altele vor prinde contur. Dar dacă marea bancă nu mai vine şi trimite doar banii, e în regulă?

Un acţionar al unui parc fotovoltaic din Prahova a luat recent un credit cu limita de 43,32 milioane de euro de la China Development Bank. Creditul a fost luat, potrivit înţelegerii cu marea bancă din China, pentru a dezvolta şi construi un parc cu panouri solare din satul Pantazi, comuna Valea Călugărească din Prahova, indică un document al Tehnoinstrument, operatorul parcului, consultat de Energy Report.

Parcul Pantazi, deja operaţional, nu e exclus să se mai dezvolte pe viitor căci… bani sunt. Deocamdată, parcul fotovoltaic are capacitatea instalată de 6 MW şi se întinde pe 11,5 hectare.

Detalii

Parcul fotovoltaic are panouri solare din siliciu policristalin cu randament de 13% şi poate produce 7.000 de MWh anual.

Firma care operează proiectul este Tehnoinstrument Solutions, ai cărei acţionari sunt Astroenergy Solar din Olanda (cel care a obţinut creditul cu condiţia de a-l folosi pentru parcul din Prahova) şi Pantazi Regenerabile, o firmă românească reprezentată legal prin doamna Ma Chen Jingjing… din aceeaşi ţară cu marea bancă finanţatoare.

China Development Bank a fost de acord să împrumute pe Astroenergy Solar cu cel mult 43,32 milioane de euro. Din această sumă, olandezii au pus la dispoziţia firmei româneşti Tehnoinstrument o serie de sub-împrumuturi pentru dezvoltarea proiectului Pantazi.

Pentru marea bancă din China a fost probabil mai şor să dea bani atâta timp cât există mai mulţi investitori chinezi implicaţi într-un fel sau altul în proiect. Mai precis, pe lângă doamna Jingjing, pentru soluţii eficiente de implementare a proiectului s-a apelat la chinezii de la Noark, o companie de profil.

O instanță din Cape Coral, Florida, Statele Unite a decis, recent, că este ilegal să trăiești neracordat la rețelele publice centralizate de utilități.

Tribunalul a decis că Robin Speronis din Cape Coral este obligată să își racordeze casa la sistemul centralizat local de alimentare cu apă, iar sursa sa alternativă autonomă de curent electric are nevoie de aprobarea municipalității pentru a putea rămâne în funcțiune.

Robin Speronis s-a luptat cu administrația din Cape Coral din noiembrie anul trecut, când un reprezentant al acesteia a încercat să o evacueze din casa ei pentru că trăia fără să fie racordată la utilități.

Municipalitatea susține că Speronis a încălcat un Cod internațional privind mentenanța proprietății prin faptul că se baza pe colectarea și stocarea de apă de ploaie în loc să se racordeze la sistemul centralizat local de alimentare cu apă și, de asemenea, se alimenta cu energie de la propriile panouri solare în loc să se branșeze la rețeaua publică de electricitate.

Legislație absurdă

„A fost un război al nervilor”, a spus avocatul lui Speronis, Todd Allen, în timpul audierilor. „Există un conflict inerent în acest cod”, a completat el.

Unul dintre cele mai absurde aspecte ale litigiului este acela că Speronis este obligată să se racordeze la sistemul public de alimentare cu apă, deși oficialii administrației locale recunosc că nimeni nu o poate obliga să îl și folosească.

Robin Speronis declara, în luna februarie, că speră să câștige acest proces și să stabilească astfel un precendent pentru alții care ar ajunge în situația ei.

Însuși judecătorul care se ocupă de caz admite că respectivul Cod internațional privind mentenanța proprietății este nerezonabil.

Evacuare după o apariție la TV

„A fi rezonabil și obligațiile impuse de cod sunt două lucruri care nu merg mereu mână în mână, date fiind schimbările din societate și cele tehnice, fapt care determină necesitatea revizuirii hotărârilor privitoare la cod”, a spus judecătorul Harold S. Eskin.

Afirmațiile judecătorului indică faptul că el privește acest cod ca fiind învechit și nerezonabil. Cu toate acestea, l-a pus în aplicare.

„Sunt în conformitate”, a spus Speronis. „Sunt în conformitate cu viața. Cum să fii obligat să te racordezi la utilități, devreme ce nu ești obligat să le folosești?”, a adăugat ea.

Speronis și-a debranșat locuința modestă din Cape Coral de la toate serviciile publice de utilități în urmă cu ceva timp pentru a experimenta stilul de viață off the grid. Oficialii municipalității au ignorat-o până în momentul în care a ieșit în public și a discutat despre asta cu un reporter al unei stații locale de televiziune. Un executor al municipalității a declarat casa lui Speronis drept nelocuibilă și i-a emis un ordin de evacuare la o zi după ce reportajul a fost difuzat la postul TV.

Mai are de luptat

Speronis, văduvă și fost agent imobiliar, are acum două opțiuni. Pe de o parte, poate să se racordeze din nou la sistemul centralizat de alimentare cu apă până la finalului lunii martie sau poate să atace decizia judecătorului Eskin la o instanță superioară.

Nu se știe ce măsuri va lua municipalitatea, dar oficialii au declarat pentru televiziunea locală că sunt dispuși să o lase pe Speronis să locuiască în continuare în casa ei, dacă sunt îndeplinite condiții „sanitare și de igienă”. La audieri, judecătorul Eskin a menționat că oficialii administrației locale nu au efectuat nici o inspecție la fața locului pentru a lua această decizie.

Codul internațional de mentenanță a proprietății este folosit de comunități de-a lungul Statelor Unite și Canada. Acesta prevede că nu este sigur să locuiești pe proprietăți care nu au electricitate sau apă curentă. Speronis dispune de apă curentă prin colectarea apei de ploaie și se alimentează cu electricitate de la propriile-i panouri solare.

După ce au ajuns la deţineri de 90% în trei proiecte cu panouri solare din Vâlcea, un grup de investitori italieni a cumpărat şi restul de 10% din părţile sociale deţinute de investitori români în două dintre proiecte. Pentru a zecea parte din cele două proiecte, investitorii români au primit circa 160.000 de euro, indică hotărârile companiilor în cauză, Lugasol şi Erevgreen, consultate de Energy Report. Probabil că o mişcare similară va avea loc şi pentru cel de-al treilea proiect, Galusol, controlat de italieni. Acest preţ este de fapt tocmai costul cu tot parcursul proiectelor până la racordarea la reţea.

Proiectele au trecut deja de birocraţia avizelor şi aprobărilor încă de anul trecut şi s-a început construcţia (vezi foto). De toată această birocraţie precum solicitare certificate de urbanism, avize de mediu, introducere teren în intravilan etc s-au ocupat cei doi investitori, mai bine zis intermediari  români, Georgel Epure şi un avocat din Vâlcea, Gabriel Iliescu.

Pentru ca primul proiect să ajungă în stadiul să fie racordat la reţea s-au plătit 83.580 de euro (Erevgreen) iar pentru al doilea 73.920 euro (pentru Lugasol).

Firmele italiene sunt Marchi Energia, Teta project şi Biotech, investitori de mare calibru, care au mai multe proiecte pe plan global, atât pe fotovoltaice cât şi pe biomasă, biogaz, cogenerare sau energie geotermală.

Descrierea celor trei parcuri

Cele trei parcuri cu panouri solare sunt învecinate şi sunt situate în satul Zavideni, comuna Prundeni din Vâlcea. Acestea se întind pe o suprafaţă de circa şapte hectare, care iniţial a fost un teren agricol situat în extravilanul comunei.

Fiecare parc are maxim 1 MW capacitate, având în componenţă câte 197 structuri metalice fixe pe care s-au montat câte 4.334 de panouri fotovoltaice.

Parcurile vor fi racordate la sistemul de distribuţie al CEZ.

 Firma Tinmar Green Energy, care operează parcul fotovoltaic de 18,5 MWp din Uieşti, judeţul Giurgiu, unul din primele zece parcuri solare ca putere inaugurate anul trecut, beneficiază de o majorare de capital de 3,59 milioane lei, indică o hotărâre a companiei, consultată de Energy Report.

O altă schimbare în cadrul companiei a fost aceea că administratorul companiei, Tinmar Ind, unul dintre cei mai mari comercianţi de electricitate din România, a fost schimbat direct cu Augustin Constantin Oancea, cel care controlează de fapt Tinmar Ind.

Parcul fotovoltaic inaugurat vara trecută în nordul judeţului Giurgiu se întinde pe o suprafaţă de 42 de hectare şi are circa 87.000 de panouri solare. Investiţia a fost de 30 de milioane de euro iar unul din rezultate e acela că poate alimenta 20.000 de locuinţe

Tehnologia folosită a fost una mixtă, germano-chineză, iar la montarea panourilor au participat  specialişti din Italia, Ungaria şi România.

Majorarea recentă de capital este, mai precis, transformarea unei creanţe recente, avute de unul dintre asociaţi, Aderlyne Limited, înregistrată în Cipru, reprezentată de Alexandru Oancea, directorul General al Tinmar Ind, asupra firmei Tinmar Green Energy.

De fapt, firma din Ciprul este genul de firmă pentru care se apelează pentru optimizări fiscale. Nu e singura situaţie de acest gen pentru Tinmar Ind. Amintim aici că de curând, Tinmar Ind a apelat la avocaţii de la Biriş Goran pentru a face mai multe schimbări în firmă. Augustin Oancea, care controlează Tinmar Ind, a transferat prin aport în natură peste 65% din capitalul firmei către Jo Holding, o firmă elveţiană creată tocmai cu acest capital trasferat. Rezultatul a fost că noua Jo Holding a devenit, pe hârtie, noul acţionar majoritar al Tinmar Ind.

Robert Bosch GmbH va plăti 31 de milioane de euro pentru a scăpa de participația sa majoritară la producătorul de module solare Aleo Solar AG, "afacere" care sporește semnificativ costurile de exit ale Bosch din sectorul fotovoltaic.

Potrivit termenilor înțelegerii, compania Aleo Solar va fi vândută consorțiului SCP Solar cu prețul simboloc de 1 euro. În schimb, Bosch va transfera 31 milioane euro în conturile Aleo Solar, iar aceasta, la rândul ei, va plăti 10 milioane euro către cei de la SCP.

Bosch, care deține peste 90% din acțiunile Aleo Solar, va acorda ulterior sprijin pentru lichidarea companiei și va furniza, la nevoie, și alte resurse financiare, pentru a se evita intrarea în insolvență a acesteia.

Bosch, unul dintre liderii pieței mondiale de componente auto, a anunțat anul trecut că se retrage din industria energiei solare, din cauza pierderilor masive consemnate, motivele fiind supracapacitatea globală de producție a sectorului și eșecul demersului de a se poziționa în mod competitiv pe piață.

Eșec total

Bosch mai vrea să-și vândă și majoritatea operațiunilor din industria solară pe care le deține în Arnstadt, Germania, celor de la Solar World și va plăti până la 130 milioane de euro pentru a finaliza deal-ul, potrivit unor surse din industrie, citate de Wall Street Journal. De asemenea, caută un cumpărător pentru fabrica de panouri solare din Venissieux, Franța.

În urma vânzării către SCP, Aleo Solar va rămâne cu doar 200 de salariați, față de 730 în prezent. Deal-ul include vânzarea unei facilități de producție de module solare din Prenzlau, nord-estul Germaniei, inclusiv active fixe, stocuri, patente și alte drepturi de proprietate intelectuală, plus acțiuni la o subsidiară a Aleo Solar.

Exit-ul celor de la Bosch din industria energiei solare vine după un șir întreg de insolvențe în sectorul european de profil, printre care cele ale producătorului german de celule solare Q-Cells, vândut grupului sud-coreean Hanwha în 2012.

Bosch a început să investească în energie regenerabilă în ultimii câțiva ani, în special în cea fotovoltaică, pentru a se diversifica și a-și reduce astfel dependența de business-ul auto. După ce a consemnat pierderi și deprecieri de active de circa 1 miliard de euro în 2012 în operațiunile sale legate de energia solară în 2012, CEO-ul Bosch, Volkmar Denner, a declarat că cheltuielile legate de exit-ul din energia solară s-au ridicat la 1,3 miliarde euro anul trecut.

Asociaţii firmei Varokub, respectiv Enel Green Power Romania (99,9% deţinere) şi Enel Green Power Internaţional BV (0,1%), au aprobat subscrierea şi plata în numerar a 40 milioane de lei pentru o majorare de capital, se arată într-un document al firmei Varokub, consultat de Energy Report.

Prin firma Varokub înregistrată în Ploieşti şi controlată de Enel Green Power Romania, care a şi plătit majorarea de capital prin aport în numerar, italienii au investiţii fotovoltaice în Prahova.

Unul dintre proiecte, sub Varokub, are circa 22.000 de panouri solare cu o capacitate instalată de 9,5 MW pe o suprafaţă de 20 de hectare din zona Ariceştii Rahtivani din Prahova.

De altfel, Enel Green Power, partea grupului Enel dedicată dezvoltării şi gestionării surselor de energie regenerabilă la nivel internaţional, a conectat la reţea încă din noiembrie cea de-a patra centrală fotovoltaică a grupului din România.

Este vorba despre centrala Podari din judeţul Dolj, care a devenit operaţională la câteva săptămâni după inaugurarea parcului fotovoltaic Colibaşi şi după ce în vară, compania a conectat la reţea primele două proiecte solare dezvoltate de grup în România, Berceni 1 şi Berceni 2, din Prahova.

Cu aceste patru parcuri fotovoltaice, capacitatea solară instalată totală a EGP în România  ajunge la circa 36 MW.

Aşa cum scriam de curând în Energy Report, sucursala românească a Enel Green Power a avut în prima jumătate a anului trecut un profit de 105,8 milioane de lei. Este interesant de remarcat că valoarea profitului din doar prima jumătate a anului trecut este foarte aproape de profitul de 111 milioane de lei din întreg anul 2012.

Luând parcurile solare în detaliu, Centrala Berceni 1 are o capacitate instalată de circa 10 MW. Unitatea poate produce circa 15 milioane kWh pe an, adică ar putea acoperi teoretic nevoi anuale de electricitate a peste 7.500 de gospodării. Centrala Berceni 2 are o capacitate instalată de circa 9 MW. Unitatea poate produce peste 14 milioane kWh pe an, deci electricitate pentru peste 6.500 de gospodării.

Centrala Podari, cu capacitatea instalată totală de 10 MW poate genera circa 12 milioane KWh anual, adică acoperind nevoia de energie a circa 10.000 de gospodării.

Enel Green Power (EGP) are operaţiuni în Europa şi America. În 2012, compania a generat peste 25 miliarde de kWh din surse precum apă, soare, vânt şi căldura Pământului, suficient pentru a satisface nevoia de energie a circa 10 milioane de gospodării.

EGP are o capacitate instalată de aproximativ 8.700 MW, care provine dintr-un mix de surse precum vânt, soare, apă, geotermale şi biomasă. În prezent, EGP deţine aproximativ 740 de centrale operaţionale în 16 ţări din Europa şi America.

Participaţia de 92,5% dintr-un proiect cu panouri solare “ready to build” din Caracal a fost vândută de curând cu 689 de mii de euro. Proiectul cu toate avizele aprobate este prevăzut a avea o capacitate instalată de 7 MW şi producţie anuală de 8.654 MWh, indică un document al firmei Caracal Solar Alpha.

Proiectul se întinde pe o suprafaţă de 17 hectare şi e poziţionat la est de calea ferată Corabia - Caracal, în zona Romvag. Terenul, aflat în trecut în administrarea ANIF filiala Olt face parte din zona de irigaţii aflată în amenajarea terasă Calaraşi şi a necesitat scoaterea din circuitul agricol şi introducerea în intravilan.

Cum se întâmplă de obicei asemenea dezvoltări, începutul proiectului corelat  obţinerii avizelor e încredinţat unor oameni mai “descurcăreţi” de-ai locului sau, în cazul investitorilor foarte mari, aceste formalităţi care presupun extrem de multă birocraţie şi cheltuieli (spre exemplu cu scoaterea din teren agricol şi introducerea în intravilan) pot fi încredinţate unor case de avocatură înspre gestionare, care la rândul lor pot delega unele dintre sarcini la terţi. Odată ajunse în stadiul “ready to build”, proiectele sunt vândute adevăraţilor  investitori. În multe cazuri, cumpărătorii, iniţial asociaţi minoritari, sunt firme străine sau firme româneşti paravan pentru anumite firme străine.

În cazul de faţă, cumpărătorii sunt Caracal Energy, reprezentată de un oarecare Felice Giuseppe şi E. Bester Generacion, o firmă spaniolă din Sevilia. Acestea deţineau înainte de cumpărarea proiectului câte 2,5%, alături de un cetăţean sud-coreean din Seul, care avea şi are şi în prezent 2,5% din proiect.

Cumpărătorul spaniol

Bester Generacion este un dezvoltator de proiecte de energie regenerabilă cu o prezenţă destul de vastă în ţările din regiune. Dezvoltatorul are proiecte în diverse stadii de execuţie în ţări precum Bulgaria (5 MW), Italia (61 MW), Franţa (10,4 MW) şi altele.

Deşi s-a extins repede, compania a fost înfiinţată abia în anul 2009 iar în anul 2010 deja a intrat pe piaţa din Italia, proiectând 5 centrale fotovoltaice în sudul acestei tari, în regiunea Puglia. În 2011, a semnat un acord urmând să execute diverse proiecte solare în Italia, cu o putere totală de 60 MW. De altfel, cea mai importantă activitate a dezvoltatorului spaniol se desfăşoară în Italia.

Generarea descentralizată de energie, pe baza surselor regenerabile, schimbările tehnologice şi modificările comportamentului de consum pun sub presiune modelul tradiţional de afaceri al companiilor de utilităţi, potrivit unui recent sondaj PwC în rândul companiilor energetice şi de utilităţi.

Astfel, 94% dintre companiile de utilităţi care au răspuns la sondaj anticipează o transformare completă, sau schimbări importante, ale modelului lor de afaceri, a reieșit din sondaj.

Mai bine de jumătate (57%) dintre companiile care au participat la sondaj au declarat că există o probabilitate foarte mare ca generarea descentralizată de energie (pe baza capacităţilor din surse regenerabile) să determine companiile de utilităţi să-şi regândească modelul de afaceri.

În ciuda acestui fapt, 82% dintre companii văd sursele regenerabile ca pe o „oportunitate”, în vreme ce numai 18% le consideră o ameninţare.

Europa este cea mai avansată în privinţa capacităţilor regenerabile de generare de electricitate şi modelul lor descentralizat de distribuţie, iar acest lucru pune mari probleme marilor companii de utilităţi. Stocurile de gaze naturale din depozite au scăzut aproape de nivelurile critice, iar riscul unor pene de curent este în creştere, în vreme ce subvenţiile pentru energia regenerabilă duc la creşterea costurilor pentru consumatori, arată PwC.

Sondajul arată că foarte mulţi jucători din industrie se aşteaptă ca actualul model de afaceri să se transforme fundamental până în 2030.

Creşterea distribuţiei şi producţiei descentralizate de energie, din surse regenerabile, depinde însă de evoluţiile tehnologiilor moderne de generare şi de costul acestora. În Europa, capacităţile regenerabile au fost puternic susţinute de subvenţii, iar costurile ridicate ale acestor tehnologii fac ca proliferarea lor să nu ţină cont strict de regula cererii şi ofertei.

„Capacităţile descentralizate de producţie de energie pun deja presiune pe veniturile companiilor de utilităţi şi ridică semne de întrebare asupra viabilităţii structurilor convenţionale de energie. Este posibil ca, în viitor, producătorii convenţionali să asigure numai servicii de sistem. În Europa Occidentală, acolo unde schimbările sunt cele mai avansate, companiile de utilităţi se confruntă cu dificultăţi fără precedent”, a declarat Vasile Iuga, Country Managing Partner PwC România.

În SUA, potrivit Bloomberg, mulți distribuitori de energie se vor trezi prinși într-o adevărată spirală a morții, întrucât producția de energie electrică din afara rețelei, precum cea a panourilor solare de pe acoperișuri, le va tăia tot mai mult din veniturile lor reglementate și le va obliga să majoreze tarifele, ceea ce va face ca și mai mulți consumatori să se deconecteze de la rețea și să se alimenteze cu curent electric pe cont propriu.

De asemenea, în Japonia, zeci de mii de gospodării din Japonia se află în mijlocul unei revoluții tăcute, dar care ar putea avea efecte radicale pe termen mediu și lung. După criza gravă a alimentării cu curent electric generată de explozia de la centrala nucleară de la Fukushima, tot mai multe familii japoneze au început să-și producă pe cont propriu energia electrică necesară alimentării locuințelor lor, instalându-și celule cu hidrogen și panouri solare. În prezent, Japonia este cel mai important laborator mondial al acestei mișcări pentru autonomie energetică, ce amenință tot mai mult modelul de business al sistemului energetic tradițional centralizat, vechi deja de un secol.

Dacă pot fi depăşite anumite obstacole, capacităţile descentralizate de generare pe baza resurselor regenerabile pot duce la transformări fundamentale în sectorul energetic, fiind nevoie de îmbunătăţirea eficienţei energetice, de scăderea preţurilor panourilor solare, de managementul cererii şi de reţele electrice inteligente. Aceştia sunt, potrivit respondenţilor la sondajul PwC, factorii care ar putea avea cel mai mare impact pentru sector.

Noile surse de combustibili fosili ar putea de asemenea avea un impact major asupra pieţei, gazul şi petrolul de şist putând schimba datele jocului în industria energetică.

Deloc surprinzător, impactul gazelor de şist este resimţit cel mai tare de către respondenţii din Americi, atât de cei din Statele Unite, care sunt deja avansaţi în acest domeniu, dar şi de cei sud-americani, un continent care ar putea deveni de asemenea un important producător. În acelaşi timp, 38% dintre respondenţii din Europa consideră că gazele de şist vor avea un impact major, iar opiniile din rândul oficialilor din sector nu exclud posibilitatea deschiderii unei noi ere a abundenţei energetice.

Cel de-al 13 sondaj anual în rândul companiilor de electricitate şi utilităţi a fost derulat în perioada martie-iulie 2013, pe baza interviurilor cu oficiali din 53 de companii de utilităţi din 35 de ţări din Europa (printre care şi România), America, regiunea Asia Pacific, Orientul Mijlociu şi Africa.

Vehiculul investiţional Deal Properties şi-a luat numele nu de la “deal”-ul englezesc ci de la Bolintin Deal, localitate situată în zona kilometrului 26 pe autostrada A1 şi unde urmează a ridica un parc fotovoltaic cu peste 4.000 de panouri solare. Pentru refinanţarea parţială a investiţiei, firma a apelat la Banca Comercială Feroviară care, împreună cu CEC, sunt singurele două bănci rămase cu capital privat majoritar românesc pe plan local.

NQE Holdings, o companie controlată de două firme înregistrate în Cipru şi tranzacţionată la Bursa de Valori Bucuresti are ca punct pe ordinea de zi la AGEA o garanţie pentru un credit al Deal Properties (o fideiusiune). Fideiusiunea se aplică finanţării pe care o va acorda Banca Feroviară pentru parcul fotovoltaic de lângă Bucureşti, în zona centrelor logistice.

Condiţiile contractului de credit

Principalul va fi de 800.000 de euro iar dobânda va fi variabilă: dobânda de bază Euribor 3M şi marja obligatorie de 7,5 p.a. Perioada de rambursare a creditului este de 120 de luni.

Destinaţia creditului este refinanţarea parţială a parcului fotovoltaic dar şi restituirea unui împrumut acordat de NQEH către Deal Properties.

Parcul cu panouri solare

Parcul este în intravilanul localităţii Bolintin Deal şi are o suprafaţă totală de 24,762 metri pătraţi (circa 2,5 hectare), format din două loturi reunite. Terenul este proprietatea Deal Properties şi are o deschidere de circa 100 m la A1.

Forma terenului permite instalarea a circa 4.444 panouri fotovoltaice, care ar urma să aibă o capacitate instalată de 1.090 Kwp (1.09 MWp).

Banca Feroviară este condusă de omul de afaceri Valer Blidar iar în acţionariat mai sunt Atelierele CFR Griviţa, Astra Vagoane Călători şi SC Tristar, ultimele două controlate tot de Blidar, cel mare a pus bazele acestei bănci în urmă cu patru ani.

Uniunea Euroopeană a impus tarife de până la 42,1% pe exporturile de sticlă pentru panouri solare ale Chinei în Europa, în scopul de a-i proteja pe producătorii europeni de concurența importurilor ieftine din China, într-o mișcare care accentuează tensiunile comerciale din sectorul energiei regenerabile dintre cei doi giganți mondiali.

Noile tarife îi penalizează pe exportatorii chinezi, precum companiile Zhejiang Jiafu Glass și Xinyi PV Products, acuzați de europeni că vând sticlă pentru panouri solare la prețuri cifrate sub costurile de producție, practică denumită dumping. UE a impus deja tarife pe exporturile chinezești de panouri solare.

Producătorii de sticlă pentru panouri solare din UE au suferit prejudicii materiale ca urmare a importurilor la prețuri de dumping din China, se arată în decizia Comisiei Europene de impunere a tarifelor, publicată miercuri în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Invazie chinezească

Tarifele de până la 42,1% vor intra în vigoare joi, 28 noiembrie, și sunt programate să rămână în vigoare timp de 6 luni, însă cu posibilitatea prelungirii lor până la 5 ani.

Decizia reprezintă rezultatul preliminar al unei investigații declanșate de Comisia Europeană în februarie anul acesta, ca urmare a plângerii unui grup de producători europeni de sticlă pentru panouri solare, care controlează peste un sfert din piața europeană de profil, evaluată oficial la puțin sub 200 de milioane de euro.

Exportatorii chinezi de sticlă pentru panouri solare și-au majorat cota de piață în Europa la 28,8% în 2012, de la doar 6,2% în 2009.

"Subvenționista" UE nu apreciază subvențiile Chinei

Tarifele impuse de Comisie merg de la 17,1% până la 42,1%, în funcție de compania exportatoare și de cât de grav este considerat dumpingul practicat de fiecare de către autoritățile de la Bruxelles.

Guvernele UE, la propunerea Comisiei, urmează să decidă în interval de 6 luni dacă tarifele temporare impuse astăzi vor deveni sau nu definitive, respectiv dacă se va activa clauza de prelungire a lor pe un interval de 5 ani. În acest din urmă caz, și cotele procentuale ale tarifelor s-ar putea modifica.

Începând din 2012, UE investighează acuzațiile producătorilor europeni potrivit cărora China exportă în Europa panouri solare la prețuri de dumping, întrucât autoritățile de la Beijing le subvenționează costurile de producție.

Raportări mincinoase ale lobby-știlor

În august anul acesta, CE a ajuns la un acord provizoriu cu China privind stabilirea unui preț minim și a unei limite maxime de volum de exporturi pentru livrările de panouri chinezești în Europa. Acordul este în vigoare până în 2015.

Pe de altă parte, s-a dezvăluit că acest acord, precedat de impunerea de tarife asupra exporturilor chinezești de panouri solare, a avut la bază susţinerea eronată conform căreia capacitatea de producţie din UE este suficientă cât să acopere cererea de produse solare din Europa.

O bună parte din informaţiile UE au provenit din aceeaşi sursă pe care a avut-o EU ProSun, grupul de lobby al producătorilor europeni de profil. Iar sursa respectivă, Europressedienst, care este de fapt o agenţie media unde chiar şi patronul este jurnalist, a greşit mereu doar într-un singur sens, raportând producție mai mare și consum mai mic.

„În toamnă, demarez şi proiectele pe care le mai am în energie“, spunea în urmă cu doar câteva luni, fostul fotbalist Gică Popescu. Asta după ce în anii trecuţi a pus bazele unui mare parc eolian în Tulcea, la Văcăreni, cumpărând sute de hectare de teren pentru ridicarea a 50 de turbine eoliene.  Nu e sigur ce va mai demara însă e sigur că săptămânile trecute, toamnă fiind, a renunţat la unul dintre proiectele sale din acest domeniu, Solver Energie.

La sfârşitul lunii trecute, fostul căpital al naţionalei de fotbal s-a retras din Solver Energie, împreună cu partenerul său Sorin Lungu, cu care mai făcea “afaceri” şi la FC Chindia.

Cei doi au cedat părţile sociale (Gică Popescu 55% şi Lungu 45%) către Adrian Manu din Otopeni.

Cât despre proiectul eolian, acesta a fost început prin înfiinţarea firmei Energie Investment Group încă din anul 2008, alături de doi investitori spanioli, Cipriano Castreje Martinez şi Juan Figueiredo Nunez

Aceste proiecte nu sunt însă nici pe departe singurele încercări pe energie regenerabilă ale fostului mare internaţional român. Printre firmele la care mai are deţineri sau deţine controlul Gică Popescu se mai numără şi Insol Development Energie, Reuscal Solar, Reussolar sau Romspa Development Energie.

Problema acestor firme e însă că… nu prea au rulaj. Au în schimb pierderi. De altfel, în aceeaşi situaţie este şi firma Energie Investment Group, cea cu marele proiect eolian de la Tulcea, firmă care, în ultimii patru ani până în 2012 inclusiv, figurează la Ministerul de Finanţe, cu zero cifră de afaceri şi cu pierderi. În plus, în aceeaşi zi în care Gică Popescu renunţa la proiectul cu Solver Energie, firma Energie Investment Group a fost somată de Fisc să achite în 15 zile datoriile către bugetul consolidat al statului.

Se pare că afacerile din fotbal sunt deocamdată mult mai profitabile pentru Gică Popescu decât cele din energie.

 Cea mai mare bancă din Rusia, Sberbank, finanţează cu 5,45 milioane de euro construcţia unui nou parc cu panouri solare în România, care va avea o capacitate instalată de 4,023 MW. Despre contractul de care vorbim acum se cunoşteau câteva lucruri insă doar date extrem de vagi (nu era cunoscută nici măcar valoarea contractului de credit). O să intram în detalii. Pentru a accesa creditul, dezvoltatorul a decis să încheie cu banca, pe lângă contractul de finanţare, mai multe contracte de garanţie precum ipotecă mobiliară, ipotecă imobiliară şi ipotecă pe părţi sociale. Suma maximă a obligaţiilor garantate cu ipoteca mobiliară este 10,9 milioane de euro, pe imobiliară maxim 6 milioane de euro iar pe părţi sociale 7 milioane de euro.

Acest nou contract de credit vine la câteva zile după ce aceeaşi bancă finanţa cu 3,7 milioane de euro, aşa cum scria Energy Report, un parc fotovoltaic din Dâmboviţa.

In cazul de faţă este vorba despre un parc din judeţul Timiş, mai precis în localitatea Deta, iar dezvoltatorul este tot unul slovac, Energy Deta. Parcul va fi construit pe o suprafaţă de circa 9 hectare şi va avea 16.765 de panouri fotovoltaice.

Asociatul unic al dezvoltatorului slovac este Slovunit Energy iar administratorii proiectului de energie regenerabila sunt un român şi un slovac: Nicolae Marcu şi Miroslav Pulis.

Decizia de a apela la acest credit a fost luată în octombrie iar banca este Sberbank Slovensko din Bratislava, de unde este şi asociatul unic al dezvoltatorului.

După ce au încheiat lucrările la două parcuri cu panouri solare cu puteri instalate de 45 MW şi de 20 MW în Giurgiu, austriecii de la LSG Building Solutions se apropie de finalizarea unui al treilea parc, de această dată cu o capacitate instalată de 50 MW, în acelaşi judeţ, indică portalul solarindustrymag.com.

Cel de-al treilea parc, care se pregăteşte de finalizare în lunile următoare, este în comuna  Izvoarele, satul Izvoarele şi este plasat pe trei parcele ce însumează o suprafaţă de  96 ha. Numărul maxim de panouri este de 215.000, acestea fiind module policristaline de siliciu care nu reflectă razele solare.

Pentru instalaţia specifică de „skycontrol”, contractul a fost atribuit firmei Skytron Energy care care îl are ca asociat pe Martin Muller, un sas reîntors în România, ţară care se dovedeşte mai profitabilă pentru acesta decât Germania. Acesta mai este şi fondatorul unei alte firme, Sobis Solutions, care a reuşit să vândă servere către Autoritatea Navală Română în urma unor negocieri… fără anunţ de participare.

Pentru dezvoltări, compania a cumpărat în perioada din urmă peste o sută de hectare de teren în judeţ. Tot de curând, compania a trecut printr-un proces de rebranduire a grupului, astfel că filiala locală a fost redenumită din LJG în LSG.

Cum se practică în astfel de investiţii, cele trei parcuri sunt operate sub firme diferite, LSG Green Source Energy Alpha, Beta şi Gama. Spre exemplu, în privinţa achiziţiei terenului, acţionarii companiei Alpha au luat hotărârea de a cumpăra 36,5 hectare de teren în localitatea Slobozia din judeţul Giurgiu încă de anul trecut însă aceeaşi acţionari au decis abia în martie să aprobe ratificările acestei hotărâri. Tot în martie, acţionarii au aprobat ratificările şi pentru hotărâri similare de achiziţii terenuri, hotărâri luate încă din anul 2011.

Cât despre grupul LSG, aceştia s-au mutat de la începutul anului nu departe de Piaţa Victoriei din Bucureşti, într-o clădire cu şase etaje executată chiar de ei. Nu este însă orice clădire, ci este printre primele din România care produce energie electrică cu panouri fotovoltaice de pe acoperiş.

Dezvoltatorul unui parc fotovoltaic din Dâmboviţa a hotărât să ia un credit de 3,7 milioane de euro de la Sberbank. Pentru aceasta, asociaţii vor face în favoarea băncii un contract de ipotecă imobiliară, inclusiv pe panourile solare viitoare, o ipotecă mobiliară şi obligaţii garantate în baza unui contract de ipotecă pe părţi sociale. Creditul este destinat construcţiei şi furnizării de echipamente.

Este vorba despre firma Sun Engineering, ai cărei asociaţi sunt compania slovacă PV Shift, asociat majoritar cu 99% deţinere şi un cetăţean român, Florin Felician Didu.

Dezvoltatorul a primit deja avize pentru o suprafaţă de 9 hectare în localitatea Tărtăşeşti şi aprobări de la autorităţi, unele dintre avize fiind obţinute încă de anul trecut.

Asociaţii vor crea în favoarea băncii un contract de ipotecă imobiliară de rangul întâi asupra unor proprietăţi imobiliare existente dar şi asupra altora care urmează a fi construite după semnarea contractului, inclusiv pe panourile solare. La acestea se vor adăuga şi o ipotecă mobiliară şi obligaţii garantate în baza unui contract de ipotecă pe părţi sociale.  

Suma maximă a obligaţiilor garantate cu ipoteca imobiliară este 3,7 milioane de euro iar cu cele mobiliare 4,8 milioane de euro. Suma maximă a obligaţiilor garantate cu ipotecă pe părţi sociale este tot de 4,8 milioane de euro.

Hotărârea celor doi asociaţi a fost luată în 18 septembrie iar banca este Sberbank Slovensko din Bratislava, de unde este şi asociatul majoritar.

Gigantul energetic EDP Renewables, divizia de energii regenerabile a grupului Energias de Portugal, a majorat capitalul social la patru dintre parcurile cu panouri solare din portofoliul deţinut în România cu un total de circa 7,4 milioane de euro, se arată în hotărârile luate în adunările generale a asociaţilor celor patru companii. Este vorba despre firmele Vânju Mare Solar, Foton Epsilon, Cujmir Solar din Mehedinţi şi Foton Delta din Dolj.

Această majorare de capital începe să devină un obicei în România pentru grupul portughez. Spunem asta pentru că, aşa cum scria Energy Report luna trecută, tot EDP Renewables a majorat capitalul social la alte două companii de acelaşi profil, Studina Solar şi Potelu Solar, cu peste 3,5 milioane de euro.

Parcul instalat la Vânju Mare, situat la doar doi kilometri de Dunăre în Mehedinţi, lângâ localitatea Bucura, se întinde pe o suprafaţă de 234.052 mp, are 38.208 module fotovoltaice şi o capacitate instalată de 9.35 MW. Firma care operează acest parc a primit o majorare capital de 3.266.609, 09 euro.

Foton Epsilon a primit majorare de capital de 99.995,45 euro. Firma a primit autorizaţie   de   înfiinţare   pentru   realizarea   unei  capacităţi instalate de 7,5 MW  în  localitatea Burila  Mică din judeţul  Mehedinţi.

Cujmir Solar a beneficiat de o majorare capital de 3.886.106,82 euro. Parcul fotovoltaic de la Cujmir este localizat la circa 2,5 km vest de Cujmir, în judeţul Mehedinti. Suprafata totală a amplasamentului este de 34,2 ha (341.724 mp) pe un fost teren agricol, neutilizat de mai mulţi ani. Parcul cuprinde 49.420 de module fotovoltaice, cu o capacitate instalată de 12 MW. Productia de energie corelată este de 14.542 MWh pe an, adică un echivalent de circa 12.000 de case alimentate cu energie timp de un an.

Foton Delta operează un parc fotovoltaic de 4,1 MW în localitatea  Băileşti, judeţul  Dolj. Firma a beneficiat din partea portughezilor de o majorare capital de 99.995,45 euro.

După ce au cheltuit 8,8 milioane de dolari cu EDPR Solar Romania anul trecut, portughezii de la EDP au achiziţionat cinci proiecte româneşti fotovoltaice, iar apoi, în mai 2013 au început să vândă, în premieră pe PCCB, energie solară pe o perioadă de cinci ani (contractele trecute rar au depăşit un an). Mai precis, au vândut 800.000 MWh prin două dintre cele cinci companii cumpărate, Studina Solar şi Potelu Solar, la preţul de adjudecare de 200 de lei/MWh.

În 2012, portughezii au cumpărat Cujmir Solar, Foton Delta, Foton Epsilon, Potelu Solar, Studina Solar şi Vanju Mare Solar. Astfel, EDP a ajuns să controleze 13 companii energetice româneşti, cu deţineri de 85 sau 100%. La finele anului trecut, portughezii aveau în România capacităţi instalate de 350 MW.

Printre celelalte firme controlate de EDP în România sunt: Cernavodă Power (controlată 85% de EDP), EDPR Ro PV (100 %), Peştera Wind Farm (85%), VS Wind Farm (fostă Pochidia, 85%), Ialomiţa Power (85%), Sibioara Wind Farm (85%).

EDP mai e prezentă şi pe pieţele din Spania, Portugalia, America de Nord, Marea Britanie, Franţa, Belgia, Polonia şi Italia. EDPR Romania a avut însă venituri operaţionale de circa 30 milioane de euro anul trecut, fiind mai profitabilă decât în Franţa sau Italia, ca urmare a valorii mari de tranzactionare a certificatelor verzi din România.

De altfel, în România, portughezii s-au clasat anul trecut în top cinci al firmelor după încasările din certificate verzi.

De când imobiliarul nu mai este o afacere, marile case de avocatură s-au pliat extrem de uşor pe noul boom, cel al investiţiilor în energia regenerabilă. Aproape că nu există casă de avocatură importantă care să nu fie implicată în consilierea investitorilor din acest domeniu. Este şi cazul firmei Popovici Nitu & Asociatii care, după o bogată expertiză pe real estate, a adunat în ultima perioadă mai multe contracte pe eoliene şi fotovoltaice.

Printre contractele mai recente se numără şi două care presupun consilierea în dezvoltarea a două parcuri cu panouri solare în localitatea Frăsinet din Călăraşi, aşa cum reiese din hotărârile adunării generale a asociaţiilor ale firmelor Solar Electric Mostiştea şi Solar Electric Frăsinet.

Compania Presssburg din Germania, cu care avocaţii de la Popovici Nitu au o colaborare mai veche în acest domeniu, este deţinătoare a câte jumătate din capitalul social al celor două societăţi. Mai precis, în firma Solar Electric Mostiştea, Presssburg deţine 50% iar ciprioţii de la Anina Pro Invest deţin cealaltă jumătate iar la firma Solar Electric Frăsinet, al doilea investitor pe lângă nemţi este tot o firmă înregistrată în Cipru, Giust Limited.

ANRE a aprobat recent autorizaţiile de înfiinţare ale celor două parcuri, pentru capacităţi instalate de 4,6 MW respectiv 8,3 MW.

De asemenea, pentru un alt proiect fotovoltaic din aceeaşi localitate, recent, firma de avocatură a mai fost implicată, alături de aceeaşi Presssburg, când Alpine Energie a proiectat o centrală cu o capacitate totală de 15 MW, pe 24 de ha, cu 61.500 de module policristaline si 466 de invertoare.

Pe partea de eoliene, de curând, avocaţii de la Popovici Niţu & Asociaţii au asistat Eolenvest la achiziţia a trei parcuri din Brăila, cu o capacitate totală proiectată de peste 400 MW. Este vorba despre Wind Energy Power Trade, Wind Energy Advance Tech şi Wind Energy Strategy.

Cel mai mare comerciant privat cu electricitate din România, Tinmar Ind, controlat de omul de afaceri Augustin Oancea din Câmpina, a hotărât la finele lunii septembrie  prelungirea unei facilităţi de credit multiprodus şi modificarea la 88 milioane de lei pentru o perioadă de 12 luni, la BCR, arată un document al companiei. De asemenea, Oancea a hotărât şi prelungirea plafonului pentru scrisori de garanţie şi modificarea acestuia la 8,315 milioane de euro, la fel, pentru o perioadă de 12 luni.

S-au propus în garanţie contracte încheiate cu clienţii Tinmar Ind, prin cesionarea creanţelor rezultate din respectivele contracte. De asemenea, au fost menţinute în garanţie imobilele acceptate deja de BCR în rapoartele de evaluare. Este vorba de mai multe terenuri din Ilfov şi Câmpina, precum şi apartamente valoroase din Bucureşti, pe străzi precum Şoseaua Nordului, Cpt. Av. Alexandru Şerbănescu sau Dinu Vintilă.

Tinmar a anunţat încă din vara anului 2011 că vrea să acceseze credite de până la 24 de milioane de euro. Pe atunci, compania anunţa că banii sunt pentru activitatea de zi cu zi a firmei. De atunci, compania controlată de Oancea a finalizat deja mai multe proiecte de energie regenerabilă şi a cumpărat altele.

Recent, la începutul verii, Tinmar-Ind  a finalizat trei centrale solare în Oltenia, cu o capacitate instalată totală de 28 MW. Puţin mai înainte, în aprilie, au mai finalizat proiecte cu o capacitate instalată totală de 22 MW, ceea ce ridică portofoliul fotovoltaic al companiei la 50 MW.

În februarie, Tinmar-Ind a fost implicată în cea mai spectaculoasă tranzacţie cu energie electrică a anului curent când a cumpărat pe OPCOM, de la Interagro a lui Ioan Nicolae, 15.120 MWh de energie în bandă, la un preţ de 253 lei/MWh, cel mai mare preţ care s-a obţinut pentru acest tip de energie în istoria recentă a bursei.

Potrivit datelor ANRE, Tinmar-Ind a avut anul trecut o cotă de piaţă de 5,81% pe segmentul concurenţial al pieței de energie, fiind cel mai mare furnizor pe acest segment, după Electrica Furnizare, firmă de stat, care deţine o cotă de 11,83%.

În 2012, Tinmar-Ind a avut afaceri de 1,38 de miliarde de lei (peste 311 milioane de euro), nivel similar cu cel din 2011, în timp ce profitul net a crescut cu 40%, până la 30,1 milioane de lei (6,7 milioane de euro).

Pentru anul 2013, firma îşi propune afaceri de 374 milioane de euro şi un profit brut de 13,5 milioane de euro.

Cele mai mari trei companii de utilități din California au declanșat un adevărat război cu proprii lor clienți care dispun de panouri solare instalate pe acoperișuri, disputa fiind legată de sistemele de stocare a energiei electrice fotovoltaice ale gospodăriilor care tind să devină tot mai autonome energetic, producându-și singure o tot mai mare parte din necesarul de electricitate.

Edison International, PG&E și Sempra Energy spun că există probleme cu aceste sisteme de stocare și că nu pot ști cu certitudine că energia revândută în rețelele centralizate de transport de către gospodăriile cu panouri solare instalate pe acoperișuri este într-adevăr produsă din respectiva sursă regenerabilă.

Amplificarea conflictului arată cât de mult se simt amenințate companiile clasice de distribuție a energiei electrice de avântul producției casnice de curent electric și de perspectiva ca tot mai multe gospodării și companii să devină autonome energetic. Potrivit Bloomberg, industria energiei produse de panouri solare instalate pe acoperișuri a ajuns deja la valoarea de 2 miliarde de dolari.

Mai aproape de autonomia energetică

Gospodăriile și firmele care dispun de propriile centrale electrice alimentate de panouri solare cumpără din ce în ce mai puțină energie de la furnizorii clasici specializați și depind tot mai puțin de rețelele electrice centralizate. Faptul că tot mai mulți proprietari de locuințe își permit să își achiziționeze și baterii de stocare a energiei produse înseamnă că este tot mai aproape ziua când mulți dintre aceștia nu vor mai cumpăra nici un kilowatt din rețelele centralizate, spune Ben Peters, consultant pe probleme guvernamentale la producătorul de sisteme fotovoltaice Mainstream Energy Corp.

„Distribuitorii văd în producția de energie a panourilor instalate pe acoperișuri o amenințare crescândă la adresa businessului lor și încearcă să limiteze creșterea acesteia”, spune Peters.

California este cel mai mare dintre cele 43 de state americane care încurajează mica producție de energie regenerabilă impunându-le distribuitorilor să cumpere electricitate de la centralele solare alimentate cu panouri solare instalate pe acoperișuri de case și firme, de obicei la același preț cu care respectivii furnizori vând curent electric către clienții lor. În acest fel, gospodăriile își pot reduce factura de electricitate livrând înapoi în rețele surplusul de energie produs de propriile instalații fotovoltaice, care depășește consumul propriu.

Cum îți dă țeapă sistemul

Numărul de instalații fotovoltaice rezidențiale din California s-a majorat cu 78% în al doilea trimestrul al acestui an, comparativ cu perioada similară din 2012, potrivit datelor asociației profesionale și de lobby Solar Energy Industries Association.

Centralele solare dotate cu baterii de stocare a energiei produse câștigă tot mai mult teren pe piață ca urmare a reducerii semnificative a costurilor de producere și instalare a acestora. Bateriile le permit utilizatorilor mai multă flexibilitate în a consuma energia produsă de propriile panouri solare pe timpul nopții sau în perioade când producția proprie este în scădere.

Astfel de sisteme de stocare costă între 12.000 și 16.000 de dolari bucata, majorând cu circa 25% costurile instalării de panouri solare pe acoperiș.

Matthew Sperling, din Santa Barbara, California, și-a instalat la locuința sa, în aprilie, 8 panouri solare și 8 baterii de stocare, „Am vrut să avem o alternativă în caz de pană gravă de curent, pentru a ne menține frigiderul în funcțiune”, spune acesta. Însă furnizorul Edison i-a respins cererea de conectare a centralei sale solare la rețea, cu toate că inspectorii municipali i-ar fi spus că e „cea mai frumoasă” pe care au văzut-o vreodată.

„Și iată cum am cheltuit 30.000 de dolari pe o instalație pe care nu putem să o folosim”, conchide amar Sperling.

Furnizorii susțin că se tem de fraude

În replică, furnizorii de energie electrică susțin că sistemele de stocare a curentului electric fac posibilă frauda. Problema este în ce măsură întreaga cantitate de energie revândută în rețea de instalațiile solare rezidențiale provine într-adevăr din surse regenerabile, așa cum cere legislația prin care se încurajează instalarea de astfel de sisteme.

Teoretic, consumatorii ar putea pur și simplu să își încarce bateriile de stocare cu curent electric luat chiar din rețeaua centralizată și apoi să-l revândă aceleiași rețele ca energie regenerabilă produsă de panourile solare proprii. Asta pentru că intervenția sistemelor de stocare împiedică determinarea sursei exacte a curentului electric respectiv. Însă proprietarii de locuințe cu panouri solare spun că așa ceva nu se întâmplă.

Reglementările de pe piața de energie și capacitatea industriei de a monitoriza fluxurile de energie electrică provenite de la centralele fotovoltaice rezidențiale nu au reușit să țină pasul cu progresul tehnologic înregistrat de sistemele de stocare a curentului electric, spune Gary Stern, director de politici de reglementare la Edison.

Depășiți de inovația tehnologică

„Normele, regulile și procedurile noastre nu reușesc deocamdată să facă față problemelor puse de chestiunile legate de stocarea energiei”, arată Stern.

Un purtător de cuvânt al companiei a declarat, la rândul său, că Edison nu vrea să descurajeze producția rezidențială de energie solară și că lucrează împreună cu instituțiile de reglementare pentru a pune la punct „politici rezonabile” în privința bateriilor de stocare.

Cei de la Comisia pentru Utilități Publice din California spun și ei că sunt la curent cu problema și că vor emite norme care să îi ajute în egală măsură pe micii producători și companiile de utilități.

„Au fost niște reclamații de la unii dezvoltatori din aria de furnizare a Edison potrivit cărora compania ar fi refuzat în mod incorect să conecteze la rețea centrale solare dotate cu baterii de stocare. Lucrăm alături de companiile de utilități pentru a da o rezolvare oficială acestei probleme în următoarele luni”, spune un purtător de cuvânt al Comisiei.

Costurile de instalare scad

Companiile de utilități spun că ar fi de acord să conecteze la rețea centralele solare rezidențiale dotate cu sisteme de stocare cu condiția ca instalațiile să aibă două contoare, unul pentru intrări și al doilea pentru ieșiri, astfel încât să se poată verifica că se revinde în rețea exclusiv energie din surse regenerabile. O astfel de configurație ar majora costurile de instalare cu cel puțin 1.300 de dolari.

Disputa se amplifică pe măsură ce sistemele de stocare a energiei sunt folosite pe o scară tot mai largă în California, iar instituțiile de stat încurajează acest fenomen. În iunie, Comisia pentru Utilități Publice a propus ca, până în 2020, furnizorii de electricitate să dispună de o capacitate totală de stocare de 1,3 GW. Propunerea vine în sprijinul țintei oficiale a statului, de a ajunge până în acel an la o pondere a energiei regenerabile în totalul mixului energetic de 33%, și este menită să facă față problemelor de intermitență puse de centralele eoliene și solare.

În același timp, prețurile scad. Costurile unei baterii s-ar putea reduce cu 57% până în 2020, la 807 dolari/KWh, față de 1.893 dolari/KWh în momentul de față, potrivit calculelor estimative ale Bloomberg. Piața globală a sistemelor de generare de energie solară dotate cu instalații de stocare ar putea crește la 2,8 miliarde de dolari în 2018, în prezent fiind de sub 200 de milioane de dolari, estimează firma de cercetare Lux Research Inc.

Anul trecut, în California s-au instalat panouri solare rezidențiale cu o capacitate instalată totală de 391 MW, în condiâiile în care prețul de instalare a scăzut față de 2012 cu 15%, de la 4,35 la 3,71 dolari/watt.

Bulgărele de zăpadă se rostogolește tot mai repede

Sistemele de stocare a energiei cu ajutorul bateriilor reprezintă cea mai recentă inovație menită să destructureze monopolul companiilor tradiționale de furnizare a energiei. Cu douăzeci de ani în urmă, agențiile federale de reglementare au deschis sistemul pentru producătorii independenți, iar acum, bateriile de stocare vor agrava hemoragia de clienți a furnizorilor tradiționali.

Din mai încoace, cei de la Edison au respins de la conectare circa 60 de proiecte de centrale solare rezidențiale dotate cu baterii de stocare. PG&E Corp, cea mare companie de utilități din California, a respins și ea clienți de acest tip, redirecționându-i spre alt program, mai costisitor, căci include tarife de conectare la rețea. San Diego Gas & Electric spune că nu a primit astfel de solicitări, precizând totodată că le-ar fi respins dacă le-ar fi primit.

Cei de la Mainstream, care se ocupă de instalarea de panouri solare, spun că Edison respinge acum de la conectare sisteme identice cu cele pe care, până nu demult, le aproba. La începutul anului, firma instala 2 până la 3 sisteme solare cu baterii de stocare pe săptămână. În ultimele săptămâni n-a mai instalat nimic, ba mai mult, unele comenzi au fost anulate.

„Proprietarii de locuințe cu panouri solare pe acoperișuri nu încearcă deloc să fraudeze sistemul. Ideea este că, în cele din urmă, consumatorii care dispun și de centrale fotovoltaice, și de sisteme de stocare, vor găsi în cele din urmă o modalitate de a le face să funcționeze fără să mai aibă nevoie de companiile de utilități”, conchide Adam Browning, director al grupului de lobby Vote Solar Initiative.

Vecinii de la sud de Dunăre iau în calcul o serie de variante pentru depăşirea boom-ului artificial al energiei regenerabile şi a impactului acestuia asupra preţurilor la electricitate. Printre posibilele opţiuni se numără introducerea unei taxe pe regenerabile, o taxă de acces la reţea şi includerea regenerabilelor în grupuri de echilibrare pentru comerţul de energie electrică, a declarat Ivo Ayolov, ministrul adjunct al Energiei, citat de Mediapool.bg. La acestea se adaugă şi cerinţa adresată producătorilor de a depune programe zilnice de producţie de energie, a căror nerespectare să se sancţioneze cu reducerea preţurilor energiei electrice furnizate în reţea.

Ayolov a menţionat că decizia finală se va lua miercurea viitoare şi că până atunci, guvernul va primi propuneri concrete de modificare a Legii energiei şi a Legii energiei din surse regenerabile. Toate acestea, ca urmare a suprapunerii vârfului crizei economice cu boom-ul de energie din surse regenerabile din Bulgaria.

De asemenea, a fost lansată şi ideea unui impozit de 30% pe veniturile fotovoltaicelor, idee lansată de către Biser Boev, şeful Bulgarian Energy Holding (BEH). Chiar dacă nu a comentat această propunere, ministrul a adăugat totuşi că acest tip de impozit a fost introdus în mai multe ţări.

Nu trebuie uitat însă că încercări similare au avut loc în Bulgaria şi în 2012 şi că după aceea, Curtea Supremă Administrativă din Bulgaria (VAS) a revocat o serie de componente ale acestor taxe. Acum, distribuitorii de energie şi operatorul reţelei de transport de energie de stat vor trebui să plătească înapoi o parte din valoarea de 150 de milioane de leva (circa 77 milioane euro) încasată ca taxe de acces colectate prin reţea.

Ayolov a precizat că este foarte probabil ca regenerabilele să fie obligate să se alăture grupurilor de echilibrare pe piaţa de energie electrică. Ministrul a explicat că producătorii care participă la aceste grupuri vor trebui să prezinte informaţii operatorului de sistem de energie electrică (ESO) cu privire la cantitatea de energie pe care o vor furniza în reţea, în timp ce companiile consumatoare ar trebui să prezinte informaţii cu privire la volumele de energie electrică de care ar avea nevoie. Ca rezultat, ESO-ar putea realiza un echilibru mai bun de încărcare a reţelei electrice, în timp ce participanţii la aceste grupuri, care nu au reuşit să furnizeze energie după calculele lor, vor suferi sancţiuni.

Ideea repetată a măsurilor restrictive pentru centralele de energie din surse regenerabile au apărut mai ales după ce capacitatea instalată din surse regenerabile a crescut de la 341 MW la 1.651 MW în perioada 2009 - 2012, din care 675 MW de la eoliene şi 976 MW din centralele fotovoltaice . Doar în primul trimestru al anului 2013, producţia de energie regenerabilă a crescut cu 52%.

Între timp, prim-ministrul adjunct bulgar responsabil de probleme economice, Daniela Bobeva, a anunţat că Parlamentul l-a însărcinat pe ministrul economiei şi energiei Dragomir Stoynev cu pregătirea unui nou proiect de strategie energetică. Bulgaria va solicita, de asemenea, asistenţă internaţională de specialitate pentru elaborarea documentului.

Transenergo, firma care a cumpărat toate cele cinci microhidrocentralele de la Energy Holding şi care a fost ca şi abonată în anii trecuţi la furnizarea de energie pentru RATB, aceasta fiind doar una din multele afaceri controversate cu intermedieri de energie ale acestei firme, a trecut acum şi la fotovoltaice. Transenergo com a preluat 97,62% dintr-un parc cu panouri solare din localitatea Salcuta din Damboviţa.

Noii administratori ai Photovoltaic Green Project, firma care operează parcul cu panouri solare din Damboviţa, sunt soţii Coman Rada şi Nelu Coman, milionarii (... în euro) care sunt şi acţionari ai Transenergo. Parcul are o putere instalată de 2,5 MW.

În primăvară, Transenergo Microhidro, care are sediul social chiar în acelaşi apartament la Marriott cu Transenergo com, a cumpărat cu Transenergo com, în calitate de garant, toate cele cinci microhidrocentralele de la Energy Holding după ce aceasta din urmă le-a cumpărat de la Hidroelectrica în anul 2004 cu 46,17 miliarde de lei vechi.

Între Energy Holding şi Transenergo există relaţii mai vechi de… afaceri. Simplu spus, Transenergo este un alt intermediar cu energie. După ce Energy Holding a pierdut în anul 2008 anumite contracte de furnizare de energie precum cel cu Petrom sau Oltchim, a început să încheie alte contracte prin care se revindea curentul. Unele dintre contracte au fost semnate cu Transenergo. De fapt, de la sfârşitul anului 2008, Transenergo a furnizat aproape constant curent pentru RATB, fără ca regia autonomă să fie singurul client.

Compania chineză integrată specializată în proiecte fotovoltaice Hisun PV investește în construcția a două parcuri solare, cu o capacitate instalată totală de aproape 13 MW, situate la Satu-Mare, precum și în comuna Butimanu de lângă București.

Realizarea proiectelor este administrată de către subsidiarele din Bulgaria și Italia ale germanilor de la Juwi Solar, iar directorul subsidiarei bulgare a declarat că, deși amânarea până în 2017 a acordării unei părți din subvenția pentru regenerabile pe bază de certificate verzi a creat o oarecare incertitudine, măsura s-ar putea dovedi până la urmă pozitivă, întrucât ar putea preveni apariția unei bule speculative pe această piață, așa cum s-a întâmplat în alte țări.

Centrala solară de la Butimanu a celor de la Hisun PV va avea o capacitate instalată de 7,015 MW, iar cea de la Satu Mare – de 5,88 MW.

Lucrările de construcție a celor două parcuri au demarat la începutul acestei luni și sunt realizate de către compania chineză Abacus Renewables, care se ocupă și de partea de inginerie și de cea de achiziții. Lucrările presupun instalarea a 53.700 de module solare, fabricate de către altă firmă chineză, GD Solar.

Conectarea la sistemul energetic național energetic a celor două noi parcuri fotovoltaice este așteptată să aibă loc în luna noiembrie a acestui an. Cele două facilități vor alimenta cu energie electrică un număr de 4.700 de gospodării, producția anuală cumulată a parcurilor solare de la Satu Mare și Butimanu urmând să fie de 16 milioane KWh.

„Piața fotovoltaică din România este una plină de provocări, dar și foarte promițătoare în același timp. Amânarea până în 2017 a acordării unei părți din subvenția pentru regenerabile pe bază de certificate verzi a creat o oarecare incertitudine, însă în același timp ar putea preveni apariția unei bule speculative pe această piață, care ulterior să se spargă, așa cum am văzut că s-a întâmplat în alte părți”, a declarat directorul executiv al subsidiarei bulgare a Juwi Solar, Nikola Gazdov.

Guvernul a decis să amâne, între 1 iulie 2013 și 1 martie 2017, acordarea unui număr de certificate verzi pentru producătorii de energie regenerabilă, în funcție de tehnologia utilizată. Astfel, pentru centralele solare, care beneficiau de 6 certificate verzi pentru fiecare MW de energie electrică produs, se va amâna acordarea unui număr de 2 certificate, acestea urmând să primească doar 4 în perioada menționată.

În august, China și UE au ajuns la un acord cu privire la stabilirea de limite cantitative și de prețuri minime la exporturile de panouri solare chinezești în Europa. Potrivit acestuia, companiilor din China care semnează înțelegerea nu li se vor percepe tarife antidumping de către companiile europene, atâta vreme cât nu practica un preț de instalare mai mic de 0,56 euro/watt și în limita unor exporturi totale de 7 GW pe an.

Preţul minim nu este obligatoriu pentru companiile chineze, dar cele care nu respectă înţelegerea vor fi afectate de tarifu antidumping anunţat deja de Comisia Europeană, de 47,6%. Europenii îi acuză pe chinezi că vând panouri solare în UE sub prețul de cost, fiind subvenționați în acest scop de guvernul de la Beijing.

Din ce în ce mai multe companii de pe întreg teritoriul Statelor Unite, de la producători de dispozitive high-tech la mari retaileri, încep să își producă pe cont propriu curentul electric necesar alimentării activităților lor. Din 2006 până în prezent, numărul unităților independente de generare de energie electrică din SUA a crescut de 4 ori, de la 10.000 la 40.000, potrivit statisticilor federale. Trendul se accelerează și capătă tot mai multă consistență, susținut de reducerea semnificativă a prețurilor la panouri solare, turbine eoliene, dar și la gaze naturale.

Un alt catalizator este teama de penele majore, repetate și tot mai grave de curent rezultate în urma furtunilor și uraganelor și a altor dezastre naturale. Este ceea ce a impulsionat multe autorități locale și statale americane să elaboreze proiecte de microrețele autonome locale de electricitate, care să intre în funcțiune ca back-up atunci când porțiuni întregi din sistemul energetic centralizat sunt la pământ.

Compania Kroger Co deține în Pennsylvania o fabrică de lactate alimentată parțial cu curent electric produs de două turbine eoliene proprii, fapt care le-a permis celor de la Kroger să își reducă factura de electricitate cu 25% în ultimii doi ani.

La un centru logistic de distribuție produse alimentare din California, Kroger a instalat un sistem de rezervoare care utilizează bacterii pentru a convertii zilnic 150 de tone de reziduuri organice în biogaz. Combustibilul rezultat este ars pe loc și asigură 20% din necesarul de energie electrică al facilității.

Eficientizare, dar și protecție în caz de dezastru

Aceste două proiecte, la care se adaugă panourile solare care alimentează cu energie magazinele de desfacere alimente ale companiei, plus câteva măsuri de eficientizare a consumului de curent, au permis celor de la Kroger să economisească costuri cu energia de circa 160 de milioane de dolari pe an, spune directorul pentru probleme de energie al companiei, Denis George.

Demersurile de acest tip s-au înmulțit în special după marile probleme de alimentare cu curent electric rezultate în urma uraganului Sandy. Amplificarea fenomenului și creșterea numărului de companii autonome energetic constituie o amenințare pentru modelul încetățenit de business al monopolurilor din industria de utilități.

Un raport de anul acesta al Edison Electric Institute, organizația de lobby a producătorilor americani de energie, arată că dezvoltarea producției casnice de energie riscă să împingă monopolurile pe distribuție într-un cerc vicios, în care acestea, din cauză că pierd clienți, sunt nevoite să majoreze prețurile, ceea ce ar duce la pierderea și mai multor clienți.

Și în Japonia, după criza gravă a alimentării cu curent electric generată de explozia de la centrala nucleară de la Fukushima, tot mai multe familii japoneze au început să-și producă pe cont propriu energia electrică necesară alimentării locuințelor lor, instalându-și celule cu hidrogen și panouri solare.

Se va ajunge la paritate

În consecință, instituțiile de reglementare din energie se tem că, din cauza scăderii numărului de clienți și a veniturilor obținute de la aceștia, monopolurile energetice vor rămâne fără bani pentru întreținerea centralelor electrice și a rețelelor de transport de electricitate.

„Pe de altă parte, noi, companiile de utilități, ne punem întrebarea: <Stăm cu mâinile în sân și așteptăm să devenim piese de muzeu sau încercăm să participăm la acest business?>”. spune Nick Akins, CEO al companiei de utilități American Electric Power (AEP). AEP are în plan punerea la punct a unui program de suport și mentenanță pentru clienții care vor să-și instaleze propriile facilități de generare de energie electrică.

Momentan, generarea autonomă de energie electrică reprezintă mai puțin de 5% din producția totală de electricitate a SUA, dar mulți experți spun că, în curând, se va ajunge la un așa-numit „punct de paritate”, în care pentru o firmă va costa la fel să își producă propriul curent electric sau să îl cumpere de la o companie specializată.

Din 2007, de când și-a instalat propriile sisteme fotovoltaice pe acoperișurile unor magazine din California, costurile de producție a electricității ale Wal-Mart au scăzut de 6 - 8 dolari pentru fiecare watt produs la numai 3,50 dolari. Gigantul retail se așteaptă să ajungă la paritate cu prețurile practicate de companiile de utilități în mai puțin de 3 ani.

Din nișă în mainstream

În prezent, Wal-Mart își asigură din producție proprie circa 4% din consumul de energie, însă intenționează să majoreze procentul la 20% până în 2020, profitând de suprafețele mari de acoperișuri de care dispune, pe care se pot instala panouri solare.

Producția autonomă de energie a firmelor și gospodăriilor nu e o idee nouă. Dimpotrivă, a existat de dinainte de apariția rețelelor electrice centralizate de transport al electricității, care au început să fie puse la punct prin anii ’20 ai secolului trecut. Însă în ultimi cinzeci de ani, practica a fost asociată mai ales cu locații izolate precum Alaska sau cu facilități industriale cum ar fi rafinăriile petroliere, care produc cantități mari de deșeuri ce pot fi utilizate pentru generarea de energie.

Însă aproape peste noapte, acest fenomen de nișă a pătruns radical în mainstream. Cu 6 ani în urmă, Google a făcut senzație instalând mari panori solare pe complexul său din Silicon Valley. Alte companii tehnologice i-au urmat exemplul, dornice să-și optimizeze costurile cu energia electrică consumată de parcurile lor de servere.

Cei de la Apple își asigură în prezent 16% din necesarul de curent electric din panouri solare și celule cu biogaz proprii. Centrul de date al Apple din Maiden, North Carolina, este alimentat 100% din resurse energetice proprii.

Depind tot mai puțin de subvenții

Uzina de asamblare a BMW din South Carolina, care a produs 300.000 de mașini anul trecut, își asigură jumătate din consumul de energie prin intermediul unui dispozitiv care arde metan rezultat din deșeuri. Lanțul de farmacii Walgreen dispune de panouri solare proprii pe acoperișurile a 155 dintre magazinele sale și intenționează să mai echipeze astfel încă 200 de unități.

Fenomenul este încurajat de scăderea prețurilor la echipamente energetice. Costurile de instalare a panourilor solare s-au înjumătățit din 2002 în 2012 și există și opțiunea închirierii sau achiziționării în leasing a acestora.

Multe astfel de proiecte se califică și pentru subvenții de stat federale sau locale. De exemplu, 30% din costurile de instalare a facilităților fotovoltaice se deduc din taxe, procent care va scădea la 10% până în 2017. Însă analiștii spun că subvențiile joacă un rol din ce în ce mai mic și că sunt de fapt cu totul eclipsate de scăderea prețurilor echipamentelor energetice. În ultimii patru ani, costurile modulelor solare au scăzut cu nu mai puțin de 80%, de la 4 dolari la doar 65 de cenți pe watt produs.

Companiile se orientează și spre turbine eoliene sau celule cu hidrogen, baterii, turbine sau motoare cu gaze naturale. Firma de tehnologie și inginerie SAIC dispune de un centru de date în afara New York-ului, alimentat 100% cu motoare pe gaze naturale, mult mai sigure în caz de furtună decât alte echipamente, dat fiind că țevile de gaze sunt îngropate în pământ. Centrul dispune și de baterii pentru back-up.

Și comunitățile locale vor autonomie energetică

De altfel, unul dintre principalele motive pentru care atât multe companii, cât și instituții publice precum universitățile, își doresc capacități proprii de generare de electricitate este acela de a nu se trezi în beznă în caz de uragan sau furtună. Potrivit Casei Albe, penele de curent cauzate de dezastre naturale au costat economia SUA pierderi de productivitate între 18 și 52 de miliarde de dolari pe an în perioada 2003 – 2012.

Până la sfârșitul anului viitor, cei de la Verizon Communications vor să instaleze celule cu hidrogen și panouri solare în valoare totală de 100 de milioane de dolari la 19 centre de date și alte facilități situate în 7 state americane, inclusiv New York și New Jersey.

Tot ca reacție la penele cauzate de dezastre naturale, multe autorități locale și statale americane pun la punct proiecte de microrețele autonome locale de electricitate, care să intre în funcțiune ca back-up atunci când porțiuni întregi din sistemul energetic centralizat sunt la pământ. De exemplu, statul Connecticut, grav afectat de uraganul Sandy, are în plan construirea unei microrețele locale care să asigure continuitatea alimentării cu curent a unor servicii publice și a unor companii în caz că rețeaua centralizată cade.

O microrețea locală operează independent de sistemul centralizat și constă în mai multe facilități de generare autonomă de electricitate conectate între ele. O astfel de microrețea poate include generatoare pe bază de gaze naturale, panouri solare și turbine eoliene. Atunci când rețeaua centralizată cade, microrețeaua locală intră automat în funcțune.

Mai multă siguranță și pierderi mai mici

Ideea microrețelelor câștigă tot mai mult teren în întreaga lume, dar în special în Statele Unite, unde peste 260 de proiecte de acest tip sunt fie deja funcționale, fie în diferite stadii de implementare, potrivit firmei de cercetare Navigant Research. La nivel mondial există în prezent 480 de astfel de proiecte.

Pe lângă beneficiile legate de creșterea autonomiei și securității aprovizionării cu electricitate, microrețelele înseamnă și volume mult mai mici de pierderi de electricitate pe liniile de transmisie, care pot ajunge uneori până la 20% din energia transportată de rețelele centralizate clasice, în momentele de vârf de consum.

La nivel teoretic, microrețelele par un concept simplu, însă pot fi construite, asamblate și operate în mai multe feluri, astfel încât, în prezent, nu există o definiție juridică general acceptată a acestora și nici consens asupra modului în care ar trebui reglementate.

Astfel, o microrețea poate fi și o casă deconectată de la rețeaua centralizată, care se alimentează cu propriile panouri solare instalate pe acoperiș, și un complex universitar care își produce și își transportă propria energie, dar și o întreagă insulă, cum ar fi St. Thomas din arhipelagul Virginelor, care dispune la fața locului de propria sa centrală electrică și de propriul sistem de transport al curentului electric.

Dincolo de asta, uraganul Sandy a demonstrat că dezvoltarea de microrețele electrice este absolut necesară pentru securitatea energetică.

„Ca să dau doar un exemplu, după Sandy, multe benzinării dispuneau de carburanți, dar nu se putea face plinul la ele din cauză că nu era curent electric. Uraganul a arătat cât de vulnerabil este sistemul energetic centralizat în caz de dezastru natural. Este nevoie de schimbări”, spune Gerald Stokes, director asociat la Brrookhaven National Laboratory și președinte al New York Energy Policy Institute.

Qatarul susține în continuare că va putea găzdui fără probleme Campionatul Mondial de fotbal din 2022 în vară, în condițiile în care lumea fotbalului pune tot mai multă presiune pe FIFA pentru a reprograma competiția în iarnă, pentru a-i scuti pe fotbaliști și pe suporteri de canicula specifică micului stat din Golful Persic.

Desemnarea de către FIFA, în urmă cu trei ani, a micului stat petrolier drept organizator al Campionatului Mondial de fotbal din 2022 a fost o mare surpriză la acea dată. Vara, în Quatar temperatura medie depășește 50 de grade Celsius.

Oficialitățile din Qatar au declarat că sunt gata să accepte și varianta reprogramării în iarnă a competiției, însă au ținut să sublinieze că, în pofida căldurii extreme din lunile de vară, vor putea să organizeze Campionatul Mondial în cele mai bune condiții cu ajutorul unor tehnologii de ultimă oră, prietenoase cu mediul, care le vor permite să construiască stadioane dotate cu aer condiționat.

„Ne-am angajat să organizăm Campionatul Mondial în vară și vom munci din greu pentru a ne respecta această promisiune. Dacă FIFA ne va cere să mutăm competiția în iarnă, suntem capabili să facem asta, însă dezvoltarea și implementarea de tehnologii ecologice de răcire constituie unul dintre principalele noastre obiective strategice ca națiune”, se arată într-o declarație a Comitetului de Organizare al Campionatului Mondial din Quatar.

Cum răcorești o țară întreagă?

Rămâne însă problema caniculei din afara stadioanelor. Președintele FIFA, Sepp Blatter, a declarat, recent, că acordarea mandatului de organizare a competiției în vară unui stat deșertic a fost o greșeală. „Poți face răcoare pe stadioane, dar nu poți răcori o țară întreagă”, a spus Blatter.

În replică, quatarezii susțin că vor rezolva problema cu instalații de aer condiționat alimentate cu energie solară.

„Se vor putea juca și urmări meciuri de fotbal vara în întreaga țară. Vom crea condiții de confort în toate spațiile publice, nu doar pe stadioane și pe terenurile de antrenament, ci și pe străzi. Tehnologii de răcire a aerului au fost implementate la stadionul Jassim bin Hamad din Doha încă din 2008. În iunie, stadionul a găzduit meciuri internaționale de calificare în cele mai confortabile condiții. Suntem pe cale de a dezvolta și de a perfecționa tehnologii sustenabile de răcire care să asigure temperaturi optime pentru jucători și fani pe stadioane, terenuri de antrenament și în zonele de interes pentru suporteri”, susține comitetul qatarez de organizare al Campionatului Mondial din 2022.

Blocaj

Lumea fotbalului se află într-un oarecare blocaj cu privire la acest subiect. Pe de o parte, multe federații naționale sunt de acord că ar fi imposibil să se joace Campionatul Mondial vara, din cauza temperaturilor extreme, însă reprogramarea sa iarna ar da peste cap întreg programul competițional internațional, lucru cu care cluburile nu sunt de acord.

Iar Australia, care a concurat cu Qatarul pentru organizarea competiției, a anunțat că va cere despăgubiri de zeci de milioane de dolari dacă se va decide reprogramarea Campionatului în lunile de iarnă.

Mai mult, deja se discută despre posibilitatea revocării deciziei de organizare în Qatar a CM din 2022, după apariția unor dezvăluiri cu privire la influențele politice care au dus la luarea acestei decizii de către FIFA în urmă cu 3 ani. De exemplu, francezul Michel Platini, care a făcut parte din comisia care a luat decizia, a recunoscut că a fost „încurajat” să voteze în favoarea Qatarului de către președintele de atunci al Franței, Nicolas Sarkozy.

Acest lucru ar fi însă extrem de problematic din punct de vedere al contractelor privind drepturile de televizare, în valoare de miliarde de dolari, care au fost deja semnate.

Turnuri de vânt

Qatarul a susținut că va putea asigura temperaturi confortabile în timpul Campionatului Mondial încă de când și-a depus candidatura pentru organizarea competiției. Dar îndoieli au apărut încă din 2011, când chiar arhitectul însărcinat cu construirea unuia dintre cele mai importante stadioane care va găzdui meciuri la Campionat a declarat că nu este deloc sustenabilă ideea folosirii aerului condiționat pe suprafețe atât de mari.

John Barrow, arhitect la compania Populous, însărcinată cu proiectarea și construirea stadionului City Sports din Doha, a declarat că firma a renunțat la ideea folosirii de instalații de aer condiționat, întrucât utilizarea acestora ar costa „o avere”. Ironic este faptul că unul din argumentele cu care Qatarul și-a susținut candidatura a fost prezentarea unei miniaturi-prototip de stadion echipat cu aer condiționat, realizată chiar de către cei de la Populous.

Barrow a spus în 2011 că este mult mai fezabilă folosirea de metode tradiționale arăbești, cum ar fi „turnurile de vânt”, care ajută la ventilare, inclusiv prin evacuarea aerului fierbinte. „Face parte din tradiția constructorilor din Golf să construiască turnuri de vânt, care să ventileze aerul în mod natural, ceea ce ar asigura confortul termic al spectatorilor competiției”, a declarat arhitectul.

Nori artificiali

În replică, savanții de la Universitatea din Qatar au declarat că au pus la punct un sistem de nori artificiali care vor aduce umbră pe stadioane și pe terenurile de antrenament. Acești nori costă 500.000 de dolari bucata, fiind făcuți dintr-o structură ușoară de fibră de carbon și acoperiți cu o membrană ce conține heliu. Structura este mobilă, fiind controlată prin telecomandă și alimentată de patru motoare care funcționează cu energie solară.

Când și-au prezentat candidatura, qatarezii le-au spus celor de la FIFA că vor putea aduce temperatura pe stadioane la 26 de grade Celsius, însă Barrow a susținut în 2011 că ar fi o temperatură prea scăzută și că fanii nu trebuie să aibă așteptări atât de optimiste.

Anul trecut, comitetul de organizare al Campionatului Mondial din Qatar din 2022 a declarat din nou că organizatorii vor asigura temperaturi rezonabile, nu doar pe stadioane, ci și pe străzi. „Există deja două orașe în Qatar unde cartierele utilizează tehnologii active și pasive de răcire, fie prin ventilare, fie prin protecție prin umbrire față de soare”, a declarat Hassan al-Thawadi, secretarul general al comitetului de organizare din Qatar.

În iunie anul acesta, arhitectul Zaha Hadid a prezentat proiectul unui stadion destinat CM 2022 din Qatar, a cărui cupolă ar urma să aibă o dublă membrană perforată, care va permite atât circulația aerului, cât și luminarea naturală.

Tinmar Ind, cel mai mare comerciant privat cu electricitate din România, împreună cu Augustin Oancea, cel care controlează grupul, cumpără două parcuri cu panouri solare din judeţul Dâmboviţa. Oancea, care are printre multe alte investiţii şi cinci parcuri de panouri solare dezvoltate deja a şi renunţat de curând la patru proiecte fotovoltaice pe care le-a dizolvat şi lichidat în săptămânile trecute.

Cele doua parcuri solare din Dâmboviţa sunt localizate în zona comunelor Vişina şi Petreşti şi sunt în faza de dezvoltare, având deja avize şi aprobări. Acordurile de mediu au fost obţinute încă din vara anului trecut, după care în toamna trecută au fost vizate PUZ-urile corelate celor două parcuri, pe suprafeţe de 25.000 mp şi de 23.000 mp. În mai 2013, ANRE a acordat licenţele pentru producerea de energie electrică pentru cele două proiecte.

Oancea şi Tinmar Ind au preluat de fapt cele două firme asociate dezvoltărilor. Este vorba despre Solar Partners şi Solar Unique Energy Partners. Fiecare din aceste două firme sunt deţinute de firmele italiene Marchi Energia şi Synergo Venture Capital.

Aceeaşi Tirmar Ind, deţinea controlul în câteva proiecte fotovoltaice care ar fi urmat să se dezvoltate pe viitor. Este vorba despre Energo-Sun, Mateo Green Energy, Austin Green Energy şi MCM Renewable. Aceste firme au fost înregistrate anul trecut, cu scopul de a produce energie din panouri solare. Pe site-ul grupului se recunoştea însă că aceste firme nu aveau încă o strategie pusă la punct. Pentru ca lucrurile să fie şi mai… clare, omul de afaceri Augustin Oancea, administratorul grupului, a luat în 14 august hotărârea de a dizolva şi lichida simultan, cele patru firme, aşa cum scria Energy Report.

Tot recent, la începutul verii, Tinmar-Ind  a finalizat trei centrale solare în Oltenia, cu o capacitate instalată totală de 28 MW. Puţin mai înainte, în aprilie, au mai finalizat proiecte cu o capacitate instalată totală de 22 MW, ceea ce ridică portofoliul fotovoltaic al companiei la 50 MW.

În februarie, Tinmar-Ind a fost implicată în cea mai spectaculoasă tranzacţie cu energie electrică a anului curent când a cumpărat pe OPCOM; de la Interagro a lui Ioan Nicolae, 15.120 MWh de energie în bandă, la un preţ de 253 lei/MWh, cel mai mare preţ care s-a obţinut pentru acest tip de energie în istoria recentă a bursei.

Potrivit datelor ANRE, Tinmar-Ind a avut anul trecut o cotă de piaţă de 5,81% pe segmentul concurenţial al pieței de energie, fiind cel mai mare furnizor pe acest segment, după Electrica Furnizare, firmă de stat, care deţine o cotă de 11,83%.

În 2012, Tinmar-Ind a avut afaceri de 1,38 de miliarde de lei (peste 311 milioane de euro), nivel similar cu cel din 2011, în timp ce profitul net a crescut cu 40%, până la 30,1 milioane de lei (6,7 milioane de euro).

Pentru anul 2013, firma îşi propune afaceri de 374 milioane de euro şi un profit brut de 13,5 milioane de euro.

Bulgarii de la Day Energy, în parteneriat cu chinezii de la Sunergy, au finalizat construcția unui nou parc dolar, cu o capacitate instalată de 2,5 MW, situat în județul Dâmbovița, noua centrală fotovoltaică fiind deja conectată la rețeaua administrată de Electrica, la 35 de kilometri nord-vest de București.

În doar 50 de zile, noul parc solar a fost instalat și conectat la rețeaua Electrica. Parcul ocupă o suprafață de 6 hectare și va furniza 3,2 TWh de electricitate pe an consumatorilor din județul Dâmbovița.

Noua centrală solară a primit aprobările necesare din partea Autorității Naționale de Reglementare în Domeniul Energiei (ANRE) și va primi drept subvenție un număr de 6 certificate verzi pentru fiecare MWh de energie produs, dintre care 4 pot fi tranzacționate imediat, spun companiile care au realizat proiectul.

Parcul utilizează peste 10.000 de module solare de înaltă eficiență, produse de Sunergy, invertoare Power One și stații de transformare Schneider. Day Energy s-a ocupat de conectarea la rețea a facilității și va fi responsabilă cu operarea și mentenanța acesteia, în cadrul unui contract de garanție de doi ani.

Day Energy este o companie specializată în proiecte fotovoltaice și de energie termală cu sediul central în Plovdiv, Bulgaria, înființată în 2008. Compania se axează pe proiecte de dimensiuni medii și a executat lucrări în Germania, Bulgaria, Italia, România, Slovacia și Turcia.

Bulgarii vor să se extindă și pe segmentul producției de energie hidro și pe bază de biomasă și dețin și o subsidiară în Germania, la Hanovra, care se ocupă de aspectele tehnice ale proiectelor în care este implicată Day Energy.

În primele 6 luni din 2013, capacitatea instalată totală a centralelor fotovoltaice din România a crescut de peste 7 ori, comparativ cu finalul anului trecut, de la 49,3 MW la 378,5 MW, potrivit datelor Transelectrica.

În iulie 2013, ANRE a acordat 39 de autorizații de înființare pentru proiecte de producere a energiei din surse fotovoltaice.

Asta în pofida faptului că, de la 1 iulie 2013, Guvernul a decis să amâne până în 2017-2018 acordarea unui număr de certificate verzi pentru producătorii de energie din surse regenerabile. Astfel, proiectele fotovoltaice primesc de la 1 iulie doar 4 certificate verzi pe MWh, față de 6 certificate. Proiectele eoliene primesc doar un certificat din două, iar microhidrocentralele - două certificate din trei.

Proiectele fotovoltaice au demarat mai târziu decât cele eoliene în România. Pe ambele segmente însă există mulţi chemaţi dar puţini aleşi. Mai precis, dacă ar fi să fie duse la bun sfârşit toate proiectele, până la faza teoretică de punere în funcţiune, nu ar avea loc toate în reţea.

Aşa se face că unele se vor pierde inevitabil pe drum. Iar dacă deocamdată, numărul celor care renunţă la afacere este încă redus, în scurt timp, acest fenomen va lua amploare.

Până la punerea în funcţiune este însă o cale lungă. În primă instanţă, o piedică în ducerea la bun sfârşit a unui proiect sunt birocraţia autorizaţiilor şi avizelor dar şi absenţa creditării. La acestea s-a adăugat în ultima perioadă însă şi amânarea acordării de certificate verzi. Toate acestea la un loc pot avea în mod clar rolul de a-i descuraja pe unii investitori, fie aceştia mai mari sau mai mici.

Iar dacă Energy Report a dat zilele trecute exemplul a cinci proiecte eoliene care s-au desfiinţat, ca urmare a dificultăţii creditării şi a concurenţei din regiunea Dobrogei, vom vorbi acum şi despre desfiinţarea unor proiecte fotovoltaice.

Ne vom limita la exemplul mai recent a trei firme din Argeş, Fructigena Fotovoltaic, YLA Solar Fotovoltaic şi Lavian Fotovoltaic, firme care s-au înfiinţat abia la începutul anului. Dacă la începutul anului încă nu era sigură amânarea certificatelor verzi, acest lucru a devenit deja lege în această vară. Chiar dacă astfel de proiecte pot fi aduse pe profit şi cu un număr mai redus de certificate verzi, unor investitori nu le place riscul şi nici profiturile obţinute în timp.

Astfel că, acţionarii celor trei firme au decis la sfârşitul lunii iulie să le desfiinţeze, mai precis, au hotărât să treacă la dizolvarea şi lichidarea simultană a acestora. Firmele ar fi urmat să producă energie în localitatea Costeşti din judeţul Argeş, localitate unde mai are două proiecte de panouri solare firma cehă Solek Group, proiecte cu o putere nominală de 2-3 MWp, cu mare parte din aprobări obţinute, aflate la stadiul ready to build.

Camera inferioară a Parlamentului de la Praga a votat desființarea subvențiilor pentru facilitățile noi de energie regenerabilă, respectiv pentru cele care vor intra în funcțiune după 1 ianuarie 2014, încercând să țină sub control majorarea substanțială din ultimii ani a tarifelor la curent electric pentru populație și companii, determinată de respectivele subvenții.

Proiectul legislativ mai trebuie să fie aprobat de Senat și promulgat de către președintele republicii. Tăierea totală a subvențiilor nu îi va afecta pe producătorii de energie solară, eoliană, hidro și pe bază de biomasă care se conectează la rețeaua națională de electricitate înainte de finalul acestui an.

Mai mult, proiectul va condiționa acordarea în continuare a subvențiilor pentru facilitățile de energie regenerabilă aflate în funcțiune de dezvăluirea în detaliu a datelor despre acționariatul companiilor dezvoltatoare. Măsura este destinată prevenirii abuzurilor, după ce mass media cehă a dezvăluit că în spatele multor companii de energie regenerabilă se află politicieni locali, care au încasat sume mari sub formă de subvenții de stat.

Sistemul generos de subvenții pentru regenerabile din Cehia a transformat statul central european într-unul dintre cei mai mari producători de energie solară de pe continent, însă, totodată, a scumpit foarte mult curentul electric pentru firme și persoane fizice.

Subvenții de peste 1% din PIB

Astfel, potrivit calculelor oficiale, anul acesta, producătorii de energie regenerabilă vor primi subvenții în sumă totală de circa 44 de miliarde de coroane (1,7 miliarde euro), ceea ce înseamnă aproximativ 1,1% din PIB-ul estimat al Cehiei pe 2013. Subvențiile sunt suportate atât de către contribuabili, prin intermediul bugetului de stat, cât și direct de consumatorii de curent electric, pe facturile lor lunare.

Pentru a reduce povara subvențiilor asupra bugetului de stat, în 2010 a fost introdusă o taxă specială de 26% asupra veniturilor centralelor solare intrate în funcțiune în 2009 și 2010. Măsura ar fi urmat să expire la finalul acestui an, dar noul proiect de lege votat de camera inferioară a Parlamentului, aprobat anterior de Guvern, prevede că taxa va contina să se aplice. Pe de altă parte, cuantumul acesteia a fost redus la 10%.

În plus, noua legislație reduce plafonul maxim al subvenției pentru regenerabile suportate de consumatori pe facturile de curent electric, de la 30 la 25 de dolari/MWh.

Organizațiile de lobby ale industriei energiei regenerabile din Cehia au avertizat că guvernul riscă să fie obligat în justiție la plata unor despăgubiri costisitoare către investitorii care vor da executivul în judecată.

Pe de altă parte, unii analiști, inclusiv din interiorul industriei, spun că va fi în continuare rentabilă construirea de unități de generare de energie electrică din surse regenerabile, în special de către firme, instituții și proprietari de locuințe care își instalează panouri solare pe acoperișuri, pentru consumul propriu.

Rentează să produci curent electric pentru „autoconsum”

Astfel, desființarea subvențiilor pentru parcuri fotovoltaice noi nu înseamnă că astfel de facilități nu se vor mai construi în Cehia, ci că ele vor servi mai degrabă la reducerea cheltuielilor cu curentul electric ale proprietarilor lor decât la obținerea de profituri directe din vânzarea energiei electrice, atât în interiorul țării, cât și la export, a declarat Tomas Baroch, reprezentant al Asociației Industriei Fotovoltaice din Cehia (CFA).

Organizația grupează în special proprietari de mici centrale solare, alimentate de panouri fotovoltaice instalate pe acoperișurile clădirilor, și are 485 de membri, care dispun de o putere instalată totală de 58 MW.

„Reducerea costurilor cu energia electrică va deveni singurul efect economic al operării centralelor fotovoltaice începând cu 2014. Acestea vor putea fi competitive și fără ajutor de stat și își vor putea recupera investițiile în circa 10 ani. Vorbim în special de centralele mai mari, instalate pe acoperișurile marilor complexuri industriale”, a subliniat Baroch.

El a adăugat că pentru centralele de mici dimensiuni, instalate pe acoperișurile locuințelor, perioada de recuperare a investiției va fi ceva mai mare, de circa 15 ani, în condițiile în care durata de viață a panourilor solare este de circa 30 de ani.

Baroch a mai criticat faptul că guvernul impune și deținătorilor de centrale solare care nu vor să vândă energia produsă, ci doar să o utilizeze pentru consumul propriu, obținerea de licențe de producător de energie electrică.

Noul acord dintre UE şi China prevede un preţ minim de vânzare de 0,56 eurocenţi /W şi un volum maxim de 7 GW/an în cazul panourilor solare importate din ţara asiatică. Acest acord a avut la bază susţinerea eronată conform căreia capacitatea de producţie din UE este suficientă cât să acopere cererea de produse solare din Europa. Chiar şi aşa, nu e clar de ce proprietarii de parcuri solare trebuie obligaţi prin taxe sau plafoane să cumpere din UE. O să prezentăm mai jos datele pe care s-a bazat Comisia Europeană (primite indirect de la companii de lobby ale producătorilor europeni) versus datele unor firme de consultanţă general recunoscute în domeniu.

În primul rând, o bună parte din informaţiile UE au provenit, culmea, din aceeaşi sursă pe care a avut-o EU ProSun, grupul de lobby al producătorilor europeni de profil. Iar sursa respectivă, Europressedienst, care este de fapt o agenţie media unde chiar şi patronul este jurnalist, a greşit mereu doar într-un sens. Mai precis, producţia europeană raportată de Europressedienst a fost mereu, în ultimii trei ani, ca fiind mult mai mare, niciodată mai mică. Pe de altă parte, când a venit vorba despre consumul din UE, agenţia raporta mereu, în ultimii trei ani, că este mai redus faţă de cât raportau sursele specializate. Cumva, asta ar fi trebuit să sugereze că nu e nevoie de chiar aşa de mari importuri din China, pentru a proteja producătorii europeni de panouri solare, mai scumpe decât cele chinezeşti.

Atâta timp cât există instituţii foarte importante şi recunoscute de cercetare de piaţă specializate în industria solară, cum ar fi Bloomberg New Energy Finance (BNEF), IHS iSupply, IMS, Photon sau Solarbuzz, care publică studii de piaţă care sunt vândute în mod public, e greu de explicat cum de UE s-a bazat în bună măsură pe o firmă care lucrează pentru una dintre tabere. Oricum, Karel De Gucht (foto), comisarul european pe comerţ, nu a avut sfătuitori prea buni.

În cifre concrete, Europressedienst a “cules” date conform cărora, capacitatea de producţie de module fotovoltaice în fabricile europene a fost de 4.739 MW în anul 2009, cu 40% peste ce a raportat instituţia specializată Bloomberg New Energy Finance (BNEF) şi cu 20% peste IMS.

Pentru anul 2010, datele Europressedienst arătau o capacitate de 6.983 MW, cu 45% peste BNEF şi cu 34% peste IMS.

Pentru anul 2011, datele Europressedienst arătau o capacitate de 9.500 MW, cu 43% peste BNEF şi cu 41% peste IMS.

Apoi, pentru perioada de investigaţie, datele Europressedienst arătau o capacitate a fabricilor europene de 9.740 MW, cu 42% peste BNEF şi cu 38% peste IMS.

În cazul consumului de module fotovoltaice din UE, datele culese de Europressedienst arătau mereu mai puţin. Astfel, dacă pentru anul 2009, agenţia germană raporta un consum european de panouri solare cu capacităţi de 5.465 MW, cu doar 2% mai mic decât IMS, diferenţă de raportare faţă de IMS a ajuns cu 30% (în jos, bineînţeles) în perioada de probă dinaintea acordului actual UE – China.

Comisia Europeană a folosit acelaşi consultant ca EU ProSun, grupul de lobby al producătorilor europeni de profil, pentru acelaşi scop. Acest lucru este în contradicţie cu principiul de bază conform caruia investigaţia Comisiei ar trebui să fie efectuată în mod obiectiv, atenţionează cei de la AFASE (Alliance For Affordable Solar Energy). Pe de altă parte, nu pare deloc întâmplător faptul că întreg site-ul Europressedienst a fost recent modificat (în iunie), după publicarea regulamentului Comisiei Europene privind taxele anti-dumping provizorii.

Comisia Europeană a verificat totuşi datele in timpul unei vizite la sediul Europressedients dar… abia in 15 – 16 iulie, adică la mai mult de o lună după adoptarea regulamentul provizoriu. Era de aşteptat totuşi ca Executivul european să verifice acurateţea datelor consultantului său înainte de adoptarea Regulamentului taxelor provizorii. Aşa se întâmplă însă când există anumite… interese.

Constantin Lucian Trihenea, fiul lui Constantin Trihenea, fostul director general al Hidroelectrica, şi-a făcut firmă de… energie regenerabilă. Planurile acestuia sunt de a combina afacerile fotovoltaice cu cele pe biogaz.

Nu oricine poate să intre pe piaţa producătorilor de energie sau, în particular, pe cea de energie  regenerabilă. Pe o piaţă în care aprobările se întind pe luni sau chiar ani de zile, banii sau priceperea nu sunt suficiente. Mult mai uşor poate fi dacă ai pe cineva din industrie care să-ţi spună cum se rezolvă lucrurile... mai eficient. Iar dacă acel cineva e tatăl tău, e şi mai bine.

“Mi se pare normal să-l ajut cu experienţa mea din domeniul energetic, în plus şi el este tot energetician ca pregătire. În prezent, fiul meu caută cele mai bune oportunităţi în zona de centru a Ardealului, o companie lângă care să poată să producă biogaz. Astea şi pentru consumul companiei dar şi pentru livrarea de energie în reţea. Cumulat, de la biogaz şi panouri solare, pentru început o să fie vorba de o capacitate de circa 1MW”, a declarat pentru Energy Report, Constantin Trihenea, fostul director general al Hidroelectrica. Nu ar fi fost exclusă nici afacerea cu energie eoliană însă în zona respectivă nu prea este potenţial, consideră Trihenea.

Firma lui Lucian Trihenea, Green Solar Tech, a fost înregistrată la Hunedoara în luna aprilie. Principala îngrijorare a tatălui acestuia pare a fi instabilitatea legislaţiei corelată certificatelor verzi.

Constantin Trihenea, cunoscut publicului larg mai ales ca director general al Hidroelectrica în anul 2011 pentru care a lăsat funcţia de prefect al Sibiului,  este inginer energetic şi a ocupat diverse posturi de conducere în cadrul Complexului Energetic Turceni. A fost printre altele şi manager general la firma de construcţii energetice Conelt Sibiu.

Cu jumătate de an de intrarea în insolvenţă a Hidroelectrica, când se intensificau scandalurile legate de contractele preferenţiale ale marii companii cu “băieţii deştepţi”, Constantin Trihenea şi-a dat demisia din funcţia de director general… din motive personale.

Obligativitatea de a prelua cu prioritate toată energia regenerabilă în reţelele electrice a condus la probleme extrem de grave în Bulgaria, probleme cu care se poate confrunta şi România în curând. Consumul total de energie a scăzut dar producţia de energie regenerabilă (care e mai scumpă) a crescut peste previziunile guvernului.

Consecinţele sunt cel puţin două: pe de o parte, ceilalţi jucători din energie îşi reduc producţia sau se îndreaptă spre faliment iar pe de altă parte, statul nu mai poate onora promisiunile distribuitorilor de energie de a le rambursa banii plătiţi pe energia verde, pentru că e mai multă decât se prevedea în 2012 când s-a dat legea. Distribuitorii au fost afectaţi de curând şi de ieftinirea electricităţii începând cu luna martie.

În situaţia de a-şi reduce producţia au ajuns în ultimele luni şi centrala nucleară de la Kozlodui dar şi minele.

Cele trei distribuitori de energie electrică care operează în Bulgaria, CEZ, EVN şi Energo Pro informează că de facto, situaţia lor este una de insolvenţă sau care se îndreaptă spre aşa ceva, dacă nu se schimbă situaţia actuală sau legislaţia. Pe de altă parte, austriecii de la EVN au cea mai problematica situaţie, cu pierderi de circa 150 milioane euro din iunie anul trecut până în prezent.

Nici cehii de la CEZ sau EnergoPro (tot cehi) nu sunt foarte departe cu pierderile. CEZ Bulgaria, care este cea mai mare societate de distribuţie a energiei electrice din Bulgaria şi care operează în vestul ţării, are pierderi de circa 100 milioane de euro. EnergoPro a acumulat deja pierderi de peste 7 milioane de euro doar de la începutul anului iar suma ar putea ajunge la 70 milioane de euro până la finele anului, a estimat Plamen Stefanov, preşedintele Consiliului director al EnergoPro.

Dacă înainte de vara anului trecut, distribuitorii cumpărau obligaţi prin lege energie regenerabilă şi apoi îşi recuperau banii de la NEK (compania naţională de electricitate a Bulgariei), acum e mai greu pentru că producţia de energie regenerabilă a depăşit estimările guvernului. NEK a ajuns astfel să acumuleze datorii uriaşe. În plus, cu noua legislaţie, NEK plăteşte companiile de distribuţie pe baza previziunilor vechi şi depăşite în timp ce riscul de conectare la reţele a capacităţilor regenerabile excesive a fost lăsat în seama şi în detrimentul celor trei companii de distribuţie.

Chiar dacă sunt posibile anumite compensaţii într-o etapă ulterioară, cei trei distribuitori de energie şi-au exprimat temerile că o astfel de practică ar putea duce la pierderi serioase şi perturbaţii în furnizarea de energie electrică.

„Suntem în stadiul de insolvenţă, această poate fi declarată oricând din acest moment iar investiţiile din reţea au fost reduse la minimum”, a declarat Stefan Abadzhiev din partea Energo Pro. Nu e foarte clar dacă măcar în cazul distribuitorilor, joaca de-a insolvenţa nu e cumva o încercare de a obţine compensări prin eventuale scumpiri viitoare ale curentului din Bulgaria. Oricum, reprezentanţii celor trei distribuitori au refuzat să precizeze cu cât ar trebui să se scumpească curentul de luna viitoare pentru a li se compensa pierderile.

Minerii bulgari sunt de asemenea nemulţumiţi de modificările legislative din ultimii ani cu regenerabilele, astfel că şi-au exprimat disponibilitatea de a organizează proteste şi chiar de a distruge turbine eoliene şi panouri solare, a anunţat grupul sindical CITUB.

În mai multe state din SUA are în prezent loc o polemică între monopolurile locale de distribuție a energiei electrice și deținătorii de mici capacități fotovoltaice, firme sau gospodării. Aceștia din urmă livrează în rețelele electrice statale surplusul de energie produs de centralele lor solare și, în acest fel, își diminuează sau chiar anulează factura de consum datorată furnizorilor, iar în unele cazuri chiar primesc bani de la aceștia, întrucât produc mai mult curent electric decât consumă.

Prețurile la care se realizează aceste tranzacții sunt reglementate, adică stabilite arbitrar (deși sub masca unor formule complexe de calcul) de către companiile de utilități. Multe din acestea vor să reducă prețurile pe care le plătesc micilor centrale solare pentru curentul generat, întrucât se confruntă cu o criză de lichidități, sub pretextul că aceste prețuri ar fi exagerate. În concluzie, nu avem de a face cu nici un fel de piață liberă, ci cu niște raporturi comerciale între monopoluri de stat și o serie de particulari, în care tarifele sunt stabilite nu de raportul dintre cerere și ofertă, ci de instituții de planificare, care, prin formulele de calcul pe care folosesc, se asigură că producătorii, de stat sau particulari, își acoperă întotdeauna costurile și rămân și cu profit.

În replică, lobby-ul micii industrii fotovoltaice contraatacă lărgindu-și aria sprijinului politic la care apelează. Tradițional, organizațiile profesionale din energia regenerabilă căutau ajutor la stânga spectrului politic, pe lângă Partidul Democrat, având în comun cu acesta discursul cu privire la beneficiile de mediu ale încurajării producției de energie regenerabilă.

Însă pe măsură ce regenerabilele se dezvoltă tot mai mult în state dominate de către Partidul Republican, cum ar fi Arizona sau Georgia, lobby-ul respectiv își adaptează discursul public la specificul local al publicului și încearcă să prezinte dezbaterea drept una legată de piața liberă și de libertatea de alegere a consumatorilor. Rămâne de văzut în ce măsură această tactică va dea rezultate, cele două state menționate urmând să ia în curând decizii importante cu privire la prețurile plătite pentru surplusul de energie livrat în rețele de micii fotovoltaici și la implementarea de eventuale scheme de sprijin pentru această industrie.

În Arizona, unde bătălia se poartă între industria solară și cea mai mare companie de stat de utilități, Arizona Public Service, lobby-ul fotovoltaic l-a adoptat drept „mascotă” pe Barry Goldwater Jr., fiul fostului simbol al conservatorismului american și fost candidat la președinție. Organizația locală profesională a industriei are drept logo un elefant, exact ca Partidul Republican, și și-a intensificat recent presiunea politică și mediatică asupra instituției statale care fixează prețurile și tarifele la curent electric, ai cărei membri sunt aleși de electorat.

Discurs capitalist despre un sistem centralist

Astfel, Barry Goldwater Jr. apare în clipuri TV și susține că ideea diminuării prețurilor plătite micilor centrale solare pentru energia livrată în rețeaua statului urmărește să distrugă industria și să prezerve monopolul asupra generării de curent electric. „Companiile locale de utilități ar trebui să-i încurajeze pe oamenii din Arizona să își pună panouri solare pe acoperișuri, nu să îi descurajeze”, spune Goldwater în aceste clipuri promoționale. În plus, susține că republicanii ar trebui să sprijine energia solară întrucât asta ar lărgi opțiunile consumatorilor, într-un mod similar cu sistemul voucherelor pentru școli.

În replică, reprezentanții furnizorului de energie electrică spun că cei 18.000 de mici deținători de panouri solare sunt efectiv subvenționați de ceilalți 1,1 milioane de consumatori de curent. „Discursul lor de tip <free market> e doar praf în ochi, nu vor decât să își protejeze business-ul și sunt gata să lupte foarte dur pentru a preveni reducerea prețurilor plătite pentru energia solară produsă în exces de aceste facilități”, declară Mark Schiavoni, vicepreședinte executiv al Arizona Public Service (APS).

În medie, firmele și gospodăriile care și-au pus panouri solare pe acoperișuri generează cam 70% din curentul electric pe care îl consumă, estimează APS. Pe timpul nopților și în zilele înorate, preiau energia electrică din rețeaua statală pentru a-și satisface nevoile.

Energia produsă de aceste mici centrale se compensează cu cea consumată de proprietarii lor, la prețurile oficiale retail ale curentului electric, astfel încât, de regulă, micii fotovoltaici rămân cu facturi extrem de mici de plătit, la care se adaugă o taxă de conectare și menținere la rețea, plus mentenanță, de 16 dolari pe lună.

Însă companiile de utilități consideră că acest preț la care este preluată în rețea energia produsă de particulari, egal cu prețul oficial plătit de consumatori, este exagerat și nu reflectă așa-zisa „valoare reală” a energiei solare produse, despre care APS consideră că este mai mică.

Industrie în plin avânt

Cu toate acestea, cei de la APS refuză să dezvăluie cum va arăta noul sistem de stabilire a prețurilor de preluare în sistem a energiei produse de micile centrale solare și spun doar că problema va fi rezolvată într-un mod „corect, sustenabil și avantajos pentru toți consumatorii”.

De exemplu, Gene Westemeier din Sun City și-a instalat pe casă 16 panouri solare în 2012. Le plătește firmei producătoare în rate lunare de 70 de dolari, timp de 20 de ani. Spune că surplusul de energie produs pe care îl livrează APS îi acoperă toate costurile, inclusiv ratele și facturile lunare pentru curentul consumat, dar se teme că distribuitorul de energie îi va majora prețul pe curentul pe care îl consumă din rețea pe timpul nopților.

Industria energiei solare și-a intensificat implicarea în politică. Asta și pentru că a cunoscut o dezvoltare foarte rapidă. Instalările de panouri solare de către particulari au crescut cu 53% în primele trei luni din 2013, comparativ cu perioada similară a anului trecut, printre altele grație ieftinirii dramatice a prețurilor tehnologiei și echipamentelor specifice.

Potrivit organizațiilor de lobby ale industriei, această creștere amenință modelul de business al companiilor clasice de utilități, respectiv al furnizorilor de energie electrică.

În statul american Georgia, comisia statală locală responsabilă cu utilitățile analizează un plan pe 20 de ani privind generarea de energie electrică, întocmit de Georgia Power, cel mai mare distribuitor de curent electric din stat. În același timp, lobby-ul industriei solare recrutează activiști Tea Party pentru a face presiuni în vederea adoptării de reglementări care să încurajeze și să sprijine instalarea de panouri solare pe acoperișuri.

Iresponsabilitate fiscală

O strategie care, se pare, funcționează extrem de bine, mai ales după ce s-a aflat că Georgia Power vrea să extindă o centrală nucleară din zonă și să paseze costurile investiționale ale acestei extinderi către consumatori, prin scumpirea facturilor la electricitate.

Problema este diferită în Georgia, comparativ cu Arizona. Aici, legislația locală stabilește limite anuale cu privire la numărul de panouri solare care pot fi instalate pe acoperișuri de către particulari.

„Considerăm că cei de la Georgia Power dau dovadă de iresponsabilitate fiscală și credem că consumatorii au dreptul să aleagă”, spune Debbie Dooley, cofondator al Atlanta Tea Party.

La rândul său, Lauren „Bubba” McDonald Jr., membru republican al comisiei statale locale responsabile cu utilitățile, spune că este în favoarea creșterii plafonului de panouri solare care pot fi instalate anual pe acoperișuri și se declară parțial de acord cu poziția Tea Party.

„Sunt un vechi conservator și om de afaceri”, spune McDonald, explicând că business-ul cu energie trece prin transformări profunde și că soarta surselor clasice de curent electric, cum ar fi cărbunele, este tot mai incertă. „Dar vă mai spun ceva: soarele va răsări întotdeauna. Iar asta înseamnă energie gratis”, conchide el.

Cândva domeniu promiţător, cu mari rate de creştere, industria solară din Germania a ajuns rapid la un declin accelerat. Producătorii de panouri şi componente dau vina pe produsele ieftine din China pe de o parte iar pe de altă parte pe căderea preţurilor la energie din SUA (mare piaţă de desfacere) ca urmare a “exploziei” industriei de gaze de şist.

În urma pierderilor enorme, conglomeratul Siemens se pregăteşte să-şi închidă şi Solel, ultima sa afacere cu panouri solare din Germania, după ce de curând a închis Desertec. Solel şi-a căutat şapte luni cumpărători dar fără succes. Tot de vânzare sau de închidere se pregătesc şi cei de la Bosh, scrie Reuters, referindu-se la operaţionile solare ale grupului din Germania.

Solel are programată închiderea pentru începutul anului viitor, după ce afacerea israeliană a acumulat pierderi de circa un miliard de euro (circa 1,33 miliarde de dolari) de la cumpărarea de către Siemens în anul 2009. Solel producea componente pentru centralele termice solare. Firma are 280 de angajaţi, cei mai mulţi din Israel.

Bosh caută de asemenea cumpărător pentru operaţiunile sale fotovoltaice din Germania, scrie Reuters, existând altfel varianta închiderii. Asta după ce marele grup a pierdut în Germania pe acest segment nu mai puţin de 2,4 miliarde de euro din anul 2008 începând.

Noi suntem ca de obicei mai în urmă faţă de alte ţări cu economii dezvoltate, astfel că anumite efecte apar cu întârziere. Pe segmentul panourile solare, în România încă se mai poate vorbi de boom. Încă.

Nu oricine reuşeşte să pună pe picioare o afacere cu panouri solare. Pe lângă acces la finanţare este nevoie frecvent şi de relaţii la structurile administrative precum şi de informaţii din piaţă. Se pare că nu strică să ai acces chiar la informaţii de la… Serviciul Român de Informaţii. Este cazul unui fost şef SRI, ale cărui afaceri cu panouri solare se înmulţesc de la an la an. Asta după ce a fost acuzat de DIICOT ca fiind liderul unei grupări infracţionale care a prejudiciat bugetul de stat cu 7 milioane de euro de pe urma contrabandei cu motorină.

Cum însă Tribunalul nu a dat curs cererii DIICOT de arestare preventivă în 2011, colonelul SRI în rezervă nu s-a văzut extrem de incomodat în a-şi continua afacerile din… domeniul energetic, trecând de această dată de la comerţul cu motorină la afaceri fotovoltaice, ale cărui profituri se anunţau mari încă din anii trecuţi.

Aşa se face că după ce firmele BGM Petrol (fosta DG Oil), Power Live One şi Gespro Green Energy, fostul şef al SRI Giurgiu, Ion Garagancea şi-a mai deschis de curând firmele Sun Nord Power şi Energy Nord Electric.

Firma Gespro acoperă o activitate de promovare şi informare turistică în Parcul Natural Comana, alimentat din surse de energie verde, mai concret o centrală fotovoltaică de 1 MWp în timp ce pe firma Power LIVE One figurează un parc fotovoltaic mai mare decât precedentele, de 9,6MW, tot în Giurgiu, în localitatea Izvoru.

Fostul şef SRI a şocat de curând şi prin faptul că a cerut şi mai ales ca a obţinut la Tribunal, o pensie mai mare de la SRI, instituţie de la care s-a pensionat la 45 de ani. Toate astea… pentru că se poate.

Dispozitive alimentate cu energie solară, cum ar fi calculatoarele sau ceasurile de mână, există deja de decenii bune. Acum, însă, există câteva proiecte, dezvoltate în mai multe regiuni ale lumii, care își propun să arate că această formă de energie regenerabilă poate fi folosită cu succes în industria transporturilor. 

Unul dintre aceste proiecte este elvețian. Este vorba despre un vapor alimentat cu energie fotovoltaică, ai cărui realizatori își propun să traverseze cu el Oceanul Atlantic, Vasul, MS Turanor PlanetSolar, este echipat cu panouri solare care ocupă o suprafață de 450 de mp și care îl fac să arate ca o oglindă plutitoare. Energia captată de aceste panouri este singura care îl alimentează, fiind conceput pentru a consuma cât mai puțin curent electric posibil.

MS Turanor PlanetSolar aparține omului de afaceri elvețian Immo Stroher, un entuziast al energiei solare, și a costat 12 milioane de euro. Are formă de cataraman, care îi reduce greutatea și îi mărește suprafața expusă la soare. Vasul este lung de 7 metri, iar în actuala misiune transportă 8 persoane, capacitatea maximă fiind de 20, atunci când este vorba de călătorii scurte de agrement, de maxim o zi.

Turanoir are două motoare electrice, care au mai puține părți componente decât un motor cu combustie și fac și mai puțin zgomot. Motoarele alimentează cele două elice ale vasului.

„Navigăm fără zgomot, fără vibrații și fără să poluăm. Cred că este un exemplu extraordinar în privința potențialului energiei solare”, spune căpitanul vasului, Gérard d'Aboville. Vasul a plecat de curând din Florida îndreptându-se spre nord, către Canada, și va traversa Atlanticul către Europa de nord. Misiunea sa constă în colectarea de date biologice din Curentul Gofului.

Mult entuziasm și multe probleme de rezolvat

Solar Impulse este un avion de o persoană, cu aripi echipate cu panouri solare și cu o autonomie de zbor de 18 ore. Ca atare, piloții și cofondatorii proiectului, elvețienii Bertrand Piccard și André Borschberg, fac cu rândul la manșă. În Australia, la Adelaide, un autobuz alimentat exclusiv cu energie solară transportă navetiști, studenți și turiști. Până și armata Statelor Unite a început să facă experimente cu vehicule solare. 

Pe de altă parte, doar cei mai înfocați fani ai energiei fotovoltaice văd o revoluție în transporturi în viitorul apropiat, închipuindu-și că nu mai e mult până ce vom vedea pe scară largă mașini, trenuri și avioane alimentate exclusiv cu energie solară. Una dintre probleme este că doar în cazul vehiculelor mari, cum ar fi Turanor și Solar Impulse, are sens echiparea cu propriile panouri solare. În schimb, este cu totul nepractic să instalezi panouri solare pe mașini și autobuze, astfel încât aceste vehicule sunt alimentate de la stații speciale de energie solară.

O altă problemă este că multe vehicule care merg cu energie solară nu dispun de back-up, ceea ce înseamnă că sunt total dependente de capriciile vremii. Astfel, dacă soarele se ascunde în nori, iar ele au rămas fără electricitate stocată, sunt nevoite să se oprească până ce soarele reapare.

„E un pic SF să te gândești că vei folosi energia solară pentru a transporta mulțimi mari de oameni cu un singur vehicul”, spune alberto Colotti, de la Universitatea din Zurich, adăugând că numai prin experimente se poate ajunge la dezvoltarea unor soluții mai viabile din punct de vedere economic pentru această tehnologie.

Un astfel de experiment este autobuzul australian Tindo. De cinci ani deja, acest autobuz, vopsit în culori vii, transportă navetiști, studenți și turiști de-a lungul orașului Adelaide, ajutând astfel la reducerea emisiilor de dioxid de carbon din al cincilea oraș ca mărime din Australia.

Nu e ieftin și nici comod, deocamdată

În fiecare noapte, o echipă de mentenanță reîncarcă bateriile pe bază de sodiu și nichel ale lui Tindo cu electricitate generată de un sistem fotovoltaic instalat pe acoperișul depoului central de autobuze din adelaide. Autobuzul oferă chiar și Internet Wi-Fi celor 40 de pasageri pe care îi poate transporta. Are o autonomie de deplasare de 200 de kilometri între reîncărcări și dispune și de un sistem de frânare așa-numit „regenerativ”, astfel încât energia folosită la încetinirea vitezei vehiculului poate fi reutilizată ulterior.

Tindo n-a fost câtuși de puțin ieftin. A costat echivalentul a 760.000 de dolari SUA, dublu față de un autobuz obișnuit. Pe de altă parte, pasagerii s-au îndrăgostit de el pentru că e foarte silențions, neavând motor.

O unitate militară americană din statul Tennessee a procedat întrucâtva similar pentru a-și alimenta flota de 17 mașini electrice. În aprilie anul acesta, la unitate a fost finalizat un sistem de panouri solare, parte a unei investiții totale de 10 milioane de dolari destinată promovării energiei regenerabile în armata Statelor Unite. Proiectul include opt stații de alimentare cu energie solară, șapte pompe de benzină cu etanol și cinci echipamente individuale de reîncărcare a vehiculelor electrice.

Cea mai mare problemă a reprezentat-o amplasarea sistemului de panouri, care se rotește permanent ca o corolă de floare, de-a lungul zilei, în căutarea soarelui. S-a ales o locație situată la distanță de clădiri și copaci, pentru a reduce riscul ca umbra generată de acestea să diminueze eficiența panourilor fotovoltaice.

Căpitanul d'Aboville de pe Turandor spune că și ruta vasului condus de el a fost stabilită ținând cont de aceleași considerații, respectiv pentru a maximiza expunerea la soare a panourilor fotovoltaice ale navei. În plus, mai povestește căpitanul, în anumite momente ale voiajului dinspre Franța spre Florida, înainte de începerea misiunii științifice, a fost redusă viteza vasului, pentru a economisi energie în perioadele cu cer înorat. Alte dăți, căpitanul s-a abătut puțin de la ruta principală, în căutarea cerului senin, pentru reîncărcarea bateriilor litiu-ion ale lui Turandor.

„E vorba de un efort continuu de echilibrare, fie că vorbim de <vânarea> soarelui sau de economisirea energiei, pentru a fi siguri că avem destul curent electric pentru a nu fi nevoiți să ne oprim în zilele cu ploaie”, conchide căpitanul.

România este patria furturilor de elemente de infrastructură energetică, de la cabluri de alimentare la stâlpi de înaltă tensiune și conducte de gaze. În alte state mai avansate, însă, cum ar fi Germania, hoții au ținut pasul cu dezvoltarea tehnologiilor de avangardă și au început să ia la țintă, de exemplu, panourile solare din parcurile fotovoltaice. Probabil că nu e decât o chestiune de timp până ce fenomenul va fi importat și la noi. Unele guri rele ar spune că nu ar fi decât o modalitate perfect naturală prin care piața ar mai elimina din excesul de ofertă din acest sector, generat artificial prin subvenții și reglementări de stat favorizante. Pe de altă parte, subvențiile pentru regenerabile acordate în estul Europei constituie unul din motorul acestor furturi, hoții revânzând panourile furate din Germania în țările respective.

De cele puțin 14 ori anul acesta, parcurile fotovoltaice din statul german Brandenburg au fost călcate de hoți, care au sustras tone întregi de panouri solare. Agravarea fenomenului îi obligă pe investitorii în surse regenerabile de energie să ia măsuri de întărire a securității la locațiile vizate. Poliția susține că o bună parte din panourile furate sunt revândute în statele din Europa de Est cu cele mai generoase subvenții de stat pentru proiecte de energie regenerabilă, cum ar fi România.

„Nici o tehnologie antifurt nu a fost în stare să îi oprească până acum. Am fost obligați să punem echipele de securitate să patruleze non-stop pe locațiile respective”, spune reprezentantul dezvoltatorului de proiecte fotovoltaice Athos Solar, după ce, la un parc deținut de companie în apropierea Berlinului, hoții au demontat nu mai puțin de 130 de panouri de pe postamentele lor și au plecat cu ele.

Furturile de panouri solare din regiunea respectivă s-au înmulțit exponențial în ultimii ani, potrivit Poliției locale. În sud, autoritățile bavareze au publicat un ghid de recomandări oficiale de protecție antifurt pentru dezvoltatorii de parcuri fotovoltaice. Bavaria are o capacitate solară instalată totală de 9,6 GW, suficientă pentru a alimenta 2,3 milioane de locuințe.

Doar anul trecut, în Germania s-au investit circa 15 miliarde de dolari în echipamente pentru centrale fotovoltaice.

Efecte perverse ale intervenției statului

Aceste echipamente sunt ușor de vândut  și greu de monitorizat, ceea ce încurajează comerțul ilicit cu panouri solare furate. Jafurile creează probleme și companiilor de asigurări, care sunt nevoite să plătească despăgubiri substanțiale.

Compania de utilități Stadtwerke Senftenberg a ajuns până într-acolo încât a decis să își marcheze panourile cu ajutorul unei tehnologii de inserat „amprente” de „ADN artificial”, pentru a putea să le identifice locația și traseele în caz de furt. Aceste panouri solare, a căror dimensiune tipică este similară cu cea a ușilor tipice de frigider, sunt revândute în statele din Europa de Est cu cele mai generoase subvenții de stat pentru proiecte de energie regenerabilă, cum ar fi România, potrivit Poliției germane.

Este și cazul României, unde cererea de panouri solare este așteptată să crească de șase ori anul acesta, comparativ cu 2012, potrivit estimărilor Bloomberg New Energy Finance.

„Hoții sunt atrași în special de cele mai mari centrale solare. Subvențiile pentru energie regenerabilă din Europa de Est constituie un stimulent în plus pentru hoții care operează în Germania”, spune un purtător de cuvânt al Poliției din Brandenburgul de Est.

Hoții s-au profesionalizat

În anii trecuți, principalele ținte ale hoților erau Italia și Spania, care s-au confruntat cu probleme serioase din acest punct de vedere până când investitorii au luat decizia de a întări măsurile de securitate.

Asigurătorul Mannheimer Versicherungen din orașul omonim spune că a plătit două despăgubiri majore pentru furturi de panouri solare asigurate în ultimele 12 luni, care s-au ridicat la sume cu șase cifre. Compania de asigurări cooperează cu operatorii de centrale fotovoltaice pentru a optimiza măsurile de securitate ale acestora.

„Pentru dezvoltatorii de centrale solare de mari dimensiuni, există riscul de a fi atacați de hoți profesioniști, care dispun deja de canale de vânzări securizate, de expertiza necesară pentru a demonta echipamentele fără a le distruge sau a le defecta și de camioane mari pentru a le transporta”, spune Jenny Chase, analist la New Energy Finance.

Nu doar panourile solare dispar. La începutul lunii trecute s-au furat peste 50 de transformatoare utilizate pentru convertirea energiei solare în scopul utilizării ei în rețeaua națională de electricitate, de la o centrală fotovoltaică de lângă Berlin. Echipamentele cântăresc peste 2 tone bucata, iar pagubele s-au ridicat la cel puțn 150.000 de euro.

„Ne confruntăm cu înmulțirea furturilor de la cele mai mari parcuri fotovoltaice. Acestea survin adesea la scurt timp după ce o investiție este finalizată, înainte să fie instalate alarmele și sistemele video de supraveghere”, spune Kathrin Jarosch, purtător de cuvânt al GDV, o organizație de lobby a companiilor germane de asigurări.

"ADN artificial"

Stadtwerke Senftenberg, o companie municipală de utilități din Brandenburg, a decis să își marcheze panourile cu ajutorul unei tehnologii de inserat „amprente” de „ADN artificial”, pentru a putea să le identifice locația și traseele în caz de furt. Investiția s-r ridicat la 3,5 milioane de euro.

„Suntem aproape de Europa de Est și nu e nici un secret că hoții din această regiune sunt atrași și de panouri solare, nu doar de mașini și bijuterii. În felul acesta vrem să descurajăm furturile și să ne protejăm investiția”, spune directorul executiv al companiei, Detlef Moschke.

„ADN-ul artificial” este un lichid care lasă o urmă invizibilă cu ochiul liber pe obiectele pe care este aplicat și conține un cod unic de identificare pe care Poliția îl poate verifica cu raze ultraviolet. În consecință, panourile marcate cu astfel de lichid sunt foarte greu de revândut. În plus, utilizarea acestui lichid este mai ieftină decât instalarea de camere video de supraveghere.

Doar în regiunea Brandenburg, pagubele provocate de furturi dezvoltatorilor de centrale fotovoltaice s-au ridicat anul acestav la 20 de milioane de euro. Poliția a arestat 20 de persoane suspectate de astfel de jafuri de la începutul lui 2012 încoace.

Belectric Gmbh, cel mai mare dezvoltator de parcuri fotovoltaice din lume (cu peste 1 GW instalaţi), începe construirea unui parc solar în judeţul Teleorman, prin intermediul firmei SC Solar Power Energy ro SRL. Firma a obţinut toate avizele şi aprobările iar parcul ar putea fi gata de producţie în mai puţin de un an. Partea interesantă e că firma a reuşit să atragă fonduri europene nerambursabile. Un alt aspect este acela că finanţarea UE va scădea numărul de certificate verzi primite de firmă.

Solar Power Energy, cu acţionariat româno-german, a fost înfiinţată în anul 2007, înfiinţare încurajată de aderarea României la UE iar planurile iniţiale nu erau să construiască parcul fotovoltaic apelând la fonduri nerambursabile. Lucrurile s-au schimbat însă pe parcurs. Acum, proiectul a ajuns să fie co-finanţat prin Fondul European de Dezvoltare Regională.

“În 2007 puteam construi din surse proprii. Oportunitatea finanţării a apărut după începerea proiectului”, a declarat Gabriel Neagu, project manager al SC Solar. Cererea de finanţare s-a depus în aprilie 2010 iar scrisoarea de comunicare a aprobării s-a primit abia în martie 2012.

Valoarea estimată a proiectului la data aplicării a fost de 66.427.300 lei fără TVA iar valoarea maximă a finanţării nerambursabile este de 46.499.110 lei.

Aproape de Alexandria

Investiţia se va concretiza pe o suprafaţă de cel mult 12,6 hectare în comuna Nenciuleşti, sat Nenciuleşti, aproape de localitatea Alexandria. Terenul este proprietatea firmei, fiind cumpărat imediat după anul 2007.

Capacitatea instalată proiectată de producere a energiei electrice este de 4,43 MW. Puterea instalată, aprobată prin ATR emis de CEZ Distribuţie este de 4,43 MW (5,10 MWp) iar producţia anuală estimată de energie este de 6,7 GW/h.

Durata estimată de exploatare este de 25 de ani, la un randament de aproximativ 80% în al 25-lea an de funcţionare. Reprezentanţii firmei preconizează că investiţia va fi recuperată în cel mult 15 ani.

Proiectul are deja PUZ aprobat, autorizaţie de construire emisă, acord de mediu favorabil, aviz tehnic de racordare emis de CEZ Distribuţie precum şi contract de racordare încheiat tot cu CEZ Distribuţie şi autorizaţie de înfiinţare emisă de ANRE pentru centrala electrică fotovoltaică. Procedura de achiziţie publică pentru realizarea proiectului este definitivată şi se va publica pe SEAP.

“Iniţial, planul era ca implementarea să fie 17 luni ca să intre în producţie dar probabil va fi sub un an”, a declarat Neagu. Parcul ar putea fi deci gata primăvara viitoare.

Capacitatea fotovoltaica instalata totala a lumii a crescut pana la cel putin 101 GW anul trecut, cresterile consemnate in China, Statele Unite si Japonia depasind evolutiile inregistrate pe unele piete din Europa.

In 2012 au fost finalizate, la nivel mondial, proiecte de energie solara totalizand intre 30 si 32 GW de putere instalata, fata de aproape 30 GW in 2011, potrivit unui comunicat al Asociatiei Industriei Fotovoltaice Europene (European Photovoltaic Industry Association - EPIA). In prezent, facilitatile energetice bazate pe parcuri fotovoltaice pot genera, global, tot atata energie cat circa 16 centrale nucleare de dimensiune medie, sustine grupul de lobby citat.

Guvernele din intreaga lume, din India pana in Chile, promoveaza proiectele fotovoltaice ca mijloc de a satisface cererea de energie in continua crestere si, totodata, de a respecta tintele oficiale de reducere a emisiilor de gaze cu efect de sera. Instalarea de noi capacitati a prins avant anul trecut, dupa ce un varf de supraoferta pe piata echipamentelor specifice a redus semnificativ pretul panourilor solare, cu toate ca pietele europene au cunoscut o incetinire, ca urmare a reducerii subventiilor acordate de state.

„Nimeni n-ar fi putut sa prevada, nici macar cu 10 ani in urma, ca vom ajunge la peste 100 GW de capacitate instalata fotovoltaica in 2012. E clar ca industria se confrunta si cu provocari, dar rezultatele pe 2012 demonstreaza ca avem de a face cu o piata globala puternica”, a declarat presedintele EPIA, Winfred Hoffman, citat de Bloomberg.  

Tarile din afara Europei au adaugat anul trecut capacitati fotovoltaice instalate noi de 13 GW, fata de sub 8 GW in 2011, performele fiind China, Statele Unite si Japonia. Germania, unde sunt instalate o treime din panourile solare ale lumii, a ramas cea mai mare piata de profil, adaugand capacitati instalate de 7,6 GW, in timp ce, la nivelul intregii Europe, s-au instalat capacitati noi de 17 GW, in scadere de la 23 GW in 2011.

Razboi comercial mondial

Este greu de spus, totusi, ca ar exista o „piata” in sens autentic a energiei solare, cata vreme dezvoltarea, altfel impresionanta cantitativ, a acestui sector, depinde in mod vital de subventiile de stat acordate industriei si finantate fie de consumatori, prin preturi mai mari la electricitatre, fie de contribuabili, prin majorarea cheltuielilor publice si a deficitelor bugetare.

Acest lucru devine cu atat mai vizibil in cadrul comertului exterior, in care diferitele state ale lumii se intrec in a-si sustine industriile solare nationale si a le pune bete in roate competitorilor din alte tari, fiecare pretinzand ca celelalt este cel care se deda la practici „incorecte”.

Astfel, anul trecut, Statele Unite au impus tarife antidumping cifrate la cote situate intre 24% si nu mai putin de 250% pentru importurile de celule si panouri solare din China, la cererea industriei americane de profil, acuzand guvernul chinez de subventii ilegale acordate producatorilor si exportatorilor locali, din perspectiva acordurilor semnate sub egida Organizatiei Mondiale a Comertului (OMC).

In plus, chinezii au fost acuzati ca practica preturi de dumping la exporturile catre SUA, vanzandu-si marfa sub pretul pietei, pentru a-i scoate pe competitori din afaceri.

Ca si cum nu ar fi fost de ajuns, cartelul industriei solare americane a dat in judecata chiar administratia Obama, acuzand-o ca ar fi lasat intentionat o „portita de scapare” in legislatia anti-dumping indreptata impotriva chinezilor.

Potrivit documentelor inaintate de industrie instantei, legislatia cu pricina permite producatorilor chinezi sa externalizeze partea finala a procesului de asamblare a echipamentelor pentru industria solara in alte state, cum ar fi Taiwanul, si de a le vinde de-abia apoi in SUA, sub alte etichete decat cea chineza, scapand astfel de sanctiuni.

Organizatia similara a industriei solare din Europa a cerut, la randul ei, Comisiei Europene sa impuna tarife drastice pentru importurile chinezesti de componente fotovoltaice, invocand tot subventii ilegale acordate de guvernul de la Beijing producatorilor locali.

Recent, Statele Unite au reclamat India la OMC, acuzand statul indian ca impune producatorilor de energie solara sa utilizeze echipamente fabricate in India si ca ii subventioneaza pe dezvoltatorii care prefera componentele locale celor din import, inclusiv din SUA.

„SUA sprijina cu hotarare dezvoltarea rapida a energiei solare in intreaga lume, inclusiv in India. Din pacate, politica discriminatorie a Indiei, in cadrul programului sau national de dezvoltare a energiei solare, pune piedici acestei cooperari fructuoase, majoreaza costurile energiei regenerabile si submineaza progresul catre obiectivele noastre comune”, se arata intr-o declaratie a administratiei americane.