Mai mult de jumătate, respectiv 52% din prețul final la gaze naturale achitat de către consumatorii casnici din România în 2013 reprezenta taxe și impozite, în timp ce, la nivelul Uniunii Europene, ponderea medie a taxelor în prețul de vânzare al gazelor naturale către consumatorii casnici era de doar 24,5%, potrivit Institutului de Cercetare a Calității Vieții (ICCV) de pe lângă Academia Română.

Potrivit Profit.ro, România impune printre cele mai mari taxe din UE pe consumul energetic, în condițiile în care, în 2013, taxele reprezentau 52% din prețul de vânzare al gazelor naturale către consumatorii casnici, față de o medie de 24,5% la nivelul UE, se arată într-o prezentare a președintelui ICCV, Cătălin Zamfir, susținută cu ocazia lansării, la Academia Română, a studiului "Eficiența energetică - prioritate națională pentru reducerea sărăciei energetice, creșterea calității vieții și siguranța consumatorilor de energie", realizat de ICCV și Institutul de Sociologie la solicitarea departamentului pentru eficiență energetică din cadrul ANRE.

În același timp, însă, România avea în 2013 unul dintre cele mai mici prețuri de bază la gaze naturale pentru consumatorii casnici din UE, de 0,015 euro/KWh, față de o medie UE de 0,015 euro/KWh.

"Creșterea prețului de vânzare nu mai poate susține o taxare atât de ridicată", se arată în prezentarea citată. Din graficele anexate acesteia rezultă că, în UE, doar Danemarca taxează mai mult decât România consumul de gaze, ponderea acestora în prețul de vânzare către consumatorii casnici fiind, în statul scandinav, de circa 54%.

De asemenea, într-un rezumat al studiului menționat se afirmă că, în România, impozitele și taxele sunt printre cele mai ridicate din Europa și este nevoie de regândirea sistemului de impozite și taxe conținute în prețurile energiei.

"În următorii ani, la creșterea prețurilor energiei se va adăuga povara taxelor. Inevitabil, se va exercita o presiune puternică pentru a se regândi sursele financiare ale bugetului", potrivit sursei citate.

Guvernul a aprobat, în iunie anul acesta, un nou calendar de liberalizare a prețului de achiziție a gazelor naturale din producția internă pentru clienții casnici și producătorii de energie termică, potrivit căruia prețul a crescut, de la 1 iulie, cu 12,6%, de la 53,3 lei/MWh la 60 lei/MWh, și va continua să urce anual cu câte 6 lei în 2016 și 2017, urmând să fie rediscutat în aprilie 2018, în calendar fiind estimată totuși o creștere similară până în 2021.

OMV, compania-mamă a Petrom, a anunțat că a efectuat o nouă descoperire de gaze naturale în Pakistan, de această dată pe concesiunea Latif.

Potrivit companiei, testele la sondă au relevat un debit de 2.500 barili echivalent petrol pe zi, descoperirea deschizând noi oportunități de explorare în zonă. OMV a precizat că mai este nevoie de teste suplimentare pentru confirmarea dimensiunii zăcământului.

Sonda la care s-a făcut descoperirea se află pe concesiunea Latif, în provincia Sindh din Pakistan, la circa 25 de kilometri sud de câmpul de gaze Latif, apropierea de acesta facilitând utilizarea infrastructurii de transmisie deja existente acolo pentru transportul gazelor la facilitățile de procesare din proximitate.

"Suntem foarte mulțumiți de succesul operațiunilor de explorare. Testarea și dezvoltarea descoperirii ne va da posibilitatea să ne majorăm producția în Pakistan", a declarat șeful pe upstream al OMV, Johann Pleininger.

Concesiunea Latif este deținută în proporție de 33,4% de subsidiara pakistaneză a OMV, parteneri fiind Pakistan Petroleum și ENI Pakistan, cu câte 33,3% din drepturi.

În 2013, OMV a descoperit resurse de gaze naturale și condensat în Pakistan pe concesiunea Mehar, austriecii demarând între timp producția pe respectivul perimetru.

OMV (Pakistan) Exploration GmbH este controlată în proporție de 100% de către OMV AG și și-a început în 1991 activitatea în provincia Sindh din Pakistan. Prima descoperire semnificativă de gaze naturale a fost efectuată în 1993, la Miano, în districtul Sukkur din estul provinciei Sindh. Alte zăcăminte au fost descoperite ulterior la Sawan (1997), Latif și Tajjgal (2007).

În 2011, OMV Maurice Energy Limited, subsidiară a OMV (Pakistan) Exploration GmbH, a preluat compania Petronas Carigali Pakistan Limited. În urma acestei achiziții, austriecii au căpătat acces la noi blocuri de explorare, printre care și concesiunea Mehar. În prezent, OMV deține participații la opt concesiuni de petrol și gaze din Pakistan.

OMV deține în Pakistan și o participație de 10% la Pak Arab Refinery, companie de rafinare, transport, stocare și marketing al țițeiului și produselor petroliere, joint-venture între statul pakistanez și emiratul arab Abu Dhabi.

Ministerul Energiei a elaborat și va notifica autorităților de la Bruxelles un proiect de plan de urgență în situația întreruperii aprovizionării cu gaze naturale la peste 3 luni după ce Comisia Europeană a trimis România în fața Curții de Justiție a Uniunii Europene pentru neadoptarea planului și la aproape 3 de ani de la expirarea termenului-limită de adoptare prevăzut de legislația europeană.

Potrivit Regulamentului UE nr. 994/2010, statele membre aveau termen până pe 3 decembrie 2012 pentru a adopta, publica și comunica Comisiei Europene planurile de acțiune preventive și planurile de urgență în caz de întrerupere a aprovizionării cu gaze naturale, scrie Profit.ro.

În noiembrie 2013, Comisia a trimis României o scrisoare de punere în întârziere pentru neadoptarea planului de urgență. După exact un an, din cauză că autoritățile de la București tot nu adoptaseră un astfel de plan, Comisia a emis un aviz motivat pe această temă.

În fine, la jumătatea lunii iunie a acestui an, Comisia a decis să trimită România în fața Curții de Justiție a Uniunii Europene pentru că nu a adoptat un plan de urgență privind securitatea aprovizionării cu gaze naturale.

Planurile de urgență pe care trebuie să le adopte statele membre UE stabilesc măsurile și procedurile care intră în vigoare în cazul întreruperii aprovizionării cu gaze, măsuri și proceduri care trebuie bine coordonate cu statele membre vecine.

Consumatorul protejat nu e definit de legislația românească

În proiectul de plan de urgență elaborat de Ministerul Energiei este citată definiția consumatorului protejat din legislația europeană, o astfel de definiție neexistând în legislația românească privind energia.

Astfel, consumatorii protejați sunt în primul rând toți consumatorii casnici racordați la o rețea de distribuție a gazelor naturale. În rândul acestei categorii mai pot intra, opțional, în funcție de decizia fiecărui stat membru, IMM-urile racordate la rețele de distribuție și serviciile esențiale conectate la o rețea de distribuție sau transport de gaze, cu condiția ca acești consumatori suplimentari să nu depășească mai mult de 20% din consumul de total de gaze.

Consumatori protejați mai pot fi considerate instalații de termoficare, în măsura în care furnizează energie consumatorilor casnici și celorlalți posibili consumatori protejați menționați mai sus și cu condiția ca aceste instalații să nu poată funcționa cu alți combustibili și să fie conectate la o rețea de distribuție sau de transport de gaze.

Situația de urgență este definită ca fiind apariția unor evenimente care pot cauza cerere de gaze excepțional de mare, întrerupere semnificativă a furnizării sau afectarea semnificativă a situației livrărilor.

Apariția unei astfel de situații poate fi considerată situație de urgență doar dacă, deși toate măsurile posibile bazate pe mecanismele pieței au fost implementate, oferta de gaze a rămas insuficientă pentru a satisface cererea rămasă neacoperită, astfel încât este nevoie să se introducă în plus măsuri nebazate pe piață, în scopul de a garanta aprovizionarea cu gaze, în special pentru consumatorii protejați.

Rusia – scenariul de risc numărul unu

În proiectul de plan de urgență elaborat de Ministerul Energiei sunt luate în calcul 4 scenarii de risc. Acestea sunt limitarea sau sistarea furnizării de gaze naturale din Rusia către UE, apariția de defecțiuni tehnice la conductele magistrale ale Transgaz, cerere excepțional de mare care să nu poată fi acoperită din cantitățile cumulate reprezentând producție internă, cantități înmagazinate și gaze din import în condiții de piață și apariția de defecțiuni ale capacităților de injecție sau extracție ale depozitelor de înmagazinare subterană a gazelor din România.

Proiectul prevede trei trepte de alarmare, respectiv alerta timpurie, alerta și urgența. În caz de urgență, contractele de furnizare gaze naturale ale producătorilor având ca sursă producția internă pot fi întrerupte de către producători în cazul în care cantitatea de gaze din producția internă nu poate asigura mai mult decât aprovizionarea consumatorilor protejați.

Furnizorii care nu au încheiate contracte cu consumatorii protejați și care dețin gaze naturale în depozitele de înmagazinare subterană vor furniza gaze naturale cu prioritate către furnizorii care au încheiate contracte cu consumatorii protejați. La rândul lor, producătorii vor sista furnizarea gazelor către furnizorii care nu furnizează gaze naturale consumatorilor protejați.

Transgaz va sista furnizarea serviciilor de transport clienților care nu furnizează gaze naturale consumatorilor protejați, iar operatorii sistemului de distribuție vor sista furnizarea serviciilor de distribuție clienților care nu furnizează gaze naturale consumatorilor protejați. La fel vor proceda și operatorii sistemului de înmagazinare.

"Sistarea furnizării gazelor naturale, a serviciilor de transport și a serviciilor de distribuție se va face până la limita necesară asigurării integrității fizice a instalațiilor exploatate și/sau a securității mediului. Consumatorii care nu intră în categoria celor protejați au obligația de a nu consuma gaze naturale pe perioada situației de urgență, cu excepția cantităților de gaze naturale necesare asigurării integrității fizice a instalațiilor exploatate și/sau a securității mediului", se arată în proiectul de plan de urgență.

Proiect de HG rămas în aer

Interesant este că, în noiembrie 2014, după declanșarea procedurii de infringement de către CE, Guvernul a elaborat un proiect de HG privind aprobarea Regulamentului privind identificarea clienţilor întreruptibili de siguranţă şi a consumatorilor protejaţi. Potrivit proiectului, clienții casnici, autoritățile și instituțiile publice, companiile și instituțiile din sănătate, educație, asistență socială și turism urmau să aibă statutul de clienți protejați în cazul apariției unei situații de urgență în sistemul național de aprovizionare cu gaze.

În schimb, clienților industriali, inclusiv centralelor în cogenerare care produc pentru sistemul de încălzire centralizată și au o putere instalată mai mare de 10 MW, urma să li se asigure, în cazul apariției unei situații de urgență doar acea cantitate de gaze naturale necesară menţinerii integrităţii fizice a instalaţiilor exploatate şi/sau a securităţii mediului.

Proiectul de HG introducea noţiunea de client întreruptibil de siguranţă, definit ca acel client final care prin reducerea consumului său până la oprire contribuie la menţinerea securităţii în aprovizionarea cu gaze naturale în situaţii de urgenţă. Printre clienții întreruptibili de siguranță se numărau și centralele electrice pe gaze naturale ale OMV Petrom și Romgaz, respectiv Brazi și Iernut.

Proiectul mai prevedea că că perioadele de întreruptibilitate pentru siguranță, în care poate fi instituită starea de urgență în sistemul național de aprovizionare cu gaze, pot fi cuprinse între data de 15 noiembrie a unui an și data de 31 martie a anului următor. Ministerul Energiei urma să aprobe, până pe data de 15 noiembrie a fiecărui an, lista consumatorilor protejați, întocmită de către Transgaz și de către operatorii de distribuție.

În cele din urmă, proiectul de HG nu a mai fost adoptat de Guvern. La o lună după publicarea proiectului, ministrul delegat pentru Energie de atunci, Răzvan Nicolescu, și-a dat demisia din guvernul Ponta.

Petroliștii australieni de la Zeta Petroleum nu au reușit să găsească un partener cu care să împartă costurile repunerii în exploatare a zăcământului de gaze naturale de la Bobocu, din județul Buzău, compania care s-a arătat interesată de proiect și care a evaluat perimetrul timp de două luni luând în cele din urmă decizia de a nu semna un acord de farm-out cu Zeta Petroleum.

Pe 1 iunie, Zeta Petroleum anunța că a primit o ofertă din partea unei companii nespecificate cu privire la încheierea unui parteneriat în vederea devoltării zăcământului de la Bobocu, cele două firme semnând un memorandum de înțelegere, în baza căruia potențialul partener al Zeta avea la dispoziție o perioadă de exclusivitate de maxim două luni pentru a evalua potențialul zăcământului.

Potrivit memorandumului de înțelegere, dacă cele două părți se puneau de acord cu privire la termenii tranzacției, compania respectivă ar fi urmat să preia o participație de până la 70% din drepturile asociate concesiunii Bobocu, plus statutul de operator al perimetrului, cu condiția să finanțeze forarea unei sonde, să acorde Zeta Petroleum un împrumut fără dobândă în vederea acoperirii costurilor forajului unei a doua sonde și să ramburseze celor de la Zeta o parte din investițiile efectuate de aceștia în trecut pe concesiunea Bobocu.

"Compania care a evaluat zăcământul de la Bobocu în baza unui acord de exclusivitate a decis să nu continue tranzacția. Procesul de farm-out pentru perimetrul Bobocu continuă", se arată într-un comunicat de luni al Zeta Petroleum.

În 2011, Zeta Petroleum anunța că vrea să investească, împreună cu partenerii de atunci de la concesiunea respectivă, australienii de la Cooper Energy, minim 16 milioane de dolari pentru dezvoltarea zăcământului Bobocu. Ulterior, cei de la Cooper Energu s-au retras din proiect. Perimetrul Bobocu a fost descoperit de Romgaz în 1966 și a fost exploatat din 1977 până în 1995, după care a fost abandonat prematur, din cauza viiturilor și a apariției nisipului în sonde.

Perimetrul Bobocu se află la 20 de kilometri nord-est de Buzău și 110 kilometri nord-est de București.

În 2012, în timpul forării primei sonde de testare, Bobocu 310, Zeta Petroleum a descoperit mai multe straturi de gaze, însă primele evaluări nu au indicat prezența unor resurse suficiente pentru exploatare comercială, astfel încât sonda a fost suspendată până la efectuarea de analize mai detaliate. Ulterior, datele obținute de sondă au fost analizate și evaluate, iar rezultatele au fost încorporate în modelul geologic al perimetrului, care include și achiziția de date seismice 3D pe o suprafață de 75 de kilometri pătrați.

„După evaluarea extensivă a rezultatelor, intenția companiei este de a găsi finanțare pentru a extinde sonda Bobocu 310 cu aproximativ 500 de metri sud de actuala locație. Deși testele inițiale nu au indicat prezența unor resurse suficiente pentru exploatare comercială, intenția noastră rămâne aceea de a repune în exploatare perimetrul. Credem că perimetrul Bobocu prezintă în continuare potențial. În prezent, îl controlăm în proporție de 100% și luăm în considerare mai multe opțiuni de dezvoltare, fiind în discuții cu parteneri potențiali”, se arăta în raportul Zeta Petroleum pe semestrul I 2013.

În România, Zeta Petroleum mai controlează 36% din concesiunea de hidrocarburi Jimbolia, în parteneriat cu NIS Gazpromneft, compania petrolieră sârbă controlată de divizia de țiței a gigantului rus Gazprom, care deține 51% din drepturi și statutul de operator al perimetrului, precum și 50% din concesiunea Suceava, în parteneriat cu singaporezii de la Raffles Energy, care și operează perimetrul.

Concesiunea Suceava include zăcământul de gaze Climăuți, aflat în producție, gazele naturale extrase de acolo fiind vândute companiei germane Wintershall.

Consumul de gaze al României și prețul mediu al acestora pe bursă au scăzut abrupt în România în mai 2015, atât față de luna anterioară, cât și în comparație cu aceeași lună a anului trecut, potrivit ultimelor date oficiale centralizate de Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei (ANRE).

Astfel, consumul de gaze naturale al clienților finali din România, indicator care include și regularizările efectuate la clienții casnici, a fost, în mai 2015, de 6,057 milioane MWh, cu peste 16% mai mic decât în luna similară a anului trecut, când s-a cifrat la 7,236 milioane MWh.

Față de aprilie 2015, scăderea a fost de peste 36%, după ce, la finalul lunii respective, în mai multe orașe mari, inclusiv Capitala, a fost oprită furnizarea energiei termice pentru încălzire în sistem centralizat, ca urmare a temperaturilor ridicate.

În primele 5 luni din 2015, consumul de gaze al clienților finali a fost de 60,74 milioane MWh, cu 5,5% mai redus față de perioada corespunzătoare din 2014 (64,30 milioane MWh). Reducerea semnificativă a consumului de gaze survine în condițiile în care PIB-ul României a crescut, în primul semestru al anului, cu 3,8% pe serie ajustată sezonier și cu 3,7% pe serie brută, industria, cu o pondere de 22,0% la formarea PIB, având o contribuție de 0,5% la avans.

Aproape fără gaze rusești

Prețul mediu ponderat al gazelor naturale în România, rezultat din tranzacțiile încheiate pe piețele centralizate, a scăzut cu aproape 26% pe componenta en detail în intervalul de 12 luni dintre mai 2014 și mai 2015, de la 139,80 lei/MWh în mai 2014 la 103,82 lei/MWh în mai 2015. În luna mai a anului curent, prețul a scăzut cu peste 20% față de luna anterioară, de la 130,12 lei/MWh în aprilie 2015.

Pe componenta engros, prețul mediu ponderat s-a redus cu 8%, de la 89,40 lei/MWh la 82,32 lei/MWh. ANRE a luat în calcul tranzacțiile de vânzare-cumpărare de gaze naturale încheiate la Bursa Română de Mărfuri, întrucât pe platforma dedicată gazelor naturale de la bursa de energie OPCOM nu au fost încheiate tranzacții.

În mai 2015, România și-a asigurat din producția internă 99,96% din necesarul de consum, importurile de la gigantul rus de stat Gazprom având o pondere de doar 0,04%. Prin comparație, în mai 2014, aceste importuri au avut o pondere de 3,76%. Cota de piață cumulată a principalilor doi producători, OMV Petrom și Romgaz, a fost de 92,08% în mai anul acesta, comparativ cu 96,24% în mai anul trecut.

Și prețul de import al gazelor rusești s-a redus semnificativ în mai 2015 față de aceeași lună din 2014, respectiv cu peste 13%, de la 351 la 305 dolari/mia de metri cubi.

 După ce a concediat anul trecut mii de angajaţi de la combinatele chimice din Neamţ, Bacău, Braşov sau Ialomiţa şi a schimbat şi auditorul, miliardarul Ioan Niculae, intrat la închisoare în iunie, a hotărât să prelungească mandatul auditorul companiei sale Interagro cu încă trei ani, indică documentele consultate de Energy Report.

Omul de afaceri pentru care in ultimii ani principala preocupare a fost cum sa obtina facilitati la cumpararea gazelor naturale din intern, nu s-a aruncat nici de această data la vreunul din greii din Big Four pentru auditul renumitei sale companii. Mai precis, după ce anul trecut auditorul “Cons Audit Inter” a fost revocat şi schimbat cu “SC Audit Coman Expert Ace” din Bucureşti, mandatul noului auditor a fost prelungit lunile trecute cu încă trei ani până în 31 august 2018.

Toate astea într-o perioadă în care combinatele chimice ale sale sau s-au închis sau au rulaj tot mai redus, unele ajungând în insolvenţă.

Miliardarul de la Zimnicea a fost poziţionat anul trecut de revista Capital ca fiind al doilea cel mai bogat om din România, cu o avere estimată de 1-1,1 miliarde euro, în cădere de pe locul 1 ocupat în ediţia precedentă, când avea o avere estimate la 1,7 miliarde de euro.

Omul de afaceri a fost condamnat definitiv la mijlocul lui iunie de Curtea de Apel Bucureşti la doi ani şi jumătate de închisoare pentru finanţarea ilegală a campaniei prezidenţiale a lui Mircea Geoană din 2009.

Cum tot e la modă ca numele mai sonore care intră la închisoare să se apuce să scoată cărţi sb numele lor, avocatul lui Ioan Niculae a susţinut că omul de afaceri merită să fie liber după ce a scris cinci cărţi pe perioada detenţiei, adică în 5 luni.  

Judecătorii au respins însă în 27 august cererea lui Ioan Niculae de a fi eliberat condiţionat. Avocaţii săi pot face recurs. O nouă cerere va putea fi înaintată în 18 octombrie.

Gigantul energetic italian ENI a anunțat că a descoperit, în largul coastelor egiptene, ceea ce pare a fi cel mai mare zăcământ de gaze naturale cunoscut până în prezent din Marea Mediterană, care ar putea satisface cererea internă de gaze a Egiptului timp de decenii, permițând, totodată, egiptenilor să devină exportatori de gaze, inclusiv în Europa.

Potrivit ENI, descoperirea a fost făcută în perimetrul offshpore Zohr, care are o suprafață de 100 de kilometri pătrați. Zăcământul are un potențial de 850 miliarde metri cubi de gaze naturale.

"Zohr este cea mai mare descoperire de gaze făcută vreodată în Egipt și în Marea Mediterană și ar putea fi unul dintre cele mai mari zăcăminte de gaze naturale ale lumii", au declarat cei de la ENI, care dețin 100% din drepturile concesiunii Zohr.

Descoperirea de pe perimetrul Zohr din apele teritoriale egiptene vine după alte câteva descoperiri majore făcute în ultimii ani în Mediterana, inclusiv în Israel, țară care se învecinează cu Egiptul. Se așteaptă ca aceste zăcăminte să aibă un impact major asupra dezvoltării economice din regiune, rezervele de gaze din Mediterana având totodată potențialul de a diversifica sursele de aprovizionare cu gaze naturale ale Europei, reducând dependența UE de importurile din Rusia.

Totodată, descoperirea este de cea mai mare importanță pentru Egipt, unde revoltele de stradă au fost adesea stimulate de frecventele întreruperi ale alimentării cu curent electric, cauzate de penuria de țiței și gaze.

Potrivit ENI, zăcământul a fost descoperit la o adâncime de 1.450 de metri. Italienii plănuiesc să dezvolte rapid perimetrul, prin utilizarea infrastructurii de producție și transport deja existente în zonă, și au anunțat că este posibil să fie descoperite și alte zăcăminte.

ENI este controlată în proporție de 30% de statul italian și este cel mai mare producător străin de petrol și gaze din Africa, derulând, de exemplu, operațiuni semnificative în Libia. În 2011, ENI a făcut descoperiri masive de hidrocarburi în largul coastelor Mozambicului. În Egipt, ENI operează de peste 60 de ani și este unul dintre principalii producători de energie ai țării, cu o producție zilnică de 200.000 de barili echivalent petrol.

În iunie anul acesta, italienii au semnat cu autoritățile de la Cairo un acord în valoare de 2 miliarde de dolari, care le permite să facă lucrări de explorare în Sinai, Goldul Suez, Marea Mediterană și anumite zone din Delta Nilului. Ulterior, în iulie, guvernul egiptean a majorat prețul reglementat cu care ENI vinde gaze naturale clienților din Egipt.

"Această descoperire istorică va transforma cu totul scenariul energetic al Egiptului", a declarat CEO-ul ENI, Claudio Descalzi, care s-a întâlnit duminică cu președintele egiptean Abdel Fattah al-Sisi pentru a discuta despre masivul zăcământ descoperit de italieni.

Egiptul a devenit importator net de energie în ultimii câțiva ani, după ce, nu demult, exporta gaze naturale în Israel, precum și în alte state din regiune. În regimul președintelui Sisi, compania de gaze controlată de statul egiptean, EGAS, a redus mult producția, ceea ce a obligat autoritățile de la Cairo să raționalizeze destul de strict consumul de gaze al consumatorilor industriali.

Guvernul a încercat, totodată, să îmbunătățească aprovizionarea cu energie a țării prin reducerea subvențiilor pentru consumatori, achitarea datoriilor către furnizori străini și negocierea de acorduri de import.

"O descoperire de gaze de asemenea dimensiuni ar trebui să fie suficientă pentru a acoperi deficitul de energie al Egiptului. Cel mai probabil, vor trebui mai întâi să acopere cererea internă, înainte de a-și face planuri de export. Descoperirea va submina și planurile Israelului de a exporta gaze naturale în Egipt", spune Robin Mills, analist la Manaar Energy Consulting din Dubai, citat de Bloomberg.

Companii precum Noble Energy, care dezvoltă zăcăminte de gaze din Israel, și-au accelerat demersurile privind demararea de exporturi de gaze în Egipt de la începutul acestui an. Delek Group și partenerii săi de la concesiunea Tamar au semnat un contract de export cu cumpărătorii egipteni în martie 2015.

Cea mai mare parte a producției din perimetrul Zohr va fi vândută pe piața internă a Egiptului, a declarat un purtător de cuvânt al ENI. Zăcământul va avea nevoie de o perioadă minimă de dezvoltare de cel puțin 4 ani, producția urmând să înceapă în 2020.

O parte din producție ar putea fi exportată în Italia sau alte state, sub formă de gaze naturale lichefiate, a declarat CEO-ul Descalzi, într-un interviu acordat publicației La Repubblica. ENI este partener la un terminal de lichefiere a gazelor în vederea exportului, situat pe coasta Mediteranei, la Damietta, facilitate care n-a operat niciodată tocmai din lipsă de gaze.

Cotațiile futures la gaze naturale de pe New York Mercantile Exchange au scăzut cu peste 30% în ultimele 12 luni.

Transgaz, operatorul sistemului național de transport de gaze naturale, companie controlată de statul român cu 58,51% din acțiuni, și-a îndeplinit, în primul semestru al anului, doar 8% din programul de investiții și 9% din cel de reparații, prevăzute pentru 2015, inclusiv din cauza problemelor întâmpinate cu proprietarii ale căror terenuri sunt sau ar trebui să fie traversate de elemente de infrastructură de transport ale Transgaz, precum și ca urmare a falimentului unor companii care contractaseră lucrări pentru Transgaz.

"Față de valoarea estimată a programului de investiții în modernizare și dezvoltare pe anul 2015, de 575,1 milioane lei, valoarea totală a realizărilor pe semestrul I 2015 este de 46,027 milioane lei, ceea ce reprezintă o îndeplinire a programului în proporție de 8%", se arată în ultimul raport semestrial al Transgaz.

Compania precizează că majoritatea obiectivelor de investiții la care nu au fost înregistrate realizări în semestrul I 2015 sunt în fază de proiectare sau achiziție, realizările efective urmând a se înregistra în perioada următoare.

"De asemenea, pentru o serie de obiective aflate în faza de proiectare se întâmpină dificultăți în obținerea acordurilor de la proprietarii de terenuri, fapt pentru care nu pot fi obținute autorizațiile de construcție", se menționează în raport.

Transgaz precizează că, în cazul proprietarilor care nu și-au dat acordul pentru accesul în teren al constructorilor, s-au deschis acțiuni în instanță, iar în cazurile în care nici pe cale judecătorească nu s-a ajuns la un consens, s-au făcut demersuri pentru demararea procedurilor pentru expropriere.

Lucrări refuzate de proprietarii de terenuri

"În unele zone mai dificile din punct de vedere al obținerii acordurilor de la proprietarii de terenuri sau la solicitarea administrațiilor locale, s-a luat decizia de reproiectare a traseului conductei sau a soluțiilor tehnice de realizare a construcției", se spune în raport.

Transgaz dă mai multe exemple în acest sens, printre care cel al conductei de transport gaze Turda - Cluj, zona Turda - Copăceni – Vâlcele. "Lucrarea este contractată din anul 2012. Din cele 4 zone propuse spre înlocuire s-a executat o zonă, pentru care există autorizație de construire. Din cauza faptului că pe celelalte trei zone nu au fost obținute acordurile proprietarilor de teren afectați, se renunță la execuția acestora", se explică în raportul semestrial al companiei.

Transgaz mai arată că întâmpină încă greutăți în realizarea obiectivului de investiții de la conducta Plătărești – Bălăceanca. "Lucrarea este sistată din cauza lipsei acordurilor de la unii proprietari de terenuri, fiind necesară devierea conductei pe un alt traseu, precizează compania".

De asemenea, la conducta de transport gaze naturale Câmpulung Moldovenesc - Vatra Dornei este în execuție etapa I a firului conductei în lungime de 9,2 km între Câmpulung Moldovenesc și Pojorâta, din acest tronson executându-se 8,2 km de fir conductă. "Au apărut probleme cu proprietarii de teren care nu permit construcția conductei prin grădinile lor, precum și la subtraversarea a 2 drumuri", se arată în raport.

Probleme din cauza falimentului unor contractori

Transgaz mai menționează că dintr-o valoare totală a programului de reparații, reabilitare și mentenanță la sistemul național de transport gaze de 129,115 milioane lei pe întreg anul 2015, în S1 s-au înregistrat realizări de doar 11,174 milioane lei, reprezentând o îndeplinire a programului în proporție de 8,65%.

Motivele au fost imposibilitatea legală a executării de lucrări care impun întreruperea alimentării cu gaze în sezonul rece, faptul că unii constructori cu care au fost încheiate contracte au intrat în faliment și a fost necesară reluarea procedurii de licitație, precum și dificultățile întâmpinate la elaborarea documentațiilor de promovare a procedurilor de achiziție și la obținerea autorizațiilor și avizelor de construire de la instituții și autorități.

De exemplu, arată compania, din 27 de lucrări aflate în proiectare, există 4 lucrări cu "situații deosebite", care au fost contractate, dar contractele sunt reziliate din cauza falimentului constructorilor.

"Este situația lucrărilor "Subtraversare râu Olt cu conducta Drăgășani - Caracal" [racord alimentare cu gaz Caracal), lucrare contractată cu SC Condmag SA, eșuată din cauza ruperii frezei de foraj, "Reabilitarea malurilor și a semnalizărilor la traversarea Dunării cu conductele de tranzit", lucrare contractată cu SC Confort SA Galați, și "Traversări aeriene la Dejuțiu, respectiv Secuieni, cu conducta Coroi - București", ambele contractate cu SC Pegamont SRL", se menționează în raportul Transgaz.

În primul semestru din 2015, Transgaz a obținut un profit net de 321,56 milioane lei, cu 9% peste rezultatul din ianuarie-iunie 2014, la o cifră de afaceri de 820,38 milioane lei, în scădere cu 3,4% față de S1 2014.

Importurile de țiței au crescut cu 7,4% în primul semestru din 2015, comparativ cu perioada similară a anului trecut, în timp ce producția internă de țiței a scăzut cu 0,7%.

Potrivit datelor INS, în primele 6 luni din 2015, importurile de țiței ale României s-au majorat cu 7,4% față de S1 2014, la 3,2221 milioane tone echivalent petrol. În același timp, producția internă de țiței a scăzut cu 0,7%, la 1,8885 milioane tone echivalent petrol. Astfel, în S1 2015, importurile de țiței au fost cu 70,6% mai mari decât producția internă.

Importurile românești de țiței provin în cea mai mare parte din Rusia și Kazahstan, acestea alimentând rafinăriile Petrotel, deținută de rușii de la Lukoil, și Petromidia, aparținând Rompetrol, controlată de compania de stat kazahă KazMunaiGaz. De asemenea, OMV Petrom deține licențe de dezvoltare și producție pentru 4 zăcăminte de hidrocarburi în Kazahstan.

Totodată, importurile de produse petroliere au crescut cu 26,5% față de ianuarie-iunie 2014, la 1,1171 milioane tone echivalent petrol.

Pe de altă parte, importurile de gaze naturale utilizabile s-au redus drastic față de S1 2014, cu 78,4%, la doar 66.700 tone echivalent petrol. Producția internă s-a redus și ea, însă marginal, cu 0,7%, la 4,3083 milioane tone echivalent petrol.

Importurile de cărbune net au crescut cu 43,3% față de primele 6 luni din 2014, la 248.500 tone echivalent petrol. Producția internă de cărbune a avut un avans de 3,4%, la 2,2289 milioane tone echivalent petrol.

Emisiile de gaze poluante s-au redus semnificativ în Europa din 1990 încoace, chiar dacă în ultimii 10 ani ritmul de reducere a acestor emisii a scăzut și sunt încă multe state care depășesc plafoanele convenite la nivel internațional, se arată într-un raport recent al Agenției Europene de Mediu (European Environment Agency- EEA).

Din cauza dezindustrializării masive, dar și grație unor investiții în tehnologii mai performante și mai curate, România se află în topul țărilor cu cea mai mare reducere a emisiilor poluante, reiese din raport.

Potrivit documentului citat, cumulat, la nivelul celor 28 de state membre UE, cel mai mult s-au redus emisiile de oxizi de sulf. Nivelul acestora în Europa era,în 2013, cu 87% mai scăzut decât în 1990, reducerea fiind datorată în principal sectorului de producție și distribuție de energie electrică, precum și consumului de energie din sectorul industrial.

"Această reducere este rezultatul unei combinații de factori: trecerea de la combustibili cu conținut ridicat de sulf la combustibili cu conținut scăzut de sulf, cum ar fi gazele naturale, în sectoarele legate de energie, montarea de instalații de desulfurare la facilitățile industriale, în special la centralele electrice, și impactul directivelor europene privind conținutul de sulf al combustibililor lichizi. Un factor important a fost schimbarea structurii producției de energie electrică, respectiv introducerea de unități de producție cu ciclu combinat (turbină cu gaze şi cazan recuperator de abur fără ardere suplimentară) și reducerea ponderii producției de electricitate pe bază de cărbune în cadrul mixului energetic", se arată în raportul EEA.

Doar între 2012 și 2013, emisiile de oxizi de sulf din UE au scăzut cu 14%, în principal grație reducerii emisiilor în Bulgaria, Spania, Grecia și România. Față de 1990, emisiile de oxizi de sulf din România au scăzut cu 77%, iar față de 2012 – cu 21,3%.

Reduceri de emisii și în România

Și alte tipuri de emisii poluante s-au redus masiv față de nivelurile din 1990, inclusiv trei tipuri de emisii responsabile cu formarea de ozon la nivelul solului: cele de monoxid de carbon (scădere de 66% între 1990 și 2013), compuși organici volatili nemetanici (-59%) și oxizi de azot (-59%).

"În ceea ce privește acești poluanți de bază, ritmul de reducere a emisiilor a scăzut în ultimii 10 ani", se precizează în raport.

Deși emisiile de monoxid de carbon din UE au scăzut cu 66% între 1990 și 2013, acestea s-au majorat totuși în 2013 față de 2012, cu 3%, în principal din cauza creșterilor consemnate în Italia, Belgia și Cehia. În 2013, cei mai mari emitenți de monoxid de carbon din UE, contribuind cu câte peste 10% la total, au fost patru dintre cele mai mari economii din Europa, respectiv Franța, Germania, Italia și Polonia.

În România, emisiile de monoxid de carbon au scăzut, la nivelul anului 2013, cu 39% față de 1990 și cu 7,6% față de 2012.

Emisiile de compuși organici volatili nemetanici au scăzut cu 59% din 1990 în 2013. Între 2012 și 2013, scăderea a fost de 0,9%, datorată în principal reducerilor din România, Spania și Marea Britanie. În România, reducerea a fost de 11% față de 1990 și de 7% față de 2012. În ceea ce privește oxizii de azot, aceastea au scăzut în UE, la nivelul anului 2013, cu 54% față de 1990 și cu 4,4% față de 2012. În România, scăderile au fost de 52%, respectiv 6,9%.

Gazele de șist – bune pentru mediu?

Europa ar trebui să înțeleagă imensele beneficii pentru mediu aduse de exploatarea gazelor de șist, declara, în urmă cu 2 luni, CEO-ul gigantului energetic american ExxonMobil, Rex Tillerson, arătând că boom-ul american al gazelor extrase din șisturi bituminoase prin fracturare hidraulică a dus la reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră în SUA.

"Gazele de șist au fost esențiale în reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră în Statele Unite. Producția de gaze naturale a crescut, iar emisiile au scăzut, pe măsură ce centralele electrice pe gaze naturale au început să înlocuiască vechile unități de producție de electricitate pe bază de cărbune, semnificativ mai poluante", a spus Tillerson la Paris, la World Gas Conference.

Pe de altă parte, la aceeași conferință, CEO-ul BP, Bob Dudley, a arătat că boom-ul american al gazelor de șist a fost susținut semnificativ de legislația din SUA, potrivit căreia proprietarii de terenuri cu resurse minerale în subsol au drept de proprietate și asupra acestor resurse, drept care nu există în altă parte. "Este principalul motiv pentru care producția de gaze de șist nu a luat avânt în afara Statelor Unite", a spus și B.C. Triparthi, șeful GAIL India Ltd., cel mai mare distribuitor de gaze naturale din această țară.

Chevron, ExxonMobil și Royal Dutch Shell au renunțat la aproape toate operațiunile lor de explorare după zăcăminte de hidrocarburi din șisturi bituminoase, prin fracturare hidraulică, din Europa, Rusia și China. Motivele variază de la instituirea de sancțiuni economice împotriva Rusiei de către SUA și UE la moratoriul asupra fracturării hidraulice în Germania, rezultatele slabe ale lucrărilor de explorare din Polonia, ieftinirea petrolului de șist sub costul de producție sau opoziția organizațiilor de mediu și ale locuitorilor din zonele cu resurse din mai multe state europene.

De exemplu, în Polonia, în 2012, estimările oficiale privind resursele de gaze de șist au fost reduse drastic, la 346 – 768 miliarde de metri cubi, mult sub cifra avansată inițial de US Energy Information Administration, de 5,3 mii de miliarde de metri cubi.

Chevron a renunțat complet la proiectele sale de fracturare hidraulică din Europa în februarie, când a anunțat că se retrage din România. Shell, la rândul său, a anunțat că își reduce investițiile în dezvoltarea de zăcăminte de șist la nivel global cu 30%. Este vorba de concesiuni din Turcia, Ucraina și Argentina. Exxon s-a retras din Polonia și Ungaria și și-a suspendat operațiunile din Germania.

În prezent, în afară de Statele Unite, unde boom-ul fracturării hidraulice a creat supraproducție pe piețele mondiale de hidrocarburi, prăbușind prețul țițeiului, doar în China, Argentina și Canada mai există operațiuni de producție comercială de petrol și gaze de șist. Asta cu toate că SUA deține mai puțin de 10% din rezervele mondiale estimate de hidrocarburi din șisturi bituminoase. În Europa, incluzând Rusia, dar și în China, rezervele sunt triple față de cele americane, potrivit Energy Information Administration.

Guvernul estimează că va încasa, anul acesta, 966,61 milioane lei din taxarea veniturilor suplimentare obținute de producători ca urmare a dereglementării prețurilor din sectorul gazelor naturale, cu 30% mai mult decât prevedea inițial bugetul de stat pe 2015, respectiv 743,2 milioane lei.

Proiectul de ordonanță de urgență privind rectificarea bugetului de stat prevede, astfel, încasări în plus de 223,41 milioane lei din taxa pe veniturile suplimentare obținute de producători ca urmare a liberalizării prețurilor la gaze naturale.

Piaţa consumatorilor noncasnici de gaze naturale a fost complet liberalizată începând cu 1 ianuarie 2015, fiind cu totul eliminate tarifele reglementate. Potrivit datelor ANRE, prețul mediu ponderat al gazelor din producția internă livrate de producători furnizorilor clienților finali din piața concurențială a crescut cu 17% în ianuarie-martie 2015, comparativ cu intervalul similar din 2014, de la 68,78 la 80,53 lei/MWh.

În plus, de la 1 iulie anul acesta, prețul de achiziție a gazelor din producția internă pentru clienţii casnici şi producătorii de energie termică a fost majorat cu 12,6%, de la 53,3 la 60 lei/MWh.

Rezultate mai bune pentru producători

Potrivit raportului pe T1 2015 al OMV Petrom, vânzările de gaze naturale ale companiei au crescut cu 24% în primele trei luni din 2015, comparativ cu perioada similară din 2014, la 16,69 TWh.

Cele ale Romgaz au scăzut cu 4,76%, la 1.601,7 milioane mc, însă prețul mediu de vânzare al acestora a crescut cu 11,76%, ceea ce a făcut ca veniturile din vânzări de gaze ale companiei să se majoreze cu 6,45%, la 1,134 miliarde lei. OMV Petrom și Romgaz asigură cumulat peste 97% din producția de gaze naturale a României.

Taxa pe veniturile suplimentare obținute de producători ca urmare a dereglementării prețurilor din sectorul gazelor naturale a intrat în vigoare la 1 februarie 2013 și este în cotă de 60%. Pentru stabilirea bazei impozabile, din veniturile suplimentare obținute de producătorii interni de gaze ca urmare a liberalizării prețurilor se scad redevențele plătite pe acestea, precum și investițiile în segmentul upstream, cele din urmă în limita a 30% din totalul veniturilor suplimentare.

Potrivit execuției bugetare pe 2014, anul trecut, din această taxă s-au colectat la buget 791,68 milioane lei, față de 243,07 milioane lei în 2013.

Impozitul pe veniturile suplimentare din dereglementarea tarifelor la gaze naturale reprezintă cheltuială deductibilă la stabilirea profitului impozabil al producătorilor de gaze naturale.

Speră la un boom al mineritului

Rectificarea bugetară mai prevede modificarea radicală în plus a estimării cu privire la încasările din taxarea activităților de prospecțiune, explorare și exploatare a resurselor naturale. Astfel, prognoza de încasări a fost majorată de 6,5 ori, de la doar 3,324 milioane lei la 21,737 milioane lei.

Anul trecut, din taxarea activităților de prospecțiune, explorare și exploatare a resurselor naturale, la bugetul de stat s-au colectat 18,79 milioane lei, cu 15% sub nivelul consemnat în 2013.

Guvernul a majorat taxele speciale pe activitatea de prospecțiune, explorare și exploatare a resurselor minerale cu 28% în iulie anul trecut. În urma majorării, taxa anuală pentru activitatea de prospecțiune a fost stabilită la 320 lei/kilometrul pătrat, cea pentru activitatea de explorare la 1.280 lei/kilometrul pătrat, iar cea pentru activitatea de exploatare – la 32.000 lei/kilometrul pătrat. Guvernul a estimat, în urma majorării, o creştere anuală a veniturilor bugetare din respectivele taxe cu 3,76 milioane de lei, creșterea pe următorii cinci ani fiind estimată la circa 18,8 milioane lei.

Pe de altă parte, Guvernul afirma că se așteaptă, în urma majorării de taxe, la o uşoară scădere a volumului de produse miniere obţinute din resursele minerale, adăugând că această măsură poate conduce, în prima etapă de aplicare, la majorarea nivelului preţurilor. În plus, Executivul anticipa că mărirea taxelor miniere ar putea provoca anumite dezechilibre financiare la operatorii economici, prin mărirea cheltuielilor pentru obţinerea produselor miniere, cu impact asupra relaţiilor economice între operatorii economici.

La rectificare, în bugetul de stat au fost adăugate și venituri din vânzarea certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră alocate României, estimarea de încasări fiind de 116,663 milioane lei. Anul trecut, bugetul de stat a încasat 227,58 milioane lei din această sursă.

Încasări mai mici

În schimb, Guvernul a modificat în minus estimările cu privire la încasările din taxa specială pentru exploatarea resurselor naturale și din taxa pe monopolul din sectorul energiei electrice și a gazului metan, în total cu -129,38 milioane lei.

Astfel, estimarea de încasări din taxa specială pentru exploatarea resurselor naturale a fost modificată în scădere cu 42% față de prevederile bugetare inițiale, de la 114,6 la 66,6 milioane lei, iar cea privind veniturile obținute din taxa pe monopolul din sectorul energiei electrice și a gazului metan, cu 33,1%, de la 245,6 la 164,22 milioane lei.

Anul trecut, încasările din taxa specială pentru exploatarea resurselor naturale au fost de 81,84 milioane lei, cu 22,4% mai mari decât în 2013, iar cele din taxa pe monopolul din sectorul energiei electrice și a gazului metan au fost de 140,04 milioane lei, cu 35,4% peste nivelul din anul anterior.

Ambele taxe au fost introduse de la 1 februarie 2013. Impozitul pe exploatarea resurselor naturale este în cotă de 0,5% și se aplică asupra veniturilor rezultate din extracția petrolului brut, cărbunelui, uraniului, minereurilor feroase și neferoase, precum și din exploatarea forestieră.

Impozitul pe monopolul natural din sectorul energiei electrice și al gazului natural este datorat de operatorii de transport de energie electrică și gaze naturale (Transelectrica și Transgaz), precum și de unii distribuitori de energie electrică și gaze naturale, titulari ai unor contracte de concesiune încheiate cu Ministerul Economiei sau cu autorități locale. Cotele de impozitare merg de la 0,1 la 0,85 lei/MWh și se aplică veniturile rezultate din transportul și distribuția energiei electrice și gazelor naturale.

Preţul gazelor naturale pentru populaţie şi producătorii de energie termică creşte, de la 1 iulie, de la 53,3 lei/MWh la 60 lei/MWh, şi va continua să crească anual cu câte 6 lei în 2016 şi 2017, urmând să fie rediscutat în aprilie 2018, în calendar fiind estimată totuşi la acest moment o creştere similară până în 2021.

Noul calendar de liberalizare a preţului de achiziţie a gazelor naturale din producţia internă pentru clienţii casnici şi producătorii de energie termică, numai pentru cantităţile de gaze naturale utilizate la producerea de energie termică în centralele de cogenerare şi în centralele termice destinate consumului populaţiei a fost aprobat, miercuri, de Guvern, pentru perioada 1 iulie 2015-30 iunie 2021.

"Calendarul de liberalizare este rezultatul negocierii cu reprezentanţii Fondului Monetar Internaţional, Uniunii Europene şi Băncii Mondiale, în sensul că termenul dorit de partenerii externi a fost extins de la trei ani (2015-2018) la şase ani (2015-2021), iar ritmul de creştere a preţului a fost repartizat uniform pe toată perioada de referinţă, neacceptându-se creşterea mai accentuată în prima parte a perioadei. Totodată, partea română a insistat, în cadrul negocierilor, ca alinierea preţului gazelor din producţia internă să se facă anual, şi nu trimestrial sau semestrial", arată Guvernul.

Potrivit noului calendar, începând cu 1 iulie 2015, preţul de achiziţie a gazelor naturale din producţia internă pentru clienţii casnici şi producătorii de energie termică, numai pentru cantităţile de gaze naturale utilizate la producerea de energie termică în centralele de cogenerare şi în centralele termice destinate consumului populaţiei va fi de 60 de lei/MWh, comparativ cu 53,3 lei/MWh cât este în prezent. Calendarul prevede o majorare anuală până în 2017, respectiv de la 1 iulie 2016 preţul va fi de 66 lei/MWh, iar începând cu aprilie 2017, de 72 lei/MWh.

Guvernul arată totodată că, având în vedere perioada de timp mare prevăzută pentru acest angajament, se are în vedere ca, la 1 aprilie 2018, să fie rediscutat preţul de achiziţie a gazelor naturale din producţia internă pentru clienţii casnici şi producătorii de energie termică, numai pentru cantităţile de gaze naturale utilizate la producerea de energie termică în centralele termice destinate consumului populaţiei pentru următorul an (până la 1 aprilie 2019), fie în mod reglementat prin hotărâre de Guvern, fie în mod liber, în funcţie de cererea şi oferta pieţei. Calendarul de liberalizare estimează totuşi preţul de achiziţie a gazelor naturale din producţia internă şi după aprilie 2018.

Astfel, pentru 1 aprilie 2018 preţul de achiziţie a gazelor naturale din producţia internă pentru clienţii casnici şi producătorii de energie termică, numai pentru cantităţile de gaze naturale utilizate la producerea de energie termică în centralele termice destinate consumului populaţiei este estimat la 78 lei/MWh, pentru 1 aprilie 2019 este estimat la 84 lei/MWh, iar pentru 1 aprilie 2020, la 90 lei/MWh.

Aceste estimări sunt valabile pentru preţul de achiziţie a gazelor naturale din producţia internă pentru clienţii casnici şi producătorii de energie termică, numai pentru cantităţile de gaze naturale utilizate la producerea de energie termică în centralele termice destinate consumului populaţiei, cu observaţia că acesta va fi reevaluat în urma unei analize, derulată până la sfârşitul lunii martie 2018.

"Pentru asigurarea predictibilităţii, prin noul calendar de liberalizare se urmăreşte o singură creştere anuală a preţului de achiziţie a gazelor naturale din producţia internă pentru clienţii casnici şi producătorii de energie termică, numai pentru cantităţile de gaze naturale utilizate la producerea de energie termică în centralele termice destinate consumului populaţiei (comparativ cu creşterea trimestrială prevăzută de calendarul convenit de Guvern cu Comisia Europeană în 2012), componentă a preţului final reglementat, odată cu stabilirea tarifelor, respectiv în luna aprilie a fiecarui an. De asemenea, alegerea perioadei aprilie an curent - martie an următor a avut în vedere şi ciclul de injecţie-extracţie, care se realizează în aceeaşi perioadă", arată Executivul.

Conform sursei citate, la redactarea calendarului de liberalizare a preţului la gaze naturale din producţia internă pentru perioada iulie 2015- iunie 2021 a fost luat în considerare faptul că se constată o scădere constantă a consumului de gaze naturale, din cauza declinului consumului industrial, precum şi datorită programelor de eficienţă energetică aplicate de către ambele categorii de consumatori, casnici şi non-casnici, precum şi faptul că s-a înregistrat o scădere a cererii de gaze naturale a producătorilor de energie electrică, pe fondul intrării pe piaţă a capacitaţilor de producţie din surse regenerabile (la nivelul lunii iunie 2015 se prevede un excedent de gaze naturale de cca 40% din producţia internă faţă de consumul prognozat (conform datelor furnizate de către SNTGN Transgaz – Dispeceratul Naţional de gaze), ceea ce va pune o presiune importantă pe preţurile cu care producătorii vor comercializa gazele naturale în perioada de vară).

În ceea ce priveşte importul de gaze naturale, cererea a evoluat în termeni descrescători, conform scăderii consumului în general, de la un procent de 15% în anul 2013 la aproximativ 7% în anul 2014, cu o perspectivă de menţinere a acestui procent sau chiar de scădere, pe termen mediu.

Reevaluarea preţului de achiziţie a gazelor naturale din producţia internă pentru clienţii casnici şi producătorii de energie termică, numai pentru cantităţile de gaze naturale utilizate la producerea de energie termică în centralele termice destinate consumului populaţiei, începând cu anul 2018, este necesară, arată Guvernul, întrucât impunerea, de pe acum, printr-o hotărâre de Guvern, a unui preţ de referinţă fix după anul 2017 ar fi de natură să genereze distorsiuni pe piaţa liberă, cu impact negativ asupra tuturor relaţiilor comerciale. Referinţa respectivă ar putea fi în dezacord semnificativ faţă de referinţele înregistrate la nivel internaţional şi/sau evoluţia pieţei româneşti, în situaţia creşterii producţiei interne sau a surselor de aprovizionare, corelativ cu o scădere a consumului.

România s-a angajat faţă de Comisia Europeană şi Fondul Monetar Internaţional să elimine preţurile reglementate în sectorul gazelor şi energie electrică. Piaţa de gaze a fost liberalizată pentru companii în 1 ianuarie 2014, astfel că în prezent doar populaţia mai primeşte gaze la preţuri reglementate.

În negocierile de la începutul anului, Fondul Monetar Internaţional şi Comisia Europeană au cerut Guvernului să crească preţul gazelor pentru populaţie şi centrale de energie termică (CET) de la 53,3 lei la 62 lei MWh, de la 1 aprilie. Guvernul a avansat preţul de 58 lei, neacceptat de FMI şi CE.

Refuzul de a creşte preţul la gaze a fost unul dintre motivele pentru care nu a fost încheiată o nouă scrisoare de intenţie la acordul cu FMI.

Conform calendarului convenit de Guvern în 2011 cu FMI şi CE, preţul gazelor pentru consumatorii casnici ar fi trebuit să crească de la 53,3 lei MW/h în iulie 2014, la 54,6 lei în octombrie 2014, la 56,1 lei în ianuarie 2015, la 58,9 lei în aprilie 2015 şi la 62 lei în iulie 2015.

Creşterea preţului a fost însă amânată de Guvern, pentru prelungirea calendarului de eliminare a preţurilor reglementate cu trei ani, până la 30 iunie 2021.

Mai puțin de 60% din consumatorii noncasnici de gaze au încheiat contracte de vânzare-cumpărare de gaze naturale cu furnizorii, după liberalizarea pieței. Termenul-limită se prelungește de la 30 iunie la 31 august.

Potrivit unui proiect de ordin al ANRE, pentru consumatorii noncasnici care nu încheie, până la 31 august, cu furnizorul de la acel moment sau cu un alt furnizor, un contract de vânzare-cumpărare a gazelor naturale, aferent furnizării gazelor naturale în regim negociat, contractul transmis de furnizorul actual se consideră acceptat tacit şi, în consecinţă, încheiat începând cu data de 1 septembrie 2015, cu excepția situației ȋn care clientul noncasnic comunică acestuia, până la această dată, o solicitare de modificare/completare a condiţiilor/clauzelor contractuale sau refuzul de semnare a contractului.

Doar 58,87% din totalul consumatorilor noncasnici de gaze naturale, respectiv un număr de 101.352 de consumatori, încheiaseră, până la 15 aprilie 2015, contracte de vânzare-cumpărare de gaze naturale aferente furnizării de gaze în regim negociat, după eliminarea tarifelor reglementate și liberalizarea acestui segment de piață de la 1 ianuarie 2015, potrivit datelor Autorității Naționale de Reglementare în Domeniul Energiei (ANRE).

Circa 71.000 de clienți non-casnici, reprezentând 41,13% din numărul total al acestora, nu încheiaseră contracte de vânzare-cumpărare de gaze naturale aferente furnizării de gaze în regim negociat până la 15 aprilie 2015.

Dintre aceștia, cei mai mulți, respectiv 48.459, făceau parte din categoria celor mai mici consumatori, cu un consum anual de până la 23,25 MWh. 16.287 dintre cei care nu încheiaseră contracte până la 15 aprilie aveau un consum anual între 23,26 MWh şi 116,28 MWh, 5.719 – un consum anual între 116,29 MWh şi 1.162,78 MWh, 551 – un consum anual între între 1.162,79 MWh şi 11.627,78 MWh, 13 – un consum anual între 11.627,79 MWh şi 116.277,79 MWh și unul singur – un consum anual de peste 116.277,79 MWh. Toți acești consumatori fac parte din categoria clienților conectați la sistemul de distribuție.

Dintre consumatorii conectați direct la sistemul de transport, doar 28 nu încheiaseră contracte de furnizare până la 15 aprilie 2015, din care 22 cu un consum anual de până la 1.162,78 MWh, 5 – cu un consum anual între 1.162,79 MWh şi 11.627,78 MWh și unul singur – cu un consum anual între 11.627,79 MWh şi 116.277,79 MWh.

Piață liberalizată de la 1 ianuarie 2015

Potrivit ordinului ANRE nr. 107/2014, firmele cărora până la 31 ianuarie 2014 li se furnizaseră gaze naturale la preț reglementat, respectiv care nu își exercitaseră până atunci dreptul de eligibilitate și nu optaseră pentru furnizarea în regim negociat, trebuiau să își aleagă un furnizor de gaze naturale, putând inclusiv să-și schimbe furnizorul din acel moment, și să încheie cu furnizorul ales un contract de vânzare-cumpărare gaze până la finalul lui 2014, fie prin negocierea directă a prețului și a condițiilor comerciale, fie prin acceptarea unei oferte-tip a furnizorului.

Pentru firmele care omit să facă asta în termenul menționat, furnizarea gazelor va continua să se facă pe baza contractelor în vigoare la 31 decembrie 2014, însă nu la prețul reglementat valabil la acel moment, ci la prețul stabilit de furnizor. Firmele care nici până la 30 iunie 2015 nu își aleg un furnizor și nu încheie un nou contract de vânzare-cumpărare gaze, fie prin negocierea directă a prețului și a condițiilor comerciale, fie prin acceptarea unei oferte-tip a furnizorului, vor rămâne fără gaze.

Astfel, același ordin prevede că, în perioada 1 ianuarie-30 iunie 2015, pentru clienţii noncasnici care nu au încheiat un nou contract de vânzare-cumpărare a gazelor naturale, furnizarea gazelor naturale se realizează în baza contractelor de furnizare a gazelor naturale în vigoare la data de 31 decembrie 2014, cu excepţia clauzelor din cuprinsul acestora privind preţul final reglementat, prețul urmând să fie cel stabilit de furnizor, acesta având obligația de a-l comunica clienților.

Deadline prelungit

Dat fiind timpul scurt rămas până la termenul limită 30 iunie 2015 și numărul mare al clienților noncasnici care nu au încheiat încă noi contracte de furnizare, ANRE a elaborat un proiect de modificare a ordinului nr. 107/2014, care extinde deadline-ul până la 31 august 2015.

Potrivit proiectului de modificare a ordinului citat, în perioada 1 iulie – 31 august 2015, în privinţa clienţilor noncasnici care nu au încheiat un contract de vânzare-cumpărare a gazelor naturale, furnizarea gazelor naturale se realizează în baza contractelor de furnizare a gazelor naturale în vigoare la data de 31 decembrie 2014, cu excepţia clauzelor din cuprinsul acestora privind preţul final reglementat.

Până la data de 15.07.2015, furnizorul are obligația de a transmite clienților noncasnici proprii care nu şi-au exercitat dreptul de eligibilitate o notificare care va avea ataşată oferta de furnizare cu preţul propus de către acesta începând cu data de 1 septembrie 2015, împreună cu propunerea de contract de vânzare-cumpărare a gazelor naturale, aferent furnizării gazelor naturale în regim negociat. Furnizorul trebuie să poată face dovada că a depus toate diligenţele pentru informarea clientului noncasnic propriu care nu şi-a exercitat dreptul de eligibilitate cu privire la semnarea contractului de vânzare-cumpărare a gazelor naturale, aferent furnizării gazelor naturale în regim negociat.

Acceptare tacită

În situaţia în care clientul noncasnic nu-şi exercită, până la data de 31 august 2015, dreptul de eligibilitate şi nu încheie, cu furnizorul actual sau cu un alt furnizor, un contract de vânzare-cumpărare a gazelor naturale, aferent furnizării gazelor naturale în regim negociat, contractul transmis de furnizorul actual se consideră acceptat tacit şi, în consecinţă, încheiat începând cu data de 1 septembrie 2015, în condiţiile prevăzute de art. 1196 alin. (2) din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, cu modificările şi completările ulterioare, cu excepția situației ȋn care clientul noncasnic comunică acestuia, până la această dată, o solicitare de modificare/completare a condiţiilor/clauzelor contractuale sau refuzul de semnare a contractului.

Sunt interzise clauzele contractuale care dau dreptul furnizorului să modifice/să completeze unilateral contractul de vânzare-cumpărare a gazelor naturale transmis clientului, fără încheierea unui act adiţional. Orice intenţie de modificare/completare a clauzelor contractuale se notifică de furnizor clientului noncasnic cu cel puţin 30 de zile calendaristice înainte de data la care modificarea/completarea urmează să fie efectuată.

Clientul noncasnic are la dispoziţie un termen de 15 zile calendaristice de la data primirii notificării pentru a comunica furnizorului opţiunea sa de acceptare sau neacceptare a noilor condiţii. Neprimirea unui răspuns din partea clientului noncasnic nu este considerată acceptare tacită, iar furnizorul poate denunţa unilateral contractul de vânzare-cumpărare a gazelor naturale, cu notificarea prealabilă a acestuia.

Model de notificare

Potrivit proiectului de ordin, furnizorii au obligația de a trimite clienților noncasnici care nu și-au exercitat dreptul de eligibilitate o notificare, după următorul model:

MODEL NOTIFICARE

"Stimate client,

Conform art. 179 alin. (2), lit. a) din Legea energiei electrice şi a gazelor naturale nr. 123/2012, cu modificările şi completările ulterioare, începând cu 1 ianuarie 2015 preţurile finale reglementate pentru clienţii noncasnici și-au încetat aplicabilitatea.

Astfel, este necesar să vă exercitați dreptul de eligibilitate și să încheiați, cu furnizorul actual sau cu oricare alt furnizor licențiat de gaze naturale ales de dumneavoastră, un contract de vânzare-cumpărare a gazelor naturale, aferent furnizării în regim negociat. Acest contract poate fi încheiat prin negociere directă a preţului şi a condiţiilor comerciale sau prin acceptarea unei oferte-tip publicată de un furnizor, ori puteţi să recurgeți la selectarea furnizorului prin procedee specifice de licitaţie/achiziţie publică, printre care menţionăm şi posibilitatea de achiziționare a gazelor naturale prin intermediul pieţelor centralizate de gaze naturale administrate de Societatea Bursa Română de Mărfuri (Romanian Commodities Exchange) S.A. sau Operatorul Pieţei de Energie Electrică şi Gaze Naturale OPCOM - S.A.

"Lista operatorilor economici, titulari de licenţă de furnizare a gazelor naturale" și "Link-urile către ofertele-tip publicate pe paginile de internet ale furnizorilor" sunt publicate pe pagina de internet a Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei, la adresa http://www.anre.ro/ro/gaze-naturale/informatii-de-interes-public/furnizori-gaze-naturale. " 

În conformitate cu prevederile Ordinului președintelui ANRE nr. 107/2014 pentru stabilirea unor măsuri privind furnizarea gazelor naturale la clienţii noncasnici în perspectiva eliminării preţurilor finale reglementate, cu modificările şi completările ulterioare, (se completează cu numele furnizorului) vă asigură furnizarea gazelor naturale, până la data de 31 august 2015, în baza contractului de furnizare a gazelor naturale în vigoare la data de 31 decembrie 2014 și la prețul din oferta propusă, care v-a fost transmisă cu notificările din perioada noiembrie – decembrie 2014.

În cazul în care doriți să încheiați cu societatea noastră un contract de vânzare-cumpărare a gazelor naturale, aferent furnizării în regim negociat, vă transmitem, anexate prezentei notificări, oferta noastră de furnizare a gazelor naturale începând cu data de 1 septembrie 2015 şi contractul de vânzare-cumpărare, în două exemplare, pe care vi-l propunem spre semnare. 

În funcţie de opţiunea dumneavoastră, este necesar ca, până la data de 31 august 2015, să ne transmiteți prin (se completează de furnizor cu modalitatea de transmitere):

• un exemplar din contractul de vânzare-cumpărare a gazelor naturale, semnat de dumneavoastră, în cazul în care acceptați oferta noastră;

• propunerea dumneavoastră de modificare/completare a condiţiilor/clauzelor din contractul de vânzare-cumpărare a gazelor naturale;

• refuzul dumneavoastră, în cazul în care nu acceptați oferta societăţii noastre sau optați pentru schimbarea furnizorului de gaze naturale.

Vă atragem atenţia că neexercitarea de către dumneavoastră, până la data de 31 august 2015, a dreptului de eligibilitate prin încheierea unui contract de vânzare-cumpărare a gazelor naturale, aferent furnizării în regim negociat sau necomunicarea niciunuia dintre documentele menționate anterior este considerată acceptare tacită, iar (se completează cu numele furnizorului) vă va asigura furnizarea, începând cu data de 1 septembrie 2015, în baza contractului de vânzare-cumpărare a gazelor naturale transmis cu prezenta notificare".

România este unul dintre statele membre UE cel mai puțin dependente de importuri de gaze naturale din Rusia și, în consecință, pentru țara noastră, crearea unei uniuni energetice europene nu constituie o prioritate vitală pe termen scurt și mediu, a declarat fostul ministru delegat pentru Energie, Răzvan Nicolescu, actualmente președinte al Consiliului de Administrație al Agenției Europene pentru Cooperarea Autorităților de Reglementare în Energie (ACER).

Acesta a adăugat că, în aceste condiții, România ar trebui să susțină la Bruxelles definirea conceptului de consumator vulnerabil la nivel european și sprijinirea acestei categorii de consumatori cu venituri mici de la bugetul UE.

"Suntem singurii din regiune pentru care uniunea energetică nu este o prioritate vitală pe termen scurt și mediu. Nu mai suntem dependenți de importuri, iar cu gazele din Marea Neagră am putea deveni furnizori de securitate energetică în UE", a arătat Răzvan Nicolescu, la o conferință despre proiectul uniunii energetice europene, organizată de Biroul de Informare al Parlamentului European în România.

La nivelul lunii ianuarie 2015, potrivit estimărilor Transgaz, România și-a asigurat din import doar 2% din necesarul de consum de gaze naturale. De asemenea, potrivit aceleiași surse, luna aceasta, România nu va importa nici un metru cub de gaze rusești, iar producția internă curentă de gaze naturale va depăși cererea totală de gaze, inclusiv consumul tehnologic și cantitățile destinate înmagazinării în depozite subterane.

Nicolescu a avertizat că implementarea proiectului de creare a unei uniuni energetice în UE va însemna punerea obligatorie în comun a resurselor energetice, precum și coroborarea obligatorie a prețurilor la energie din statele membre.

"Punerea în comun a resurselor și alinierea prețurilor nu va fi însă însoțită și de o coroborare a veniturilor disponibile ale populației din statele membre UE. Tocmai de aceea, România ar trebui să militeze la Bruxelles pentru o definire la nivel european a consumatorului vulnerabil de energie, de exemplu de la venituri de 400-500 euro pe lună de familie în jos, precum și pentru crearea unui sistem de subvenționare de la bugetul central al Uniunii Europene a acestor consumatori vulnerabili, similar cu subvențiile care sunt acordate în prezent în agricultură", a spus Răzvan Nicolescu.

Actualul sistem de prețuri reglementate îi avantajează pe bogați

Potrivit unui studiu recent al Expert Forum, în prezent, subvenția reprezentată de prețul reglementat la gaze pentru consumatorii casnici îi favorizează pe cei mai bogați români, cele mai înstărite 20% dintre gospodăriile din România beneficiind de 38% din cuantumul total al acestei subvenții, iar cele mai sărace 20% - de doar 6% din cuantumul acestei subvenții, la nivelul anului 2014.

Raportul susține că sistemul prețurilor reglementate la gaze naturale pentru consumatorii casnici trebuie schimbat cu unul de protecție socială reală pentru cei mai săraci și mai vulnerabili consumatori.

Astfel, potrivit sursei citate, trebuie identificată și bine definită categoria consumatorilor vulnerabili, iar statul trebuie fie să le acorde exclusiv acestora ajutoare la plata facturilor la gaze, fie să stabilească un sistem în care o anumită cantitate consumată este facturată la un preț subvenționat, restul consumului urmând să fie facturat la prețul pieței. Potrivit autorilor raportului, această a doua variantă avantajează gospodăriile cu venituri mai mici, care consumă și semnificativ mai puține gaze, penalizându-le în schimb pe cele mai înstărite și cu consum mai mare.

Raportul concluzionează că liberalizarea mai timpurie a prețurilor la gaze naturale pentru consumatorii casnici ar fi permis statului ca, din banii proveniți din profiturile suplimentare care ar fi fost înregistrate de consumatorii de gaze, să finanțeze o schemă de ajutor social pentru consumatorii vulnerabili.

Astfel, potrivit calculelor Expert Forum, dacă prețurile la gaze s-ar fi liberalizat pentru consumatorii casnici din 2009, statul ar fi încasat doar din dividendele aferente profitului suplimentar consemnat de producătorii Romgaz și OMV Petrom suma de 740 milioane dolari, iar creșterea totală a costurilor cu facturile la gaze ale consumatorilor casnici s-ar fi ridicat la doar 494 milioane dolari.

"Cu cei 740 de milioane dolari, statul ar fi putut plăti integral diferența de factură pentru toată lumea și ar fi rămas cu diferența. Desigur, diferența ar fi oferit spațiu fiscal și pentru deduceri fiscale producătorilor de gaze naturale pentru investiții, de pildă", se spune în raportul Expert Forum.

Potrivit rectificării bugetare din vara anului trecut, încasările bugetului de stat pe 2014 din impozitul pe veniturile suplimentare obținute de producători ca urmare a dereglementării prețurilor din sectorul gazelor naturale au fost majorate de 2,5 ori, de la 290,93 milioane lei, cât prevedea forma inițială a legii bugetului de stat pe 2014, la 725,05 milioane lei, reprezentând o influență pozitivă de 434,12 milioane lei.

Impozitul a intrat în vigoare la 1 februarie 2013 și este în cotă de 60%. Potrivit notei de fundamentare a ordonanței prin care se introducea impozitul, Guvernul intenționa „direcţionarea acestei taxe către bugetul de stat, în vederea asigurării ajutoarelor financiare destinate acoperirii unei părţi din cheltuielile de alimentare cu gaze naturale ale consumatorilor vulnerabili de gaze naturale şi pentru reducerea deficitului bugetar”.

Liberalizarea nu s-a terminat

Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei (ANRE) a decis să reducă, de la 1 aprilie, cu până la 9,4% tarifele reglementate de distribuție a gazelor naturale pentru clienții casnici practicate de distribuitorul GDF Suez și să le majoreze cu până la 2,55% pe cele ale distribuitorului E.ON Energie, cele două companii controlând cumulat aproape 90% din piața reglementată de gaze naturale din România.

ANRE estimează că, în acest fel, prețurile gazelor naturale furnizate tuturor consumatorilor casnici vor scădea, în medie, cu 3,9%, incepand cu data de 1 aprilie 2015, medie calculata in functie de ponderea fiecarui furnizor din cei 39 care livreaza gaze naturale clientilor casnici din piata reglementata.

"Astfel, pentru clienții casnici din piața reglementată al căror furnizor este SC E.ON Energie Romania SA, prețurile de furnizare a gazelor naturale vor crește cu circa 1,5% începând cu data de 1 aprilie; pentru clienții casnici din piața reglementată al căror furnizor este SC GDF SUEZ Energy Romania SA, prețurile de furnizare a gazelor naturale vor scădea cu circa 9%", se arată într-un comunicat al ANRE.

Anterior, președintele ANRE, Niculae Havrileț, declara, pentru Mediafax, că valoarea facturii la gaze naturale ar putea să scadă cu 1-3% la 1 aprilie, ca urmare a eliminării importului de gaze ruseşti, însă preţul gazelor din producţia internă poate creşte cu 6-7% în 1 iulie, în funcţie de rezultatul discuţiilor dintre Guvern şi Fondul Monetar Internaţional (FMI).

Din 1 aprilie nu mai impunem import nimănui, iar din 1 ianuarie oricum nu mai există coşul de gaze pentru industrie, ci doar pentru consumatorii casnicici. Anul acesta considerăm că nu vom mai depinde de import, dar asta nu înseamnă că acordurile de import ale firmelor nu rămân în vigoare", a declarat Havrileţ, pentru Mediafax.

Piaţa de gaze a fost liberalizată pentru companii în 1 ianuarie 2014, astfel că în prezent doar populaţia mai primeşte gaze la preţuri reglementate.

FMI şi Comisia Europeană (CE) au cerut Guvernului să crească preţul gazelor pentru populaţie şi centrale de energie termică (CET) de la 53,3 lei la 62 lei MWh, de la 1 aprilie. Guvernul a avansat preţul de 58 lei, neacceptat de FMI şi CE. Refuzul de a creşte preţul la gaze a fost unul dintre motivele pentru care nu a fost încheiată o nouă scrisoare de intenţie la acordul cu FMI.

Conform calendarului convenit de Guvern în 2011 cu FMI şi CE, preţul gazelor pentru consumatorii casnici ar fi trebuit să crească de la 53,3 lei MW/h în iulie 2014, la 54,6 lei în octombrie 2014, la 56,1 lei în ianuarie 2015, la 58,9 lei în aprilie 2015 şi la 62 lei în iulie 2015.

Creşterea preţului a fost însă amânată de Guvern, care doreşte prelungirea calendarului de eliminare a preţurilor reglementate cu trei ani, până la 30 iunie 2021.

Havrileţ a adăugat că ANRE a propus FMI ca preţul gazelor să fie ajustat o singură dată pe an, la sfârşitul perioadei reci, iar nu de două-trei ori pe an ca până acum.

De asemea, se mai discută cu FMI şi varianta ca preţul gazelor din producţia internă să fie fixat în 1 iulie la 62 lei pe MWh şi să nu mai fie modificat până cel puţin în 1 aprilie 2016.

"ANRE a cerut FMI să nu mai fie creşteri de preţ de două-trei ori pe an, ci o singură dată pe an. FMI este de acord cu asta", a spus Havrileţ.

Potrivit calendarului de creştere a preţului gazelor din producţia internă, în 2018 preţul ar urma să fie 119 lei pe MWh, însă este necesară revizuirea acestui plan, din cauza schimbării situaţiei din piaţă şi a scăderii consumului.

"Conform calendarului, preţul ar urma să fie 119 lei în 2018. Vrem să închidem calendarul la preţul pieţei, care acum este de 90 lei pe MWh. Împreună cu Ministerul Energiei, ANRE va face un alt calendar, valabil tot până în 2018, dar, dacă vor fi dezechilibre între calendar şi situaţia din piaţă, cu posibilitatea extinderii până în 2021. În noul calendar vom merge pe preţul de închidere de 90 lei, în loc de 119. Posibil să fie însă mai mic, în jur de 72-75 de lei pe MWh", a spus Havrileţ.

El a adăugat că, teoretic, calendarul de liberalizare a preţului gazelor din producţia internă ar putea fi închis şi acum, dar creşterea preţului ar fi "abruptă".

Premierul Victor Ponta a decis constituirea unui Comitet interministerial pentru evaluarea și actualizarea obiectivelor Strategiei Energetice Naționale a României pe plan regional.

Comitetul este condus de prim-ministrul Guvernului, iar din el mai fac parte ministrul Economiei, Comerțului și Turismului, Mihai Tudose, ministrul Energiei, Andrei Gerea, și ambasadorul cu însărcinări speciale pentru securitatea energetică din cadrul MAE, Mihnea Constantinescu.

"Rezultatele activității Comitetului se înscriu în Strategica Energetică Națională a României în vederea îndeplinirii obiectivelor strategice privind siguranța energetică, dezvoltarea durabilă și creșterea competitivității și pentru atingerea standardelor noii politici energie-mediu a Uniunii Europene", se arată în decizia premierului Ponta.

La lucrările Comitetului pot participa în calitate de invitați, și reprezentanți ai altor ministere și instituții publice cu atribuții în domeniu. Comitetul se reunește în ședințe ordinare lunare, iar ședințele extraordinare se organizează ori de câte ori este necesar.

Ministrul Energiei, Andrei Gerea, declara, la începutul lunii martie, la Comisia de transporturi şi energie din Senat, că până în luna octombrie intenţionează să prezinte strategia energetică a României, menţionând că va fi nevoie de ”profesionişti” din afara ministerului pentru finalizarea documentului.

Gerea a fost întrebat în Comisia de transporturi şi energie din Senat când estimează că va finaliza strategia energetică a României.

”Aşa intenţionăm, ca undeva în octombrie să o putem prezenta, vom vedea cum ne încadrăm. Important este că noi vrem să facem o dată un schelet, atât cât putem noi şi cei care au mai fost până acum, că au lucrat la ceea ce este acum pe site în consultare, voluntarii să spunem - că aşa s-a lucrat, pe voluntariat - şi totodată să putem să angajăm la un moment dat şi un consultant, dacă se poate pentru partea de reglaj, pentru că sunt lucruri la care noi nu putem răspunde, mai mult partea asta de scenarii, este unde nu avem capacitatea efectivă, umană, pentru toate aceste simulări şi tot ce mai trebuie făcut. Că trebuie făcute până la urmă şi nişte scenarii, nişte simulări, să vedem variantele care ar ieşi din această strategie cam ce ne dau. Dar trebuie într-adevăr să lucrăm şi cu oameni cu experienţă, profesionişti, pe acest domeniu”, a răspuns Gerea.

Anterior, la finele anului trecut, fostul ministru al Energiei Răzvan Nicolescu a prezentat o parte din viitoarea strategie energetică.

Potrivit documentului elaborat de Departamentul pentru Energie, obiectivele noii strategii energetice sunt securitatea alimentării cu energie şi menţinerea unui preţ suportabil la consumatorii finali şi protecţia mediului, iar necesarul de investiţii în sector se ridică la 100 miliarde euro până în 2035.

"Pentru a atrage noi investiţii în sectorul energetic, România trebuie să asigure existenţa unei pieţe stabile, previzibile şi transparente, prin strategii şi politici publice şi înlăturarea unor potenţiale bariere în atragerea investitorilor. Considerăm că necesarul de investiţii în sectorul energetic românesc este, pentru perioada 2015-2035, de aproximativ 100 miliarde de euro", se arată în proiectul de strategie energetică pus în decembrie în dezbatere publică de Departamentul pentru Energie.

Documentul prezintă starea actuală a sistemului energetic naţional, obiectivele propuse pentru perioada 2015-2035 şi angajamentele asumate de România faţă de Comisia Europeană.

În sectorul gazelor, proiectul menţionează că România dispune de cele mai mari rezerve de gaze naturale din Europa Centrală şi de Est, cu rezerve sigure de aproximativ 150 miliarde metri cubi şi cu rezerve geologice de 615 miliarde metri cubi. Consumul anual al României este de circa 14 miliarde metri cubi, iar producţia naţională este de 11 miliarde metri cubi.

La o producţie medie anuală de 11 miliarde de metri cubi şi în condiţiile unui declin anual constant de 5% al rezervelor sigure de gaze naturale, coroborat cu o rată de înlocuire a rezervelor de gaze naturale de 80%, se poate aprecia că rezervele actuale de gaze naturale s-ar putea epuiza într-o perioadă de aproximativ 14 ani.

De asemenea, România dispune de rezerve sigure de ţiţei de 60 milioane de tone, precum şi de rezerve geologice de 2 miliarde de tone.

Marea majoritate a resurselor geologice şi a rezervelor sigure identificate până în prezent este localizată onshore şi doar 4% în zona platformei continentale a Mării Negre. La producţia medie anuală din ultimii ani (4,2 milioane tone) şi în condiţiile unui declin anual constant al rezervelor sigure de 5% şi o rată de înlocuire de 5% pentru rezervele de ţiţei şi condensat, se poate aprecia că rezervele actuale de ţiţei ale României s-ar putea epuiza într-o perioadă de aproximativ 23 de ani.

"Pe termen scurt şi mediu, rezervele sigure de ţiţei se pot majora prin implementarea unor noi tehnologii care să conducă la creşterea gradului de recuperare în zăcămintele existente, iar, pe termen mediu şi lung, prin implementarea proiectelor pentru explorarea zonelor de adâncime (sub 3.000 m), a zonelor cu geologie complicată în domeniul onshore şi a zonelor offshore din Marea Neagră, îndeosebi a zonei de apă adâncă", se spune în proiect.

Sectorul producţiei de electricitate înregistrează un excedent de capacităţi, pe fondul crizei financiare şi a contractării economiei din ultimii ani, cele mai afectate fiind unităţile pe cărbune.

"Transformarea sectorului energetic trebuie să fie susţinută în deceniul următor prin investiţii semnificative, în principal, în eficienţă energetică, noi capacităţi energetice de producţie, transport şi distribuţie, precum şi în retehnologizarea şi creşterea gradului de eficienţă a celor existente. Implementarea acestor investiţii este necesar a fi abordată în mod corespunzător de către autorităţile statului şi companiile energetice din România", potrivit proiectului de strategie.

Chiar dacă România dispune de mai multe surse de producţie a electricităţii, cele mai multe dintre acestea şi-au depăşit durata tehnică de viaţă, fiind neeconomice şi poluante.

Aproximativ 30% din capacităţile de producţie au depăşit durata de 40 de ani de funcţionare, iar 25% au deja de 30 de ani.

În proiectul de strategie se mai arată că aproximativ 80% din grupurile termoenergetice au fost instalate în perioada 1970-1980 şi au depăşit durata de viaţă normată. Majoritatea capacităţilor sunt supradimensionate şi în proporţie de 80% sunt utilizate exclusiv pentru termoficare urbană.

Proiectul de strategie precizează că după 2015 România va avea deficit de capacităţi de producţie a electricităţii, care se va accentua după 2020-2025, în condiţiile în care Uniunea Europeană insistă pe reducerea emisiilor poluante. Pentru a preveni acest deficit, vor trebui construite noi unităţi de producţie.

Proiectul uniunii energetice europene nu va putea fi realizat decât cu condiția înființării unei autorități de reglementare în energie unice la nivelul Uniunii Europene și adoptării unei legislații unitare europene în energie, a declarat fostul ministru delegat pentru Energie, Răzvan Nicolescu, actualmente președinte al Consiliului de Administrație al Agenției Europene pentru Cooperarea Autorităților de Reglementare în Energie (ACER), precizând că exprimă un punct de vedere personal și nu pe cel al instituției paneuropene pe care o conduce.

În prezent, ACER este o structură colegială, consultativă și non-executivă de asociere a autorităților naționale de reglementare în energie din UE și nu un organism european de supraveghere și reglementare a sectorului energetic, însă tot mai multe voci susțin transformarea sa în reglementator unic în energie al Uniunii Europene, mai ales în perspectiva creării uniunii energetice.

"Pentru realizarea uniunii energetice europene este esențială încurajarea realizării interconectării rețelelor de transport din statele membre UE, în special a celor de transport de gaze naturale. Pentru asta avem nevoie de un reglementator unic în energie la nivel european și de o legislație secundară unitară, pentru că altfel apar probleme mari", a declarat Nicolescu la o conferință despre proiectul uniunii energetice europene, organizată de Biroul de Informare al Parlamentului European în România.

Nicolescu a dat ca exemplu diferențele dintre sistemele de alocare de capacitate și tarifare a transportului de gaze naturale dintre România și Ungaria în privința conductei de gaze Arad-Szeged, diferențe care pun piedici în calea comerțului transfrontalier cu gaze naturale din UE.

Pe de altă parte, într-o intervenție ulterioară, șeful Autorității Naționale de Reglementare în Domeniul Energiei (ANRE), Niculae Havrileț, a declarat că tariful de transport la ieșirea gazelor din România este mai mare pe relația cu Ungaria, la conducta Arad-Szeged, decât cel pe relația cu Republica Moldova, la conducta Iași-Ungheni, pentru că cea din urmă a beneficiat de finanțare din partea UE, iar prima nu, iar Transgaz trebuie să-și recupereze costurile investiționale.

Premierul ungar Viktor Orban a declarat, recent, că alimentarea cu gaze naturale a Ungariei este "blocată" de România şi Croaţia, întrucât acestea nu au încheiat interconectarea reţelelor. În prezent, prin conducta Arad-Szeged, care conectează sistemele de transport de gaze naturale din România și Ungaria, România poate doar primi gaze naturale din țara vecină, nu și livra. Capacitatea conductei este de 1,75 miliarde de metri cubi pe an.

Planul de dezvoltare al sistemului național de transport al gazelor 2014-2023, elaborat de Transgaz și publicat în decembrie 2014, prevede că interconectarea cu Ungaria va fi finalizată în 2019, operatorul sistemului național de transport al gazelor intenționând să aplice și pentru finanțări UE în vederea realizării acestui proiect.

"Astfel de probleme nu pot fi rezolvate decât prin adoptarea unei legislații europene unice în domeniu și prin crearea unui reglementator european unic în energie. Este însă un subiect greu de abordat, mai ales în ani electorali. De exemplu, anul acesta sunt alegeri în Marea Britanie și este foarte dificil să vorbești despre cedare de suveranitate, mai ales într-un domeniu strategic precum este energia, atunci când au loc alegeri", a subliniat fostul ministru delegat pentru Energie.

Fiecare își urmărește propriul interes

În contextul discuției despre uniunea energetică europeană și despre înființarea unei autorități unice de reglementare în energie la nivelul UE, merită amintit că, potrivit unui draft al unui document legat de uniunea energetică, Comisia Europeană vrea să capete prerogativa de a superviza contractele de achiziție de gaze naturale pe care statele membre le semnează cu gigantul rus de stat Gazprom, însă 10 state membre ale UE se opun acestei măsuri.

Propunerea ar acorda Comisiei Europene drept de veto asupra acestor contracte. Executivul european ar urma să aibă puterea de a se pronunța asupra termenilor contractelor dintre statele membre și Rusia și să refuze să le aprobe dacă consideră că prețurile de livrare sunt incorecte sau că anumite clauze din contracte încalcă legislația europeană. Scopul măsurii este acela de a rezolva tensiunile dintre UE și Gazprom, care este acuzată de abuz de poziție dominantă în Europa și de impunerea de prețuri discriminatorii, excesiv de mari, anumitor clienți europeni, acuzație negată de ruși.

Donald Tusk, președintele polonez al Consiliului European, a fost dintotdeauna un susținător vocal al acestui plan, susținând chiar centralizarea efectivă a achizițiilor de gaze naturale ale statelor membre UE de la Gazprom la nivelul Comisiei Europene. Însă unele state membre, cum ar fi Ungaria, Cehia și Slovacia, se opun ideii, nedorind să antagonizeze și mai mult Moscova, scrie Financial Times.

Potrivit unui draft al propunerii, consultat de Financial Times, Comisia Europeană ar urma să fie implicată în toate acordurile semnate de statele membre cu furnizori din afara UE care ar putea afecta securitatea energetică a Uniunii. Polonia este principalul susținător al acestei măsuri. Însă pe lângă Ungaria, Cehia și Slovacia, alte 7 state membre UE și-ar fi exprimat rezervele cu privire la acest plan, susțin surse diplomatice citate de publicația britanică.

Mai mulți clienți ai Gazprom din estul Europei recunosc, în discuții private, că se tem de represalii din partea Moscovei dacă Bruxelles-ul va căpăta drept de veto asupra contractelor de livrare de gaze naturale.

O problemă este cea legată de confidențialitatea contractelor dintre Gazprom și clienții săi europeni. Propunerea privind supervizarea contractelor de către Comisia Europeană s-ar referi exclusiv la acorduri interguvernamentale, nu la contracte între Gazprom și entități europene private. În UE, Gazprom este implicată în circa 40 de acorduri interguvernamentale și 300 de contracte comerciale private cu diferite companii.

Acest detaliu al propunerii favorizează Germania, care nu are un acord interguvernamental cu Rusia, ci doar contracte private semnate de companii de utilități. Chiar și așa, Germania s-ar opune ideii, riscând să intre în conflict cu Polonia, potrivit Reuters. Argumentul german este că, oricum, a da acces Comisiei Europene la contractele cu Gazprom ar însemna dezvăluirea de informații confidențiale sensibile din punct de vedere comercial. Potrivit estimărilor industriei, Polonia plătește pe gazele rusești un preț de 370 dolari/mia de metri cubi, cu peste 19% mai mare decât cel achitat de Germania, de 310 dolari/mia de metri cubi.

Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei (ANRE) a decis să reducă, de la 1 aprilie, cu până la 9,4% tarifele reglementate de distribuție a gazelor naturale pentru clienții casnici practicate de distribuitorul GDF Suez și să le majoreze cu până la 2,55% pe cele ale distribuitorului E.ON Energie, cele două companii controlând cumulat aproape 90% din piața reglementată de gaze naturale din România.

Astfel, tarifele reglementate de distribuție practicate de GDF Suez pentru clienții casnici se vor reduce, de la 1 aprilie, cu 9,4% pentru clienții cu consum de până la 23,25 MWh anual, de la 112,76 lei/MWh la 102,16 lei MWh.

Pentru restul categoriilor de clienți casnici din piața reglementată, tarifele de distribuție ale GDF Suez se vor reduce după cum urmează:

• pentru clienții cu consum anual între 23,26 MWh şi 116,28 MWh: cu -9,13%, de la 112,24 la 101,99 lei/MWh;
• pentru clienții cu consum anual între 116,29 și 1.162,78 MWh: cu -8,83%, de la 109,04 la 99,41 lei/MWh;
• pentru clienții cu consum anual între 1.162,79 și 11.627,78 MWh: cu -8,64%, de la 107,32 la 98,04 lei/MWh.

În schimb, la E.ON Energie, ANRE a majorat tarifele reglementate de distribuție pentru clienții casnici, de la 1 aprilie, cu 2,55% pentru clienții finali conectați direct la sistemul de transport cu consum anual de până la 1.162,78 MWh, de la 82,33 la 84,43 lei/MWh.

Pentru restul categoriilor de clienți casnici din piața reglementată, tarifele de distribuție ale E.ON Energie se vor majora după cum urmează:

• pentru clienții cu consum anual de până la 23,25 MWh: cu +1,45%, de la 116,50 la 118,19 lei/MWh;
• pentru clienții cu consum anual între 23,26 MWh şi 116,28 MWh: cu +2,12%, de la 113,26 la 115,66 lei/MWh;
• pentru clienții cu consum anual între 116,29 și 1.162,78 MWh: cu +2,00%, de la 112,57 la 114,82 lei/MWh;
• pentru clienții cu consum anual între 1.162,79 și 11.627,78 MWh: cu +1,32%, de la 111,90 la 113,38 lei/MWh.

Diferențele dintre cei doi furnizori au fost determinate de recuperarea parțială de către E.ON Energie a costurilor de achiziție a gazelor naturale din import din perioada 2008 - 2012, respectiv recuperarea totală a aceleiași categorii de costuri de către GDF Suez, arată ANRE.

Potrivit ultimelor date oficiale ale ANRE, în noiembrie 2014, GDF Suez și E.ON Energie controlat, cumulat, peste 87% din piața reglementată de gaze naturale din România.

ANRE estimează că preturile gazelor naturale furnizate tuturor consumatorilor casnici vor scadea, in medie, cu 3,9%, incepand cu data de 1 aprilie 2015, medie calculata in functie de ponderea fiecarui furnizor din cei 39 care livreaza gaze naturale clientilor casnici din piata reglementata.

"Astfel, pentru clienții casnici din piața reglementată al căror furnizor este SC E.ON Energie Romania SA, prețurile de furnizare a gazelor naturale vor crește cu circa 1,5% începând cu data de 1 aprilie; pentru clienții casnici din piața reglementată al căror furnizor este SC GDF SUEZ Energy Romania SA, prețurile de furnizare a gazelor naturale vor scădea cu circa 9%", se arată într-un comunicat al ANRE.

Ieftiniri compensate de alte creșteri

Președintele ANRE, Niculae Havrileț, declara recent, pentru Mediafax, că valoarea facturii la gaze naturale ar putea să scadă cu 1-3% la 1 aprilie, ca urmare a eliminării importului de gaze ruseşti, însă preţul gazelor din producţia internă poate creşte cu 6-7% în 1 iulie, în funcţie de rezultatul discuţiilor dintre Guvern şi Fondul Monetar Internaţional (FMI).

Din 1 aprilie nu mai impunem import nimănui, iar din 1 ianuarie oricum nu mai există coşul de gaze pentru industrie, ci doar pentru consumatorii casnicici. Anul acesta considerăm că nu vom mai depinde de import, dar asta nu înseamnă că acordurile de import ale firmelor nu rămân în vigoare", a declarat Havrileţ, pentru Mediafax.

Piaţa de gaze a fost liberalizată pentru companii în 1 ianuarie 2014, astfel că în prezent doar populaţia mai primeşte gaze la preţuri reglementate.

FMI şi Comisia Europeană (CE) au cerut Guvernului să crească preţul gazelor pentru populaţie şi centrale de energie termică (CET) de la 53,3 lei la 62 lei MWh, de la 1 aprilie. Guvernul a avansat preţul de 58 lei, neacceptat de FMI şi CE. Refuzul de a creşte preţul la gaze a fost unul dintre motivele pentru care nu a fost încheiată o nouă scrisoare de intenţie la acordul cu FMI.

Conform calendarului convenit de Guvern în 2011 cu FMI şi CE, preţul gazelor pentru consumatorii casnici ar fi trebuit să crească de la 53,3 lei MW/h în iulie 2014, la 54,6 lei în octombrie 2014, la 56,1 lei în ianuarie 2015, la 58,9 lei în aprilie 2015 şi la 62 lei în iulie 2015.

Creşterea preţului a fost însă amânată de Guvern, care doreşte prelungirea calendarului de eliminare a preţurilor reglementate cu trei ani, până la 30 iunie 2021.

Havrileţ a adăugat că ANRE a propus FMI ca preţul gazelor să fie ajustat o singură dată pe an, la sfârşitul perioadei reci, iar nu de două-trei ori pe an ca până acum.

De asemea, se mai discută cu FMI şi varianta ca preţul gazelor din producţia internă să fie fixat în 1 iulie la 62 lei pe MWh şi să nu mai fie modificat până cel puţin în 1 aprilie 2016.

"ANRE a cerut FMI să nu mai fie creşteri de preţ de două-trei ori pe an, ci o singură dată pe an. FMI este de acord cu asta", a spus Havrileţ.

Potrivit calendarului de creştere a preţului gazelor din producţia internă, în 2018 preţul ar urma să fie 119 lei pe MWh, însă este necesară revizuirea acestui plan, din cauza schimbării situaţiei din piaţă şi a scăderii consumului.

"Conform calendarului, preţul ar urma să fie 119 lei în 2018. Vrem să închidem calendarul la preţul pieţei, care acum este de 90 lei pe MWh. Împreună cu Ministerul Energiei, ANRE va face un alt calendar, valabil tot până în 2018, dar, dacă vor fi dezechilibre între calendar şi situaţia din piaţă, cu posibilitatea extinderii până în 2021. În noul calendar vom merge pe preţul de închidere de 90 lei, în loc de 119. Posibil să fie însă mai mic, în jur de 72-75 de lei pe MWh", a spus Havrileţ.

El a adăugat că, teoretic, calendarul de liberalizare a preţului gazelor din producţia internă ar putea fi închis şi acum, dar creşterea preţului ar fi "abruptă".

Romgaz a finalizat, luna aceasta, lucrările necesare punerii în exploatare experimentală a două noi acumulări de gaze naturale descoperite în Platforma Moldovenească şi Bazinul Transilvaniei, pe raza localităţilor Frasin (județul Suceava), respectiv Criş (județuș Mureş).

Sonda de la Frasin, forată la o adâncime de 4.100 de metri, se află în perimetrul de explorare-dezvoltare-exploatare RG 04 Moldova Nord, zonă în care Romgaz extrage gaze naturale încă din anul 1972. Prin acest foraj, finalizat în cursul lunii ianuarie 2015, a fost pus în evidenţă un zăcământ de gaz-condensat pentru care în acest moment se află în derulare programul de dezvoltare, se arată într-un comunicat al companiei.

Sonda de la Criş (comuna Daneş, județul Mureş) este realizată la adâncimea de 2.600 de metri şi este cuprinsă în perimetrul RG 03 Transilvania Sud, unde există unele dintre cele mai vechi zăcăminte de gaze naturale din România. Descoperirea, realizată în cursul lunii ianuarie 2014, a identificat un nou zăcământ de gaze naturale, pe care în acest moment se desfăşoară forajul mai multor sonde, care vor permite evaluarea şi dezvoltarea completă a acestuia, se mai spune în documentul citat.

Producţia zilnică realizată prin aceste două sonde noi este de peste 2.600 de barili echivalent petrol pe zi, adică aproximativ 3% din producţia zilnică de gaze naturale a Romgaz. Ambele zăcăminte se înscriu în ceea ce înseamnă zăcăminte convenţionale de hidrocarburi.

„În ultimii ani, unul dintre cele mai importante obiective ale managementului Romgaz a fost şi continuă să fie creşterea portofoliului de resurse şi rezerve de gaze, prin descoperirea unor zăcăminte noi şi prin dezvoltarea şi îmbunătăţirea recuperării resurselor deja descoperite”, a declarat directorul general adjunct al Romgaz responsabil cu explorarea și producția, Dumitru Rotar.

În acest scop, spune Rotar, compania a alocat resurse în creştere pentru reabilitarea şi modernizarea facilităţilor existente, precum şi pentru noi investiţii în special în explorare geologică şi exploatare. Astfel, în anul 2014, Romgaz a realizat investiţii de 1,0855 miliarde lei, din care cheltuielile pentru explorare geologică şi exploatare au reprezentat circa 54%.

„Anularea declinului de producţie realizată în ultimii 4 ani confirmă potenţialul existent în perimetrele de explorare şi în cele aflate în faza de dezvoltare-exploatare şi ne încurajează să intensificam eforturile pentru valorificarea acestui potenţial. În continuare, ne vom concentra pe căutarea de soluţii atât pentru creşterea productivităţii şi a gradului de recuperare a zăcămintelor vechi, cât şi pentru descoperirea de noi zăcăminte de ţiţei şi gaze”, a conchis directorul general adjunct al Romgaz.

Producătorul de gaze naturale Romgaz, controlat de statul român, a avut anul trecut o cifră de afaceri de 4,49 miliarde lei, în creştere cu 15,4% faţă de anul 2013, şi un profit de 1,43 miliarde lei, în creştere cu 44%, indică raportul anual preliminar al companiei.

Anul trecut, Romgaz a produs 5,66 miliarde metri cubi de gaze naturale şi avea, la 30 septembrie, potrivit ANRE, o cotă de 47,4% din vânzările de gaze provenite din producția internă.

În 2014, compania și-a continuat operaţiunile petroliere pentru consolidarea nivelului de producţie. Astfel, activitatea de explorare a identificat resurse prospective de circa 2 miliarde mc și resurse contingente confirmate de circa 5 mld. Mc. De asemenea, Romgaz a derulat prospecțiuni seismice 3D pe o suprafaţă de 1.200 kmp şi a demarat forajul primei sonde în Marea Neagră, în perimetrul Rapsodia.

În ceea ce privește activitatea de exploatare a Romgaz, au fost reparate un număr de 175 sonde, au fost conectate la sistemul naţional de transport 12 sonde noi de exploatare şi au fost puse în exploatare experimentală patru descoperiri de gaze naturale (Armeni, Jibert, Mecea şi Caragele Est- blocurile Nordic şi Vestic ), prin 7 sonde noi. În acest fel, s-a reuşit obţinerea unei rate de înlocuire a rezervelor de circa 90%, precizează Romgaz.

Compania de petrol și gaze Serinus Energy, controlată de omul de afaceri polonez Jan Kulczyk, cel mai bogat om din Polonia, cu o avere estimată de Forbes la 3,5 miliarde de dolari, va contracta un împrumut în valoare de 10 milioane euro de la BERD pentru a finanța lucrările de foraj de pe concesiunea pe care o deține în Satu Mare în parteneriat cu Rompetrol și unde, recent, a fost efectuată o a doua descoperire de hidrocarburi.

"Înainte de modificarea regimului fiscal din Ucraina de anul trecut și mai ales înainte de impunerea de restricții privind repatrierea de valută de către companiile străine cu operațiuni în Ucraina, Serinus Energy putea să-și finanțeze cheltuielile de capital din România din cash-flow-ul curent. Modificările menționate, coroborate cu recenta prăbușire a prețurilor la hidrocarburi, nu ne mai permit acest lucru, astfel că ne vom finanța lucrările din România din banii împrumutați de la BERD", a declarat CEO-ul Serinus Energy, Tim Elliott.

Împrumutul va avea o dobândă constând în indicatorul LIBOR la 6 luni, plus 8 puncte procentuale. Contractul semnat cu BERD prevede că, în momentul în care Serinus Energy va reuși să-și schimbe în valută și să-și repatrieze cash-ul deținut în hrivne și blocat în băncile ucrainene, ca urmare a măsurilor de control al capitalului luate de autoritățile de la Kiev, aceste resurse financiare vor fi utilizate pentru rambursarea anticipată a creditului de la BERD.

În Ucraina, Serinus Energy are concesionate patru petrimetre de hidrocarburi, aflate în producție.

Măsuri antibusiness

Anul trecut, confruntată cu deprecierea dramatică a hrivnei față de principalele valute internaționale, Ucraina a impus restricții drastice pe piața valutară, în special pentru companiile străine. De exemplu, Kievul a interzis repatrierea în valută, către companiile-mamă, a dividendelor din profiturile subsidiarelor firmelor străine care operează în Ucraina. În plus, pentru a cumpăra valută, companiile trebuie să primească o autorizație de la stat, iar perioada de așteptare este de cel puțin 6 luni.

Pe lângă limitarea drastică a libertății de circulație a capitalurilor, guvernul ucrainean a decis, cu puțin timp înainte de finalul anului trecut, să facă permanentă dublarea cotei de redevență pentru extracția de gaze naturale aplicată producătorilor privați, de la 28% la 55%, adoptată în august 2014, majorare care, inițial, trebuia să rămână în vigoare doar până la 1 ianuarie 2015. În plus, autoritățile de la Kiev au eliminat din Codul Fiscal excepția potrivit căreia, pentru producția extrasă din sonde noi, forate și intrate în producție după 1 august 2014, urma să se datoreze, timp de doi ani, o cotă redusă de redevență, de 30,25%, uniformizând redevența pentru gazele naturale extras de sectorul privat la 55%.

O altă lovitură aplicată de executivul Ucrainei companiilor private de petrol și gaze constă într-un decret care le impune marilor consumatori industriali de gaze naturale din Ucraina să cumpere gaze exclusiv de la compania ucraineană de stat Naftogaz, statul ucrainean amputând, astfel, o bună parte din business-ul de marketing al producătorilor privați de gaze naturale.

Anul trecut, după majorarea redevențelor la gaze de către Ucraina, cei de la Serinus Energy spuneau că acest lucru va duce la scăderea cu 45% a cash-flow-ului net al companiei, obligând-o să reevalueze programul de investiții de capital din Ucraina.

Perspective promițătoare în Satu Mare

La jumătatea lunii trecute, Serinus Energy anunța că cea de-a doua sondă de explorare forată de companie pe concesiunea de la Satu Mare, Moftinu-1002 bis, a descoperit resurse de hidrocarburi în 7 zone de adâncime din locația unde a fost forată, până la adâncimea de 2.083 de metri.

Testarea celor două sonde forate până în prezent de Serinus la Satu Mare, Moftinu-1001 și Moftinu-1002 bis, va începe în februarie și este de așteptat să fie finalizată la începutul luniii martie. Anterior, în ultima parte a anului trecut, Serinus Energy a derulat un program de prospecțiuni 3D pe o suprafață de 180 de kilometri pătrați din perimetrul de la Satu Mare.

"Per total, suntem mulțumiți de rezultatele de la Moftinu-1002 bis și așteptăm testarea zonelor cu potențial de hidrocarburi descoperite de sondă. În funcție de rezultatele testării Moftinu-1002 bis și Moftinu-1001, sperăm să avem de a face cu prima dezvoltare comercială de pe concesiunea din România. Anticipăm totodată creșterea numărului de zone cu potențial de hidrocarburi pe măsură ce vom continua procesarea și interpretarea datelor rezultate din programul de prospecțiuni seismice 3D derulat anul trecut", spunea la acea dată un oficial al Serinus Energy.

În decembrie 2014, Serinus Energy anunța că a descoperit un prim zăcământ de gaze naturale în Satu Mare, raportând rezultatele forajului primei sonde de explorare, Moftinu-1001, și anunțând debutul lucrărilor de foraj la cea de-a doua, Moftinu-1002 bis.

Compania anunța că testele preliminarii derulate la Moftinu-1001 au arătat că în zonă există rezerve de hidrocarburi, dar că este nevoie, totodată, de evaluări suplimentare pentru a confirma dacă este posibilă exploatarea lor.

”Aceste zone prezintă proprietăți bune de rezervor, deși datele preliminare nu sunt concludente cu privire la existența hidrocarburilor în acestea și va fi nevoie de evaluări ulterioare pentru confirmarea potențialului de comercializare. Lucrările vor reîncepe în februarie. Serinus va solicita aprobările necesare de la autorități pentru noile foraje la începutul lunii ianuarie a anului viitor”, se arăta într-un comunicat al Serinus Energy.

În 2012, testele derulate la o altă sondă de explorare forată de Serinus Energy au avut ca rezultat o estimare de potențial de 45.307 de metri cubi de gaze pe zi. Acea primă sondă a fost forată înainte de derularea de prospecțiuni seismice 3D pe concesiune.

Cel mai bogat polonez

Concesiunea de la Satu Mare acoperă o suprafaţă de 2.949 kilometri pătraţi la graniţa României cu Ungaria, iar societatea Winstar Satu Mare SRL, o subsidiară a Serinus Energy, deţine o participare directă de 60%, fiind totodată operator al concesiunii. KMG International, fosta Rompetrol Group, deține celelalte 40% din drepturile asociate concesiunii.

Serinus Energy este o companie internaţională de explorare şi producţie de petrol şi gaze cu un portofoliu diversificat de proiecte în Ucraina, Brunei, Tunisia, România şi Siria.

Winstar Satu Mare este deținută de Kulczyk Oil Ventures, o companie cu activități în Tunisia, Ucraina, Brunei şi Siria şi este listată la Bursa de la Varşovia. Winstar a preluat două perimetre aflate în județul Satu Mare de la Rompetrol, în zona Moftin și Mădăras.

Jan Kulczyk are 63 de ani şi este cel mai bogat polonez, cu o avere estimată la 3,5 miliarde de dolari, potrivit topului Forbes. Polonezul mai deţine acţiuni și la compania de petrol și gaze Ophir Energy, listată la Bursa de la Londra şi cu un portofoliu predominant african, precum şi producătorul de energie electrică Polish Energy Partners.

Acționarii producătorului de gaze naturale Romgaz au aprobat, luni, participarea companiei cu 20.000 de euro la majorarea capitalului AGRI LNG Project Company SRL, responsabilă cu dezvoltarea proiectului omonim de transport de gaze naturale lichefiate din regiunea caspică în Europa.

Astfel, acționarii Romgaz au decis în unanimitate ca reprezentanții companiei controlate de statul român să voteze pentru majorarea capitalului social al AGRI LNG Project Company SRL cu 80.000 de euro la AGA companiei de proiect care urmează a fi convocată luna aceasta, precum și participarea Romgaz cu 20.000 de euro la această majorare de capital.

Proiectul AGRI (Azerbaidjan – Georgia – Romania Interconnector) vizează transportul de gaze naturale din Azerbaidjan către Georgia, printr-o conductă. În Georgia, gazul va fi lichefiat și transportat pe Marea Neagră, pe nave specializate. Procesul de regazeificare va avea loc pe țărmul românesc, la Constanța. Din România, proiectul ar urma să aprovizioneze și Ungaria.

Compania de proiect SC AGRI LNG Project Company SRL a fost înființată în februarie 2011 și are ca asociați companiile SOCAR (Azerbaidjan), Oil and Gas Corporation (Georgia), MVM (Ungaria) și Romgaz.

Luna trecută, Mitică Savu, director în cadrul companiei de proiect, a declarat că studiul de fezabilitate pentru primul terminal de gaze naturale lichefiate din cadrul AGRI a fost finalizat. Acesta a fost realizat de către grupul britanic de inginerie în domeniul petrolului și gazelor Penspen Limited. Costul proiectului este estimat între 1,2 miliarde și 4,5 miliarde de euro, în funcție de capacitatea terminalelor – între 2 și 8 miliarde de metri cubi anual.

Proiectul românesc de construire a unui terminal de gaze naturale lichefiate la Constanța a fost declarat de către Comisia Europeană ca fiind eligibil pentru finanțare prin fonduri europene în 2013, ca parte a planului privind interconectorul de gaze Azerbaijan-Georgia-Romania Interconnector (AGRI), în care mai intră proiectul gazoductului Constanţa - Arad - Csanadpalota (Ungaria).

România, Georgia şi Azerbaijan au semnat, în 2010, la Bucureşti, un acord privind un proiect de transport al gazelor naturale către UE prin intermediul AGRI, care prevede construcţia a două terminale de gaze naturale lichefiate, unul la Constanța și unul în Georgia, proiect despre care autoritățile susțineau la acea dată că ar putea fi dezvoltat mai repede decât Nabucco. Costurile erau estimate la 4-6 miliarde de euro.

Acționarii Romgaz au decis, luni, să contracteze servicii de consultanță pentru selectarea unui partener-investitor alături de care să înființeze o asociere în participațiune, prin intermediul căreia să realizeze lucrări de retehnologizare și modernizare a termocentralei Iernut, aceste lucrări putând beneficia de finanțare nerambursabilă prin Planul Național de Investiții, parte a Strategiei Energetice a României.

Finanțarea nerambursabilă poate fi de maximum 25% din valoarea cheltuielilor eligibile și este obligatoriu ca Romgaz să continue să fie proprietarul termocentralei Iernut, se precizează într-un document al Romgaz. Planul Național de Investiții în energie este finanțat din alocările gratuite de certificate de emisii de gaze cu efect de seră către producătorii de energie de către Comisia Europeană.

Proiectul Romgaz prevede că, în cadrul complexului Iernut, urmează să fie construită o centrală nouă, în ciclu combinat cu turbine de gaze, la o putere instalată de maximum 400 MW și eficiență electrică brută la sarcină nominală de minimum 55%.

"Având în vedere valoarea mare și complexitatea investiției, care va necesita alocarea de resurse proprii, accesarea Planului Național de Investiții, credite bancare și, eventual, accesarea de fonduri structurale, după caz, contracte interne și internaționale, implicațiile de personal etc, considerăm oportună și necesară achiziționarea de servicii de consultanță juridică și asistență de specialitate", arată Romgaz.

Potrivit soluției tehnice alese în urma unui studiu de fezabilitate realizat de Institutul de Studii și Proiectări Energetice București, Romgaz a decis că la Iernut vor fi instalate două cicluri combinate cu turbine de gaze identice, fiecare dintre ele echipat cu câte două turbine cu gaze de 69 MWe, câte două cazane recuperatoare pentru producere de abur, fără ardere suplimentară, echipate cu arzătoare moderne cu formare redusă de NOx și câte o turbină cu abur, de condensație, cu o putere instalată de 69 MW.

"Compararea randamentelor de producere a energiei electrice ale grupurilor existente din centrala de la Iernut cu performanțele realizate pe plan mondial în instalații bazate pe utilizarea unui ciclu combinat duce la o diferență de circa 15-20% în favoarea instalațiilor care utilizează cicluri combinate", afirmă Romgaz.

Cantitatea de gaze livrată de Romgaz centralei electrice proprii Iernut a crescut cu 132,77% în primele 9 luni din 2014, la 304 milioane metri cubi, iar cantitatea de energie electrică livrată de centrală s-a majorat cu 121,18%, la 1,215 milioane MWh, în condițiile în care centrala nu a funcționat în perioada februarie-mai 2013. Veniturile Romgaz din vânzarea de energie electrică au crescut în primele trei trimestre ale anului 2014 cu 47,64%, la 242,94 milioane lei.

Termocentrala Iernut are o capacitate instalată de 800 MW şi a produs în 2013 aproape 1 TWh de electricitate, echivalentul a 1,3% din producţia de energie electrică la nivel naţional.

Romgaz a preluat centrala Iernut în luna februarie a anului 2012, de la altă companie de stat, Electrocentrale Bucureşti, în contul unor datorii neonorate de 653 milioane de lei aferente gazului cumpărat dar neplătit de la compania din Mediaş. În octombrie 2013, Romgaz afirma că trebuie să facă investiţii "substanţiale" pentru a menţine în funcţiune termocentrala de la Iernut, iar până în 2016 va trebui să reducă puterea unităţii, pentru a se conforma cerinţelor de mediu.

Acționarii Romgaz au mai aprobat contractarea de servicii de consultanță și asistență juridică în vederea înființării filialei de înmagazinare gaze naturale Depogaz Ploiești SRL. Potrivit legislației europene, un operator de înmagazinare care face parte dintr-un operator integrat pe verticală trebuie să fie independent cel puțin în ceea ce privește forma juridică, organizarea și procesul de luare a deciziilor, față de alte activități care nu au legătură cu transportul, distribuția sau înmagazinarea.

Astfel, Romgaz va înființa și va înregistra la Registrul Comerțului filiala Depogaz Ploiești SRL, care va prelua activitatea SISGN Ploiești.

"Avem în vedere și data la care a intrat în vigoare Directiva 2009/73/CE (...), cât și faptul că se pot dispune sancțiuni și declanșa procedura de infringement împotriva României, în situația în care separarea nu se realizează în conformitate cu normele europene", arată Romgaz, motivându-și astfel necesitatea de a achiziționa servicii de consultanță juridică pentru înființarea filialei Depogaz Ploiești SRL.

Compania de petrol și gaze Serinus Energy, controlată de omul de afaceri polonez Jan Kulczyk, cel mai bogat om din Polonia, cu o avere estimată de Forbes la 3,5 miliarde de dolari, a făcut cea de-a doua descoperire de hidrocarburi pe concesiunea pe care o deține în Satu Mare în parteneriat cu Rompetrol.

Potrivit unui anunț al companiei, cea de-a doua sondă de explorare forată de Serinus Energy pe concesiunea de la Satu Mare, Moftinu-1002 bis, a descoperit resurse de hidrocarburi în 7 zone de adâncime din locația unde a fost forată, până la adâncimea de 2.083 de metri.

Testarea celor două sonde forate până în prezent de Serinus la Satu Mare, Moftinu-1001 și Moftinu-1002 bis, va începe în februarie și este de așteptat să fie finalizată la începutul luniii martie. Anterior, în ultima parte a anului trecut, Serinus Energy a derulat un program de prospecțiuni 3D pe o suprafață de 180 de kilometri pătrați din perimetrul de la Satu Mare.

"Per total, suntem mulțumiți de rezultatele de la Moftinu-1002 bis și așteptăm testarea zonelor cu potențial de hidrocarburi descoperite de sondă. În funcție de rezultatele testării Moftinu-1002 bis și Moftinu-1001, sperăm să avem de a face cu prima dezvoltare comercială de pe concesiunea din România. Anticipăm totodată creșterea numărului de zone cu potențial de hidrocarburi pe măsură ce vom continua procesarea și interpretarea datelor rezultate din programul de prospecțiuni seismice 3D derulat anul trecut", a declarat CEO-ul Serinus Energy, Jock Graham.

În decembrie 2014, Serinus Energy anunța că a descoperit un prim zăcământ de gaze naturale în Satu Mare, raportând rezultatele forajului primei sonde de explorare, Moftinu-1001, și anunțând debutul lucrărilor de foraj la cea de-a doua, Moftinu-1002 bis.

Compania anunța că testele preliminarii derulate la Moftinu-1001 au arătat că în zonă există rezerve de hidrocarburi, dar că este nevoie, totodată, de evaluări suplimentare pentru a confirma dacă este posibilă exploatarea lor.

”Aceste zone prezintă proprietăți bune de rezervor, deși datele preliminare nu sunt concludente cu privire la existența hidrocarburilor în acestea și va fi nevoie de evaluări ulterioare pentru confirmarea potențialului de comercializare. Lucrările vor reîncepe în februarie. Serinus va solicita aprobările necesare de la autorități pentru noile foraje la începutul lunii ianuarie a anului viitor”, se arăta într-un comunicat al Serinus Energy.

În 2012, testele derulate la o altă sondă de explorare forată de Serinus Energy au avut ca rezultat o estimare de potențial de 45.307 de metri cubi de gaze pe zi. Acea primă sondă a fost forată înainte de derularea de prospecțiuni seismice 3D pe concesiune.

Concesiunea de la Satu Mare acoperă o suprafaţă de 2.949 kilometri pătraţi la graniţa României cu Ungaria, iar societatea Winstar Satu Mare SRL, o subsidiară a Serinus Energy, deţine o participare directă de 60%, fiind totodată operator al concesiunii. KMG International, fosta Rompetrol Group, deține celelalte 40% din drepturile asociate concesiunii.

Serinus Energy este o companie internaţională de explorare şi producţie de petrol şi gaze cu un portofoliu diversificat de proiecte în Ucraina, Brunei, Tunisia, România şi Siria.

Winstar Satu Mare este deținută de Kulczyk Oil Ventures, o companie cu activități în Tunisia, Ucraina, Brunei şi Siria şi este listată la Bursa de la Varşovia. Winstar a preluat două perimetre aflate în județul Satu Mare de la Rompetrol, în zona Moftin și Mădăras.

Jan Kulczyk are 63 de ani şi este cel mai bogat polonez, cu o avere estimată la 3,5 miliarde de dolari, potrivit topului Forbes.

Polonezul mai deţine acţiuni și la compania de petrol și gaze Ophir Energy, listată la Bursa de la Londra şi cu un portofoliu predominant african, precum şi producătorul de energie electrică Polish Energy Partners.

Compania de petrol și gaze Serinus Energy, controlată de omul de afaceri polonez Jan Kulczyk, cel mai bogat om din Polonia, cu o avere estimată de Forbes la 3,5 miliarde de dolari, a descoperit un zăcământ de gaze naturale în Satu Mare, raportând rezultatele forajului primei sonde de explorare și anunțând debutul lucrărilor de foraj la cea de-a doua.

Potrivit unui anunț al companiei, Serinus Energy a început forajul la Moftinu-1002bis, cea de-a două sondă de explorare de pe concesiunea Satu Mare. Compania estimează că forajul va dura 20 de zile și va atinge adâncimea de 2.080 de metri.

În 2012, testele derulate la o altă sondă de explorare forată de Serinus Energy au avut ca rezultat o estimare de potențial de 45.307 de metri cubi de gaze pe zi. Acea primă sondă a fost forată înainte de derularea de prospecțiuni seismice 3D pe concesiune. Testele la ultima sondă forată vor avea loc în primul trimestru al anului viitor.

Concesiunea de la Satu Mare acoperă o suprafaţă de 2.949 kilometri pătraţi la graniţa României cu Ungaria, iar societatea Winstar Satu Mare SRL, o subsidiară a Serinus Energy, deţine o participare directă de 60%, fiind totodată operator al concesiunii. KMG International, fosta Rompetrol Group, deține celelalte 40% din drepturile asociate concesiunii.

Cu o zi înainte, Serinus Energy anunțase că o altă sondă de explorare, Moftinu-100, a fost forată până la o adâncime de 1.463 de metri. Testele preliminarii au arătat că în zonă există rezerve de hidrocarburi, dar că este nevoie, totodată, de evaluări suplimentare pentru a confirma dacă este posibilă exploatarea lor.

”Aceste zone prezintă proprietăți bune de rezervor, deși datele preliminare nu sunt concludente cu privire la existența hidrocarburilor în acestea și va fi nevoie de evaluări ulterioare pentru confirmarea potențialului de comercializare. Lucrările vor reîncepe în februarie, Serinus va solicita aprobările necesare de la autorități pentru noile foraje la începutul lunii ianuarie a anului viitor”, se arată în comunicat ul Serinus Energy.

“Suntem foarte multumiți de calitatea și cantitatea pachetelor de nisip întâlnite în perimetrul Moftinu-1001 și aștept cu nerăbdare rezultatele testelor pe care le vom face în luna februarie. Acesta este primul pas în confirmarea potențialului blocului Satu Mare din nord-vestul României, despre care noi credem că va deveni o exploatare semnificativă ca unitate de producție pentru Serinus“, a declarat Jock Graham, vicepreședintele executiv al Serinus Energy.

Serinus Energy este o companie internaţională de explorare şi producţie de petrol şi gaze cu un portofoliu diversificat de proiecte în Ucraina, Brunei, Tunisia, România şi Siria.

Winstar Satu Mare este deținută de Kulczyk Oil Ventures, o companie cu activități în Tunisia, Ucraina, Brunei şi Siria şi este listată la Bursa de la Varşovia. Winstar a preluat două perimetre aflate în județul Satu Mare de la Rompetrol, în zona Moftin și Mădăras.

Jan Kulczyk are 63 de ani şi este cel mai bogat polonez, cu o avere estimată la 3,5 miliarde de dolari, potrivit topului Forbes.

Polonezul mai deţine acţiuni și la compania de petrol și gaze Ophir Energy, listată la Bursa de la Londra şi cu un portofoliu predominant african, precum şi producătorul de energie electrică Polish Energy Partners.

Guvernul a primit acordul scris al Comisiei Europene privind preţul la gaze pentru centralele termice (CET-uri) şi va adopta, săptămâna viitoare, o ordonanţă de urgenţă în domeniu, astfel încât preţul la gaze să nu crească pentru CET-uri, a declarat, miercuri, ministrul delegat pentru Energie, Răzvan Nicolescu.

El a adăugat, în şedinţa de guvern, că nu s-a pus niciodată problema ca preţul la gaze să fie majorat pentru CET-uri, transmite Mediafax.

La rândul său, premierul Victor Ponta a precizat că nota primită din partea Comisiei Europene (CE) clarifică faptul că CET-urile sunt considerate prioritare la achiziţionarea gazelor din producţia internă.

"Este o perioadă cu tot felul de declaraţii, probabil mai mult politice şi mai puţin serioase. Nu se creşte nici preţul la gaze la populaţie, nici la CET-uri. Avem inclusiv comunicarea oficială de la Comisia Europeană legată de faptul că CET-urile sunt considerate prioritare la achiziţionarea gazelor din producţia internă", a spus Ponta în şedinţă de guvern, cerând miniştrilor să prezinte public clarificări imediat ce apar "zvonuri".

Comisia pentru Industrii din Camera Deputaților, condusă de deputatul Iulian Iancu, a anunțat, marți, printr-un comunicat de presă, că a adoptat un proiect de lege de aprobare a unei OUG de modificare a legii energiei și gazelor naturale, amendamente prin care "populația care beneficiază de energie termică din sistemele centralizate să nu fie discriminată față de ceilalți cetățeni care utilizează gaze naturale pentru consumul propriu".

"Această prevedere se aplică începând cu data de 1 ianuarie 2015, până în data de 30 iunie 2021, fiind valabilă pe toată perioada derulării calendarului de eliminare treptată a prețurilor reglementate. Comisia solicită Departamentului pentru Energie, respectiv ministrului delegat pentru Energie, Răzvan Eugen Nicolescu, să elaboreze hotărârea Guvernului privind calendarul de eliminare treptată a prețurilor reglementate pentru clienții finali, în vederea aplicării imediate a amendamentelor adoptate de comisie. Referitor la declarațiile publice ale ministrului delegat pentru Energie care atacă autonomia și independența ANRE, membrii comisiei și-au exprimat îngrijorarea față de o astfel de ingerință și se delimitează de poziția acestuia", se arată în comunicatul Comisiei.

Cu o zi înainte, ministrul delegat pentru Energie, Răzvan Nicolescu, a postat pe contul său de Facebook un mesaj foarte dur. "Zilele trecute, câțiva politicieni din toate partidele, sprijiniți și de o serie de interese din zona celor care au căpușat companiile de stat, și-au dat mâna împotriva mea. Au început o serie de atacuri, care vor fi directe sau indirecte, în perioada următoare. Nu voi da înapoi cu reformele pe care le-am început. Vremea hoților a trecut. Este greu, însă voi face tot ce depinde de mine să fie bine. Nu am venit ministru să fur ceva! Am venit să fac ceva bun pentru țara mea. Atâta timp cât voi fi în această poziție nu voi da înapoi! Vă promit acest lucru!", a scris ministrul pe Facebook.

Marți, după publicarea comunicatului Comisiei, Nicolescu a postat pe Facebook respectivul comunicat, cu următorul mesaj: "Ieri a fost rândul unui parlamentar PSD, plus câțiva de la ANRE... Astăzi s-a reușit ceva greu de obținut în România : consens politic într-o comisie împotriva unui ministru tehnocrat... Mâine nu m-ar surprinde să își intre în rol opoziția! Mergem mai departe! Încercăm să facem câte ceva bun în fiecare zi! Mizeria e mare din păcate! "

De unde a pornit totul?

ANRE a cerut Departamentului de Energie amânarea cu un an, prin ordonanță de urgență, a liberalizării prețurilor la gaze naturale pentru centralele producătoare de energie termică, arătând că, în caz contrar, dacă CET-urile nu vor rămâne în categoria consumatorilor reglementați și vor fi nevoite să-și achiziționeze gazele necesare de pe piața liberă, unde prețurile sunt mai mari, există riscul scumpirii gigacaloriei pentru populația racordată la sistemele de încălzire centrală.

Departamentul pentru Energie cere socoteală ANRE

În replică, Departamentul pentru Energie a făcut public, la solicitarea presei, răspunsul său la adresa prin care ANRE cerea respectiva amânare. În cererea adresată Departamentului de către ANRE se vorbește despre un risc de majorare a tarifului de furnizare a energiei termice către consumatorii finali cu 18,88% - 21,54%, ca urmare a unei majorări a costului de producție a gigacaloriei cu 28% - 35%, în urma scumpirii gazelor.

În răspunsul citat, Departamentul pentru Energie solicită ANRE să îi comunice care este impactul majorării de către Autoritate a tarifelor de transport și distribuție gaze naturale pentru 2015 în prețul final plătit de consumatorii de energie termică, precum și motivele pentru care a decis aceste majorări, de 16,5% pentru tariful de transport și de 10,39% pentru cel de distribuție.

În plus, Departamentul cere ANRE să îi comunice dacă au apărut modificări în privința prognozei Autorității cu privire la evoluția prețurilor la gaze pe piața liberă față de Raportul trimis de ANRE Departamentului pentru fundamentarea prețului de achiziție a gazelor naturale din producția internă destinată pieței reglementate în perioada 1 octombrie – 31 decembrie 2014.

Departamentul pentru Energie mai întreabă ANRE dacă a avut consultări cu reprezentanții Comisiei Europene pe tema propunerii de amânare cu un an a dereglementării prețurilor la gaze pentru CET-uri și de ce această amânare ar trebui să se facă doar pentru un an și nu până la 1 iulie 2021, atunci când va fi finalizată și dereglementarea prețurilor la gaze pentru consumatorii casnici. Potrivit Departamentului, pentru luarea deciziei de amânare cu un an a dereglementării prețurilor la gaze pentru CET-uri este nevoie de aprobarea prealabilă a Comisiei Europene.

ANRE amână stabilirea prețurilor reglementate

Departamentul mai cere explicaţii şi despre repartizarea costurilor între producţia de energie electrică şi cea de energie termică, deoarece centralele în cogenerare produc atât curent electric, cât şi căldură. Asta întrucât, potrivit legii, ANRE este cea care aprobă repartizarea costurilor între cele două forme de energie.

Marți, Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei (ANRE) a publicat un proiect de ordin prin care amână cu 20 de zile termenul de stabilire a preţurilor reglementate ale energiei termice, pentru fiecare producător de energie electrică şi termică în cogenerare de înaltă eficienţă care beneficiază de schema de sprijin pentru cogenerare, inclusiv pentru CET-urile beneficiare de această schemă de sprijin care livrează energie termică în sistemele centralizate de termoficare.

Astfel, potrivit documentului citat, termenul de stabilire a acestor prețuri se amână de la 1 decembrie la 20 decembrie.

Legislația în vigoare, respectiv Ordinul ANRE nr. 3/2010, prevede că preţurile reglementate ale energiei termice, pentru fiecare producător de energie electrică şi termică în cogenerare de înaltă eficienţă, se aprobă prin decizii ale preşedintelui ANRE până la data de 1 decembrie, pentru anul următor.

Prin același proiect de ordin se amână, tot de pe 1 decembrie pe 20 decembrie, termenele de stabilire a prețurilor reglementate la energie electrică care vor fi practicate de anul viitor de acești producători, respectiv a bonusurilor pe care aceștia urmează să le primească de la 1 ianuarie 2015.

Răzvan Nicolescu ar putea pleca din funcție

Subiectul posibilei scumpiri a gigacaloriei pentru consumatorii racordați la sistemele de încălzire centrală, ca urmare a ieșirii CET-urilor furnizoare de energie termică din segmentul reglementat al pieței de gaze naturale , a fost adus pe agenda publică de către președintele ANRE, Niculae Havrileț, și de deputatul PSD Iulian Iancu, președintele Comisiei de Industrii din Camera Deputaților, la o dezbatere publică organizată, luni, chiar de respectiva Comisie de Industrii.

Marți seară, agenția Mediafax a transmis, citând "surse politice", că premierul Victor Ponta va propune coaliției de guvernare, după 10 decembrie, o restructurare a Guvernului, majoritatea miniștrilor delegați urmând să părăsească Executivul, în scopul comasării ministerelor "divizate".

Astfel, este posibil ca actualul ministrul delegat pentru Energie, Răzvan Nicolescu, să plece din Guvern, iar Departamentul pentru Energie să fie din nou comasat în cadrul Ministerul Economiei. De altfel, sursele Mediafax îl menționează pe lista miniștrilor care ar putea fi remaniați și pe Constantin Niță, actualul ministru al Economiei.

Conflicte între Departament și ANRE

Până la actualul scandal privind posibila scumpire a căldurii pentru populația racordată la sistemele centralizate de termoficare, Departamentul pentru Energie și ANRE au mai avut un conflict instituțional, în vară, când după ce Guvernul i-a obligat, prin OUG de modificare a legii, pe producătorii de gaze să tranzacționeze obligatoriu pe burse o cantitate minimă de gaze naturale din producția proprie, ANRE, prin legislația secundată emisă, a stabilit o cantitate minimă de gaze de tranzacționat obligatoriu pe bursă absolut infimă, aproape de zero, care practic anula efectul modificării legii.

Atunci, ministrul delegat pentru Energie, Răzvan Nicolescu, a declarat că modul în care ANRE vrea să oblige producătorii şi furnizorii de gaze naturale să tranzacţioneze gaze pe bursă nu încurajează dezvoltarea pieţei de profil din România, el solicitând Autorităţii reanalizarea acestei decizii.

Potrivit legislației în vigoare, ANRE este o autoritate administrativă autonomă, sub control parlamentar, independentă decizional, organizatoric și funcțional, nefiind subordonată Guvernului și, deci, nici Departamentului pentru Energie. Totuși, la începutul lunii octombrie, Departamentul pentru Energie a elaborat și publicat un proiect de modificare a legislației privind funcționarea ANRE, având ca scop, potrivit Departamentului, "introducerea unor standarde europene în privinţa definirii conflictelor de interese pentru angajaţii ANRE".

Proiectul stipulează că funcționarii ANRE nu vor putea să lucreze în companii cu activități sau interese în domeniul energetic sau să ofere consultanță acestora decât după 3 ani de la expirarea contractelor de muncă încheiate cu ANRE, nu vor avea voie să deţină participații mai mari de 5% la companii care fac afaceri cu societăţi din domeniul energetic și le va fi interzis, lor și soților/soțiilor lor, precum și rudelor până la gradul al II-lea, să deţină participații mai mari de 5% la companii sau fonduri de investiții care deţin acţiuni în companiile din energie care intră în sfera de reglementare a Autorităţii, urmând ca, la nivelul ANRE, să se constituie un registru de tranzacţii personale în care salariaţii ANRE vor avea obligaţia înregistrării participaţiilor deţinute.

Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei (ANRE) a anunțat că a cerut Departamentului de Energie amânarea cu un an, prin ordonanță de urgență, a liberalizării prețurilor la gaze naturale pentru centralele producătoare de energie termică, arătând că, în caz contrar, dacă CET-urile nu vor rămâne în categoria consumatorilor reglementați și vor fi nevoite să-și achiziționeze gazele necesare de pe piața liberă, unde prețurile sunt mai mari, există riscul scumpirii gigacaloriei pentru populația racordată la sistemele de încălzire centrală.

În replică, Departamentul pentru Energie a făcut public, la solicitarea presei, răspunsul său la adresa prin care ANRE cerea respectiva amânare. Din document reiese, în primul rând, că în cererea adresată Departamentului de către ANRE se vorbește despre un risc de majorare a tarifului de furnizare a energiei termice către consumatorii finali cu 18,88% - 21,54%.

În răspunsul citat, Departamentul pentru Energie solicită ANRE să îi comunice care este impactul majorării de către Autoritate a tarifelor de transport și distribuție gaze naturale pentru 2015 în prețul final plătit de consumatorii de energie termică, precum și motivele pentru care a decis aceste majorări, de 16,5% pentru tariful de transport și de 10,39% pentru cel de distribuție.

În plus, Departamentul cere ANRE să îi comunice dacă au apărut modificări în privința prognozei Autorității cu privire la evoluția prețurilor la gaze pe piața liberă față de Raportul trimis de ANRE Departamentului pentru fundamentarea prețului de achiziție a gazelor naturale din producția internă destinată pieței reglementate în perioada 1 octombrie – 31 decembrie 2014.

Departamentul pentru Energie mai întreabă ANRE dacă a avut consultări cu reprezentanții Comisiei Europene pe tema propunerii de amânare cu un an a dereglementării prețurilor la gaze pentru CET-uri și de ce această amânare ar trebui să se facă doar pentru un an și nu până la 1 iulie 2021, atunci când va fi finalizată și dereglementarea prețurilor la gaze pentru consumatorii casnici.

Preţurile plătite de consumatorii casnici pentru gazele naturale din producţia internă vor rămâne neschimbate de la 1 ianuarie 2015 în raport cu nivelul actual, iar mai multe companii, printre care centralele de cogenerare care produc energie termică pentru populație, au solicitat amânarea liberalizării prețurilor pentru consumatorii industriali, anunță Departamentul pentru Energie, acesta precizând că, pentru luarea unei astfel de decizii, este nevoie de o aprobare prealabilă a Comisiei Europene.

"Departamentul pentru Energie a primit mai multe solicitări din partea unor companii private de a amâna liberalizarea preţurilor pentru consumatorii industriali. De asemenea, Departamentul pentru Energie a primit o solicitare de iniţiere a modificării legislaţiei de la Autoritatea Naţională de Reglementare în domeniul Energiei (ANRE) şi de la o serie de operatori privaţi pentru a amâna cu cel puţin un an liberalizarea preţurilor pentru centralele de cogenerare care produc energie termică pentru populaţie şi de a le asimila pe acestea consumatorilor casnici, din punctul de vedere al tarifelor", transmite Departamentul, într-un comunicat.

Departamentul pentru Energie analizează aceste solicitări şi, la rândul său, a cerut, luni, ANRE, instituţia care monitorizează piaţa gazelor din România, date suplimentare care să demonstreze necesitatea amânării liberalizării.

"Departamentul pentru Energie consideră că o amânare parţială sau totală a liberalizării pentru consumatorii industriali (inclusiv C.E.T. –uri) necesită o aprobare prealabilă a Comisiei Europene", se arată în comunicat.

În ceea ce priveşte preţurile plătite de consumatorii casnici pentru gazele naturale din producţia internă, acestea vor rămâne neschimbate de la 1 ianuarie 2015 în raport cu nivelul actual, mai precizează Departamentul pentru Energie.

O creştere a preţurilor la energia furnizată consumatorilor casnici conectaţi la centralele termice de cartier este posibilă de la 1 ianuarie 2015, eliminându-se totodată şi o discriminare faţă de consumatorii posesori de centrale de apartament, a declarat, luni, preşedintele ANRE, Nicolae Havrileţ.

"Este vorba de o posibilă creştere a preţului la energia termică furnizată consumatorilor casnici din centralele termice. Aceste centrale termice funcţionează în zona eligibilă şi, în mod natural, ar trebui să-şi ia gaze naturale din zona concurenţială, care are un preţ mai mare decât îl au consumatorii casnici, care până în 2021 vor beneficia de un program de creştere etapizată şi nu se pune problema de creştere a preţurilor la acest tip de consumator, ci la consumatorii casnici care sunt discriminaţi, pentru că centralele termice de care aparţin ei sunt obligate să ia gaze naturale de pe piaţa concurenţială la preţul de industrie", a afirmat preşedintele ANRE, care a participat la o dezbatere organizată de Comisia pentru Industrii a Camerei Deputaţilor, citat de Mediafax.

El a adăugat că se pune problema unei modificări legislative care să elimine această discriminare, pentru ca şi consumatorii casnici arondaţi la centralele termice de cartier să beneficieze de acelaşi tratament cu cei care se alimentează direct, în sensul accederii la calendarul de preţuri, până în 2021.

Havrileţ a mai spus că, până în acest moment, preţul se situa la acelaşi nivel în privinţa consumatorilor casnici cu cei industriali, dar din această iarnă ar exista o discrepanţă, deoarece se liberalizează piaţa non-casnică şi există o diferenţă de la 90 de lei/ MW la consumatorul industrial faţă de 53 de lei/MW la consumatorul casnic.

"La începutul lunii, am prezentat în scris la Departamentul de Energie, am lucrat împreună, suntem într-o colaborare, cred că în această săptămână, va ieşi o formă de ordonanţă de urgenţă modificată, de aducere la acelaşi numitor a consumatorilor casnici indiferent de unde îşi iau energia", a spus Havrileţ.

Întrebat despre ce fel de scumpiri ar fi vorba, Havrileţ a spus: "În momentul în care centralele termice care furnizează energie şi apă caldă consumă gaze la preţul concurenţial cu cel de la industrie acesta ar însemna, din estimarea noastră, sunt calculele ANRE, că preţul de producţie la gicacalorie ar putea să crească între 28 şi 35%, este vorba de preţul de producere, asta nu înseamnă că se reflectă în preţul gicacaloriei la final, dar, sigur, ar avea un ascendent al preţului final tocmai că achiziţia de către aceste termocentrale vine din piaţa concurenţială, care ar discrimina consumatorii casnici".

Preşedintele comisiei de industrii, Iulian Iancu, a precizat, luni, că există eventualitatea creşterii preţului la energie termică de la 1 ianuarie 2015, pentru consumatorii casnici racordaţi la sistemul centralizat, arătând că ANRE propune adoptarea unei Ordonanţe de urgenţă pentru a nu exista acest risc.

"Vorbim doar de eventualitatea creşterii preţului la energie termică, nu gaze naturale. Gazele naturale nu vor avea la consumatorii casnici nicio creştere. La energie termică există acest risc pentru cei care sunt racordaţi la sistemul cenrtralizat întrucât până la 31 decembrie aveau acelaşi statut ca şi consumatorul casnic obişnuit, adică cei care se încălzeau cu centrală termică de apartament. De la 1 ianuarie, liberalizându-se preţul la gaze naturale pentru industrie, producătorii mari de energie termică, spre exemplu Electrocentrale Bucureşti, cuprinşi în zona de industrie, ar trebui să plătească preţul pieţei libere. Preţul pieţei libere este undeva între 89-90 lei pe Megavatt/ oră, preţul reglementat în zona captivă, unde este consumatorul casnic, este în jur de 51-52 lei, adică este un preţ mai mic în zona captivă cu vreo 40 de lei. Ca să nu se transfere acest preţ mai mare cu 40% de la 1 ianuarie la consumatorul casnic racordat la sistemul centralizat, pentru că el nu are nicio vină, tot consumator casnic este, atunci este nevoie, şi acest lucru a fost prezentat astăzi în raportul ANRE, Autoritatea propune să modifice Guvernul printr-o Ordonanţă de urgenţă părecizarea din calendarul de liberalizare aferentă consumatorului casnic care se alimentează cu căldură din sistemul centralizat", a spus Iancu, deputat PSD.

El a arătat că această ordonanţă este în discuţie la Departamentul pentru Energie şi că ea ar prevede exceptarea marilor producători, cum este Electrocentrale Bucureşti, de a plăti un preţ mai mare şi trecerea lor în calendarul de până în 2021, ca şi consumatorul casnic.

"Această ordonanţă este la Departamentul pentru Energie pentru a fi promovată în această săptămână în şedinţa de Guvern. Prin urmare, prin promovarea ei, nu mai există acest risc pentru niciunul din consumatorii casnici, nici cel racordat la sistemul cenralizat, nici cei care are centrală termică de apartament, printr-o ordonanţă de urgenţă nu ar fi nicio creştere la energie termică, la gaze naturale oricum nu este nicio creştere", a mai spus Iancu.

La finalul lunii septembrie, majorarea preţului la gaze pentru consumatorii casnici, care trebuia aplicată din octombrie, a fost amânată de Guvern, printr-o hotărâre care prevede şi renegocierea calendarului de eliminare a preţurilor reglementate, în sensul extinderii perioadei până la 30 iunie 2021 pentru aceşti consumatori.

Cu o săptămână înainte, ministrul delegat pentru Energie, Răzvan Nicolescu, anunţa că Guvernul va suspenda pe termen nedeterminat liberalizarea preţului gazelor naturale produse în România şi destinate consumului populaţiei şi va prelungi cu cel puţin doi ani şi jumătate dereglementarea pieţei gazelor pentru consumatorii industriali.

Departamentul pentru Energie a propus Comisiei Europene să accepte amânarea cu doi ani şi jumătate a calendarului de liberalizare a preţului gazelor pentru populaţie, precum şi menţinerea, până cel puţin la 1 iulie 2016, a preţului actual al gazelor produse intern pentru consumatorii industriali.

Potrivit unor declaraţii anterioare ale ministrului pentru Energie, ultima discuţie de la Comisia Europeană a avut un rezultat bun, chiar dacă nu s-a ajuns încă la o concluzie, adăugând că în cele din urmă România ar putea ajunge la Curtea Europeană de Justiţie pentru a-şi apăra poziţia.

Calendarul de liberalizare presupune creşteri trimestriale ale preţului gazelor din producţia internă.

Potrivit unui proiect recent de ordin al ANRE, firmele cărora în acest moment li se furnizează gaze naturale la preț reglementat, respectiv care nu și-au exercitat încă dreptul de eligibilitate și nu au optat pentru furnizarea în regim negociat, trebuie să își aleagă un furnizor de gaze naturale, putând inclusiv să-și schimbe furnizorul actual, și să încheie cu furnizorul ales un contract de vânzare-cumpărare gaze până la finalul acestui an, fie prin negocierea directă a prețului și a condițiilor comerciale, fie prin acceptarea unei oferte-tip a furnizorului.

Pentru firmele care omit să facă asta în termenul menționat, furnizarea gazelor va continua să se facă pe baza contractelor în vigoare la 31 decembrie 2014, însă nu la prețul reglementat valabil în prezent, ci la prețul stabilit de furnizor. Firmele care nici până la 30 iunie 2015 nu își aleg un furnizor și nu încheie un nou contract de vânzare-cumpărare gaze, fie prin negocierea directă a prețului și a condițiilor comerciale, fie prin acceptarea unei oferte-tip a furnizorului, vor rămâne fără gaze.

Preţurile plătite de consumatorii casnici pentru gazele naturale din producţia internă vor rămâne neschimbate de la 1 ianuarie 2015 în raport cu nivelul actual, iar mai multe companii, printre care centralele de cogenerare care produc energie termică pentru populație, au solicitat amânarea liberalizării prețurilor pentru consumatorii industriali, anunță Departamentul pentru Energie, acesta precizând că, pentru luarea unei astfel de decizii, este nevoie de o aprobare prealabilă a Comisiei Europene.

Dacă CET-urile nu vor rămâne în categoria consumatorilor reglementați și vor fi nevoite să-și achiziționeze gazele necesare de pe piața liberă, unde prețurile sunt mai mari, există riscul scumpirii gigacaloriei pentru populația racordată la sistemele de încălzire centrală cu 28% până la 38%, potrivit estimărilor ANRE.

"Departamentul pentru Energie a primit mai multe solicitări din partea unor companii private de a amâna liberalizarea preţurilor pentru consumatorii industriali. De asemenea, Departamentul pentru Energie a primit o solicitare de iniţiere a modificării legislaţiei de la Autoritatea Naţională de Reglementare în domeniul Energiei (ANRE) şi de la o serie de operatori privaţi pentru a amâna cu cel puţin un an liberalizarea preţurilor pentru centralele de cogenerare care produc energie termică pentru populaţie şi de a le asimila pe acestea consumatorilor casnici, din punctul de vedere al tarifelor", transmite Departamentul, într-un comunicat.

Departamentul pentru Energie analizează aceste solicitări şi, la rândul său, a cerut, luni, ANRE, instituţia care monitorizează piaţa gazelor din România, date suplimentare care să demonstreze necesitatea amânării liberalizării.

"Departamentul pentru Energie consideră că o amânare parţială sau totală a liberalizării pentru consumatorii industriali (inclusiv C.E.T. –uri) necesită o aprobare prealabilă a Comisiei Europene", se arată în comunicat.

În ceea ce priveşte preţurile plătite de consumatorii casnici pentru gazele naturale din producţia internă, acestea vor rămâne neschimbate de la 1 ianuarie 2015 în raport cu nivelul actual, mai precizează Departamentul pentru Energie.

La finalul lunii septembrie, majorarea preţului la gaze pentru consumatorii casnici, care trebuia aplicată din octombrie, a fost amânată de Guvern, printr-o hotărâre care prevede şi renegocierea calendarului de eliminare a preţurilor reglementate, în sensul extinderii perioadei până la 30 iunie 2021 pentru aceşti consumatori.

Cu o săptămână înainte, ministrul delegat pentru Energie, Răzvan Nicolescu, anunţa că Guvernul va suspenda pe termen nedeterminat liberalizarea preţului gazelor naturale produse în România şi destinate consumului populaţiei şi va prelungi cu cel puţin doi ani şi jumătate dereglementarea pieţei gazelor pentru consumatorii industriali.

Departamentul pentru Energie a propus Comisiei Europene să accepte amânarea cu doi ani şi jumătate a calendarului de liberalizare a preţului gazelor pentru populaţie, precum şi menţinerea, până cel puţin la 1 iulie 2016, a preţului actual al gazelor produse intern pentru consumatorii industriali.

Potrivit unor declaraţii anterioare ale ministrului pentru Energie, ultima discuţie de la Comisia Europeană a avut un rezultat bun, chiar dacă nu s-a ajuns încă la o concluzie, adăugând că în cele din urmă România ar putea ajunge la Curtea Europeană de Justiţie pentru a-şi apăra poziţia.

Calendarul de liberalizare presupune creşteri trimestriale ale preţului gazelor din producţia internă.

Potrivit unui proiect recent de ordin al ANRE, firmele cărora în acest moment li se furnizează gaze naturale la preț reglementat, respectiv care nu și-au exercitat încă dreptul de eligibilitate și nu au optat pentru furnizarea în regim negociat, trebuie să își aleagă un furnizor de gaze naturale, putând inclusiv să-și schimbe furnizorul actual, și să încheie cu furnizorul ales un contract de vânzare-cumpărare gaze până la finalul acestui an, fie prin negocierea directă a prețului și a condițiilor comerciale, fie prin acceptarea unei oferte-tip a furnizorului.

Pentru firmele care omit să facă asta în termenul menționat, furnizarea gazelor va continua să se facă pe baza contractelor în vigoare la 31 decembrie 2014, însă nu la prețul reglementat valabil în prezent, ci la prețul stabilit de furnizor. Firmele care nici până la 30 iunie 2015 nu își aleg un furnizor și nu încheie un nou contract de vânzare-cumpărare gaze, fie prin negocierea directă a prețului și a condițiilor comerciale, fie prin acceptarea unei oferte-tip a furnizorului, vor rămâne fără gaze.

Consumul de gaze naturale în Europa a scăzut cu 13,5% până în prezent anul acesta, comparativ cu perioada similară din 2013, iar pe tot anul 2014 va scădea cu 11% față de anul trecut, potrivit studiului Energy Pulse derulat de Societe Generale și publicat miercuri.

Dacă estimările celor de la Societe Generale pentru întreg anul 2014 se vor dovedi corecte, asta ar însemna că vom avea de a face cu cel mai prost an din punct de vedere al consumului de gaze naturale în Europa din 2011 încoace, când consumul s-a redus cu 9,5%, scrie Les Echos. În anul de vârf de criză 2009, consumul de gaze pe Bătrânul Continent a scăzut cu 7,2%.

În ultimii doi ani, 2012 și 2013, s-au consemnat scăderi de 3,7%, respectiv 1,3%.

"Temperaturile ridicate explică în bună parte reducerea, dat fiind că europenii au consumat mai puține gaze pentru a se încălzi. Iarna blândă a făcut ca, în primul semestru al anului, să avem o reducere a consumului de gaze cu 18% față de primele 6 luni ale anului trecut", explică Thierry Bros, expert în gaze naturale al Societe Generale.

La asta se adaugă reducerea semnificată a consumului de gaze naturale din industrie, ca urmare a ritmului foarte slab de creștere economică de pe continent. În plus, a scăzut ponderea centralelor electrice pe bază de gaze în mixul energetic european, din cauza avântului producției de energie din surse regenerabile, masiv subvenționată de stat, precum și al celei a termocentralelor pe cărbune, combustibil din ce în ce mai ieftin comparativ cu gazele, inclusiv ca urmare a ieftinirii certificatelor de emisii de CO2.

"Concurența prin preț a cărbunelui își face simțite efectele în consumul de gaze naturale deja de trei ani", arată Bros. Potrivit GDF Suez, companiile europene de utilități au închis, în ultimii ani, centrale pe gaze naturale având o putere instalată totală de 70 GW.

Analistul Societe Generale este de părere că tendința de scădere a consumului de gaze va continua chiar dacă vom avea o iarnă mai friguroasă și chiar și dacă se vor închide câteva termoncentrale pe cărbune în Europa, așa cum s-a anunțat.

"Atât consumatorii casnici, cât și cei industriali fac tot mai multe economii la consumul de gaze. De asemenea, nu cred că vom vedea o scumpire rapidă a certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră, care ar spori competitivitatea la preț a gazelor naturale în comparație cu cărbunele. În ultimii ani, estimările mele, deși mai degrabă negative, s-au dovedit a fi întotdeauna prea optimiste în ceea ce privește evoluția consumului de gaze naturale", afirmă analistul francez.

În România, potrivit celor mai recente date ale ANRE, consumul de gaze naturale a scăzut cu peste 4% în primele 7 luni ale acestui an, de la 79,172 MWh în intervalul ianuarie-iulie din 2013 la 75,828 MWh în perioada similară din 2014.

Raportul OMV Petrom, cel mai mare producător local de gaze, pe primele 9 luni ale anului indică faptul că, în trimestrul 3 al acestui an, tendința de scădere a consumului de gaze s-a accentuat. Potrivit sursei citate, consumul estimat de gaze al României a scăzut cu 24% față de T2 2014 și cu 9% comparativ cu T3 2013.

Germania vrea să renunțe și la termocentralele electrice pe bază de cărbune, după ce a început deja să implementeze un plan de închidere treptată a centralelor sale nucleare, ceea ce nu va face decât să sporească dependența țării de importurile de gaze naturale din Rusia și să-i împovăreze și mai mult pe consumatorii finali de electricitate, care plătesc deja cel de-al doilea cel mai mare preț la curent electric din Uniunea Europeană.

Procesul de închidere treptată a centralelor nucleare, care avea ca scop, printre altele, creșterea ponderii producției de energie din surse nepoluante în mixul energetic german, a avut ca efect pervers previzibil sporirea producției de electricitate generată pe bază de cărbune, cel mai "murdar", dar și cel mai ieftin combustibil energetic. Drept urmare, guvernul cancelarului Angela Merkel a elaborat un plan care prevede cele mai stricte măsuri de limitare a consumului de cărbune din Europa, în vederea reducerii emisiilor de gaze cu efect de seră.

Renunțarea la termocentralele pe cărbune, dacă va ajunge să fie pusă în practică, va forța Germania să-și sporească importurile de gze naturale din Rusia, să cumpere curent electric de la țările vecine și să continue subvenționarea producției de energie din surse regenerabile, respectiv eoliene și fotovoltaice. Toate acestea vor majora semnificativ factura importurilor energetice ale Germaniei, cifrată în prezent la circa 100 miliarde euro pe an, și ar putea scumpi și mai mult electricitatea pentru consumatorii finali, aceștia plătind deja cel de-al doilea cel mai mare preț din UE.

Strategia ar veni, de asemenea, în contradicție cu demersurile SUA și UE de a izola economic Rusia, prin sancțiuni.

"Dacă se va renunța la termocentrale, respectiv dacă se va limita utilizarea cărbunelui la generarea de electricitate, importanța gazelor naturale și, deci, a Rusiei, va crește", spune Guido Hoymann, analist în domeniul energetic, citat de Bloomberg. Potrivit acestuia, vor crește și importurile de electricitate ale Germaniei, ceea ce va fi în interesul centralelor atomice străine situate în apropiere de granița cu Germania.

De acest lucru va profita și Gazprom, care este sursa a circa o treime din importurile de gaze naturale ale Germaniei. În schimb, marile companii germane de utilități care operează termocentrale pe cărbune, precum RWE sau Vatenfall, vor avea de suferit.

Prea multe termocentrale

În prezent, 45% din consumul de electricitate al Germaniei este asigurat de termocentrale pe cărbune, iar 11% de centrale pe gaze naturale. 15% provine de la centrale nucleare, pe care Merkel vrea să le închidă până în 2022, iar 24% din regenerabile precum eolienele și solarele, procent pe care guvernul vrea să-l majoreze la 45% până în 2025.

Primele semne ale modificării de politică au apărut pe 9 octombrie, când ministrul Mediului din guvernul de la Berlin, Barbara Hendricks, a declarat în Parlament că executivul german va opri finanțările acordate pentru construirea de noi termocentrale pe cărbune și va face un "audit critic" al planurilor companiilor de utilități de a construi astfel de termocentrale. Ea a precizat că închiderea imediată a tuturor termocentralelor ar fi o decizie iresponsabilă, dar a adăugat că utilizarea cărbunelui trebuie limitată treptat.

Pe 31 octombrie, guvernul a publicat un memorandum cu privire la sectorul energetic în care mai prezenta și problemele de pe piața germană a energiei electrice, arătând că reglementările trebuie updatate pentru a ține seama de ponderea tot mai mare a regenerabilelor în mixul energetic și pentru a asigura aprovizionarea sigură și eficientă cu curent electric a țării.

Potrivit documentului, în Germania sunt în funcțiune prea multe centrale electrice pe bază de combustibili fosili, iar această supracapacitate trebuie redusă pentru atingerea obiectivelor țării cu privire la diminuarea emisiilor de CO2. Guvernul susține că orice modificări legislative vor fi discutate cu industria de utilități. Autoritățile caută modalități de reducere a ponderii cărbunelui în mixul energetic, spune o sursă guvernamentală citată de Bloomberg.

"Piața germană a energiei, așa cum este reglementată acum, nu prevede suficiente stimulente pentru reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră, astfel încât să ne putem atinge obiectivele în acest sens. Avem nevoie de un nou mix energetic, cu mai puțin cărbune", spune parlamentarul social-democrat Nina Scheer, al cărei partid se află în coaliția de guvernare de la Berlin.

Consumatorii vor suferi

Momentan nu este limpede ca va face concret guvernul pentru a limita utilizarea cărbunelui la generarea de electricitate. Printre variantele posibile se numără impunerea de praguri de emisii de CO2 pentru termocentrale, excluderea termocentralelor care utilizează cele mai poluante sortimente de cărbune de la subvențiile acordate de stat pentru menținerea în funcțiune a capacităților fosile de backup sau chiar întocmirea unui calendar imperativ de închidere treptată a tuturor termocentralelor, similar cu cel în vigoare referitor la centralele nucleare, spune analistul Claudia Kemfert de la institutul DIW.

Indiferent ce măsuri concrete va adopta executivul german, acestea vor reverbera în întreaga Europă, dat fiind că vorbim despre cel mai mare consumator de pe energie și unul dintre cei mai mari producători de cărbune de pe continent. Reducerea consumului german de cărbune va reduce producția de electricitate din Europa, riscând să stopeze procesul de ieftinire a curentului electric la nivel european din ultimul an, cauzat de stagnarea economică.

"Nici o mare națiune din Europa nu a avut până acum norme imperative de renunțare la cărbune, ci doar ținte orientative privind reducerea emisiilor de CO2", comentează Patrick Hummel, analist la UBS AG.

Obiectivul lui Merkel de reducere a emisiilor poluante, al căror volum a crescut cu 1,5% anul trecut, se bate cap în cap cu cel al limitării majorării prețurilor la energie pentru consumatorii finali. Consumatorii casnici din Germania au plătit pe curent electric, în medie, în al doilea trimestru al anului, echivalentul a 0,41 dolari/KWh, aproape dublu față de prețul mediu plătit de cei japonezi și de peste trei ori mai mult comparativ cu consumatorii casnici americani, potrivit datelor Agenției Internaționale pentru Energie.

Dublu discurs

Renunțarea la cărbune s-ar putea dovedi a fi foarte costisitoare, dat fiind că gazele naturale, care vor fi, în mod evident, principalul înlocuitor al cărbunelui în mixul energetic german, costă mai mult, spune analistul Hoymann. "Producția de electricitate din lignit va deveni tot mai dificilă. Termocentralele pe lignit emit foarte mult CO2 și împiedică atingerea obiectivelor de reducere a emisiilor", arată acesta.

Dificultatea ajungerii la un echilibru este recunoscută chiar de guvern. Într-un răspuns oficial adresat Bloomberg, ministerul Economiei de la Berlin arată că, într-o economie puternic industrializată, precum cea a Germaniei, nu este posibil să renunți concomitent și la centralele nucleare, și la termocentralele pe cărbune. "Cu toate acestea, este limpede că și centralele electrice clasice vor trebui să se adapteze la exigențele reformei energetice a Germaniei", spune ministerul.

"Tocmai pentru că renunțăm la energia nucleară, termocentralele pe cărbune devin și mai importante, pentru menținerea unui preț accesibil la energie, iar Germania va depinde de cărbune și în deceniile următoare. Ne opunem oricăror planuri lipsite de viziune care vor închiderea termocentralelor", spune șeful confederației sindicale germane din minerit și industria de utilități, Michael Vassiliadis.

La Bruxelles, Merkel a fost liderul statelor care au cerut obiective UE mai ambițioase în ceea ce privește reducerea emisiilor de gaze poluante. Liderii Uniunii au convenit, la finalul lunii trecute, accelerarea ritmului de reducere a emisiilor de CO2 la nivelul blocului comunitar, respectiv cu 40% până în 2030, față de nivelurile din 1990. Fosta țintă era de 20% până în 2020.

Pe plan intern, guvernul german s-a străduit să limiteze scumpirea electricității. Procesul de renunțare la centralele nucleare a încurajat termocentralele pe cărbune, în special pe cele care folosesc lignit, combustibilul utilizat de acestea fiind mai ieftin decât gazele naturale.

Subvențiile pentru regenerabile au fost bune pentru cărbune

"Politicienii germani au realizat în cele din urmă că, prin politicile lor, au promovat fără să vrea producția poluantă de energie pe bază de cărbune, prejudiciind centralele pe gaze naturale", spune Sven Diermeierm analist la Independent Research GmbH din Frankfurt.

Subvenționarea masivă a surselor regenerabile de energie a generat supraproducție de electricitate. Coroborată cu reducerea consumului de electricitate, ca urmare a recesiunii economice, aceasta a dus la o scădere substanțială a prețului energiei electrice pe piețele en-gros. Unul dintre efecte a fost că tot mai multe centrale electrice clasice, care funcționează pe bază de gaze, au intrat pe pierderi și au fost nevoite să își închidă porțile, din cauza faptului că prețul materiei prime utilizate, gazele naturale, este mai mare decât prețul de livrare al electricității produse.

Acest lucru a avut două consecințe negative pentru obiectivele de mediu ale Germaniei și Europei. În primul rând, împuținarea centralelor electrice pe gaze, care pot fi oprite și pornite extrem de ușor, fără costuri prea mari, i-a afectat chiar pe producătorii de energie regenerabilă, care au nevoie de capacități de rezervă flexibile pentru momentele, imprevizibile, de vreme nefavorabilă, fără vânt sau cu cer acoperit de nori. În al doilea rând, centralele pe bază de cărbune, semnificativ mai poluante, au redevenit rentabile și au cunoscut un nou avânt.

„Trecerea de la gaze naturale la cărbune constituie un regres extrem de serios, din punct de vedere al obiectivelor de mediu. Cel mai rău din acest punct de vedere e în Germania”, spune Dieter Helm, profesor de politici energetice la Universitatea din Oxford.

"Omuleții verzi" sunt verzi pentru că sunt ecologiști

Miniștrii Mediului și Cercetării de la Berlin văd Germania ca jucând un rol central în lupta mondială contra încălzirii globale, ceea ce înseamnă că Berlinul va trebui să reducă producția de energie electrică pe bază de cărbune, se arată într-o declarație comună recentă a celor doi.

Unele companii de utilități au început deja să se pregătească. Cei de la Vatenfall au anunțat că iau în calcul închiderea minelor lor de lignit. Compania, controlată de statul suedez, spune că vrea să investească mai mult în regenerabile, pentru a-și reduce amprenta de carbon, a doua ca mărime în Europa, după cea a RWE.

În schimb RWE, a cărei producție de energie din Germania s-a bazat anul trecut în proporție de 50% pe cărbune, a anunțat că vrea să mențină volumele de producție de cărbune și în anii următori. Compania deține mine mari în vestul Germaniei, a căror exploatare a dus, în deceniile trecute, la strămutarea din loc a unor sate întregi. Autoritățile locale din Renania de Nord – Westfalia au anunțat măsuri de limitare a mineritului în regiune.

Închiderea celor mai mari două termocentrale pe cărbune ale Germaniei ar duce la reducerea emisiilor de CO2 cu 50 de milioane de tone pe an, potrivit unui think-tank german al European Climate Foundation, ceea ce reprezintă aproape 6% din volumul total de emisii de gaze cu efect de seră al industriei energetice germane.

"Chiar și așa, renunțarea la lignit va fi dificilă și costisitoare. Închiderea termocentralelor, după cea a centralelor nucleare, va spori dependența noastră de importurile de gaze naturale, inclusiv din Rusia. Vrem realmente asta? Răspunsul este nu", spune parlamentarul social-democrat Ulrich Freese, ales într-o circumscripție din Brandenburg în care se află mina de lignit a Vatenfall.

Clienții casnici, autoritățile și instituțiile publice, persoanele juridice de drept public sau privat care îşi desfăşoară activitatea în domeniul sănătăţii, educaţiei, asistenţei sociale, hotelier şi alte facilităţi de cazare vor avea statutul de clienți protejați în cazul apariției unei situații de urgență în sistemul național de aprovizionare cu gaze, Serviciul Autoritate Competentă pentru asigurarea securităţii în aprovizionarea cu gaze naturale din cadrul Departamentului pentru Energie urmând să aprobe, până pe 15 noiembrie, lista consumatorilor protejați, întocmită de către Transgaz și de către operatorii de distribuție.

În schimb, clienților industriali, inclusiv centralelor în cogenerare care produc pentru sistemul de încălzire centralizată și au o putere instalată mai mare de 10 MW, li se va asigura, în cazul apariției unei situații de urgență în sistemul național de aprovizionare cu gaze, doar acea cantitate de gaze naturale necesară menţinerii integrităţii fizice a instalaţiilor exploatate şi/sau a securităţii mediului, potrivit unui proiect de Hotărâre de Guvern pentru aprobarea Regulamentului privind identificarea clienţilor întreruptibili de siguranţă şi a consumatorilor protejaţi.

Clienți întreruptibili de siguranță sunt și centralele electrice pe gaze naturale ale OMV Petrom și Romgaz, respectiv Brazi și Iernut.

Potrivit notei de fundamentare a proiectului de HG, prin Legea nr. 127/2014 pentru modificarea şi completarea Legii energiei electrice şi a gazelor naturale nr. 123/2012 şi a Legii petrolului nr. 238/2004 a fost introdusă noţiunea de client întreruptibil de siguranţă, definit ca acel client final care prin reducerea consumului său până la oprire contribuie la menţinerea securităţii în aprovizionarea cu gaze naturale în situaţie de urgenţă.

Legea prevede că reglementarea regimului juridic aplicabil clientului întreruptibil de siguranţă, precum şi orice alte măsuri de realizare a implementării Regulamentul UE nr. 994/2010 al Parlamentului European şi al Consiliului din 20 octombrie 2010 privind măsurile de garantare a securităţii aprovizionării cu gaze naturale.

Proiectul de regulament prevede măsurile de determinare a clienţilor întreruptibili de siguranţă, a consumatorilor protejaţi în situaţii de urgenţă şi se stabileşte perioada de întreruptibilitate pentru siguranţă, perioada situaţiei de urgenţă, precum şi principiile de lucru pentru situaţii de urgenţă.

Astfel, clienții casnici, autoritățile și instituțiile publice, persoanele juridice de drept public sau privat care îşi desfăşoară activitatea în domeniul sănătăţii, educaţiei, asistenţei sociale, hotelier şi alte facilităţi de cazare vor avea statutul de clienți protejați în cazul apariției unei situații de urgență în sistemul național de aprovizionare cu gaze.

În schimb, clienților industriali li se va asigura, în cazul apariției unei situații de urgență în sistemul național de aprovizionare cu gaze, doar acea cantitate de gaze naturale necesară menţinerii integrităţii fizice a instalaţiilor exploatate şi/sau a securităţii mediului. Clienții industriali sunt acei clienți finali noncasnici al căror consum anual de gaze naturale estimat la locul de consum, în baza tipului şi debitelor aparatelor de utilizare a gazelor instalate, este de cel puţin 450.000 MWh.

În plus, centralele în cogenerare de înaltă eficienţă cu o putere instalată mai mare de 10 MW, care produc energie termică destinată sistemului centralizat de încălzire, sunt considerate clienţi industriali indiferent de nivelul consumului lor.

Potrivit documentului citat, producătorii de energie electrică care, potrivit prevederilor legale, sunt exceptaţi in perioada de întreruptibilitate pentru siguranţă de la respectarea structurilor de gaze naturale stabilite/avizate de Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei, sunt consideraţi clienţi întreruptibili de siguranţă pe perioada de întreruptibilitate pentru siguranţă.

Potrivit HG nr. 870/2012, sunt exceptate de la respectarea structurilor menționate mai sus cantităţile de gaze naturale din producţia internă utilizate de către producătorii de gaze naturale, titulari de acorduri petroliere, la producerea de energie electrică în propriile centrale electrice pe bază de gaze naturale, aceste centrale fiind declarate clienți întreruptibili de gaze naturale. Este vorba de centralele electrice Brazi și Iernut, aparținând OMV Petrom și Romgaz.

Proiectul de regulament prevede că perioadele de întreruptibilitate pentru siguranță, în care poate fi instituită starea de urgență în sistemul național de aprovizionare cu gaze, pot fi cuprinse între data de 15 noiembrie a unui an și data de 31 martie a anului următor.

Până la 15 noiembrie a fiecarui an, Transgaz, operatorul sistemului de transport (OST) și operatorii de distribuție (OSD) vor întocmi proceduri de lucru privind limitarea şi/sau întreruperea distribuţiei/transportului către clienţii întreruptibili de siguranţă racordaţi la reţelele operate de aceştia, care vor fi supuse aprobării Serviciului Autoritate Competentă (AC) pentru asigurarea securităţii în aprovizionarea cu gaze naturale din cadrul Departamentului pentru Energie şi care după aprobare se vor publica pe paginile de internet ale acestora.

OTS şi OSD au obligaţia de a monitoriza parametrii operativi de funcţionare ai sistemului național de transport, respectiv ai sistemului de distribuție şi de a-i corela cu informaţiile referitoare la factorii care determină situaţiile de urgenţă, în conformitate cu planul de urgenţă.

AC verifică dacă sunt îndeplinite conditiile şi hotărăşte asupra declarării situaţiei de urgenţă.

Declararea apariţiei şi încetării situaţiei de urgenţă se realizează prin ordin al ministrului delegat pentru Energie. Ordinul va fi publicat pe site-ul Departamentului pentru Energieşi pe site-urile OTS şi OSD.

Pe perioada situatiei de urgenţă, furnizorii, OSD şi OST au obligaţia ca, la instrucţiunile AC, să limiteze şi/sau să întrerupă distribuţia/transportul gazelor naturale către clienţii întreruptibili de siguranţă.

În cel mult 12 ore de la intrarea în vigoare a ordinului ministrului delegat pentru Energie, OTS şi OSD vor notifica fiecărui client întreruptibil de siguranţă racordat la reţele operate de aceştia asupra declarării apariţiei situaţiei de urgenţă. Prin notificare, clienţilor întreruptibili de siguranţă li se comunică şi măsurile ce vor fi aplicate în această situaţie.

Notificările transmise de către OTS şi OSD trebuie să cuprindă cel puţin următoarele informaţii: 
i) denumirea clientului întreruptibil de siguranţă; 
ii) punctul de ieşire din SNT/SD la care va opera limitarea/întreruperea/sistarea; 
iii) locul de consum; 
iv) capacitatea limitată/întreruptă; 
v) cantitatea de gaze naturale care va fi limitată/sistată; 
vi) ziua gazieră şi ora la care limitarea/întreruperea/sistarea va deveni efectivă; 
vii) estimarea neangajantă a OTS şi a OSD cu privire la data probabilă a încetării situaţiei de urgenţă.

După primirea notificării, clienţii întreruptibili de siguranţă au obligaţia reconsiderării în consecinţă a cererilor de consum către furnizorii lor.

Tranzacţiile cu gaze naturale pe perioada situaţiei de urgenţă se vor baza pe mecanismele pieţei, cu excepţia situaţiei în care planul de urgenţă impune aplicarea în plus a unor măsuri care nu sunt bazate pe mecanisme de piaţă, în scopul garantării aprovizionării cu gaze naturale a consumatorilor protejaţi.

OST şi OSD vor monitoriza consumurile pe perioada Situaţiei de urgenţă şi vor informa operativ AC asupra situaţiei curente.

În termen de maximum 12 de ore de la intrarea în vigoare a ordinului ministrului delegat pentru Energie privind incetarea situaţei de urgență, OTS siOSD vor informa clienţii întreruptibili de siguranţă cu privire la momentul reluării prestării serviciului de transport/distribuţie în condiţii normale, cu respectarea procedurilor şi a termenelor prevăzute în Codul reţelei.

Firmele cărora în acest moment li se furnizează gaze naturale la preț reglementat, respectiv care nu și-au exercitat încă dreptul de eligibilitate și nu au optat pentru furnizarea în regim negociat, trebuie să își aleagă un furnizor de gaze naturale, putând inclusiv să-și schimbe furnizorul actual, și să încheie cu furnizorul ales un contract de vânzare-cumpărare gaze până la finalul acestui an, fie prin negocierea directă a prețului și a condițiilor comerciale, fie prin acceptarea unei oferte-tip a furnizorului.

Pentru firmele care omit să facă asta în termenul menționat, furnizarea gazelor va continua să se facă pe baza contractelor în vigoare la 31 decembrie 2014, însă nu la prețul reglementat valabil în prezent, ci la prețul stabilit de furnizor. Firmele care nici până la 30 iunie 2015 nu își aleg un furnizor și nu încheie un nou contract de vânzare-cumpărare gaze, fie prin negocierea directă a prețului și a condițiilor comerciale, fie prin acceptarea unei oferte-tip a furnizorului, vor rămâne fără gaze.

Prevederile sunt conținute într-un ordin al Autorității Naționale de Reglementare în Domeniul Energiei (ANRE) în legătură cu unele măsuri privind furnizarea gazelor naturale la clienții noncasnici în perspectiva eliminării prețurilor finale reglementate, publicat luni în Monitorul Oficial. Pentru clienții noncasnici, prețurile reglementate la gaze naturale vor fi cu totul eliminate de la 1 ianuarie 2015.

Astfel, potrivit Ordinului citat, clienții noncasnici care nu şi-au exercitat dreptul de eligibilitate şi nu au optat pentru furnizarea în regim negociat trebuie să îşi aleagă furnizorul de gaze naturale şi să încheie cu acesta un contract de vânzare-cumpărare a gazelor naturale, fie prin negociere directă a preţului şi a condiţiilor comerciale, fie prin acceptarea unei oferte-tip a furnizorului respectiv, până cel târziu la data de 31 decembrie 2014, în perspectiva eliminării preţurilor finale reglementate.

În perioada 1 ianuarie-30 iunie 2015, pentru clienţii noncasnici care nu au încheiat un nou contract de vânzare-cumpărare a gazelor naturale, furnizarea gazelor naturale se realizează în baza contractelor de furnizare a gazelor naturale în vigoare la data de 31 decembrie 2014, cu excepţia clauzelor din cuprinsul acestora privind preţul final reglementat, prețul urmând să fie cel stabilit de furnizor, acesta având obligația de a-l comunica clienților.

Ce informații trebuie să trimită furnizorii

În perioada 1 noiembrie-31 decembrie 2014, furnizorii de gaze naturale au obligaţia să informeze lunar, în scris, clienţii noncasnici din portofoliul propriu care nu şi-au exercitat dreptul de eligibilitate şi nu au optat pentru furnizarea în regim negociat, prin transmiterea unei notificări cu privire la următoarele aspecte:

a) încetarea aplicabilităţii preţurilor finale reglementate pentru clienţii noncasnici începând cu data de 1 ianuarie 2015, cu indicarea temeiului legal aferent;

b) necesitatea exercitării dreptului de eligibilitate şi încheierii, până la data de 31 decembrie 2014, a contractelor de vânzare-cumpărare aferente furnizării gazelor naturale în regim negociat;

c) oferta propusă de către furnizorul de gaze naturale pentru situaţia în care clientul noncasnic alege să îşi exercite dreptul de eligibilitate şi să încheie cu furnizorul actual un contract de vânzare-cumpărare, aferent furnizării gazelor naturale în regim negociat;

d) opţiunile clientului noncasnic în situaţia neacceptării ofertei propuse de furnizorul actual, respectiv:

(1) posibilitatea exercitării dreptului de eligibilitate prin încheierea unui nou contract prin negocierea acestuia cu furnizorul actual, respectiv acceptarea unei oferte-tip publicate de către acesta, sau schimbarea furnizorului de gaze naturale, cu precizarea că "Lista operatorilor economici, titulari de licenţă de furnizare a gazelor naturale" este publicată pe pagina de internet a ANRE;

(2) asigurarea furnizării gazelor naturale de către furnizorul actual în baza contractului de furnizare a gazelor naturale în vigoare, la preţul final reglementat până la data de 31 decembrie 2014 şi la preţul din oferta propusă de către acesta, începând cu data de 1 ianuarie 2015 şi până la data încheierii de către clientul noncasnic a unui contract de vânzare-cumpărare aferent furnizării gazelor naturale în regim negociat, dar nu mai târziu de data de 30 iunie 2015.

ANRE promite un comparator online de prețuri la gaze

Potrivit unui alt Ordin al ANRE, publicat tot luni în Monitorul Oficial, ANRE va realiza, va administra şi va pune la dispoziţia clienţilor finali o aplicaţie web interactivă care va oferi informaţii comparative privind ofertele-tip ale furnizorilor.

Aplicaţia web interactivă va efectua, pe baza unui set de opţiuni introduse de utilizator, analize comparative ale ofertelor-tip existente pe piaţă şi va returna o listă a ofertelor care corespund opţiunilor exprimate de utilizator.

Criteriile şi opţiunile utilizate de aplicaţia web interactivă în scopul realizării listei ofertelor-tip care corespund opţiunilor exprimate de utilizator, formatul în care furnizorii introduc ofertele-tip pentru a asigura conţinutul necesar funcţionării aplicaţiei, precum şi orice alte elemente şi condiţii necesare pentru dezvoltarea şi funcţionarea aplicaţiei vor fi stabilite de către ANRE, pe baza consultării furnizorilor.

În termen de 30 de zile de la data primirii unei notificări din partea ANRE cu privire la finalizarea aplicaţiei web interactive, furnizorii au obligaţia să introducă ofertele- tip proprii în formă electronică, în baza de date a aplicaţiei, prin intermediul unei interfeţe web puse la dispoziţie în acest scop de ANRE.

În cazul în care furnizorii lansează o nouă ofertă-tip sau o modifică pe cea existentă, aceştia au obligaţia de a le introduce în formă electronică în baza de date a aplicaţiei, în termen de 5 zile lucrătoare de la data lansării sau modificării ofertei-tip. Furnizorii sunt obligaţi să precizeze perioada de valabilitate şi orice condiţii care afectează ofertele-tip, cu respectarea formatului stabilit de ANRE.

Ofertele-tip se introduc în baza de date a aplicaţiei web interactive într-un mod securizat, care să garanteze autenticitatea şi integritatea informaţiilor.

Actualul director financiar al OMV, David Davies, îl va înlocui pe Gerhard Roiss în funcția de CEO al grupului austriac de anul viitor, ar fi decis, marți, Consiliul de Supraveghere al companiei, într-o ședință care a început la 10 ora României, scrie presa austriacă.

La aceeași ședință s-ar fi decis rezilierea înainte de termen a contractului de mandat al lui Hans-Peter Floren, șeful diviziei de gaze și electricitate a OMV, scrie publicația austriacă Kurier.

David Charles Davies este un britanic vorbitor de germană născut în 1955 la Liverpool, unde a și studiat economia. La începutul anilor ’80 a fost contabil pentru PriceWaterhouseCoopers în Milano, iar ulterior a lucrat mai mulți ani pentru multinaționala britanică BOC Group Plc.

În anii ’90, Davies a lucrat pentru Burger King în Miami, dar și pentru Walt Disney Company. Davies ocupă poziția de director financiar la OMV din 2002, unde a venit de la Morgan Crucible. Davies este căsătorit și are 3 copii.

Comitetul de întreprindere al angajaților grupului austriac OMV, care are 5 reprezentanți în rândul celor 15 membri ai Consiliului de Supraveghere al companiei, a cerut, luni, acționarilor grupului să ia măsuri pentru a pune capăt disputelor și conflictelor la nivelul top-managementului companiei.

"Schimbarea condițiilor de piață face imperativă reevaluarea strategiei și a riscurilor legate de aceasta. Conflictele de la nivelul board-ului executiv au făcut ca munca constructivă să fie din ce în ce mai dificilă. În opinia noastră, prelungirea acestei situații va cauza companiei prejudicii severe și de durată, punându-ne în pericol locurile de muncă", se afirmă în scrisoarea către acționari a comitetului de întreprindere al salariaților OMV.

La rândul său, ministrul austriac de Finanțe, Hans Georg Schelling, și-a declarat neplăcerea vis a vis de faptul că disputele din sânul managementului OMV, cea mai mare companie austriacă după vânzări, au ajuns să fie făcute publice prin intermediul presei.

Presa austriacă scrie de câteva zile că CEO-ului OMV Gerhard Roiss i-ar putea fi scurtat mandatul la ședința Consiliului de Supraveghere al companiei de marți. Anul trecut, lui Roiss i-a fost prelungit mandatul până în martie 2017, însă de atunci profitul operațional al OMV s-a înjumătățit în al doilea trimestru al acestui an, după ce criza din Libia a obligat compania să majoreze producția la zăcămintele situate în jurisdicții cu costuri mari de operare, cum ar fi Norvegia.

În plus, divizia de gaze naturale și electricitate a OMV nu a performat conform așteptărilor, iar presa austriacă scrie că planurile lui Roiss au dus la fricțiuni cu șeful acestei divizii, germanul Hans-Peter Floren. În 2013, divizia respectivă a contribut cu doar 1 milion de euro la profitul operațional total al OMV, cifrat la 2,7 miliarde euro.

"Pe de o parte, problemele OMV se datorează evoluțiilor din piață, însă sunt de asemenea problemei la nivelul atmosferei din companie și a cooperării de la nivelul managementului", a declarat o sursă apropiată situației, citată de Reuters.

O altă sursă vorbea despre un conflict de putere între Roiss și Floren, numindu-i pe cei doi "masculi Alpha". O a doua sursă a declarat că acționarii principali ai OMV, respectiv holdingul austriac de stat OIAG, prin care statul austriac deține 32% din acțiunile OMV, precum și fondului suveran de investiții al emiratului arab Abu Dhabi, International Petroleum Investment Co (IPIC), care controlează un sfert din acțiunile OMV, au cerut în mod repetat ca Roiss și Floren să facă pace.

Reuters scrie că încă de la începutul anului ar fi aflat de la o sursă nenominalizată că arabii de la IPIC ar fi fost nemulțumiți de Gerhard Roiss și ar fi cerut înlocuirea sa din postul de CEO cu o persoană care să nu fie de origine austriacă.

În plus, potrivit Wiener Zeitung, citată de Wirtschaftsblatt, ar putea fi demis și Rudolf Kemler, șeful holdingului austriac de stat OIAG prin care statul austriac deține 32% din acțiunile OMV, ca parte a unui proces de reformare al OIAG avut în vedere de guvernul austriac.

Comitetul de întreprindere al angajaților grupului austriac OMV, care are 5 reprezentanți în rândul celor 15 membri ai Consiliului de Supraveghere al companiei, cere acționarilor grupului să ia măsuri, la o ședință crucială a Consiliului care va avea loc marți, pentru a pune capăt disputelor și conflictelor la nivelul top-managementului companiei, dispute care s-ar putea sfârși cu plecarea prematură din funcție a actualului CEO, Gerhard Roiss.

Într-o scrisoare adresată reprezentanților acționarilor companiei și citată de Reuters, președintele comitetului de întreprindere al salariaților OMV, Martin Rossmann, a sugerat că disputele asupra strategiei de dezvoltare a grupului au indus paralizie la nivelul managementului grupului austriac, al cărui profit operațional s-a înjumătățit în al doilea trimestru al acestui an.

"Capacitatea board-ului executiv de a acționa trebuie reinstaurată în mod consistent, chiar dacă, în acest scop, la ședința extraordinară a Consiliului de Supraveghere vor trebui luate măsuri adecvate cu privire la componența board-ului. Dezbinarea din cadrul board-ului executiv a devenit vizibilă pentru toți angajații OMV", scrie Rossmann în scrisoare.

Comitetul de întreprindere al angajaților OMV are 5 reprezentanți în Consiliul de Supraveghere al companiei, format din 15 membri.

Ar putea pleca și Roiss, și Floren

Surse apropiate OMV le-au povestit celor de la Reuters despre conflicte dintre CEO-ul Roiss și șeful diviziei de gaze și electricitate a grupului, Hans-Peter Floren, pe marginea strategiei de dezvoltare a OMV. Divixia lui Floren a contribuit cu doar 1 milion de euro la profitul operațional de 2,7 miliarde euro al OMV de anul trecut.

La ședința de marți vor participa reprezentanții holdingului austriac de stat OIAG, prin care statul austriac deține 32% din acțiunile OMV, precum și cei ai fondului suveran de investiții al emiratului arab Abu Dhabi, International Petroleum Investment Co (IPIC), care controlează 25% din capitalul grupului austriac.

Ziarul austriac Die Presse a scris săptămâna trecută, citând surse apropiate Consiliului de Supraveghere, că atât contractul lui Roiss, cât și cel al lui Floren ar putea fi reziliate înainte ca cei doi să-și termine mandatele de manageri.

De la numirea lui Gerhard Roiss în funcția de CEO, în 2011, OMV s-a lansat într-o strategie de concentrare pe proiecte de explorare de noi zăcăminte de hidrocarburi, scopul fiind reducerea dependenței de business-ul de rafinare și marketing, afectat de marje de profit infime, adesea negative. Această strategie nu a putut însă opri scăderea semnificativă a profitului și a prețului acțiunilor OMV, titlurile grupului austriac depreciindu-se cu o treime de la începutul anului.

Salariații spun că se tem pentru joburile lor

"Schimbarea condițiilor de piață face imperativă reevaluarea strategiei și a riscurilor legate de aceasta. Conflictele de la nivelul board-ului executiv au făcut ca munca constructivă să fie din ce în ce mai dificilă. În opinia noastră, prelungirea acestei situații va cauza companiei prejudicii severe și de durată, punându-ne în pericol locurile de muncă", se afirmă în scrisoarea către acționari a comitetului de întreprindere al salariaților OMV.

La rândul său, ministrul austriac de Finanțe, Hans Georg Schelling, și-a declarat neplăcerea vis a vis de faptul că disputele din sânul managementului OMV, cea mai mare companie austriacă după vânzări, au ajuns să fie făcute publice prin intermediul presei. OMV a refuzat să comenteze pe marginea scrisorii comitetului de întreprindere al salariaților.

Scăderea profitului operațional a dus la agitarea apelor la nivelul acționariatului și al managementului austriecilor de la OMV, compania-mamă a OMV Petrom, astfel încât directorul general al companiei, Gerrhard Roiss, ar putea fi forțat să-și încheie mandatul înainte de termen, inclusiv la presiunile fondului suveran de investiții al emiratului arab Abu Dhabi, International Petroleum Investment Co (IPIC), care controlează un sfert din acțiunile OMV. Mai mult, ar putea fi demis și Rudolf Kemler, șeful holdingului austriac de stat OIAG prin care statul austriac deține 32% din acțiunile OMV.

Costuri de operare mari și dueluri de orgolii

Presa austriacă, citată de Reuters, scrie că CEO-ului OMV Gerhard Roiss i-ar putea fi scurtat mandatul la ședința Consiliului de Supraveghere al companiei care va avea loc marți. Anul trecut, lui Roiss i-a fost prelungit mandatul până în martie 2017, însă de atunci profitul operațional al OMV s-a înjumătățit în al doilea trimestru al acestui an, după ce criza din Libia a obligat compania să majoreze producția la zăcămintele situate în jurisdicții cu costuri mari de operare, cum ar fi Norvegia.

În august anul trecut, OMV a anunțat că a cumpărat de la Statoil, compania de petrol și gaze controlată de statul norvegian, participații la perimetre cu zăcăminte de hidrocarburi din Marea Nordului în valoare de 2,65 miliarde de dolari.

"Pe de o parte, problemele OMV se datorează evoluțiilor din piață, însă sunt de asemenea problemei la nivelul atmosferei din companie și a cooperării de la nivelul managementului", a declarat o sursă apropiată situației, citată de Reuters.

O altă sursă vorbește despre un conflict de putere între Roiss și Floren, numindu-i pe cei doi "masculi Alpha". O a doua sursă a declarat că acționarii principali ai OMV, respectiv holdingul austriac de stat OIAG, prin care statul austriac deține 32% din acțiunile OMV, precum și fondului suveran de investiții al emiratului arab Abu Dhabi, International Petroleum Investment Co (IPIC), care controlează un sfert din acțiunile OMV, au cerut în mod repetat ca Roiss și Floren să facă pace.

Reuters scrie că încă de la începutul anului ar fi aflat de la o sursă nenominalizată că arabii de la IPIC ar fi fost nemulțumiți de Gerhard Roiss și ar fi cerut înlocuirea sa din postul de CEO cu o persoană care să nu fie de origine austriacă.

Ca la fotbal: să creăm un șoc la echipă

Investitorii ar putea privi în mod pozitiv o astfel de plecare timpurie din managementul companiei, în măsura în care schimbarea ar readuce calmul la OMV, după ce compania s-a aflat în mod negativ în atenția presei în legătură cu situația lui Roiss, care lucrează de 25 de ani la OMV și a devenit CEO în 2011.

"Scurtarea mandatului lui Roiss ar putea fi percepută de către piețe ca o îmbunătățire a situației, în măsura în care circulă atâtea zvonuri despre el", spune un analist. Vineri, cotația acțiunilor OMV a scăzut sub minimul ultimilor doi ani, după ce s-au depreciat cu aproape 33% de la începutul anului.

În plus, potrivit Wiener Zeitung, citată de Wirtschaftsblatt, ar putea fi demis și Rudolf Kemler, șeful holdingului austriac de stat OIAG prin care statul austriac deține 32% din acțiunile OMV, ca parte a unui proces de reformare al OIAG avut în vedere de guvernul austriac.

Potrivit presei austriece, în cazul în care Gerhard Roiss ar pleca din funcția de CEO al OMV înainte de finalul mandatului său, principalul favorit pentru a-i fi succesor este directorul financiar David Davies, un britanic vorbitor de germană care ocup această poziție din 2002.

De asemenea, o sursă austriacă a declarat că există posibilitatea ca, în cazul plecării lui Roiss, șeful diviziei de explorare și producție, Jaap Huijskes, să-și revizuiască decizia de a părăsi board-ul OMV înainte de expirarea mandatului său.

Scăderea profitului operațional a dus la agitarea apelor la nivelul acționariatului și al managementului austriecilor de la OMV, compania-mamă a OMV Petrom, astfel încât directorul general al companiei, Gerrhard Roiss, ar putea fi forțat să-și încheie mandatul înainte de termen, inclusiv la presiunile fondului suveran de investiții al emiratului arab Abu Dhabi, International Petroleum Investment Co (IPIC), care controlează un sfert din acțiunile OMV. Mai mult, ar putea fi demis și Rudolf Kemler, șeful holdingului austriac de stat OIAG prin care statul austriac deține 32% din acțiunile OMV.

Presa austriacă, citată de Reuters, scrie că CEO-ului OMV Gerhard Roiss i-ar putea fi scurtat mandatul la ședința Consiliului de Supraveghere al companiei care va avea loc marți. Anul trecut, lui Roiss i-a fost prelungit mandatul până în martie 2017, însă de atunci profitul operațional al OMV s-a înjumătățit în al doilea trimestru al acestui an, după ce criza din Libia a obligat compania să majoreze producția la zăcămintele situate în jurisdicții cu costuri mari de operare, cum ar fi Norvegia.

În august anul trecut, OMV a anunțat că a cumpărat de la Statoil, compania de petrol și gaze controlată de statul norvegian, participații la perimetre cu zăcăminte de hidrocarburi din Marea Nordului în valoare de 2,65 miliarde de dolari.

În plus, divizia de gaze naturale și electricitate a OMV nu a performat conform așteptărilor, iar presa austriacă scrie că planurile lui Roiss au dus la fricțiuni cu șeful acestei divizii, germanul Hans-Peter Floren. În 2013, divizia respectivă a contribut cu doar 1 milion de euro la profitul operațional total al OMV, cifrat la 2,7 miliarde euro.

Conflicte de orgolii

"Pe de o parte, problemele OMV se datorează evoluțiilor din piață, însă sunt de asemenea problemei la nivelul atmosferei din companie și a cooperării de la nivelul managementului", a declarat o sursă apropiată situației, citată de Reuters.

O altă sursă vorbește despre un conflict de putere între Roiss și Floren, numindu-i pe cei doi "masculi Alpha". O a doua sursă a declarat că acționarii principali ai OMV, respectiv holdingul austriac de stat OIAG, prin care statul austriac deține 32% din acțiunile OMV, precum și fondului suveran de investiții al emiratului arab Abu Dhabi, International Petroleum Investment Co (IPIC), care controlează un sfert din acțiunile OMV, au cerut în mod repetat ca Roiss și Floren să facă pace.

Reuters scrie că încă de la începutul anului ar fi aflat de la o sursă nenominalizată că arabii de la IPIC ar fi fost nemulțumiți de Gerhard Roiss și ar fi cerut înlocuirea sa din postul de CEO cu o persoană care să nu fie de origine austriacă.

Atât OMV, cât și OIAG au refuzat să comenteze.

Relația cu Gazprom

În iunie, Reuters scria că Gazprom poartă discuții pentru a cumpăra o participație de 24,9% din acțiunile OMV, compania-mamă a Petrom, de la fondul suveran de investiții al emiratului Abu Dhabi.

În aceeași lună, Gazprom şi OMV au convenit, la Viena, crearea unei companii mixte care să construiască şi să opereze tronsonul austriac al gazoductului South Stream, în pofida opoziției UE față de acest proiect. Între timp, costurile de construcție a gazoductului au fost revizuite în creștere cu 47%, de la 10 la 14 miliarde euro.

OMV a fost prima companie occidentală care a semnat contracte pe termen lung cu Gazprom pentru cumpărarea de gaze naturale, încă din 1968, de pe vremea Uniunii Sovietice, și este în continuare unul dintre cei mai importanți clienți ai Gazprom.

Actualele acorduri, valabile până în 2027, prevăd livrări de gaze din Siberia către facilitățile de depozitare ale OMV din Baumgarten, Austria. Gazprom are în plan livrarea de gaze către Baumgarten prin gazoductul South Stream. În decembrie 2013, OMV a ajuns la un acord preliminar cu Gazprom în vederea ajustării prețului gazelor rusești, care până atunci se indexau în funcție de evoluția prețului internațional al petrolului. Noua formulă va reflecta mai bine prețurile de pe piața spot a gazelori, ceea ce va avea un efect pozitiv asupra rezultatelor unitații de trading cu gaze a OMV, Econgas, unitate aflată la acel moment pe pierdere.

Schimbarea ar fi percepută pozitiv de piețe

Săptămâna trecută, ziarul austriac Die Presse scria că atât mandatul lui Roiss, cât și cel al lui Floren, ar putea fi scurtate. "Întrebarea este în ce măsură o persoană ca Roiss ar vrea să continua la conducerea OMV după ce toate aceste tensiuni de la nivelul managementului au devenit publice", a declarat o sursă.

Investitorii ar putea privi în mod pozitiv o astfel de plecare timpurie din managementul companiei, în măsura în care schimbarea ar readuce calmul la OMV, după ce compania s-a aflat în mod negativ în atenția presei în legătură cu situația lui Roiss, care lucrează de 25 de ani la OMV și a devenit CEO în 2011.

"Scurtarea mandatului lui Roiss ar putea fi percepută de către piețe ca o îmbunătățire a situației, în măsura în care circulă atâtea zvonuri despre el", spune un analist. Vineri, cotația acțiunilor OMV a scăzut sub minimul ultimilor doi ani, după ce s-au depreciat cu aproape 33% de la începutul anului.

În plus, potrivit Wiener Zeitung, citată de Wirtschaftsblatt, ar putea fi demis și Rudolf Kemler, șeful holdingului austriac de stat OIAG prin care statul austriac deține 32% din acțiunile OMV, ca parte a unui proces de reformare al OIAG avut în vedere de guvernul austriac.

Potrivit presei austriece, în cazul în care Gerhard Roiss ar pleca din funcția de CEO al OMV înainte de finalul mandatului său, principalul favorit pentru a-i fi succesor este directorul financiar David Davies, un britanic vorbitor de germană care ocup această poziție din 2002. De asemenea, o sursă austriacă a declarat că există posibilitatea ca, în cazul plecării lui Roiss, șeful diviziei de explorare și producție, Jaap Huijskes, să-și revizuiască decizia de a părăsi board-ul OMV înainte de expirarea mandatului său.

{jathumbnailoff}

Funcţionarii Autorității Naționale de Reglementare în Domeniul Energiei (ANRE) nu vor putea să lucreze în companii cu activități sau interese în domeniul energetic sau să ofere consultanță acestora decât după 3 ani de la expirarea contractelor de muncă încheiate cu ANRE, nu vor avea voie să deţină participații mai mari de 5% la companii care fac afaceri cu societăţi din domeniul energetic și le va fi interzis, lor și soților/soțiilor lor, precum și rudelor până la gradul al II-lea, să deţină participații mai mari de 5% la companii sau fonduri de investiții care deţin acţiuni în companiile din energie care intră în sfera de reglementare a Autorităţii, urmând ca, la nivelul ANRE, să se constituie un registru de tranzacţii personale în care salariaţii ANRE vor avea obligaţia înregistrării participaţiilor deţinute.

Aceste interdicții fac parte dintr-un proiect de modificare și completare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 33/2007 privind organizarea și funcționarea ANRE elaborat de Departamentul pentru Energie, care are ca scop, potrivit Departamentului, "introducerea unor standarde europene în privinţa definirii conflictelor de interese pentru angajaţii ANRE".

Potrivit proiectului de act normativ citat, membrii Comitetului de Reglementare al ANRE trebuie să nu fie senatori, deputaţi sau membri ai vreunui partid politic ori organizaţii politice pe perioada exercitării mandatului, să nu exercite o altă profesie și să nu ocupe o funcţie publică ori privată, să nu desfășoare activități cu caracter lucrativ în sectorul energiei electrice, termice și al gazelor naturale, cu excepţia posibilităţii desfăşurării de activităţi didactice şi de cercetare ştiinţifică, cu evitarea conflictului de interese.

Membrii Comitetului de Reglementare al ANRE trebuie să nu fie membri în consiliile de administraţie, consiliile de supraveghere, directoratele sau în comisiile de cenzori, să nu deţină funcţia de director ori alte funcţii la următoarele entităţi: societăţi naţionale, companii naţionale, societăţi comerciale şi regii autonome din sectorul energiei electrice, termice și al gazelor naturale ori în alte sectoare care se află în competența de reglementare a ANRE, societăți care se află într-o formă de afiliere cu acestea, operatori economici specializați care prestează servicii pentru sectorul energiei electrice, termice, precum și al și gazelor naturale, precum și organisme de plasament colectiv, societăţi de investiţii financiare sau alte entități care dețin acțiuni sau au raporturi contractuale cu entitățile de la mai sus, care să permită exercitarea unei influenţe semnificative asupra luării deciziilor în adunarea generală sau în consiliul de administraţie al societăților naționale, companiilor naționale, societăților comerciale sau regiilor autonome din sectorul energiei electrice, termice și al gazelor naturale ori în alte sectoare care se află în competența ANRE.

Forma în vigoare a OUG nr. 33/2007 prevede că membrii Comitetului de Reglementare "nu desfăşoară activităţi cu caracter lucrativ în sectorul energiei electrice, termice şi al gazelor naturale, cu excepţia celor cu caracter didactic de instruire profesională, nu deţin acţiuni sau părţi sociale şi nu pot avea calitatea de membru în organele de conducere la societăţi comerciale cu obiect de activitate în sectorul energiei electrice, termice şi al gazelor naturale ori în orice alte domenii care se află în competenţa ANRE, în condiţiile legii", fără alte precizări și fără menționarea soților/soțiilor și a rudelor.

Proiectul de lege elaborat de Departamentul pentru Energie mai interzice membrilor Comitetului de Reglementare să fie desemnaţi experţi sau arbitri, fie de părți aflate în litigiu, fie de instanțe judecătorești sau de alte instituții.

"Membrii Comitetului de reglementare au obligaţia să notifice de îndată în scris Parlamentului apariţia oricăreia dintre situaţiile de incompatibilitate sau conflict de interese. Până la decizia Parlamentului de revocare, respectiv numire a unei alte persoane, mandatul membrului Comitetului de reglementare este suspendat de drept. Curriculum vitae al membrilor Comitetului de reglementare se publică pe pe pagina de Internet a ANRE, în termen de cinci zile de la data numirii şi se menţine publicat pe această pagină pe durata mandatului", se mai stipulează în proiectul de lege de modificare a OUG nr. 33/2007.

Legea actuală nu reglementează deloc incompatibilitățile salariaților ANRE

La rândul lor, salariații ANRE trebuie să să nu fie membri în consiliile de administraţie, consiliile de supraveghere, directorate sau în comisiile de cenzori și să nu deţină funcţia de director ori alte funcţii la societăţi naţionale, companii naţionale, societăţi şi regii autonome din sectorul energiei electrice, termice și al gazelor naturale ori în alte sectoare care se află în competența ANRE, societăți care se află într-o formă de afiliere cu acestea , operatorii economici specializați care prestează servicii pentru sectorul energiei electrice, termice și al gazelor naturale sau organisme de plasament colectiv, societăţi de investiţii financiare sau alte entități care dețin acțiuni sau au raporturi contractuale cu entitățile menționate mai sus, care să permită exercitarea unei influenţe semnificative asupra luării deciziilor în adunarea generală sau în consiliul de administraţie al societăților naționale, companiilor naționale, societăților sau regiilor autonome din sectorul energiei electrice, termice și al gazelor naturale ori în alte sectoare care se află în competența ANRE.

Salariații ANRE trebuie să nu deţină, ei şi/sau soții acestora, precum și rudele acestora până la gradul al doilea inclusiv, direct sau indirect, o participare de peste 5% din capitalul entităţilor prevăzute mai sus sau din drepturile de vot ori o participaţie care să permită exercitarea unei influenţe semnificative asupra luării deciziilor în adunarea generală sau în consiliul de administraţie al acestora.

"În acest sens, la nivelul ANRE se constituie un registru de tranzacţii personale în care salariaţii ANRE au obligaţia înregistrării participaţiilor deţinute", se precizează în proiectul de lege.

Salariații ANRE nu vor putea să ocupe funcţii de conducere în structurile sau organele de conducere, alese ori numite, ale partidelor politice, definite conform statutului acestora, ale organizaţiilor cărora le este aplicabil acelaşi regim juridic ca şi partidelor politice sau ale fundaţiilor ori asociaţiilor care funcţionează pe lângă partidele politice.”

Salariații aflați în incompatibilitate vor avea obligaţia să opteze, în termen de 30 de zile de la apariţia stării de incompatibilitate și/sau a conflictului de interese, între calităţile care au generat apariţia acesteia.

Nici membrii Comitetului de Reglementare și nici salariații ANRE nu vor putea să-şi desfăşoare activitatea şi nici să acorde consultanţă de specialitate la entitățile prevăzute mai sus, cu activități sau interese în domeniul energetic, timp de trei ani după încetarea mandatului de membru al Comitetului de Reglementare sau a contractului individual de muncă pentru salariații ANRE, se mai stipulează în proiectul de act normativ.

Forma actuală a OUG nr. 33/2007 nu reglementează aproape deloc situațiile de incompatibilitate în care s-ar putea afla salariații ANRE, stipulând doar că "în regulamentul de organizare şi funcţionare al ANRE, precum şi în contractul colectiv de muncă, sunt prevăzute măsuri în caz de concurenţă neloială ulterior încetării contractului de muncă al unui salariat, conform legislaţiei în vigoare".

S-au consultat și cu ANI

Modificările legislative propuse s-au elaborat având la bază modul de definire a conflictelor de interese în cadrul altor autorităţi europene de reglementare în domeniul energetic şi în cadrul Agenţiei Europene pentru Cooperarea Autorităţilor de Reglementare din domeniul Energiei (ACER), precum şi o serie de recomandări în materie ale Parlamentului European, se arată într-un comunicat al Departamentului pentru Energie.

„În ultimii ani, România a reuşit să pună baze solide pentru crearea unei autorităţi independente de reglementare în energie, cu o capacitate administrativă corespunzătoare. La ANRE, există un număr important de oameni profesionişti şi integri, însă este important să avem reguli clare în privinţa conflictelor de interese, care să ajute la creşterea încrederii în toţi funcţionarii instituţiei”, a declarat ministrul delegat pentru Energie, Răzvan Nicolescu, fost vicepreședinte al ACER.

În cursul elaborării acestui proiect de act normativ, experţii Departamentului pentru Energie au avut consultări preliminare şi cu reprezentanţi ai Agenţiei Naţionale de Integritate, se precizează în comunicat.

Reducerea dependenței de gazele rusești este o prioritate strategică națională, se afirmă în programul electoral al candidatului independent la președinție Monica Macovei.

Asta în condițiile în care, potrivit datelor oficiale, în prezent, România consumă anual circa 12,5 miliarde metri cubi de gaze naturale şi produce aproximativ 11 miliarde metri cubi, ponderea importurilor de la gigantul rus de stat Gazprom în totalul consumului fiind de 12%. Prin comparație, la nivelul întregii Uniuni Europene, importurile de gaze din Rusia reprezintă, în medie, aproape un sfert din totalul consumului anual.

Recent, ministrul delegat pentru Energie, Răzvan Nicolescu, declara că România nu ar avea nicio problemă în perioada de iarnă chiar dacă Gazprom ar opri în totalitate livrările de gaze şi iarna ar fi extrem de dificilă.

"Reducerea dependenței de gazul rusesc este o prioritate strategică națională. Resursa nucleară este importantă în acest sens și trebuie să lucrăm cu parteneri de încredere, dintre aliații noștri din Vest. România trebuie să-și dezvolte în paralel atât explorarea și extracția rezervelor de petrol și gaze din Marea Neagră, cât și capacitățile de energie nepoluantă (eoliană, hidrocentrale etc)", se arată în programul electoral al lui Macovei.

Compania China Nuclear Power Corporation a depus, la 23 septembrie, o ofertă angajantă pentru realizarea reactoarelor 3 şi 4 de la centrala din Cernavodă, urmând ca în perioada următoare comisia guvernamentală să analizeze oferta şi să înceapă negocierile, a anunţat, recent, vicepremierul Liviu Dragnea.

Chinezii au fost singurii care au transmis către Nuclearelectrica documentația de calificare aferentă primei etape a procedurii de selecție de investitori pentru continuarea proiectului unităților 3 și 4 de la CNE Cernavodă, fiind declarați investitori calificați. Termenul de depunere a documentației a fost extrem de scurt, alimentând suspiciuni și speculații cu privire la faptul că procedura este strict formală, mai ales că Nuclearelectrica avea deja semnată o scrisoare de intenţie cu China General Nuclear Power Group (CGN) privind construirea reactoarelor 3 şi 4 de la Cernavodă, valabilă până la sfârșitul anului.

Pe de altă parte, Macovei spune că, din postura de președinte, va "detensiona în măsura posibilului relațiile cu Federația Rusă, cu care trebuie să avem o abordare pragmatică. Aparținem unor sfere strategice diferite, ne apărăm interesele cu fermitate, cu forța și demnitatea unui stat UE și NATO, dar aceasta nu exclude schimburile economice și culturale. Îmi doresc schimburi economice cu Federația Rusă, dar în termeni de egalitate, nu sub șantajul gazului".

"Numai din Hidroelectrica s-au sifonat 200 de milioane de euro pe an în faimoasele contracte cu „băieţii deştepţi”. La fel, s-au dat ani de zile subvenţii cu „gaz ieftin din producţia internă” tocmai celor mai bogaţi şi celor care au avut dintotdeauna relaţii privilegiate cu statul. Putem liberaliza pieţele de gaz şi energie electrică fără să sărăcim consumatorul mic: marii consumatori trebuie să plătească energia la preţul corect. Trebuie să ştim exact ce impozite, taxe și redevenţe plătesc companiile din industriile extractive: toate aceste sume trebuie publicate, pentru a vedea dacă sunt adecvate. România trebuie să devină parte a EITI (Iniţiativa de Transparentizare a Industriilor Extractive) ", se mai arată în programul electoral al Monicăi Macovei.

Anul trecut, guvernele din Uniunea Europeană și Parlamentul European au ajuns la o înțelegere cu privire la modificarea substanțială a directivei UE cu privire la reglementările contabile, modificare potrivit căreia companiile de petrol, gaze, minerit, energie și alte resurse naturale vor fi obligate să dezvăluie în detaliu toți banii pe care îi plătesc guvernelor europene ca urmare a lucrărilor de exploatare și producție derulate. Totuși, din formularea asupra căreia s-a convenit nu reiese limpede dacă respectivele companii vor fi obligate să dezvăluie și toate cheltuielile efectuate în beneficiul guvernelor înainte de demararea lucrărilor propriu-zise de explorare și exploatare, în scopul obținerii din partea autorităților statale a autorizațiilor, licențelor și contractelor de concesiune necesare.

Potrivit candidatului independent la președinție, trebuie privatizate întreprinderile și regiile de stat, "prost gestionate și căpușate de 25 de ani".

"Statul să rămână proprietar numai asupra companiilor de care depinde siguranța națională și să le gestioneze eficient. Am impus la nivel european confiscarea extinsă a averilor obținute ilegal. Voi veghea ca banul furat să se întoarcă la cetățeni. Trebuie verificate toate privatizările din ultimii 25 de ani, contractele frauduloase cu statul, spălarea de bani, alte fapte economice grave, urmând să se facă și posibilele recuperări, pentru că aceștia sunt banii cetățenilor", promite Macovei.

Statul poate şi trebuie să deţină controlul în societăţile strategice din energie, spune Victor Ponta în programul său de candidat la președinție, în care mai promite că statul va fi "apărător al intereselor românilor în relaţia cu marile companii", "renegociere corectă a redevenţelor privind resursele naturale", câștigarea de către România a independenţei energetice "totale" în următorii 5 ani şi ocuparea poziției de "lider energetic regional".

"Timpul privatizărilor cu acţionar strategic a trecut. Statul poate şi trebuie să deţină controlul în societăţile strategice din energie, comportându-se în mod corect ca acţionar", se arată în documentul citat.

În programul lui Ponta se mai vorbește despre "dreptate în relaţia dintre stat şi mediul economic". Astfel, potrivit programului electoral al candidatului PSD, statul trebuie să fie "partener de încredere, care îşi plăteşte datoriile la timp" și "apărător al intereselor românilor în relaţia cu marile companii".

Redevențele se renegociază pentru că nu pot fi schimbate prin lege

În acest context, Ponta promite "renegociere corectă a redevenţelor privind resursele naturale", în contextul în care, anul viitor, nivelul redevențelor petroliere poate fi modificat, expirând perioada de înghețare prevăzută în contractul de privatizare a Petrom.

Asta pentru că, după cum Energy Report scria încă din iunie, dacă toate acordurile petroliere semnate de Guvernul României sunt similare cu cele încheiate cu Chevron, nivelul redevențelor pentru acordurile de concesiune în vigoare nu poate fi schimbat prin modificarea Legii petrolului nr. 238/2004, întrucât nivelul procentual al redevențelor datorate de companii este prevăzut ca atare în acorduri, care sunt încheiate pe 20-30 de ani, fără referire la Legea petrolului.

În plus, chiar în Legea petrolului, respectiv la articolul 61, alineatul 1, se stipulează că ”Prevederile acordurilor petroliere aprobate de Guvern rămân valabile, pe întreaga lor durată, în condiţiile în care au fost încheiate”.

De altfel, chiar Victor Ponta declara, în vară, că noile redevențe, fixate prin modificarea legii, vor fi aplicabile oricăror noi contracte de concesiune. "Noua lege nu se va putea aplica retroactiv", a declarat Ponta, întrebat fiind dacă pot fi modificate redevențele pentru titularii acordurilor de concesiune aflate în prezent în vigoare, în care este stipulat actualul regim de redevențe și care au o durată de 20-30 de ani.

Nimic despre gazele de șist

Ponta mai promite, în programul său electoral, o "strategie de exploatare responsabilă a resurselor naturale". În document nu se menționează însă nimic despre explorarea și exploatarea resurselor de hidrocarburi neconvenționale ale României, respectiv despre forajul după gaze de șist prin fracturare hidraulică.

În campania electorală din 2012, USL a criticat, cu argumente ecologiste, încheierea de către guvernele anterioare a unor acorduri petroliere cu Chevron pentru perimetre conținând gaze de șist. După alegerile parlamentare din 2012, imediat după numirea în funcție, guvernul USL condus de Victor Ponta a prezentat public un program de guvernare în care apărea la obiective "Instituirea imediată a unui moratoriu privind exploatarea gazelor de șist până la finalizarea studiilor ce se află în derulare la nivel european privind impactul asupra mediului prin procedeul de fracționare hidraulică".

De-a lungul anului, Ponta și-a modificat treptat atitudinea față de gazele de șist, în special după reacția ambasadorului de atunci al SUA, Mark Gitenstein, care a declarat, imediat după anunțul privind moratoriul, că recomandă României să afle măcar dacă deține gaze de șist, că va discuta subiectul cu ministrul Economiei și că dorește să afle motivația moratoriului și cum intenționează autoritățile de la București să procedeze mai departe.

Astfel, în decembrie, s-a ajuns ca programul de guvernare al guvernului Ponta 2 să enumere demararea acțiunilor de explorare pentru identificarea zăcămintelor de gaze de șist printre prioritățile din sectorul energetic. Iar Ponta declara că hidrocarburile neconvenționale ar putea asigura independența energetică a României și că Gazprom ar avea cel mai mult de pierdut dacă România ar începe să exploateze zăcămintele de gaze de șist.

Se mizează totul pe gazele din Marea Neagă

Prezidențiabilul PSD vorbește în programul său despre "creşterea independenţei şi securităţii energetice ale ţării". De altfel, în cuprinsul documentului, care are 36 de pagini, expresia "independență energetică" apare de 10 ori, iar sintagma "lider energetic regional" – de 3 ori.

"În a doua jumătate a anului 2019, ţara noastră are perspectiva strategică de a deveni a doua ţară din Uniunea Europeană, după Danemarca, care este independentă energetic, adică produce mai multe resurse energetice decât consumă. Schimbarea va fi generată de descoperirile din Marea Neagră", se afirmă în program, cu referire la zăcământul offshore de mare adâncime descoperit în 2012 de OMV Petrom și Exxon Mobil, despre care se estimează că ar conține între 42 și 84 de miliarde de metri cubi de gaze naturale și unde forajul a început în iulie anul acesta.

"Datorită acestei noi paradigme, România va avea posibilitatea de a juca un rol de furnizor de energie pentru vecinii săi, în special pentru Republica Moldova. Acest lucru va trebui coroborat cu încercarea de a atrage investitori care să investească în noi facilităţi de procesare industrială a gazului natural în aşa fel încât să se creeze noi locuri de muncă iar descoperirile recente de gaz natural să creeze un multiplicator important pentru întreaga economie", spune Ponta, în programul său electoral.

"Mândrie, demnitate"

Potrivit sursei citate, un al doilea obiectiv important este legat de atragerea de investiţii pentru modernizarea sectorului energetic românesc. "În consecinţă, România trebuie să îşi propună atragerea de capital privat autohton şi străin, oferind un mediu predictibil şi atractiv. Vrem impunerea unor reguli de guvernanţă corporativă eficiente", scrie în programul electoral al lui Victor Ponta.

Al treilea obiectiv menționat de Ponta este legat de rolul statului român în definirea politicilor şi strategiilor energetice la nivel european.

"Energia este un domeniu în care România trebuie să joace un rol mai activ la nivel european. Trebuie să fim mândri de trecutul, prezentul şi perspectivele noastre de viitor. Am fost prima ţară din lume cu o producţie de ţiţei înregistrată oficial. Suntem ţara cu cel mai echilibrat mix energetic european şi singura care are şanse reale de a deveni independentă energetic. Ne putem uita în ochii oricui cu mândrie şi demnitate în acest domeniu. Este nevoie să ne susţinem cu mai mult curaj ideile şi viziunile, contribuind la crearea unei Uniuni Europene capabilă să aibă o politică energetică comună, precum şi o abordare cu o singură voce a dialogului cu partenerii săi externi", se afirmă în programul candidatului PSD la președinție, Victor Ponta.

Prețurile la gaze naturale în Europa ar putea scădea cu 11%, iar gigantul rus de stat Gazprom ar pierde 18% din veniturile sale anuale în condițiile liberalizării exporturile de gaze naturale lichefiate ale Statelor Unite, care ar spori oferta globală de gaze și ar pune presiune concurențială pe ruși.

Este concluzia unei analize recente a Centrului pentru Politici Energetice Globale de pe lângă Columbia University, citată de Financial Times.

Cu toate acestea, deși pierderile ar fi semnificative pentru Gazprom, impactul liberalizării și dezvoltării exporturilor americane de gaze naturale lichefiate asupra veniturilor totale din exporturi ale Rusiei ar fi mult mai modest, neputând constitui o armă eficientă pentru a determina Rusia să-și schimbe politica externă.

Analiza mai arată că, oricum, este probabil că Europa va rămâne în bună măsură dependentă de gazele rusești, ceea ce înseamnă că statele UE vor trebui să-și întărească infrastructura energetică pentru a face față unor eventuale crize de aprovizionare cu gaze din Rusia.

Gaze de șist, lichefiate

Boom-ul american al hidrocarburilor extrase din șisturi bituminoase, prin tehnologii inovative, cum ar fi forajul prin fracturare hidraulică, a făcut viabile comerciale zăcăminte inaccesibile până nu demult, a sporit masiv producția internă de gaze naturale a SUA și a creat așteptări ca SUA să devină un exportator global major de gaze naturale lichefiate, la prețuri competitive.

Până în prezent, Comisia Federală pentru Reglementări în Energie din SUA a autorizat trei proiecte masive de construire de terminale de export de gaze naturale lichefiate, în valoare de mai multe miliarde de dolari fiecare, iar alte 13 proiecte similare așteaptă aprobările federale.

Boom-ul american al gazelor de șist a pus deja presiune pe prețurile de pe piețele internaționale, întrucât SUA nu mai au nevoie de importuri de gaze lichefiate. În acest fel, cantități semnificative din state producătoare precum Qatar au devenit disponibile pentru a fi exportate în Europa și Asia.

Creșterea ofertei de gaze naturale lichefiate pe plan mondial le-a dat deja clienților Gazprom, din Europa și nu numai, mai multă putere de negociere cu rușii la reînnoirea contractelor pe termen lung cu gigantul controlat de Kremlin.

Prețuri mai mici, dar aceeași dependență de Rusia

Exporturile americane de gaze naturale lichefiate, așteptate să înceapă în 2016, ar putea depăși nivelul de 14,5 miliarde de metri cubi pe zi, care este cantitatea exportată zilnic de Rusia în UE.

Deși cea mai mare parte a exporturilor de gaze naturale lichefiate ale SUA ar fi destinate Asiei, unde prețurile sunt mai mari, grație creșterii economice superioare a statelor emergente de acolo, cantitatea care ar rămâne pentru europeni ar pune totuși presiuni semnificative pe prețuri. Estimările pesimiste ale celor de la Columbia University arată că Rusia ar putea pierde în acest fel până la 27% din banii pe care îi încasează în prezent pe gazele exportate.

Jason Bordoff, fost oficial la Casa Albă pe probleme energetice, spune că veniturile pierdute de Gazprom în acest fel ar fi semnificative. Pe de altă parte, gazele naturale au pondere de doar 14% în totalul veniturilor din exporturi ale Rusiei, care sunt dominate de țiței, ceea ce înseamnă că efectul negativ asupra economiei rusești în întregul său ar fi mult mai mici.

"Chiar dacă prețurile vor scădea, este probabil că Europa va rămâne profund dependentă de importurile de gaze din Rusia, printre altele pentru că rușii sunt printre cei mai ieftini furnizori din regiune. Europenii trebuie să-și facă curățenie în ograda proprie, să investească în infrastructură de depozitare și transport al gazelor și să-și dezvolte propriile zăcăminte de gaze pentru a reduce impactul oricăror eventuale probleme apărute în aprovizionarea cu gaze rusești", conchide Bordoff.

Americanii: protecționiști și birocrați

În iunie, Departamentul pentru Energie al Statelor Unite și-a modificat politica și reglementările de acordare a autorizațiilor pentru proiecte de construire de terminale de export al gazelor naturale lichefiate (GNL), într-un mod care, cel mai probabil, va ajuta proiectele mai avansate ca dezvoltare și le va afecta negativ pe cele noi, dar de la care nu se așteaptă să aibă un mare impact asupra ritmului general în care se dezvoltă industria. În consecință, va mai dura până când se va pune cu adevărat problema ca boom-ul american al exploatărilor de gaze de șist prin fracturare hidraulică să reducă dependența Europei de importurile de gaze naturale din Rusia.

În prezent, exporturile de gaze naturale din producția internă a Statelor Unite sunt extrem de restricționate. Potrivit legislației în vigoare, guvernul american judecă de la caz la caz cererile companiilor care vor să exporte gaze naturale lichefiate și le acordă sau nu licențe în acest sens. Ca regulă generală, aceste licențe se acordă doar pentru exporturi în jurisdicții cu care SUA are încheiate acorduri bilaterale de liber-schimb, cum ar fi Canada.

Într-o postare pe blog în care sunt enumerate mai multe măsuri legate de politica privind exportul de GNL, Christopher Smith, un oficial al Departamentului pentru Energie, a spus că în viitor se vor acorda autorizații doar pentru acele proiecte care au primit deja certificări potrivit cărora sunt conforme cu toate exigențele, reglementările și legile privind protecția mediului.

Asta înseamnă că cei care vor să exporte GNL vor trebui mai întâi să obțină autorizație de la o altă instituție, respect Comisia Federală de Reglementare în Energie, procedură mai scumpă și mai îndelungată, înainte de a primi licență de export din partea Departamentului pentru Energie.

Nu se mai dau autorizații provizorii

Până în prezent, Departamentul a acordat șapte licențe pentru export în țări care nu au acorduri de liber schimb cu SUA. Numai unul dintre aceste proiecte, respectiv Sabine Pass al companiei Cheniere, și-a asigurat aprobările de mediu necesare din partea Comsiei, iar celelalte au doar permise de export condiționate din partea Departamentului, fiind în așteptarea deciziilor Comisiei de Reglementare.

În viitor, Departamentul pentru Energie nu va mai acorda acest gen de permise condiționate provizorii.

Christopher Smith a scris în postarea sa că s-a intenționat ca modificarea de procedură să prioritizeze resursele Departamentului asupra „proiectelor mai avansate din punct de vedere comercial” și, de asemenea, să permită obținerea unor informații mai complete, pe baza cărora să se poată decide dacă un anumit proiect de export de GNL este sau nu de interes public.

Procedura de obținere a aprobărilor de mediu și de siguranță tehnică din partea Comisiei pentru un terminal GNL costă 100 de milioane de dolari sau mai mult, astfel că doar acele proiecte despre care se consideră că pot fi viabile comercial vor fi admise în proces.

Ce promitea Joe Biden la București

Vicepreședintele Statelor Unite, Joe Biden, a promis, într-un interviu acordat agenției Mediafax cu ocazia recentei sale vizite în România, că SUA vor relaxa restricțiile în vigoare în prezent cu privire la exporturile de gaze naturale americane către Europa, pentru întărirea independenței energetice a aliaților din regiune, în contextul amplificării crizei ruso-ucrainene.

"SUA se angajează să aducă un volum mai mare de gaze pe piaţa globală, într-un mod care să corespundă intereselor publice ale SUA, pentru că ştim că sporirea surselor mondiale îi ajută pe aliaţii noştri europeni şi pe alţi parteneri strategici. Până în prezent, Departamentul pentru Energie al SUA a acordat permise condiţionate pentru 96 de milioane de metri cubi de gaze pe an, care pot fi exportate atât către ţări cu care avem Acorduri de Liber Schimb, cât şi către cele cu care nu avem, de exemplu în Europa. Vorbim despre volume semnificative. Pentru a pune datele în context, acest volum este mai mare decât volumul total de gaze naturale lichefiate (GNL) pe care Europa le importă în prezent şi egal cu peste jumătate din volumul de gaze pe care ţările europene le importă în prezent din Rusia. Ştiu că, lucrând împreună, vom continua importantele eforturi de a asigura un viitor mai sigur şi mai prosper pentru România şi această regiune", a declarat, pentru Mediafax, vicepreședintele SUA, Joe Biden.

Potrivit publicației National Journal, citată de Mediafax, România și alte state din Europa Centrală și de Est, dependente de gazul rusesc, au decis, în ianuarie, să finanțeze formarea unui grup de lobby, LNG Allies, care să convingă autoritățile SUA să le permită importul de gaze naturale lichefiate, restricționat în prezent de legislația americană.

Lobby est-european la Washington

Pentru a asigura ţărilor din Europa de Est importul de gaze, grupul de lobby LNG Allies va viza o abordare în două direcţii. Astfel, statele vor face lobby pentru ca exporturile de gaze naturale să fie incluse în acordul de liber schimb dintre SUA şi UE, pentru care s-au început negocierile în vara anului trecut. Totodată, ele vor încerca să convingă Congresul american să adopte legi introduse în ambele camere prin care să se aprobe mai rapid exporturile către ţări care sunt membre ale NATO.

Anul trecut, la o conferință organizată în capitala americană de Comisia pentru Energie a Camerei Reprezentanților SUA, delegații din Ungaria și Cehia au declarat că extinderea exporturilor americane de gaze naturale lichefiate ar aduce SUA în competiție directă cu Rusia, principala sursă de aprovizionare cu gaze a estului Europei, iar această intensificare a concurenței ar duce la scăderea prețurilor, în beneficiul consumatorilor.

"Avem nevoie de mai multă concurență pentru a avea prețuri accesibile la energie", a spus Anita Orban, ambasador responsabil cu probleme legate de securitate energetică pe lângă Ministerul Afacerilor Externe de la Budapesta.

Mai mult, Orban, alături de omologul său ceh, Vacláv Bartuska, a semnat un editorial în Washington Post, în care cei doi susțineau că, pe lângă beneficiile economice ale liberalizării exporturilor americane de gaze naturale, o astfel de măsură ar reprezenta și o lovitură geostrategică, precum și un semn de recunoaștere a importanței colaborării strategice dintre SUA și aliații săi central și est europeni.

Compania irlandeză de petrol și gaze Petroceltic a trecut la pierderi, pe primul semestru al acestui an, suma de 8,1 milioane de dolari, reprezentând costul net pentru companie al forării fără succes a unei sonde de explorare la adâncimea de 2.747 de metri în perimetrul Muridava din apele teritoriale românești ale Mării Negre.

În primele șase luni din 2014, costurile de capital ale Petroceltic în România s-au ridicat la 6,1 milioane de dolari. Pierderile totale ale companiei au fost de 57,4 milioane de dolari, de peste 3,5 ori mai mari decât în perioada similară a anului trecut, fiind determinate de triplarea costurilor cu lucrări de explorare eșuate, față de S1 2013, în România, Kurdistan și Egipt, la 64,3 milioane de dolari, se arată în raportul semestrial al companiei.

În mai anul acesta, Petroceltic a anunțat că sonda de explorare Muridava-1 din perimetrul Muridava (EX-27) (Petroceltic 40% – operator, Sterling Resources 40%, Petromar 20%) a forat la o adâncime totală de 2.747 de metri, fără să descopere cantități de hidrocarburi relevante din punct de vedere comercial, irlandezii adăugând că, la acea dată, puțul era în curs de astupare și urma să fie abandonat, iar platforma de foraj - transferată în alte sectoare.

“Rezultatul forajelor de explorare este dezamăgitor, dar ne oferă o cantitate semnificativă de informații, care ne va ajuta foarte mult să luăm o decizie în legătură cu viitoarea activitate în aceste perimetre”, declara CEO-ul Petroceltic, Brian O’Cathain.

Două eșecuri la români, plus unul la bulgari

Este al doilea eșec consecutiv consemnat de irlandezi în offshore-ul românesc, după ce, în noiembrie 2013, Petroceltic anunța că prima sa sondă de explorare forată în zona de sud a perimetrului Cobălcescu Est a confirmat existența unor zăcăminte de gaze de bună calitate, însă nu suficient de mari și de accesibile pentru a fi exploatabile comercial, astfel încât compania a luat decizia de a astupa și abandona sonda.

La Cobălcescu Est, Petroceltic are o participație tot de 40%, restul concesiunii fiind deținut de Beach și Petromar, cu câte 30% din drepturi.

În pofida eșecului, Petroceltic anunța, în ianuarie, că vrea să-și majoreze anul acesta cu 35% investițiile în lucrări de explorare derulate în apele teritoriale românești ale Mării Negre, comparativ cu 2013, de la 20 milioane dolari la 27 milioane dolari. "Așteptăm rezultate potențial interesante de pe urma lucrărilor de explorare din România", spunea CEO-ul Petroceltic, Brian O’Cathain.

În mai 2013, Petroceltic a anunțat că a abandonat sonda de explorare Kamchia-1, forată în apele teritoriale ale Bulgariei din Marea Neagră, după ce prospecțiunile derulate au dus la concluzia că zăcămintele de gaze naturale de acolo nu au potențial de exploatare comercială. Sonda de explorare Kamchia-1 a fost forată la o adâncime totală de 2.887 de metri și a descoperit doar straturi de gaze neexploatabile comercial, astfel încât a fost astupată și abandonată.

Explorări prelungite din lipsă de utilaje

În raportul semestrial al companiei se mai spune că licențele de explorare deținute de Petroceltic în offshore-ul românesc prevăd o perioadă inițială de explorare de trei ani, începând cu octombrie 2011, iar recent autoritățile române au semnalat că ar fi dispuse să prelungească cu 18 luni respectiva perioadă.

Petroceltic, alături de partenerii săi de concesiune, a solicitat în februarie Agenției Naționale pentru Resurse Minerale (ANRM) prelungirea cu un an și jumătate a perioadelor de explorare prevăzute în acordurile petroliere semnate cu Guvernul României pentru perimetrele Muridava și Cobălcescu, motivând că nu reușesc să găsească în timp util utilajele necesare efectuării lucrărilor de foraj.

Potrivit concesionarilor, compania românească Grup Servicii Petroliere (GSP) este singura care deține și operează o flotă proprie de platforme de foraj marin în Marea Neagră, având și experiența necesară executării unor astfel de servicii, iar la acea dată utilajele GSP fie erau angajate în alte contracte, în alte regiuni, fie erau supuse unor lucrări de modernizare.

În decembrie anul trecut, Petroceltic a anunțat că forajul primei sale sonde de explorare din perimetrul Muridava, programat pentru prima parte a anului 2014, va fi amânat.

Compania a precizat că, după terminarea forajelor la prima sondă de explorare (Cobălcescu Sud-1), efectuat în zona de sud a perimetrului Cobălcescu Est, platforma GSP Prometeu a revenit la baza din Constanţa, pentru efectuarea unor lucrări neprogramate, dar necesare, de mentenanţă. Din cauza acestor lucrări, programul de foraje la blocul Muridava a fost amânat pentru sfârşitul primului trimestru 2014.

Primele prospecțiuni s-au executat în anii ’80

În 2012, Petroceltic a derulat lucrări de prospecțiune seismică 3D în cadrul blocurilor Muridava și Cobălcescu Est din Marea Neagră, obținând date de o „înaltă calitate”, a anunțat compania, cu ocazia prezentării rezultatelor pe anul respectiv.

La Muridava s-au executat unele prospecțiuni seismice limitate, 2D, în anii ’80, care au dus la descoperirea de petrol și gaze. Cele două blocuri de explorare din sectorul românesc al Mării Negre sunt subexplorate, din cauza faptului că fac parte dintr-o zonă care, multă vreme, a constituit obiectul unei dispute teritoriale între România și Ucraina. Disputa a fost tranșată în 2009 în favoarea României de către Curtea Internațională de Justiție de la Haga.

„Interesul industriei de petrol și gaze (pentru sectorul românesc al Mării Negre – n.r.) a crescut după descoperirile sondelor Domino-1 și Eugenia-1”, spuneau cei de la Petroceltic, subliniind că România oferă condiții fiscale competitive, redevențele petroliere fiind de maxim 13,5%, iar impozitul pe profit – de 16%.

În 2012, sondele de explorare Domino-1, aparținând consorțiului OMV Petrom-ExxonMobil, și Eugenia-1, deținută de cei de la Sterling Resources, au descoperit zăcăminte de gaze naturale în sectorul românesc al platoului continental al Mării Negre, prima în perimetrul Neptun, iar cea de-a doua în perimetrul Pelican.

Istorie tensionată

Acordurile de concesionare a perimetrelor Muridava și Cobălcescu Est au fost semnate de către Agenția Națională a Resurselor Minerale (ANRM) în 2010, cu britanicii de la Melrose Resources. Inițial aceștia aveau o participație de 80% la acestea, iar cei de la Petromar – 20%. La acea dată, concesionarii anunțau investiții în explorare de 60 de milioane de dolari în 3 ani.

În 2012, irlandezii de la Petroceltic au preluat compania Melrose Resources, în cadrul unui deal constând exclusiv în schimb de acțiuni între acționarii celor două firme, evaluat la circa 210 milioane euro.

Cei de la Melrose au mai semnat în 2008 un acord de preluare de la Sterling Resources a 32,5% din participaţiile la alte două blocuri de explorare din Marea Neagră, Pelican XIII şi Midia XV. Sterling ajunsese în posesia respectivelor participații cumpărându-le de la altă firmă, Paladin, care le avea la rândul său de la primul titular de licență, Enterprise Oil, care semnase contractul de concesiune cu statul român în 1992.

Dezvăluirea acestor detalii, în 2009, în urma deciziei favorabile a Curții Internaționale de Justiție de la Haga în disputa maritimă dintre România și Ucraina, a dus la un adevărat scandal politic între PNL și PDL. PDL i-a acuzat pe liberali că, prin guvernul Tăriceanu, au concesionat respectivele perimetre în mod netransparent și neavantajos pentru statul român, la care liberalii au replicat că, în 2008, în timpul guvernării lor, nu s-a semnat decât un act adițional la un contract de concesiune încheiat inițial în 1992, în timpul cabinetului condus de Theodor Stolojan.

Guvernul de la Budapesta este acuzat că ar fi plătit anul trecut 800 de milioane de euro pentru a readuce în proprietatea statului ungar operațiunile din Ungaria ale gigantului energetic german E.ON, în condițiile în care acestea ar fi fost evaluate la o valoare negativă.

Acuzația se bazează pe un raport de evaluare obținut de site-ul Átlátszó, în urma unei solicitări de informații care s-a judecat în cele din urmă la tribunal, în baza legii privind informațiile publice, întrucât autoritățile refuzau să îl pună la dispoziția presei, potrivit politics.hu.

Potrivit raportului, activele E.ON din Ungaria, printre care o serie de facilități de înmagazinare subterană a gazelor, au fost evaluate la o valoare negativă, din cauza faptului că subsidiarele ungare ale companiei germane au contracte pe termen lung de cumpărare de gaze naturale de la Gazprom, contracte care prevăd cantități anuale minime obligatorii de importat. Asta înseamnă că respectivele cantități trebuie achitate chiar și în condițiile în care cumpărătorul nu dorește să le preia, întrucât nu are nevoie de ele, din cauză că nu există cerere.

Raportul obținut de cei de la Átlátszó mai avertizează că prețul plătit de statul ungar, prin intermediul companiei energetice ungare de stat MVM, nu poate fi justificat în condiții de piață, astfel încât autoritățile europene de la Bruxelles ar putea să se sesizeze în privința acestei tranzacții și să o investigheze, existând riscul ca ea să fie declarată ajutor de stat ilegal.

Europarlamentarul ungar de opoziție Benedek Javor a sesizat cazul la Procuratura de la Budapesta, acuzând că tranzacția cu E.ON a fost opacă și păguboasă pentru contribuabili. "Toate estimările experților arată că prețul plătit a fost de câteva ori peste valoarea de piață a activelor respective", a declarat Javor.

Tranzacția cu E.ON a guvernului Orban a fost atacată public și de către Partidul Socialist, precum și de către formațiunea de extremă-dreaptă Jobbik. Socialiștii au arătat că există suspiciuni potrivit cărora guvernul ar fi încheiat un acord cu E.ON prin care se convenea asupra prețului tranzacției și a calendarului de efectuare a plăților, dar în care se stipula, totodată, că executivul maghiar urma să capete acces la informații despre activele achiziționate doar după cumpărarea acestora.

La rândul lor, cei de la Jobbik au acuzat guvernul Orban că doar "simulează un război de eliberare a Ungariei de sub dominația giganților energetici străini", subvenționându-i, de fapt, cu banii contribuabililor.

Site-ul átlátszó.hu a obținut raportul de evaluare după un proces în instanță care a durat un an și jumătate, guvernul lui Viktor Orban refuzând să îl facă public până nu a fost obligat de tribunal.

Premierul ungar Orban și CEO-ul E.ON Johannes Teyssen au semnat în noiembrie 2012 o scrisoare de intenție privind vânzarea către statul ungar a operațiunilor din domeniul gazelor naturale ale E.ON din Ungaria, tranzacția fiind încheiată în martie 2013.

Iranul este dispus să livreze gaze Europei prin gazoductul Nabucco, al cărui proiect de construcţie a eşuat din lipsă de furnizori, un oficial din Ministerul Petrolului însărcinat cu afacerile internaţionale anunţând că două state europene şi-au exprimat deja interesul în acest sens.

Un secretar de stat în Ministerul iranian al Petrolului, Ali Majedi, citat de Itar-Tass, a sugerat că Iranul, ţară care deţine unele dintre cele mai mari rezerve de gaze la nivel mondial, ar putea susţine eforturile Europei de diversificare a furnizorilor de energie, prin acoperirea unei părţi din necesar, relatează Novinite, preluată de Mediafax.

El a adăugat că autorităţile iraniene au discutat despre posibilele rute de aprovizionare cu delegaţii din două state europene.

Majedi a arătat că există o un număr mare de posibile rute de furnizare a gazelor iraniene în Europa, respectiv prin Turcia, Irak, Siria, Caucaz şi Marea Neagră, insistând totuşi că cea mai bună rută pentru o astfel de conductă de gaze este ca aceasta să treacă prin Turcia.

Oficialul susţine că realizarea gazoductului Nabucco ar fi inutilă fără gazele iraniene, adăugând că Turcia şi-a exprimat deja interesul pentru exportul gazelor iraniene în Europa.

Acţionarii Nabucco erau OMV (Austria), MOL (Ungaria), Transgaz (România), Bulgargaz (Bulgaria), BOTAS (Turcia) şi RWE (Germania). Consorţiul format de aceste companii spera să convingă consorţiul Şah Deniz II, care dezvoltă zăcământul uriaş de gaze naturale Şah Deniz, din Marea Caspică, să selecteze Nabucco Vest, o variantă scurtată a proiectului iniţial, ca rută de transport al gazelor spre Europa.

Un mare eșec

Proiectul Nabucco Vest viza transportarea gazelor azere către Europa printr-un gazoduct care avea să traverseze şi teritoriul României, cu destinaţie finală în Austria. Anul trecut, consorţiul Şah Deniz II a ales însă o altă conductă, respectiv Trans-Adriatic Pipeline (TAP), cu destinaţia în Italia, ca rută de export către Europa, astfel că proiectul Nabucco a eşuat.

Încă de la jumătatea deceniului trecut, mai multe studii privind fezabilitatea economică a proiectului Nabucco arătau că acesta nu are șanse să funcționeze în mod optim fără cooptarea Iranului ca furnizor, în condițiile în care această țară deține cea de-a doua rezervă de gaze naturale a lumii ca dimensiuni, după Rusia.

La acel moment, însă, Iranul se afla sub un extrem de dur embargo economic din partea Statelor Unite, iar Uniunea Europeană se alăturase și ea sancțiunilor față de regimul de la Teheran, menite să „frâneze” pretinsele proiecte militare nucleare ale iranienilor. În aceste condiții, participarea Iranului la proiectul Nabucco era cu totul exclusă.

În 2009, pentru americani, Iranul era răul absolut, nu Rusia

Problema cooptării Iranului în proiectul Nabucco s-a pus încă de la semnarea primului pact referitor la gazoduct, în 2009. Cu toate că Iranul a dorit să se alăture proiectului, iar o bună parte dintre statele europene interesate de Nabucco au militat pentru cooptarea iranienilor, presiunile regimului de la Washington au lăsat Iranul în afara Nabucco.

La acea dată, însărcinatul special al Statelor Unite pentru probleme energetice eurasiatice, Richard Morningstar, a declarat că SUA se opune implicării Iranului în proiectul Nabucco, întrucât acest lucru ar contraveni sancțiunilor internaționale dictate împotriva regimului de la Teheran și ar avea un efect negativ asupra demersurilor de blocare a planurilor nucleare iraniene.

Mai mult, Morningstar a afirmat că SUA nu ar avea nimic împotriva unui eventual scenariu în care chiar și Rusia să devină furnizor de gaze pentru Nabucco, dar că ipoteza cooptării Iranului este cu totul exclusă. Din primăvara lui 2012, Morningstar fost numit ambasador al Statelor Unite în Azerbaidjan, stat-cheie pentru succesul proiectului Nabucco.

Rușii au profitat

Stagnarea, iar ulterior eșecul proiectului Nabucco au convenit de minune Rusiei și proiectului concurent de gazoduct al acesteia, South Stream.

Practic, în raport cu Iranul, Rusia a făcut un joc dublu care i-a adus beneficii atât economice, cât și geostrategice. Susținând Iranul în conflictele sale diplomatice cu SUA și Israelul, rușii au întărit determinarea americanilor în a menține și chiar a înăspri sancțiunile economice împotriva Teheranului. Una din consecințe a fost eliminarea, cel puțin temporară, a unicului concurent potențial serios la dominația regională a Rusiei în domeniul exportului de gaze naturale.

Astfel, încă din 2012, Turcia, confruntată cu o cerere internă aflată în plină ascensiune și neputând să se aprovizioneze din Iran decât într-o foarte mică măsură, pe baza unei excepții de la embargo acordate de americani, a fost nevoită să se adreseze Rusiei pentru a-și satisface nevoile de gaze naturale. Iar în pofida anumitor probleme diplomatice, legate în special de raporturile cu Siria, Rusia s-a oferit să-și suplimenteze livrările de gaze naturale către Turcia cu 3 miliarde de metri cubi pe an.

Încasările bugetului de stat pe anul acesta din taxa pe veniturile suplimentare obținute de producători ca urmare a dereglementării prețurilor din sectorul gazelor naturale au fost majorate de 2,5 ori la recenta rectificare bugetară, de la 290,93 milioane lei, cât prevedea forma inițială a legii bugetului de stat pe 2014, la 725,05 milioane lei, reprezentând o influență pozitivă de 434,12 milioane lei.

Forma inițială a legii bugetului de stat pe anul 2014 prevedea încasări de 290,93 milioane lei din taxa pe veniturile suplimentare obținute de producători ca urmare a dereglementării prețurilor din sectorul gazelor naturale. La rectificare, aceste venituri au fost majorate cu 434,12 milioane lei, la 725,05 milioane lei.

Romgaz și OMV Petrom asigură împreună peste 97% din producția internă de gaze naturale.

Anul trecut, bugetul de stat a încasat 243,07 milioane lei din noul impozit pe veniturile suplimentare obținute de producători ca urmare a dereglementării prețurilor din sectorul gazelor naturale, cu 3,4% mai mult decât preconiza prin prevederile bugetare definitive, potrivit execuției bugetare pe 2013. Suma încasată este însă cu peste 11% mai mică decât prevederile bugetare inițiale, care estimau încasări de 273,5 milioane lei.

Noul impozit a intrat în vigoare la 1 februarie 2013 și este în cotă de 60%. Pentru stabilirea bazei impozabile, din veniturile suplimentare obținute de producătorii interni de gaze ca urmare a liberalizării prețurilor se scad redevențele plătite pe acestea, precum și investițiile în segmentul upstream, cele din urmă în limita a 30% din totalul veniturilor suplimentare. Impozitul pe veniturile suplimentare din gaze naturale reprezintă cheltuială deductibilă la stabilirea profitului impozabil al producătorilor de gaze naturale.

Potrivit notei de fundamentare a ordonanței prin care se introduce impozitul, Guvernul intenționa „direcţionarea acestei taxe către bugetul de stat, în vederea asigurării ajutoarelor financiare destinate acoperirii unei părţi din cheltuielile de alimentare cu gaze naturale ale consumatorilor vulnerabili de gaze naturale şi pentru reducerea deficitului bugetar”.

Mai puțini bani din prospecțiuni, explorări și exploatări

Rectificarea bugetară prevede, de asemenea, venituri în scădere cu 6,17% (1,273 milioane lei) din taxe speciale pe activitatea de prospecțiune, explorare și exploatare a resurselor minerale, de la 21,895 milioane lei la 20,622 milioane lei.

Bugetul de stat a încasat, în 2013, din taxe speciale pe activitatea de prospecțiune, explorare și exploatare a resurselor minerale, suma de 22,065 milioane lei, cu 14,2% mai mult decât în 2012 (19,322 milioane lei), potrivit execuțiilor bugetare pe anii respectivi, după ce, anul trecut, Guvernul a majorat respectivele taxe cu 28%, indexându-le cu inflația consemnată între octombrie 2007, când a survenit ultima lor actualizare, și iunie 2012.

Taxele pe activitatea de prospecțiune, explorare și exploatare a resurselor minerale sunt stabilite în sume fixe pe kilometrul pătrat de concesiune, sunt anuale și se plătesc anticipat pentru anul viitor, până la data de 31 decembrie a anului în curs, potrivit Legii minelor nr. 85/2003. Valoarea taxelor se reactualizează în funcție de rata inflației, la propunerea Agenției Naționale pentru Resurse Minerale (ANRM), reactualizarea fiind aprobată prin hotărâre de Guvern.

Taxa este datorată de către titularii licențelor și permiselor de prospecțiune, explorare și exploatare minieră, pentru resursele reglementate de Legea minelor, respectiv cărbuni, minereuri feroase, neferoase, de aluminiu şi roci aluminifere, de metale nobile, radioactive, de pământuri rare şi disperse, săruri haloide, substanţe utile nemetalifere, roci utile, pietre preţioase şi semipreţioase, turbă, nămoluri şi turbe terapeutice, roci bituminoase, gaze necombustibile, ape geotermale, gaze care le însoţesc, ape minerale naturale (gazoase şi plate), ape minerale terapeutice, precum şi produsul rezidual minier din haldele şi iazurile de decantare.

Scăderi și la taxarea monopolurilor energetice și a producției interne de hidrocarburi

Rectificarea bugetară prevede, de asemenea, venituri în scădere și din taxa pe monopolul din sectorul energiei electrice și a gazului metan, precum și din impozitul pe țițeiul și gazele naturale din producția internă.

Astfel, veniturile din taxa pe monopolul din electricitate și gaze au fost revizuite în scădere cu 900.000 lei, de la 240,51 milioane lei la 239,61 milioane lei. După rectificare, Guvernul estimează că va încasa, anul acesta, din impozitul pe țițeiul și gazele naturale din producția internă, suma de 16,6 milioane lei, cu 800.000 lei mai puțin decât prevedea forma inițială a legii bugetului de stat pe 2014, respectiv 17,4 milioane lei.

De la 1 februarie 2013 s-a introdus un impozit pe monopolul natural din sectorul energiei electrice și al gazului natural, datorat de operatorii de transport de energie electrică și gaze naturale (Transelectrica și Transgaz), precum și de unii distribuitori de energie electrică și gaze naturale, titulari ai unor contracte de concesiune încheiate cu Ministerul Economiei sau cu autorități locale. Din acest impozit s-au încasat anul trecut 103,42 milioane lei, reprezentând doar 55,4% din prevederile bugetare definitive (186,6 milioane lei) și cu 60% sub nivelul prevederilor bugetare inițiale (255,5 milioane lei). Cotele de impozitare merg de la 0,1 la 0,85 lei/MWh și se aplică veniturile rezultate din transportul și distribuția energiei electrice și gazelor naturale.

Impozitul pe țițeiul și gazele naturale din producția internă este de 4 euro/tonă și se datorează în momentul livrării.

Tot de la 1 februarie 2013 a fost introdus un nou impozit pe exploatarea resurselor naturale, în cotă de 0,5%, aplicată asupra veniturilor rezultate din extracția petrolului brut, cărbunelui, uraniului, minereurilor feroase și neferoase, precum și din exploatarea forestieră. Din acest impozit, bugetul de stat a încasat anul trecut 66,84 milioane lei, cu 26% mai puțin decât prevederile bugetare finale (90,25 milioane lei) și cu 37,5% sub nivelul prevederilor bugetare inițiale (106,88 milioane lei).

Rectificarea bugetară nu menționează influențe în plus sau în minus asupra încasărilor din acest impozit. Forma inițială a legii bugetului de stat pe 2014 prevede încasări de 111,80 milioane lei.

Companiile care activează sub codul CAEN "Producția și furnizarea de energie electrică și termică, gaze, apă caldă și aer condiționat" s-au clasat pe locul 3 în topul pe industrii al evaziunii fiscale la TVA, potrivit Consiliului Fiscal, cu obligații neplătite estimate, la nivelul anului 2012, la 4,102 miliarde lei, ceea ce reprezintă 5,66% din totalul evaziunii anuale la TVA din acel an, estimat de Consiliu la aproape 72,4 miliarde lei.

Estimarea a rezultat din calculele Consiliului Fiscal, efectuate pe baza datelor Institutului Național de Statistică (INS).

Pe locul 4 în acest top se aflau companiile care activează sub codul CAEN "Fabricarea produselor de cocserie și a produselor obținute prin prelucrarea țițeiului", cu obligații TVA neplătite pe 2012 estimate la 2,989 miliarde lei, respectiv 4,12% din total.

Pe primele două locuri în topul evaziunii fiscale la TVA în 2012 se situau industria alimentară (9,921 miliarde lei anual) și agricultura (6,301 miliarde lei anual).

În ceea ce privește munca la negru, Consiliul Fiscal estimează că, la nivelul anului 2012, în industria de utilități (codul CAEN "Producția și furnizarea de energie electrică și termică, gaze, apă caldă și aer condiționat") munceau fără forme legale și fără a le fi plătite impozitele și contribuțiile aferente veniturilor încasate un număr de 23.148 de persoane, respectiv 20,7% dintre angajații din acest sector.

În industria extracției de cărbune, aproape 12.000 de angajați lucrau la negru la nivelul anului 2012, reprezentând peste 52% din personalul acestui sector.

Industria cu cei mai mulți lucrători la negru în 2012 a fost cea a construcțiilor, cu 327.164 de persoane, respectiv mai mult de două treimi din total.

Consiliul Fiscal estimează evaziunea fiscală pentru 2013 la 16% din PIB, din care 12,2% din PIB provine doar din TVA, faţă de 13,8% cât a estimat pentru 2012, în timp ce gradul de colectare este foarte scăzut, de sub 60% din obligaţiile bugetare, potrivit preşedintelui instituţiei, Ionuţ Dumitru.

"Spargerea evaziunii fiscale presupune toleranţă zero la acest flagel. Un nivel de 16% din PIB atinge siguranţa naţională, viitorul acestei ţări. Aşa cum avem pact politic pe adoptarea euro, ar trebui un pact politic pe combaterea evaziunii. Restructurarea ANAF este obligatorie, avem program cu Banca Mondială, dar rezultatele se lasă aşteptate", a spus Dumitru la conferinţa "Mugur Isărescu şi invitaţii săi", organizată de Finamedia la BNR.

Gradul de colectare a veniturilor bugetare de sub 60% este cauzat şi de birocraţia excesivă din România, care se situează pe poziţia 146 din 148 din ţări în ceea ce priveşte efectele taxării faţă de motivaţia de a muncii şi investiţii.

Dumitru a mai arătat că, în standarde europene, veniturile sunt foarte mici, respectiv 32,7% din PIB versus 42,7% media europeană. El a precizat că din 90' până în prezent, România s-a apropiat cu veniturile de 35% din PIB doar în 1999 şi 2007, în timp ce veniturile fiscale au trecut o singură dată peste 30% din PIB.

Cheltuielile salariale pentru acest an ale Romgaz Mediaş (SNG) au fost majorate cu 15,2 milioane lei, cu suplimentarea numărului de angajaţi, ca urmare a extinderii activităţii de producţie, informează Guvernul.

Numărul de personal al companiei va urca de la 6.472 angajaţi la 6.538 persoane, conform unui memorandum aprobat, miercuri, de Guvern.

În urmă cu trei săptămâni, conducerea Romgaz a anunţat că are pentru acest an un buget de explorare de 666 de milioane de lei, de patru ori mai mare decât acum patru ani, scopul fiind descoperirea de noi zăcăminte pentru a combate "declinul de producţie".

Romgaz a anunţat că sunt căutate soluţii atât pentru creşterea productivităţii zăcămintelor vechi, cât şi pentru noi descoperiri, însemnând noi concesiuni şi dezvoltarea sectorului offshore, că societatea este interesată să participe la toate licitaţiile care se organizează în regiune pentru concesionarea de noi zone pentru explorare şi că are acorduri de explorare-exploatare cu statul român pentru nouă locuri de explorare în Transilvania, Moldova, Muntenia, Oltenia şi în partea de vest a ţării.

Pentru primul trimestru din 2014, compania a anunţat o cifră de afaceri de 1,45 miliarde lei (322 milioane euro), în urcare cu 25,3% faţă de nivelul de 1,16 miliarde lei înregistrat în perioada similară a anului trecut, şi un profit aproape dublu.

Creșterea cifrei de afaceri se datorează în cea mai mare măsură majorării veniturilor din vânzarea gazelor din producția internă. Compania a obţinut în intervalul ianuarie-martie un profit net de 608,3 milioane lei (135,2 milioane euro), aproape dublu comparativ cu câștigul de 332,7 milioane lei din primele trei luni din 2013.

Cheltuielile cu salariile angajaților Romgaz au crescut în primele trei luni cu 23,3%, de la 65,1 milioane lei la 80,3 milioane lei (17,8 milioane euro). Producția de gaze a companiei a scăzut în intervalul analizat cu 1%, la 1,46 miliarde metri cubi, de la 1,47 miliarde metri cubi în primul trimstru din 2013.

Romgaz, producător de gaze și electricitate, este controlat de stat, prin Departamentul pentru Energie.

Gazprom poartă discuții pentru a cumpăra o participație de 24,9% din acțiunile OMV, compania-mamă a Petrom, de la fondul suveran de investiții al emiratului Abu Dhabi, potrivit unei surse la curent cu negocierile, citate de Reuters, o tranzacție care ar adânci controversatele legături dintre Austria și Rusia din punct de vedere al Uniunii Europene, în contextul crizei din Ucraina.

Potrivit Reuters, achiziția i-ar oferi gigantului controlat de statul rus un "cap de pod" extrem de important în UE, care privește cu mare suspiciune proiectul gazoductului South Stream și a impus sancțiuni Rusiei ca urmare a anexării peninsulei Crimea.

"S-au purtat discuții, dar părțile mai trebuie să ajungă la un acord în privința prețului", a declarat sursa citată, pentru Reuters.

Holdingul austriac de stat OIAG, care deține 32% din acțiunile OMV printr-un acord de parteneriat cu fondul suveran de investiții al emiratului Abu Dhabi, International Petroleum Investment Co (IPIC) și coordonează orice modificări în acționariatul companiei austriece de petrol și gaze, a declarat că nu a primit nici un semnal cum că IPIC ar intenționa să-și vândă participația la OMV.

Părțile implicate nu confirmă, nu infirmă

"E ceva nou pentru mine", a declarat Siegfried Wolf, un om de afaceri austriac care are strânse legături cu Rusia și care a fost ales președinte al OIAG chiar joi. El a adăugat însă că OIAG, care are drept de preeminență asupra oricăror eventuale vânzări de acțiuni ale IPIC la OMV, nu trebuie să fie neapărat la curent cu negocieri precum cele presupuse a se purta în prezent între Gazprom și IPIC; până în momentul în care arabii ar fi gata să vândă. Wolf a precizat că nu a discutat nimic cu IPIC despre acest subiect.

Pe de altă parte, o sursă din industria rusă de gaze a caracterizat drept "baliverne" informațiile despre perspectiva ca Gazprom să cumpere o participație la OMV. Cu două zile în urmă, Gazprom şi OMV au convenit, la Viena, crearea unei companii mixte care să construiască şi să opereze tronsonul austriac al gazoductului South Stream, în aceeaşi zi în care preşedintele rus Vladimir Putin, aflat și el la Viena pentru convorbiri cu omologul său austriac, a cerut Parlamentului să anuleze dreptul de utilizare a forţei în Ucraina.

Parlamentarul austriac de opoziție Peter Pilz a declarat ziarului Kurier și agenției Reuters că deține "indicii concrete" potrivit cărora IPIC și Gazprom au discutat despre vânzarea către ruși a participației de 24,9% din acțiunile OMV.

Gazprom și IPIC au refuzat să comenteze, iar OMV le-a transmis jurnaliștilor de la Reuters să adreseze întrebările pe acest subiect acționarilor principali ai companiei. Acțiunile OMV au încheiat ședința de tranzacționare de joi de la Bursa din Viena în urcare cu 2,9%, la 33,085 euro/titlu, ceea ce ar evalua o participație de 25% în companie la circa 2,7 miliarde de euro.

Control strâns pe South Stream și conflict de interese

"Ca acționar al OMV, Gazprom ar căpăta control strâns asupra construcției și operării gazoductului South Stream. Totuși, am avea de a face cu un conflict de interese, căci ar însemna că Gazprom ar cumpăra gaze de la sine însuși", a declarat Mihail Korcemchin, director al companiei americane de consultanță East European Gas Analysis.

"Strict din punct de vedere al prețului acțiunilor OMV, n-ar fi mare diferență dacă respectiva participație ar fi deținută de Gazprom sau de IPIC. Însă dacă Gazprom ar face o ofertă pentru 100% din acțiunile OMV, ar fi cu totul altă poveste", a spus un alt analist, care a cerut să îi fie păstrat anonimatul, dat fiind natura sensibilă din punct de vedere politic a subiectului.

OMV a fost prima companie occidentală care a semnat contracte pe termen lung cu Gazprom pentru cumpărarea de gaze naturale, încă din 1968, de pe vremea Uniunii Sovietice, și este în continuare unul dintre cei mai importanți clienți ai Gazprom.

Actualele acorduri, valabile până în 2027, prevăd livrări de gaze din Siberia către facilitățile de depozitare ale OMV din Baumgarten, Austria. Gazprom are în plan livrarea de gaze către Baumgarten prin gazoductul South Stream. În decembrie 2013, OMV a ajuns la un acord preliminar cu Gazprom în vederea ajustării prețului gazelor rusești, care până atunci se indexau în funcție de evoluția prețului internațional al petrolului. Noua formulă va reflecta mai bine prețurile de pe piața spot a gazelori, ceea ce va avea un efect pozitiv asupra rezultatelor unitații de trading cu gaze a OMV, Econgas, unitate aflată la acel moment pe pierdere.

Comisia Europeană nu privește cu ochi buni

Parlamentarul Pilz a declarat că este îngrijorat de amplificarea influenței Rusiei în Austria, al cărei președinte l-a primit pe Vladimir Putin la Viena săptămâna aceasta. Vizita a fost privită ca fiind extrem de controversată din punct de vedere al relațiilor UE cu Rusia, dar președintele austriac a declarat că discuțiile sunt mai fructuoase decât sancțiunile.

IPIC, fondul suveran de investiții al emiratului Abu Dhabi, care deține participația de un sfert din acțiunile OMV de 20 de ani, mai deține acțiuni și la alte companii europene majore, cum ar fi Unicredit.

Comisia Europeană pune sub semnul întrebării modul în care Gazprom şi partenerii săi vor exploata South Stream, în timp ce Ucraina a susţinut că Rusia foloseşte gazele ca armă politică. Comisia a cerut Gazprom ca proiectul South Stream să respecte regulile UE referitoare la separarea operaţiunilor de producţie de cele de distribuţie, solicitare respinsă de Rusia. La începutul acestei luni, CE a cerut Bulgariei să suspende lucrările la South Stream, din cauza problemelor legate de licitaţiile de atribuire a contractelor.

OMV: Nevoia de gaze rusești va crește în Europa

Rusia a promovat proiectul South Stream după mai mulţi ani de dispute cu Ucraina, prin care tranzitează jumătate din gazele livrate de Gazprom Europei. Gazoductul South Stream, al cărui cost de construcţie ar putea fi de 16 miliarde de euro, va transporta anual până la 63 de miliarde de metri cubi de gaze în UE. Conducta va traversa Marea Neagră pe o distanţă de 900 de kilometri, spre Balcani, unde se bifurcă către nord şi sud, cu destinaţia Austria şi Italia.

Tronsonul austriac va deveni operaţional de la sfârşitul lui 2016, sub administrarea companiei mixte a OMV şi Gazprom, care vor avea participaţii egale. Șeful OMV, Alexei Miller, a declarat, marți, că livrările comerciale vor începe în 2017, iar conducta va ajunge la capacitate în 12 luni.

La rândul său, CEO-ul OMV, Gerhard Roiss, a declarat că acordul de înființare a joint-venture-ului Gazprom-OMV pentru construirea sectorului austriac al South Stream va spori securitatea aprovizionării cu gaze a Europei şi va respecta legislaţia UE, care susţine creşterea concurenţei. "Europa are nevoie de gazele ruseşti şi va fi nevoie de o cantitate mai mare de gaze pe măsură ce rezervele proprii se epuizează", a punctat Roiss.

Bugetul de stat a încasat în total 413,34 milioane lei anul trecut de pe urma noilor impozite impuse sectorului energetic și extractiv, cu 19,2% mai puțin decât suma preconizată prin prevederile bugetare definitive, de 511,85 milioane lei, și cu 35% sub nivelul estimat prin prevederile bugetare inițiale, de 635,88 milioane lei.

Execuția bugetară pe 2013 arată că statul și-a depășit cu 3% planul de încasări în ceea ce privește impozitul pe veniturile suplimentare obținute de producători ca urmare a dereglementării prețurilor din sectorul gazelor naturale, comparativ cu prevederile bugetare definitive. În schimb, în ceea ce privește impozitul pe exploatarea resurselor naturale și cel pe monopolul din sectorul energiei electrice și al gazului natural, statul a încasat doar 74%, respectiv 55,4% din cât preconiza.

Anul trecut, bugetul de stat a încasat 243,07 milioane lei din noul impozit pe veniturile suplimentare obținute de producători ca urmare a dereglementării prețurilor din sectorul gazelor naturale, cu 3,4% mai mult decât preconiza prin prevederile bugetare definitive, potrivit execuției bugetare pe 2013. Suma încasată este însă cu peste 11% mai mică decât prevederile bugetare inițiale, care estimau încasări de 273,5 milioane lei.

Noul impozit a intrat în vigoare la 1 februarie 2013 și este în cotă de 60%. Pentru stabilirea bazei impozabile, din veniturile suplimentare obținute de producătorii interni de gaze ca urmare a liberalizării prețurilor se scad redevențele plătite pe acestea, precum și investițiile în segmentul upstream, cele din urmă în limita a 30% din totalul veniturilor suplimentare. Impozitul pe veniturile suplimentare din gaze naturale reprezintă cheltuială deductibilă la stabilirea profitului impozabil al producătorilor de gaze naturale.

Potrivit notei de fundamentare a ordonanței prin care se introduce impozitul, Guvernul intenționa „direcţionarea acestei taxe către bugetul de stat, în vederea asigurării ajutoarelor financiare destinate acoperirii unei părţi din cheltuielile de alimentare cu gaze naturale ale consumatorilor vulnerabili de gaze naturale şi pentru reducerea deficitului bugetar”.

Tot de la 1 februarie anul trecut a fost introdus un nou impozit pe exploatarea resurselor naturale, în cotă de 0,5%, aplicată asupra veniturilor rezultate din extracția petrolului brut, cărbunelui, uraniului, minereurilor feroase și neferoase, precum și din exploatarea forestieră.

Din acest impozit, bugetul de stat a încasat anul trecut 66,84 milioane lei, cu 26% mai puțin decât prevederile bugetare finale (90,25 milioane lei) și cu 37,5% sub nivelul prevederilor bugetare inițiale (106,88 milioane lei).

De asemenea, de la 1 februarie 2013, s-a introdus un impozit pe monopolul natural din sectorul energiei electrice și al gazului natural, datorat de operatorii de transport de energie electrică și gaze naturale (Transelectrica și Transgaz), precum și de unii distribuitori de energie electrică și gaze naturale, titulari ai unor contracte de concesiune încheiate cu Ministerul Economiei sau cu autorități locale.

Din acest impozit s-au încasat anul trecut 103,42 milioane lei, reprezentând doar 55,4% din prevederile bugetare definitive (186,6 milioane lei) și cu 60% sub nivelul prevederilor bugetare inițiale (255,5 milioane lei).

Cotele de impozitare merg de la 0,1 la 0,85 lei/MWh și se aplică veniturile rezultate din transportul și distribuția energiei electrice și gazelor naturale.

Departamentul pentru Energie al Statelor Unite și-a modificat politica și reglementările de acordare a autorizațiilor pentru proiecte de construire de terminale de export al gazelor naturale lichefiate (GNL), într-un mod care, cel mai probabil, va ajuta proiectele mai avansate ca dezvoltare și le va afecta negativ pe cele noi, dar de la care nu se așteaptă să aibă un mare impact asupra ritmului general în care se dezvoltă industria. În consecință, va mai dura până când se va pune cu adevărat problema ca boom-ul american al exploatărilor de gaze de șist prin fracturare hidraulică să reducă dependența Europei de importurile de gaze naturale din Rusia.

În prezent, exporturile de gaze naturale din producția internă a Statelor Unite sunt extrem de restricționate. Potrivit legislației în vigoare, guvernul american judecă de la caz la caz cererile companiilor care vor să exporte gaze naturale lichefiate și le acordă sau nu licențe în acest sens. Ca regulă generală, aceste licențe se acordă doar pentru exporturi în jurisdicții cu care SUA are încheiate acorduri bilaterale de liber-schimb, cum ar fi Canada.

Compania Cheniere Energy, care construiește un terminal de export pentru GNL în Sabine Pass, Louisiana, și planifică o alta în Corpus Cristi, Texas, a fost considerată unul dintre principalii beneficiari ai schimbării reglementărilor și procedurilor, iar prețul acțiunilor sale a crescut cu 7%, scrie The Financial Times.

Într-o postare pe blog în care sunt enumerate mai multe măsuri legate de politica privind exportul de GNL, Christopher Smith, un oficial al Departamentului pentru Energie, a spus că în viitor se vor acorda autorizații doar pentru acele proiecte care au primit deja certificări potrivit cărora sunt conforme cu toate exigențele, reglementările și legile privind protecția mediului.

Asta înseamnă că cei care vor să exporte GNL vor trebui mai întâi să obțină autorizație de la o altă instituție, respect Comisia Federală de Reglementare în Energie, procedură mai scumpă și mai îndelungată, înainte de a primi licență de export din partea Departamentului pentru Energie.

Nu se mai dau autorizații provizorii

Până în prezent, Departamentul a acordat șapte licențe pentru export în țări care nu au acorduri de liber schimb cu SUA. Numai unul dintre aceste proiecte, respectiv Sabine Pass al companiei Cheniere, și-a asigurat aprobările de mediu necesare din partea Comsiei, iar celelalte au doar permise de export condiționate din partea Departamentului, fiind în așteptarea deciziilor Comisiei de Reglementare.

În viitor, Departamentul pentru Energie nu va mai acorda acest gen de permise condiționate provizorii.

Christopher Smith a scris în postarea sa că s-a intenționat ca modificarea de procedură să prioritizeze resursele Departamentului asupra „proiectelor mai avansate din punct de vedere comercial” și, de asemenea, să permită obținerea unor informații mai complete, pe baza cărora să se poată decide dacă un anumit proiect de export de GNL este sau nu de interes public.

Procedura de obținere a aprobărilor de mediu și de siguranță tehnică din partea Comisiei pentru un terminal GNL costă 100 de milioane de dolari sau mai mult, astfel că doar acele proiecte despre care se consideră că pot fi viabile comercial vor fi admise în proces.

Noii jucători sunt dezavantajați

Dacă Departamentul pentru Energie ar fi să aprobe toate proiectele de export care i-au fost propuse, acestea ar avea capacitatea să exporte o mie de miliarde de metri cubi de gaze pe zi, aproximativ jumătate din producția internă SUA.

Modificarea reglementărilor va îngreuna procesul de acordare a licențelor de export, dar și obținerea de finanțări din partea băncilor și investitorilor pentru proiecte noi. În schimb, va ajuta cel mai probabil companii precum Cheniere, care sunt deja într-o fază avansată în procedura de aprobare de la nivelul Comisiei.

Cheniere are două proiecte, o extindere la Sabine Pass și terminalul din Corpus Cristi, care au fost depuse la Comisie, dar care nu au primit încă permisele generale de export din partea Departamentului pentru Energie.

Charif Souki, CEO al companiei Cherniere, a declarat, pentru Financial Times, că acordarea permiselor de export condiționate „a fost de mare ajutor atunci când aveam de-a face cu sceptici din toată lumea care nu credeau că SUA vor apropba exporturile de GNL”, dar nu mai era necesară.

Cea mai rea e incertitudinea

Pentru a întări impresia că administrația nu intenționează să pune frână exporturilor de GNL per ansamblu, Smith a spus de asemenea, în postarea lui, că Departamentul pentru Energie va comanda noi studii economice, atât interne, din partea Energy Information Administration (EIA), cât și din partea consultanților externi, pentru a vedea care este efectul nivelurilor mai ridicate ale exporturilor, comparativ cu cele luate în considerare anterior.

Două studii din 2012 au analizat doar exporturile de până la 300 de miliarde de metri cubi pe zi, iar noile studii vor avea în vedere afectele exporturilor de la 300 de miliarde la 500 de miliarde de metri cubi pe zi.

Departamentul pentru Energie a publicat și rapoarte detaliate privind impactul asupra mediului al exportului de GNL. Astfel, în contraducție cu unele afirmații ale activiștilor de mediu, s-a ajuns la concluzia că creșterea rapidă a producției de gaze de șist va continua indiferent de perspectiva majorării sau nu ba exporturilor de GNL și că este „nerezonabilă” ideea că eventualele prejudicii de mediu produse de exploatarea gazelor de șist ar putea fi evitate prin interzicerea exporturilor de GNL.

Totuși, în ciuda acelor semnale de susținere, în general, din partea administrației, Bill Cooper, de la Centrul pentru GNL, un grup care îi reprezintă pe exportatori, s-a declarat îngrijorat cu privire la faptul că schimbarea politicii ar putea duce la o încetinire a dezvoltării proiectelor.

„Departamentul pentru Energie schimbă regulile jocului iar, fară să se gândească la nimeni. Iar asta crește incertitudinea procesului de reglementare”, a spus el.

Ce promitea Joe Biden la București

Vicepreședintele Statelor Unite, Joe Biden, a promis, într-un interviu acordat agenției Mediafax cu ocazia recentei sale vizite în România, că SUA vor relaxa restricțiile în vigoare în prezent cu privire la exporturile de gaze naturale americane către Europa, pentru întărirea independenței energetice a aliaților din regiune, în contextul amplificării crizei ruso-ucrainene.

"SUA se angajează să aducă un volum mai mare de gaze pe piaţa globală, într-un mod care să corespundă intereselor publice ale SUA, pentru că ştim că sporirea surselor mondiale îi ajută pe aliaţii noştri europeni şi pe alţi parteneri strategici. Până în prezent, Departamentul pentru Energie al SUA a acordat permise condiţionate pentru 96 de milioane de metri cubi de gaze pe an, care pot fi exportate atât către ţări cu care avem Acorduri de Liber Schimb, cât şi către cele cu care nu avem, de exemplu în Europa. Vorbim despre volume semnificative. Pentru a pune datele în context, acest volum este mai mare decât volumul total de gaze naturale lichefiate (GNL) pe care Europa le importă în prezent şi egal cu peste jumătate din volumul de gaze pe care ţările europene le importă în prezent din Rusia. Ştiu că, lucrând împreună, vom continua importantele eforturi de a asigura un viitor mai sigur şi mai prosper pentru România şi această regiune", a declarat, pentru Mediafax, vicepreședintele SUA, Joe Biden.

Potrivit publicației National Journal, citată de Mediafax, România și alte state din Europa Centrală și de Est, dependente de gazul rusesc, au decis, în ianuarie, să finanțeze formarea unui grup de lobby, LNG Allies, care să convingă autoritățile SUA să le permită importul de gaze naturale lichefiate, restricționat în prezent de legislația americană.

Pentru a asigura ţărilor din Europa de Est importul de gaze, grupul de lobby LNG Allies va viza o abordare în două direcţii. Astfel, statele vor face lobby pentru ca exporturile de gaze naturale să fie incluse în acordul de liber schimb dintre SUA şi UE, pentru care s-au început negocierile în vara anului trecut. Totodată, ele vor încerca să convingă Congresul american să adopte legi introduse în ambele camere prin care să se aprobe mai rapid exporturile către ţări care sunt membre ale NATO.

Anul trecut, la o conferință organizată în capitala americană de Comisia pentru Energie a Camerei Reprezentanților SUA, delegații din Ungaria și Cehia au declarat că extinderea exporturilor americane de gaze naturale lichefiate ar aduce SUA în competiție directă cu Rusia, principala sursă de aprovizionare cu gaze a estului Europei, iar această intensificare a concurenței ar duce la scăderea prețurilor, în beneficiul consumatorilor.

"Avem nevoie de mai multă concurență pentru a avea prețuri accesibile la energie", a spus Anita Orban, ambasador responsabil cu probleme legate de securitate energetică pe lângă Ministerul Afacerilor Externe de la Budapesta. Mai mult, Orban, alături de omologul său ceh, Vacláv Bartuska, a semnat un editorial în Washington Post, în care cei doi susțineau că, pe lângă beneficiile economice ale liberalizării exporturilor americane de gaze naturale, o astfel de măsură ar reprezenta și o lovitură geostrategică, precum și un semn de recunoaștere a importanței colaborării strategice dintre SUA și aliații săi central și est europeni.

Gigantul energetic francez Total a ajuns la un acord cu compania petrolieră de stat a Turciei, TPAO, pentru vânzarea participației sale la enormul câmp gazeifer Shah Deniz din Azerbaidjan, contra sumei de 1,5 miliarde de dolari.

Total este a doua mare companie occidentală care își vinde o parte din acțiunile deținute în proiect în mai puțin de un an, după ce norvegienii de la Statoil și-au redus participația de la 25,5% la 15,5% în decembrie.

Michale Borrell, vicepreședinte al Total pentru Europa continentală și Asia Centrală, a spus că vânzarea este „conformă cu deciziile de management activ al portofoliului Total și de concentrare pe capacitatea de investire în active mai strategice”, scrie Financial Times.

Consorțiul acționarilor în câmpul gazeifer, condus de BP, a anunțat în luna decembrie o decizie finală de a investi 28 de miliarde de dolari în a doua fază a dezvoltării sale, unul dintre cele mai vaste proiecte gazeifere din lume.

Foarte important pentru turci

Ei au anunțat de asemenea planuri de construcție de conducte pentru a transporta gazele pe o distanță de 3.500 de kilometri, prin Turcia, Grecia și Albania, făcând astfel din proiect o platformă esențială în strategia Europei de a-și diversifica sursele de aprovizionare cu energie.

Achiziționarea unei participații în Shah Deniz de către grupul petrolier de stat al Turciei, TPAO, subliniază importanța strategică pe care proiectul o are pentru Turcia, care își dorește să devină un hub de energie care să lege consumatorii europeni de țările producătoare de gaze.

În semn de apreciere a importanței acordului, acesta a fost semnat la Istanbul, vineri, în prezența premierului turc, Recep Tayyip Erdogan.

Ankara intenționează să-și satisfacă cererea în creștere de electricitate, să-și țină în frâu actualul deficit de cont curent, care este în cea mai mare parte determinat de importurile de energie, și să devină o mare țară de tranzit pentru comerțul cu energie.

Se întărește prietenia Turcia-Azerbaidjan

Legăturile din ce în ce mai strânse în domeniul energetic dintre Ankara și Baku au dus la relații politice mai puternice între cele două țări. Socar, monopolul energetic azer de stat, este pe cale să devină unul dintre cei mai mari investitori străini în Turcia, cumpărând chiar 50% din acțiunile unui cotidian turc cu orientare favorabilă guvernului.

Într-un acord separat semnat tot vineri, Botas, compania turcă de stat care administrează sistemul de conducte de gaze al Turciei, a cumpărat încă 10% din proiectul gazoductului transanatolian de la Socar, crescând-și astfel participația la 30%.

În continuare, tot în semn de întărire a legăturilor economice dintre cele două țări vecine, Socar și-a asigurat o finanțare de 3,29 de miliarde de dolari din partea unui consorțiu de bănci comerciale și de dezvoltare, respectiv agenții de credit pentru export, pentru construirea unei rafinării în Turcia.

Renunțarea de către Total la participația sa la Shah Deniz este parte a unui program amplu de vânzare de active al francezilor, care are ca țintă obținerea unei sume cuprinse între 15 și 20 de miliarde de dolari în perioada 2012 – 2014.

În afară de BP, Statoil, Socar și TPAO, printre acționarii în Shah Deniz se numără gigantul rus Lukoil și compania petrolieră de stat a Iranului.

Austriecii de la OMV, compania-mamă a OMV Petrom, au anunțat că vor investi 500 de milioane de euro în dezvoltarea câmpului gazeifer Nawara din Tunisia, în parteneriat cu ministerul tunisian al Industriei, Energiei și Minelor și cu compania petrolieră de stat a Tunisiei, ETAP.

Producția de gaze naturale pe perimetrul respectiv este așteptată să demareze în 2016, se arată într-un comunicat al OMV.

Potrivit OMV, decizia finală internă de investiție pentru proiectul de dezvoltare al zăcământului de gaze naturale de la Nawara a fost luată în martie 2014. Proiectul deține toate autorizațiile guvernamentale necesare, iar contractele cu privire la proiect vor fi semnate în timp util, spun austriecii.

Proiectul a fost deja unificat cu cel privind construirea unei conducte de gaze în sudul Tunisiei, South Tunisian Gas Pipeline.

Dezvoltarea zăcământului de gaze naturale de la Nawara constituie un proiect-cheie de infrastructură pentru Tunisia. Lucrările de construcție vor dura cel puțin doi-trei ani și vor crea circa 200 de locuri de muncă permanente, pe lângă sute de joburi temporare.

Proiectul presupune construirea de facilități de producție de gaze pe perimetrul de la Nawara, precum și a unui sistem de conducte care să transporte gazul extras de la Nawara la o serie de unități de procesare.

Producția este așteptată să demareze în 2016, nivelul potențial maxim al acesteia fiind estimat la 10.000 de barili echivalent petrol pe zi. OMV estimează că va investi circa 500 de milioane de euro în acest proiect.

Austriecii dețin în prezent cinci autorizații de explorare și nouă licențe de producție în Tunisia, atât onshore, cât și offshore.

După ce liderii Uniunii Europene au adoptat măsuri menite să reducă prețurile la energie electrică pe continent, Comisia Europeană a pus pe masă un nou plan, pentru reducerea dependenței energetice față de Rusia. Iar experții CE au fost obligați să recunoască că reducerea acestei dependențe ar duce la noi scumpiri.

La summitul special dedicat chestiunilor energetice din 22 mai, liderii UE au adoptat măsuri pentru a scădea prețurile energiei și pentru a îmbunătăți astfel competitivitatea industrială a Uniunii Europene, scrie Euroactiv. Joi, însă, 29 mai, Comisia Europeană a prezentat un plan privind reducerea nivelului ridicat de dependență al multor state membre de importurile de gaze din Rusia. Planul va constitui o bază de discuții pentru summitul UE din 26-27 iunie.

Atunci când a prezentat documentul, comisarul european pentru Energie, Günther Oettinger, a spus că Uniunea Europeană dorește un parteneriat puternic și stabil cu furnizori importanți precum Rusia, precizând însă că trebuie să evite „să cadă victimă șantajului politic și comercial”.

UE și statele sale membre au mult de făcut în această privință, a spus Oettinger. El a susținut că Uniunea are nevoie să își întărească solidaritatea cu membrii săi mai vulnerabili. Statisticile arată că Letonia, Lituania, Estonia și Finlanda sunt 100% dependente de importurile de gaze rusești.

Nimic nou pe frontul european

El a mai spus că UE trebuie să-și pună la punct piața internă a energiei, să-și îmbunătățească infrastructura energetică, să devină mai eficientă din punct de vedere al consumului și al exploatării propriilor resurse de energie. Mai mult, UE are nevoie să accelereze diversificarea furnizorilor de energie externi, mai ales în ceea ce privește gazele naturale, a adăugat el.

Comisia a făcut public un document de 14 pagini, intitulat „Studiu detaliat al securității energetice europene”, care, de fapt, este o colecție de date deja cunoscute ce ilustrează vulnerabilitatea Uniunii Europene în ceea ce privește aprovizionarea cu energie.

Documentul arată vulnerabilitățile nu numai din perspectiva dependenței față de livrările de gaze rusești, dar și în sectorul nuclear și în cel al procesării țițeiului.

Însă lucrarea oferă puține direcții privind modul în care să fie depășite aceste deficiențe. Rugat să comenteze ce impact vor avea măsurile propuse – precum construirea de interconectori între conductele naționale de gaze, mărirea capacităților de stocare și găsirea de surse de aprovizionare alternative – asupra prețurilor la energie, Comisia Europeană a recunoscut că singura posibilitate este scumpirea energiei.

Teste de stres

Principala noutate pare să fie asigurea continuității furnizării de gaze în această iarnă, în contextul crizei politice Rusia-Ucraina. Documentul Comisiei propune „teste de stres”, care să fie conduse la nivel regional sau al UE, prin simularea întreruperilor în alimentarea cu gaze.

Scopul este să se verifice în ce măsură sistemul energetic european poate să facă față riscurilor de securitate în caz de probleme în alimentare și, pe această bază, să se elaboreze planuri de urgență și să se creeze mecanisme de back-up. Printre aceste mecanisme s-ar putea număra creșterea stocurilor de gaze, scăderea cererii de gaze prin schimbarea combustibilului (în special pentru încălzire), dezvoltarea infrastructurii pentru situații de urgență (precum, de exemplu, finalizarea upgrade-urilor necesare pentru inversarea fluxurilor de gaze prin conducte) și împărțirea în comun a stocurilor existente, pentru securitatea energetică.

Criza din Ucraina a crescut îngrijorările UE privind asigurarea de fluxuri neîntrerupte ale aprovizionării cu gaze, precum și de prețuri stabile ale energiei. La summitul din martie 2014, Comisia s-a angajat să conducă un studiu detaliat asupra securității energetice europene și să prezinte un plan comprehensiv privind modul în care să fie redusă dependența energetică a UE. Concluziile și propunerile vor fi discutate în Consiliul European din 26-27 iunie.

Pe de o parte, cererea globală de energie este în creștere și se așteaptă să se mărească cu 27% până în 2030. Pe de altă parte, producția internă de energie a UE a scăzut cu aproape o cincime între 1995 și 2012. Astăzi, mai mult de 50% din nevoile de energie ale UE sunt acoperite de furnizori externi. În 2012, aproape 90 de procente din cantitatea de petrol, 66% din cea de gaze și 42% din cea de combustibili solizi consumate în UE au fost importate, ceea reprezintă o factură de mai mult de 1 miliard de euro pe zi.

Potrivit documentului, citat de Bloomberg, gazele rusești reprezintă 27% din consumul UE de combustibil de anul trecut. Aproximativ jumătate din cantitatea de gaze livrate din Rusia către Europa trece prin Ucraina, ceea ce face ca stocurile Uniunii să fie vulnerabile în fața disputelor dintre fostele aliate din sânul Uniunii Sovietice.

Rusia este singurul furnizor extern pentru șase state UE, dintre care trei se bazează pe gaze pentru acoperirea a mai mult de un sfert din nevoile de energie totale. A trimis 80% din exporturile sale către Europa în 2013, cu cele mai mari volume vândute Germaniei și Italiei, arată raportul.

Lobby-ul de business versus cel ecologist

Situația din Ucraina este o alarmă de trezire pentru elaborarea unei strategii de securitate energetică puternică la nivel european, a spus Arkus Beyer, director general al BusinessEurope, o companie de lobby care reprezintă angajatori din 35 de state.

„Industria subliniază nevoia de concentrare pe implementarea eficientă a strategiei din punct de vedere al costurilor, pentru că prețurile energiei în UE deja au un impact puternic asupra competitivității noastre”, a spus el.

Rusia a amenințat că va tăia livrările de gaze în iunie, dacă Ucraina nu începe să le plătească în avans, după ce a acumulat facturi restante de 3,5 miliarde de dolari. Gazprom a mărit în aprilie prețul pentru Ucraina cu 81%, la 485 de dolari pentru 1.000 de metri cubi. Ucraina a spus că prețul mai mare nu are nicio justificare economică și că va plăti datoria după ce Rusia readuce prețul la nivelul din primul trimestru.

Securitatea energetică urcă pe agenda UE, a spus Oettinger. Criza din Ucraina vine în contextul în care Uniunea pregătește o decizie privind politicile pentru energie și schimbări climatice pentru deceniul care începe în 2020. Stimularea energiei regenerabile și a energiei nucleare, precum și „producția sustenabilă a combustibilor fosili competitivi”, ar putea ajuta la reducerea importurilor, a spus Comisia.

Grupul de lobby pentru mediu Greenpeace a criticat ghidul UE, spunând că are potențialul de a prelungi dependența Europei de importurile de combustibili fosili.

„Europa ar trebui să exploateze enormul potențial de economisire a energiei și de dezvoltare a a regenerabilelor de pe teritoriul său prin stabilirea unor ținte ambițioase pentru 2030”, a spus Franziska Achterberg, director al Greenpeace responsabil cu politicile UE. „Orice altceva ar fi dezastruos, nu doar economic, ci și din punctul de vedere al mediului. Ar fi iresponsabil politic”, a conchis el.

Negocieri comerciale comune ale UE cu rușii?

Pentru a crește securitatea energetică a Europei, statele membre ar trebui să dezvolte infrastructura pentru gaze, să coordoneze mai bine „deciziile importante privind politicile energetice” și să se asigure că sunt total conforme legilor UE contractele lor cu furnizorii externi, conform raportului Comisiei.

Organismul de reglementare al UE a spus de asemenea că va examina dacă Uniunea ar putea implementa proceduri pentru a crește transparența pieței.

„În plus, mecanismele voluntare de agregare a cererii, care ar putea crește puterea de negociere a cumpărătorilor europeni, ar putea fi evaluate”, a precizat CE. „Aceste operațiuni ar trebui să fie gândite cu atenție și să fie executate pentru a asigura compatibilitatea cu legislația UE și legea comercială”, se arată în document.

Ideea ca Europa să-și mărească atuurile de negociere în fața furnizorilor externi a fost lansată de premierul polonez Donald Tusk, care a propus luna trecută o uniune energetică, ce ar urma să includă mai mulți cumpărători colectivi de gaze. Comisia va analiza planul lui Tusk și va da un răspuns asupra lui înainte de summitul din iunie, a spus Oettinger.

 Joe Biden, vicepreședintele Statelor Unite, a anunțat, miercuri, stabilirea unui parteneriat strategic între SUA și Cipru și și-a exprimat speranța că un acord de reunificare, dificil de obținut și pentru care se fac eforturi de mult timp, ar putea transforma insula est-mediteraneană într-o sursă de stabilitate într-o regiune tumultuoasă.

„Această insulă poate și trebuie să fie piatra de temelie pentru stabilitatea Europei și a întregii zone din estul Mediteranei”, le-a spus Biden reporterilor la coborârea din avion, potrivit publicației US News.

În contextul în care negocierile din ultmele patru decenii au eșuat în stabilirea unei federații acceptabile pentru ambele comunități etnice, greacă și turcă, Biden a declarat: „Am venit aici astăzi pentru că eu cred că, de data asta, poate fi diferit. Dacă va fi, asta depinde de oamenii de pe această insulă”. El a infirmat speculațiile conform cărora el ar urma „să impună sau să prezinte” un acord de pace în timpul vizitei.

Biden a menționat de asemenea rolul pe care Ciprul poate să îl joace în asigurarea securității energetice regionale, ca urmare a descoperirii unor zăcăminte de gaze naturale aproape de coasta sudică a insulei, aproape de un perimentru gazeifer mai mare, deținut de Israel.

Ecuație complexă, în care intră Turcia și Israel

Un acord de pace în Cipru ar avea repercursiuni regionale, din moment ce ar putea repara relațiile încordate dintre aliații–cheie din zonă ai SUA, Turcia și Israel. Cele două țări se află în relații tensionate după ce comandouri israeliene au atacat o navă turcă care încerca să spargă blocada israeliană a Fâșiei Gaza, în mai 2010.

Un Cipru reunificat ar reprezenta și o rută de transport pentru gazele offshore din Mediterana, deținute de Cipru și Israel, care ar putea fi aduse în Europa printr-o conductă care să tranziteze Turcia, ajutând astfel la reducerea dependenței energetice a continentului față de Rusia, care a amenințat că va tăia furnizarea, în contextul crizei ucrainiene.

Biden se întâlnește cu președintele cipriot Nicos Anastasiades pentru a discuta chestiuni precum energia și securitatea regională. Vicepreședintele american se va întâlni de asemenea cu Dervish Eroglu, liderul autoproclamatei Republici Turce a Ciprului de Nord, potrivit Bloomberg.

În Cipru, care a descoperit zăcăminte importante de gaze naturale offshore, liderii politici încearcă să impulsioneze negocierile de reunificare a insulei, la 40 de ani de la invazia Turciei în partea de nord a acesteia. Pentru guvernul SUA, vizita lui Biden este o ocazie pentru a stabili posibile trasee de aprovizionare pentru consumatorii europeni de gaze.

Mai sunt destule de rezolvat

„Criza din Ucraina și zăcămintele de gaze constituie o oportunitate de progres spre o soluționare a disputei teritoriale”, a spus Takis Hajidemetriou, un fost membru al legislativului cipriot care a luat parte la discuții pe tema reunificării.

Vizita de trei zile în Cipru a lui Biden – singurul stat membru al Uniunii Europene cu trupe ONU de menținere a păcii care păzesc o zonă tampon pe teritoriul său – este prima făcută de un vicepreședinte, de la cea a lui Lyndon Johnson, în 1962. El ajunge aici din România, unde s-a întâlnit cu președintele Traian Băsescu și cu premierul Victor Ponta.

După decenii de stagnare, o nouă rundă de discuții pe tema reunificării a intrat într-o „fază substanțială”, potrivit ONU. Negocierile au dus la conturarea unui nou stat federal, cu o structură de luare a deciziilor similară cu cea a Belgiei, unde regiunile vorbitoare de flamandă și franceză au puteri extinse, iar autoritatea federală se concentrează pe buget, apărare și politică externă.

Negociatorii au căzut de asemenea de acord asupra organizării forțelor de poliție, instanțelor și legislativului, a spus Kudret Ozersay, liderul negociator al comunității turce din Cipru. El a spus că, din punct de vedere tehnic, disputa ar putea fi soluționată în câteva luni.

Omologul grec al lui Ozersay, Andreas Mavrogiannis, a afirmat că negociatorii încă trebuie să rezolve diferende privind drepturile de proprietate ale celor strămutați din cauza separării și rolul forțelor armate grecești și turce pe insulă, precum și modul în care să fie implementate drepturile UE privind libertatea de mișcare.

„Un efort serios este în desfășurare, dar nu avem rezultate concrete în niciuna dintre chestiuniile esențiale”, a completat el.

Resurse enorme de gaze

Ridicând miza, compania Noble Energy a anunțat anul trecut că a descoperit nu mai puțin de 100 de miliarde de metri cubi de gaze naturale blocate sub fundul mării aproape de coasta cipriotă. Eni Spa, Korea Gas Corp. și Total SA sunt așteptate să înceapă explorările în această vară, iar guvernul se așteaptă să aibă rezultate anul viitor, a spus ministrul Energiei, George Lakkotrypis.

„Considerațiile privind zăcămintele de gaze naturale au pus discuțiile privind reunificarea Ciprului înapoi pe agenda internațională”, a explicat Niyazi Kizilyurek, profesor la Universitatea din Cipru.

Guvernul Ciprului a făcut presiuni asupra UE să investească în insula est mediteraneană, pentru a o transforma într-un hub pentru transportul gazelor spre Europa din țările apropiate, inclusiv Israel, Egipt și Liban, precum și din propriile-i zăcăminte.

Rezervele de gaze deschid „o fereastră de oportunitate” pentru rezolvarea disputei teritoriale, a spus Movrogiannis. „Ciprul este localizat ideal în centrul rutelor pentru furnizarea energiei în regiune și poate deveni un contribuitor la cooperarea și stabilitatea regionale”, a conchis el.

Movrogiannis prevede că o rezolvare de succes a disputei teritoriale ar putea creea un boom al investițiilor și construcțiilor, accelerând revenirea Ciprului dintr-o criză financiară care a forțat insula să ceară o asistență financiară de 10 miliarde de euro din partea Fondului Monetar Internațional și a zonei euro.

Ozersay afirmă că îngrijorarea sa este că urgența crizei din Ucraina ar putea convinge comunitatea internațională să accepte „stabilitatea status quo-ului” mai degrabă decât să forțeze un acord complet de pace și reunificare. Totuși, el s-a întâlnit cu ambasadorul american în Cipru, John Koenig, de opt ori într-o săptămână înainte de vizita lui Biden.

„Nimeni nu poate să nege rolul și interesul în creștere al SUA pe această temă”, a conchis el.

Vicepreședintele Statelor Unite, Joe Biden, aflat marți în vizită în România, a promis, într-un interviu acordat agenției Mediafax, că SUA vor relaxa restricțiile în vigoare în prezent cu privire la exporturile de gaze naturale americane către Europa, pentru întărirea independenței energetice a aliaților din regiune, în contextul amplificării crizei ruso-ucrainene.

"SUA se angajează să aducă un volum mai mare de gaze pe piaţa globală, într-un mod care să corespundă intereselor publice ale SUA, pentru că ştim că sporirea surselor mondiale îi ajută pe aliaţii noştri europeni şi pe alţi parteneri strategici. Până în prezent, Departamentul pentru Energie al SUA a acordat permise condiţionate pentru 96 de milioane de metri cubi de gaze pe an, care pot fi exportate atât către ţări cu care avem Acorduri de Liber Schimb, cât şi către cele cu care nu avem, de exemplu în Europa. Vorbim despre volume semnificative. Pentru a pune datele în context, acest volum este mai mare decât volumul total de gaze naturale lichefiate (GNL) pe care Europa le importă în prezent şi egal cu peste jumătate din volumul de gaze pe care ţările europene le importă în prezent din Rusia. Ştiu că, lucrând împreună, vom continua importantele eforturi de a asigura un viitor mai sigur şi mai prosper pentru România şi această regiune", a declarat, pentru Mediafax, vicepreședintele SUA, Joe Biden.

Totodată, Biden a subliniat că SUA colaborează cu ţări din Europa, precum România, "pentru a le spori producţia internă de energie prin exploararea resurselor convenţionale şi neconvenţionale de gaze". "De asemenea, vom continua să susţinem România, o ţară mai puţin dependentă de energia rusească, pentru ca ea să joace un rol esenţial în integrarea şi interconectarea surselor de energie europene", a spus Joe Biden.

"Rusia nu ar trebui să poată să-şi folosească resursele ca armă împotriva vecinilor săi", a precizat Biden, adăugând că Washingtonul poate ajuta ţările europene, inclusiv România, să-şi reducă dependenţa de petrolul şi gazele ruseşti.

"Securitatea şi stabilitatea acestei regiuni depind de existenţa mai multor furnizori şi a mai multor moduri de transport al energiei. O aprovizionare mai stabilă şi mai sigură a Europei cu energie va echivala cu o lume şi o economie mondială mai stabile şi mai sigure", a spus Joe Biden.

Acesta se declară de acord cu vocile din Europa care susţin că este timpul ca securitatea energetică să devină următorul capitol al proiectului european de integrare şi extindere a pieţei care a început cu Comunitatea Europeană a Cărbunelui şi Oţelului.

"Făcut aşa cum trebuie, acest lucru ar schimba situaţia în Europa. Iar Statele Unite sunt pregătite să continue să ajute. De mult timp, SUA susţin eforturile din cadrul UE de a diversifica sursele energetice, de a crea pieţe de energie mai flexibile şi de a spori eficienţa energetică, astfel încât nicio ţară să nu poată folosi sursele de energie ca arme politice", a susţinut oficialul american.

Potrivit acestuia, Consiliul Energetic SUA-UE face eforturi pentru a le oferi consumatorilor europeni variante de diversificare a surselor energetice.

Vor renunța americanii la protecționism?

Toate acestea în condițiile în care, pe cât de puternic susțin americanii liberalizarea piețelor și a comerțului transfrontalier la alții, în propriul interes, pe atât de protecționiști se dovedesc ei a fi cu unele industrii considerate strategice, cum ar fi cea de petrol și gaze. În prezent, exporturile de gaze naturale din producția internă a Statelor Unite sunt extrem de restricționate. Din ce în ce mai multe voci susțin liberalizarea acestora, printre altele pentru reducerea dependenței Europei de importurile de gaze din Rusia, în contextul intensificării crizei politice din Ucraina.

Politicienii americani, dar și producătorii și utilizatorii industriali de gaze naturale din Statele Unite, se află în plina polemică pe tema autorizării sau nu de către stat a majorării exporturilor americane de gaze. Producători de gaze precum Exxon Mobil susțin că liberalizarea exporturilor va crea numeroase locuri de muncă și va reduce deficitul comercial al SUA, în vreme ce liderii industriei chimice se tem că extinderea exporturilor va scumpi gazele folosite de industria americană de profil și îi va reduce avantajul competitiv de care se bucură în prezent.

Negociatorii Uniunii Europene îi presează pe partenerii lor de discuții americani să accepte includerea exporturilor de produse energetice în textul pactului translatlantic de liber-schimb dintre cele două superputeri mondiale, care reprezintă cumulat jumătate din economia lumii. Un astfel de acord ar permite exporturile de petrol și gaze din SUA către Europa și ar putea reduce astfel semnificativ costurile cu energia ale industriei și populației din UE.

Potrivit legislației în prezent în vigoare, guvernul american judecă de la caz la caz cererile companiilor care vor să exporte gaze naturale lichefiate și le acordă sau nu licențe în acest sens. Ca regulă generală, aceste licențe se acordă doar pentru exporturi în jurisdicții cu care SUA are încheiate acorduri bilaterale de liber-schimb, cum ar fi Canada.

Asta înseamnă că, în cazul semnării acordului comercial SUA-UE, producătorilor americani de gaze naturale le va fi mult mai ușor să obțină licențe de export pentru Europa. Perspectiva de a putea cumpăra gaze la prețuri competitive din Statele Unite ar întări semnificativ forța de negociere a statelor europene în raporturile cu Rusia, care își permite de ani de zile să impună prețuri mari consumatorilor din Europa, bazându-se pe poziția sa de furnizor dominant de gaze al Bătrânului Continent.

Politicienii americani nu sunt însă deloc entuziaști la perspectiva liberalizării exporturilor de gaze naturale. Asta pentru că liberalizarea ar scumpi gazele în interiorul SUA, prejudiciind astfel industriile americane intens consumatoare de energie, ceea ce i-ar costa pe politicieni atât voturi, cât și sprijin din partea corporațiilor respective. Este vorba în primul rând de giganții petrochimici, mari consumatori de gaze, precum Dow Chemicals, care vor, evident, să plătească cât mai puțin pentru acest combustibil, la fel ca, de exemplu, Ioan Niculae (Interagro) în România.

Legislație europeană mai prietenoasă cu gazele de șist

De asemenea, semnarea acordului de liber-schimb dintre UE și Statele Unite ar oferi mai multă protecție juridică investițiilor străine reciproce din cele două jurisdicții și ar putea deschide calea explorării și exploatării gazelor de șist prin fracturare hidraulică pe Bătrânul Continent.

Asta pentru că este extrem de probabil ca în textul acordului să fie incluse clauze cu privire la reglarea disputelor dintre investitori și state. Astfel de clauze ar acorda putere mare de decizie curților de arbitraj în a penaliza acele guverne care compromit cu totul sau afectează profitabilitatea unor proiecte de investiții prin modificarea legislației și a reglementărilor după demararea respectivelor investiții.

Numeroase companii americane, printre care Chevron, sunt deja implicate în proiecte de dezvoltare de zăcăminte de hidrocarburi de șist. Opoziția manifestată de mulți locuitori din zonele cu resurse, precum și de grupurile ecologiste, a compromis în bună măsură demersurile guvernului britanic înspre dezvoltarea sectorului exploatărilor de hidrocarburi de șist prin fracturare hidraulică și a dus, în Franța, la interzicerea acestei tehnologii de foraj și la anularea licențelor de explorare pentru mai multe companii, inclusiv pentru "campionul național" francez Total.

Companiile americane, precum și corporațiile străine care dețin subsidiare în SUA și care investesc în Europa s-ar putea folosi de aceste clauze de protecție reciprocă a invesițiilor pentru a pune presiune pe guverne și a obține, la o adică, despăgubiri financiare masive pentru eventuale moratorii sau interdicții care ar fi impuse de statele UE pe dezvoltarea gazelor de șist sau pentru orice reglementări nefavorabile companiilor impuse în domeniul fracturării hidraulice.

Aducerea în discuție a unor astfel de subiecte energetice, extrem de sensibile din punct de vedere politic peste Ocean, ar putea complica negocierile, deja suficient de ambițioase, pentru încheierea acordului de liber-schimb SUA-UE. Pe de altă parte, miza este uriașă pentru Europa, unde, de exemplu, prețurile la gaze naturale sunt în prezent de circa trei ori mai mari decât în Statele Unite.

SUA traversează o adevărată revoluție energetică, grație în primul rând avântului producției de hidrocarburi extrase din șisturi bituminoase. Pentru Europa, a importa petrol și gaze din Statele Unite ar putea reprezenta o modalitate mai simplă și mai rapidă de a-și reduce costurile energetice decât aceea de a depăși barierele geologice, sociale și de reglementare care stau în calea dezvoltării resurselor europene de gaze și petrol de șist.

Liberalizarea pieței și a prețurilor nu a avut niciodată în România o conotație pozitivă, în pofida a ceea ce spune teoria economică. În prezent, însă, în discursul public, liberalizarea are o conotație de-a dreptul apocaliptică.

Potrivit Confederației Patronale din Industrie, Agricultură, Construcții și Servicii din România (CONPIROM), “în cazul în care va continua procesul de liberalizare a pieței de gaze în actuala formă, pentru consumatorii industriali, acesta poate avea un impact negativ semnificativ asupra economiei României. Cele mai recente informații arată că s-ar putea pierde peste 6,3 miliarde de euro contribuții la PIB și peste 525.000 de locuri de muncă, pe termen scurt și mediu”.

După principiul caragialesc „din două una, daţi-mi voie: ori să se liberalizeze, primesc! dar să nu se schimbe nimica; ori să nu se liberalizeze, primesc! dar atunci să se schimbe pe ici pe colo, şi anume în punctele… esențiale”, marii consumatori industriali ar dori ca liberalizarea să se amâne până la paștele cailor, și anume cu alți 14 ani, sau să se aplice imediat, însă numai în avantajul lor. În plus, în ceea ce privește plata taxelor, ei vor să acționeze pe o piață dereglementată, adică să nu se mai ia în calcul prețul reglementat, ci cel liber, la calcularea impozitului pe câștigul “suplimentar” din liberalizare, care le este transferat în preț, însă în ceea ce privește prețul plătit, să acționeze în continuare pe o piață reglementată.

Lobby să fie, dar să-l știm și noi!

Liberalizarea piețelor este singura soluție de ieșire din capcana falimentară a unui sistem planificat central. În general, orice liberalizare pleacă de la o stare de fapt, în care există o ofertă insuficientă de bunuri pe o piață pe care se practică prețuri artificial reglementate, mici. Inițial, orice liberalizare produce un șoc negativ, compensat de o stimulare producției și, implicit, a ofertei. Majorarea ofertei are ca efect pe termen mediu și lung o scădere a prețurilor. Bunuri care inițial erau caracterizate de penurie devin disponibile la un preț de piață.

Chiar dacă, în general, liberalizarea este un proces win-win, există și pierzători. Pierzători care de obicei se asociază și formează un grup de lobby, ce efectuează presiuni în vederea păstrării vechilor privilegii, adică a vechilor prețuri. Așa acționează și marii consumatori industriali.

Apocalipsa după Deloitte

Scenariul apocaliptic al CONPIROM, de creștere a numărului de șomeri cu 500.000 persoane, de creștere a ratei șomajului de la 5.4% la 9.1% și de scădere a PIB-ului cu 6,3 miliarde de euro are la bază un raport redactat de Deloitte, la comanda aceleiași confederații patronale.

Raportul, intitulat “Evaluarea strategică a impactului liberalizării pieţei gazelor naturale asupra consumatorilor industriali din România”, pare redactat cu scopul de a satisface clientul. El spune doar ceea ce vrea CONPIROM să audă. De aici și titlurile alarmiste din presă: ”Preţul gazelor româneşti va creşte cu 143% în următorii doi ani”, “Piaţa românească de gaze ar trebui liberalizată total peste 8-14 ani”, “Scumpirea gazelor naturale va şterge 6% din PIB prin închiderea industriei”.

Confuzii economice în studiul Deloitte

”A fost aleasă o reducere cu 50% a activității, deoarece contribuția activităților industriale la PIB, în România, este aproape dublă comparative cu media din UE. Această reducere egalizează contribuția industriei în PIB la nivelul mediei europene”, se arată în studiul Delloite.

În calculele sale, Deloitte a luat în calcul o pondere a industriei la formarea PIB-ului de 32%, însă cifra nu este una care să caracterizeze industria românească, fiind vorba de un nivel record înregistrat în 2013.

Istoric vorbind, contribuția industriei, unul din domeniile cu consum mare de gaz, la formarea PIB-ului în România în perioada 1997-2008 a fost de 22,4%, raportat la o medie de 14,9% în UE.

Ignorând faptul că studiul este realizat extrem de simplist, folosind regula de trei simplă pentru a calcula scăderea afacerilor și a numărului de salariați din industrie, nici măcar procentul cu care scad acești indicatori n-a fost ales într-un mod foarte fericit. Dacă și-ar fi urmat logica până la capăt, realizatorii studiului ar fi trebuit să calculeze impactul în condițiile în care ponderea industriei la formarea PIB s-ar fi redus cu 33%, cat e de fapt decalajul economiei României față de media din UE.

Industriile high-tech, la egalitate cu cele care ard gazul

Regula de trei simplă mai are un dezavantaj: nu face diferența între industrii total diferite, deși structura factorilor de producție și consumurile energetice sunt foarte diferite la un producător auto, față de un combinat de un combinat de îngrășăminte.

De exemplu, studiul Delloitte, nu ia în considerare faptul că, în ultimii ani, mai cu seamă în 2013, a avut o schimbare a structurii producției industriale, pe fondul creșterii de ansamblu a acesteia. Astfel, industriile energointensive, cum este cea chimica și metalurgică au început, gradual, să fie înlocuite cu industrii precum cea a componentelor electronice, industria auto – cu o pondere a consumurilor energetice mult mai mică, deci industrii care nu vor fi puternic afectate de majorarea prețurilor la gaze.

Top câștigători

Top pierzători

O altă variabilă importantă, ignorată complet în calculele Deloitte, este eficiența energetică. O majorare a prețului gazelor va conduce la o optimizare a structurii de producție, rezultând creșterea eficienței energetice, ceea ce va diminua reducerea activității economice din diferite industrii.

Însă paradoxal, intensitatea energetică ridicată a României (379.0 kgoe/€1,000 în 2012), de 2,6 ori peste media EU-28, este folosită de autori ca un argument pentru amânarea calendarului de liberalizare, adică pentru păstrarea status quo-ului. O astfel de abordare tratează numai efectele, nu și cauzele, anume lipsa investițiilor în promovarea eficienței energetice.

În Germania, unde industria are o pondere la fel de mare în economie ca și în România, intensitatea energetica a fost de numai 129 kgoe/€1,000 în 2012.

La capitolul eficiență energetică, industria îngrășămintelor din România stă chiar mai prost. Conform unui studiu realizat pentru DG Enterprise & Industry din cadrul Comisiei Europene, consumul de energie al companiilor din industria chimica la nivelul UE a scazut cu 42% în perioada 1990-2006, rezultând deci o creștere a eficienței energetice cu 3,6% pe an.

Conform documentului, Germania este cel mai mare jucător din industria chimică la nivelul Uniunii Europene, în ciuda faptului că prețul plătit de consumatorii industriali la gaze este dublu față de România. Potrivit raportului anual de monitorizare a pietei interne de eletricitate și gaze naturale la nivelul UE, în Germania, costul mediu pe megawattul de gaze plătit de consumatorii industriali a fost de 58 euro, la sfârșitul lui 2012, în timp ce în România a fost raportat un cost mediu de 35 de euro.

Țară, țară, vrem șomeri!

În ceea ce privește numărul de 500 de mii de șomeri, și în acest caz, Deloitte aplică aceeași regulă de trei simplă. Dacă în acest domeniu sunt angajate un milion de persoane și dacă activitatea economică se reduce cu 50% (imposibil, precum am arătat mai sus), înseamnă că 500.000 de salariați rămân pe drumuri. În ultimii ani, România a trecut prin mai multe crize, care mai de care mai dure, iar rata șomajului n-a ajuns la 9,1%.

Rata șomajului a atins un nivel maxim în România în 1999, când a fost 11,8%, într-un moment în care exista o criza bancară puternică, o inflație ridicată, iar economia se restructura masiv. Din 2001 până în prezent România nu a mai avut o rată a șomajului peste 9,1% în pofida crizelor prin care a trecut economia.

În plus, o eventuală majorare a prețului la gaze va avea și efecte pozitive asupra angajării forței de muncă în sectoarele adiacente industriei de petrol și gaze, care va beneficia de investiții suplimentare, ca urmare a profitabilității atractive a sectorului.

Studiul ignoră tendința de scădere a importurilor de gaze și dinamica prețurilor în piață

Datele ANRE arată o scădere a ponderii importurilor de gaze la 15,28%, cu peste 30% mai mică de media anului 2012. În 2013 media importului a fost de 23,39%.

Vestea ar trebui să-i bucure pe marii industriași, întrucât scăderea importurilor înseamnă că prețurile vor scădea în condițiile în care ponderea gazelor de import, achiziționate la prețuri ”libere”, va fi din ce în ce mai mica.

De asemenea, studiul tratează marii consumatori industriali ca și cum ar fi în piața reglementată. În realitate, ei sunt în segmentul concurențial al pieței, unde prețurile sunt mai mici decât în piața reglementată, fiind negociabile.

Concurență sporită prin exces de reglementare și supraveghere?

Cea mai caragialescă parte a studiului pe baza căruia își fundamentează marii consumatori discursul public este cel referitor la concurență. Deși susțin că nusunt dușmanii liberalizării, membrii industriei și experții de la Deloitte recomandă o suprareglementare a domeniului, prin crearea unei noi agenții pentru combaterea eventualelor practici monopoliste/oligopoliste, care să dubleze atribuțiile Consiliului Concurenței.

Nici membrii industriei, nici autorii studiului nu par a fi conștienți că, pentru a stimula concurența, pentru a genera interesul mai multor companii internaționale și autohtone pentru a participa la piața gazelor naturale din România (în calitate de producători, traderi și furnizori) sunt necesare continuarea și finalizarea liberalizării pieței gazelor naturale, împreună cu dezvoltarea infrastructurii de transport și interconectarea cu țările vecine, adică exact opusul a ceea ce recomandă autorii raportului.

La fel, autorii nu par a fi conștienți că recomandarea dezvoltării surselor locale de gaz (Marea Neagră, gaze neconvenționale, etc). se bate cap în cap cu una din concluziile principale ale studiului, anume prelungirea cu până la 14 ani a calendarului de liberalizare. Dacă liberalizarea ar fi amânată, piața nu ar trimite semnalele corecte de preț care să stimuleze investițiile. Este greu de crezut ca investitorii
își vor asuma riscurile unor astfel de proiecte, dacă ar fi implementate și alte recomandări ale studiului, precum mecanismele de ajustare a prețului producției domestic pe costul real de producție sau mecanismele care plafonează prețul maxim pentru consumatorii industriali.

{jathumbnailoff}

Luna trecută, Spania a devenit cel mai mare exportator de gaze naturale lichefiate din Europa, depășind Norvegia. Asta în condițiile în care statul iberic nu a produs niciodată nici măcar un metru cub de gaze.

Fenomenul este o consecință a recesiunii care a făcut ca mai mult de un sfert din forța de muncă a Spaniei să se afle în șomaj, după ce economia s-a contractat timp de nouă trimestre consecutiv. Companiile de utilități care au încheiat contracte pentru a cumpăra gaze naturale lichefiate înainte de ccriză se luptă acum cu al șaselea an la rând de scădere a cererii interne, ceea ce le determină să reexporte transporturile de gaze recepționate, relatează Bloomberg.

Comerțul este susținut de prețurile la gaze din Asia și America de Sud, care sunt cu aproximativ 30% mai mari decât în Europa. Japonia importă mai mult după ce și-a închis centralele nucleare ca urmare a dezastrului de la Fukushima din 2011. Statele sud-americane își intensifică achizițiile, după ce o secetă din Brazilia a limitat alimentarea cu electricitate produsă de hidrocentrale, iar valurile de frig din Statele Unite au redus livrarea prin conducte spre Mexic.

„Nu are sens să aduci încărcătura de gaze la terminal, să o încarci și apoi să o pui din nou pe vas și să o trimiți în altă parte”, spune Andy Flower, un fost executiv al BP Plc, în prezent consultant independent în domeniul gazelor naturale lichefiate în Carherham, Anglia. „Reîncărcările sunt un mod de a acționa nebunesc din punct de vedere al logicii afacerilor, dar este realitatea pentru afacerile cu gazele naturale lichefiate”, a completat el.

Diferențe de preț. Nimeni nu e Nostradamus

Gazele naturale lichefiate livrate spre Asia de Nord costau în medie 16,65 de dolari/1 milion BTU (British Termal Units) pe parcursul anului trecut și au ajuns la un record de 19,70 de dolari în februarie, potrivit evaluărilor făcute de World Gas Intelligence. Spre comparație, prețul se situa în jurul valorii de 12,81 de dolari în Europa de sud-vest.

Consumatorii industriali spanioli, printre care Iberdrola SA și Endesa SA, sunt obligați să cumpere cantități de gaze naturale lichefiate prin prisma contractelor lor pe termen lung, majoritatea având așa-numitele clauze de destinație, ceea ce înseamnă că transportul nu poate fi redirecționat în timp ce se află pe mare.

Spania a retrimis spre alte destinații șapte tancuri încărcate cu gaze naturale lichefiate din terminalele sale de import în martie, potrivit operatorului rețelei, Enagas SA, cu sediul la Madrid. În comparație, cinci au fost trimise din Norvegia, de la Hammerfest, singura centrală a Europei care transformă gazele naturale în lichid, prin înghețarea lor la -162 de grade Celsius, arată datele privind monitorizarea navelor compilate de Bloomberg.

„Piețele de reîncărcare a gazelor naturale lichefiate erau foarte active în februarie și în prima jumătate a lui martie”, a spus, în 4 aprilie, șeful pentru gaze naturale, cărbune și carbon la Energy Aspects Ltd. din Londra. „Prețurile au mai scăzut, dar tot este profitabil să reîncarci”, a completat el.

O soluție pentru criza ruso-ucraineană?

Spania va reexporta un număr record de zece transporturi în aprilie și șapte în mai, potrivit datelor Enagas. Asta înseamnă că exporturile din primele cinci luni ale anului vor fi de două ori mai mari decât nivelul din anul anterior. Norvegia a exportat șase transporturi pe lună în medie anul trecut, conform datelor privind monitorizarea navelor.

Transporturile Norvegiei au scăzut cu 7,8%, la 3,06 milioane de tone metrice în 2014, în timp ce nivelul reexporturilor Spaniei a crescut cu 68%, la 2,13 milioane tone metrice sau 51% din volumul global al reexporturilor, conform informațiilor furnizate de International Group of LNG Importers, un grup de lobby cu sediul la Paris, cunoscut și sub denumirea GIIGNL. Importurile Spaniei au scăzut cu 37%, la 9,13 milioane de tone metrice.

Prețurile gazelor naturale lichefiate din Asia ar putea scădea la 12 dolari/1 milion BTU până la sfârșitul anului 2015, în contextul în care noi proiecte de export vor duce la creșterea ofertei din Australia către SUA, potrivit lui Sikorski. Asta ar putea face ca reexporturile să fie neprofitabile, spune Howard Rogers, director pentru cercetare la departamentul de gaze naturale al Oxford Institute for Energy Studies.

Transporturile din Uniunea Europeană ar putea de asemenea să se diminueze, în contextul în care cele 28 de state ale UE încearcă să-și reducă dependența de importurile de gaze din Rusia. Jumătate din aceste importuri tranzitează Ucraina, iar tensiunile dintre cele două state sunt în creștere după ce Rusia a anexat Crimeea luna trecută.

Contract valabil până în 2026

Spania „trebuie să reîncarce și să trimită gazele naturale lichefiate spre cea mai bună piață spot”, a spus Howard Rogers. „Dar s-ar putea ca, în doi ani, lucrurile să se schimbe, iar reîncărcările să nu mai fie o sursă atât de atractivă de profit. Se poate ajunge în situația ca jucătorii să rămână pe zero după astfel de tranzacții sau chiar să piardă bani”, a completat el.

Cererea globală va depăși oferta până cel puțin în 2010, a transmis BG Group Plc luna trecută. Piața este dură, iar reîncărcările de gaze naturale lichefiate vor continua, a spus Andrew Walker, vicepreședinte responsabil cu gazele naturale lichefiate la nivel global la BG Group Plc.

„Deși fluxurile de gaze naturale lichefiate și lichiditatea sunt în creștere, tot ne așteptăm ca diferențialele de preț să reziste”, consideră analiștii de la JPMorgan Cazenove, printre care Fred Lucas, într-un studiu lansat săptămâna trecută. „Ne așteptăm ca Asia-Pacific să rămână cea mai mare piață și să domine ierarhia regională a prețurilor, creând tensiuni ale cotațiilor în Bazinul Atlantic pentru cumpărătorii europeni și din America Latină”, se arată în cercetare.

Hammerfest LNG din Norvegia este cea mai nordică facilitate de producție, cu o capacitate de 4,3 milioane de tone pe an. Centrala va intra în lucrări de mentenanță din 2 mai până în 9 iunie, a spus, în februarie, Oerjan Heradstveit, un purtător de cuvânt al operatorului Statoil ASA.

Iberdola este cel mai mare cleint al centralei, după gigantul energetic norvegian de stat Statoil. Compania de utilități a fost de acord să cumpere 1,2 milioane de tone pe an din 2006 până în 2026. Spania a primit 0,9 milioane de tone din Norvegia anul trecut, potrivit GIIGNL. A cumpărat mai mult din Qatar, Algeria, Nigeria, Trinidad & Tobago și Peru.

Reexporturile au mărit volumele de gaze naturale lichefiate pe piețele spot cu 9,8%, ajungându-se astfel la 65 de milioane de tone anul trecut, reprezentând 27% din comerțul global cu acest combustibil, conform GIIGNL. Statele din America Latină se bazează cel mai mult pe reîncărcări, Argentina primind 27% din volumul de gaze naturale lichefiate din această sursă, Brazilia - 21%, iar Mexic - 6%.

Marfa urmărește banii, oferta vânează cererea

Consumul de gaze al Spaniei a scăzut cu 8% anul trecut, conform datelor Enagas. Cererea țării pentru acest combustibil probabil că nu-și va reveni prea curând, potrivit lui Stephen Rogers, partener la firma de consultanță Arthur D. Little din Londra.

„Este probabil să treacă multe luni, sau posibil ani, înainte ca Spania să aibă nevoie de toată cantitatea de gaze pe care a contractat-o pentru a o folosi la alimentarea propriei economii”, a spus Rogers.

Cererea de gaze din Spania a scăzut și ca urmare a dezvoltării producției de energie eoliană și solară. Ponderea energiei regenerabile în mixul energetic național a crescut la 42% anul trecut, de la 28% în 2009, a anunțat operatorul rețelei electrice iberice, REE, într-un raport din decembrie.

„Este o piață globală, iar transporturile vor urmării banii”, a spus Abel Enriquez, manager pentru reglementare la nivel european la Enagas. „Reîncărcările vor rămâne la nivel ridicat în Spania și anul acesta”, a conchis el.

 De la 1 aprilie, preţul gazelor naturale pentru consumatorii casnici se va mări cu 2%, a anunţat Niculae Havrileţ, preşedintele Autorităţii Naţionale de Reglementare în domeniul Energiei (ANRE). La vecinii noştri de la sud de Dunăre se întâmplă pe dos. Tot de la 1 aprilie, în Bulgaria gazele se vor ieftini cu circa 5%, a declarat Boyan Boev, preşedintele autorităţii de reglementare din Bulgaria, citat de Darik news.

Compania de stat Bulgargaz va practica un preţ redus la 601,25 leva /1.000 metri cubi, adică circa 423,17 dolari, în loc de 630 leva cât este în prezent. Aceste preţuri nu includ accizele şi TVA-ul. Nu e încă destul de clar cu cât vor influenţa aceste ieftiniri preţurile la apa caldă sau alte utilităţi.

Revenind la România, şi rămânând la micii consumatori, tot de la 1 aprilie, pentru consumatorii industriali din piaţa reglementată, preţurile vor creşte cu aproximativ 5%, a declarat preşedintele ANRE, citat de Agerpres. Pe plan local, circa 15% din consumatorii industriali sunt pe piaţa reglementată (consumatori mai mici, nu din marile industrii).

Această diferenţă dintre România şi Bulgaria nu trebuie să inducă însă în eroare. În linii mari, la noi se întâmplă de fapt cu o întârziere de cinci ani ceea ce s-a întâmplat mai înainte în Bulgaria: scumpirea gazelor. Pe de altă parte, la noi, ponderea taxelor în preţul gazelor pentru populaţie e de circa două ori mai mare decât în Bulgaria.

Nu trebuie să uităm nici că în România, menţinerea cvasiconstantă a gazelor pentru populaţie în ultimii ani s-a făcut pe spatele marilor consumatori industriali. Aşa s-a ajuns în România anilor de criză la o situaţie greu de găsit în Europa: un consumator care cumpără mult, en-gros (adică marele consumator industrial) să nu poată să negocieze un preţ mai bun la gaze decât un consumator care cumpără puţin, contrar oricăror principii de piaţă liberă. Dar într-o piaţă reglementată ca a noastră, a vorbi de piaţă liberă…

Operatorul pieţei de energie electrică şi gaze natuale OPCOM a achiziţionat serviciile de audit pentru situaţiile financiare ale anului 2013 de la BDO Audit, indică o hotărâre din AGOA a OPCOM, consultată de Energy Report.

Merită amintit aici că în ultimii patru ani, operatorul a lucrat doar cu BDO pentru auditarea situaţiilor financiare, achiziţiile făcându-se prin cumpărare directă. Şi asta cu atât mai mult cu cât la anunţurile de achiziţie a serviciilor de auditare au venit cu ofertă doar de la BDO.

Excepţia a fost anul 2009 când s-au prezentat patru oferte, dar a câştigat tot BDO (mai precis BDO Conti Audit), după ce în anul 2008 a fost tot o singură ofertă, de asemenea, de la BDO Conti Audit.

Acest lucru nu trebuie neapărat să fie ceva suspect deşi în joc sunt puse sume mari de bani şi multe firme de audit ar putea fi, cel puţin teoretic, doritoare să presteze astfel de servicii bănoase. Fapt este însă că, frecvent, companiile renumite care apelează la audit extern impun anumite condiţii care elimină firmele de audit… no name, dar care, să fie pe cât se poate cu preţurile sub Big Four.

Or BDO Audit este una dintre firmele renumite care, în plus, se întămplă să mai şi lucreze mai ieftin decât cele din Big Four. Şi dacă tot suntem în domeniul energetic, un bun exemplu în acest sens poate fi cazul CE Oltenia, unde recent a fost ales tot BDO, în dauna KPMG.

Asta s-a întâmplat spre finele anului trecut, când Complexul Energetic Oltenia a pus în joc 325.000 lei şi doar două firme s-au arătat interesate: BDO şi KPMG. La deschiderea ofertelor, BDO Audit SRL şi-a asumat că va onora contractul pentru suma de 169.000 de lei, adică la jumătate faţă de banii oferiţi de Complex. În schimb, KPMG a venit cu o ofertă cu mult mai mare, de 580.000 de lei.  Decizia s-a luat în 27 noiembrie.

Premierul Poloniei, Donald Tusk, a declarat că îi va cere cancelarului Germaniei, Angela Merkel, să ia măsuri pentru a reduce dependența Germaniei și a Europei de importurile de gaze din Rusia, pentru a preveni „eventualii pași agresivi ai Rusiei în viitor”. În plus, Polonia, Ungaria, Cehia şi Slovacia au cerut Congresului american, prin intermediul unor scrisori comune, să le ajute să cumpere gaze naturale din SUA şi să îşi reducă astfel dependenţa de livrările din Rusia.

Merkel va vizita Polonia miercuri pentru a discuta despre criza din Ucraina, unde Rusia a preluat efectiv controlul asupra peninsulei sudice Crimeea. Evenimentele de acolo au revelat măsura în care se bazează Europa pe petrolul și gazele rusești.

Ucraina este o țară importantă de tranzit pentru livrările de gaze din Rusia către Uniunea Europeană, care se bazează pe ruși pentru mai mult de un sfert din necesarul său de consum.

„Dependența Gemaniei față de gazele rusești poate efectiv să afecteze suveranitatea Europei. Nu am niciun dubiu în legătură cu asta”, a spus premierul Donald Tusk într-o conferință de presă.

Subvenționarea regenerabilelor scumpește energia

„Energia este din ce în ce mai scumpă în Europa, din cauza ambițiilor nemăsurate ale politicii de mediu, ceea ce ar putea însemna de asemenea o mai mare dependență față de sursele de energie din Rusia. Prin urmare, voi vorbi (cu Merkel) în primul rând despre cum poate Germania să-și corecteze unele acțiuni economice astfel încât dependența față de gazele rusești să nu paralizeze Europa când va avea nevoie să ia o poziție fermă”, a declarat Tusk.

Germania a fost unul dintre cei mai puternici susținători ai creșterii cotei surselor regenerabile de energie în mixul european. Polonia își obține aproape toată energia din cărbunele intern și s-a opus acestor eforturi în trecut.

„Chestiunea Ucrainei este o chestiune privitoare la viitorul Uniunii Europene, la siguranța UE și la corectarea politicii energetice a UE”, a spus Tusk.

„Nu vom putea să ne ferim de eventuali pași agresivi ai Rusiei în viitor, dacă atât de multe state europene sunt dependente de livrările de gaze ale Rusiei sau sunt pe cale să intre într-o astfel de dependență”, a adăugat premierul polonez.

Potrivit datelor Gazprom Export, principalul client al Gazprom în Europa este Germania, care a importat, anul trecut, 40,18 miliarde de metri cubi de gaze naturale, urmată de Turcia (26,61 miliarde de metri cubi), Italia (25,33 miliarde de metri cubi) și Marea Britanie (12,46 miliarde de metri cubi).

Împotriva protecționismului american

Polonia, Ungaria, Cehia şi Slovacia au cerut Congresului american, prin intermediul unor scrisori comune, să le ajute să cumpere gaze naturale din SUA şi să îşi reducă astfel dependenţa de livrările din Rusia, relatează Financial Times.

Într-o iniţiativă neobişnuit de îndrăzneaţă, ambasadorii celor patru ţări la Washington au trimis în această săptămână scrisori comune liderilor Senatului şi Camerei Reprezentanţilor, în care cer sprijin pentru aprobarea exporturilor de gaze naturale lichefiate americane (GNL) în Europa.

Criza din Ucraina a reaprins temerile că autorităţile de la Moscova folosesc gazele naturale drept armă geopolitică, iar ambasadorii au subliniat că statele lor cumpără din Rusia între 70% şi 100% din necesarul de gaze.

"Prezenţa gazelor naturale americane ar fi binevenită în Europa Centrală şi de Est, iar acţiunea Congresului de a susţine exporturile de GNL către aliaţii Americii ar veni într-un moment deosebit de important pentru regiune", se arată în scrisorile adresate liderului Senatului, Harry Reid şi preşedintelui Camerei Reprezentanţilor, John Boehner.

Semnal politic

Statele Unite nu vând în prezent gaze lichefiate în Europa, iar Congresul nu are un control direct asupra aprobării exporturilor. Decizia depinde de Departamentul pentru Energie, iar ambasadorii au criticat procesul birocratic, care este "un obstacol major".

"Securitatea energetică nu este doar o problemă zilnică a milioane de locuitori ai regiunii, dar şi una dintre cele mai mari probleme de securitate a aliaţilor Americii din Europa Centrală şi de Est", potrivit scrisorii.

Cu toate acestea, chiar şi în absenţa restricţiilor, Statele Unite nu ar putea ajuta în prezent Europa, întrucât primul terminal de export al gazelor lichefiate nu va fi finalizat înainte de a doua jumătate a anului 2015.

Unii susţinători ai liberalizării exporturilor spun că eliminarea restricţiilor ar putea da un semnal preşedintelui rus Vladimir Putin că Statele Unite nu vor permite ca aliaţii lor să fie agresaţi.

Birocrație greoaie

Gazele pot fi exportate liber în ţările cu care Statele Unite au încheiat acorduri de liber-schimb, dar vânzările în alte state trebuie aprobate de Departamentul Energiei, iar companiile se plâng că procesul birocratic durează prea mult.

Ambasadorii au adresat scrisorile liderilor Congresului, în timp ce mai mulţi membri ai acestuia au cerut în această săptămână preşedintelui Obama să recurgă la puterea sa executivă pentru accelerarea aprobărilor.

Boehner a scris, la rândul său, într-un articol apărut în Wall Street Journal, că autorităţile de la Washington "fac prea puţin într-un domeniu în care ar trebui să procedeze invers. El a adăugat că exporturile mai mari ar crea mai multe locuri de muncă în industria energiei.

Din 2011 încoace, Departamentul american al Energiei a aprobat şase autorizaţii pentru construcţia de terminale destinate gazelor lichefiate provenite de la zăcămintele de şist. Primul dintre acestea, Sabine Pass din Louisiana, va începe exporturile în a doua jumătate a anului 2015. Cel puţin alte 24 de cereri sunt în aşteptare.

Preţul gazelor naturale importate de Ucraina din Rusia va fi majorat cu 37% după ce compania rusă de stat Gazprom a anulat tarifele cu discount şi a ameninţat că ar putea întrerupe livrările, a afirmat ministrul ucrainean al Energiei, Yuri Prodan.

Ucraina va plăti, începând din luna aprilie, 368,5 dolari/mia de metri cubi de gaze naturale, a precizat oficialul, citat de Bloomberg.

Anul trecut, Rusia şi Ucraina au convenit un tarif de 268,5 dolari/mia de metri cubi, preț care urma să fie ajustat trimestrial.

Gazprom a anunţat săptămâna trecută că preţul redus nu va mai fi valabil începând din luna aprilie, avertizând de asemenea că Ucraina riscă repetarea situaţiei de la începutul anului 2009, când livrările de gaze naturale au fost întrerupte temporar. De asemenea, compania rusă susţine că Ucraina are datorii de 1,9 miliarde de dolari în contul importurilor de gaze.

Gazprom a furnizat anul trecut mai mult de jumătate din necesarul de consum de gaze naturale al Ucrainei.

Preţul redus a fost oferit de Rusia în cadrul unui acord cu preşedintele ucrainean Viktor Ianukovici, destituit în februarie.

Preşedintele rus Vladimir Putin refuză să recunoască legitimitatea guvernului interimar instalat după înlăturarea lui Ianukovici. Forţe militare pro-ruse au ocupat Peninsula Crimeea, care găzduieşte la Sevastopol cartierul general al flotei ruse din Marea Neagră.

Parlamentul din Crimeea a votat săptămâna trecută secesiunea de Ucraina şi aderarea la Federaţia Rusă, convocând un referendum în acest sens pentru data de 16 martie.

"Voi discuta pe 19 martie, la Bruxelles, cu comisarul UE şi companiile", a afirmat ministrul ucrainean al Energiei, care se va întâlni săptămâna viitoare cu comisarul european pentru Energie, Gunther Oettinger, pentru a găsi soluţii de înlocuire a gazului furnizat în prezent de Rusia.

Ucraina are nevoie în acest an de aproximativ 30 miliarde metri cubi de gaze din import. O treime din volum ar putea veni din Slovacia, a precizat oficialul ucrainean.

UPDATE: Gazprom amenință Ucraina cu tăierea gazelor. Europenii ar putea avea de suferit

Gazprom a avertizat vineri Ucraina că va opri livrările de gaze, din cauza unei datorii neplătite de 1,89 miliarde de dolari, aşa cum s-a întâmplat şi în 2009, când a fost perturbată aprovizionarea ţărilor europene.

"Înseamnă că Ucraina a încetat de facto să plătească gazele. Nu putem livra gaze gratis. Dacă Ucraina nu va regla arieratele, există riscul să revenim la situaţia din 2009", a avertizat directorul general al Gazprom, Alexi Miller.

El a precizat că 7 martie era data limită stabilită pentru plata livrărilor de gaze din februarie. "Gazprom nu a primit nimic în conturi. Datoriile au atins 1,89 miliarde de dolari", a subliniat Miller.

Avertismentul a intervenit în plină criză politică ruso-ucraineană.

Întreruperea livrărilor de gaze ar penaliza noul guvern ucrainean pro-occidental, venit la putere după demiterea la sfârşitul lunii februarie a preşedintelui pro-rus Viktor Ianukovici, care pentru autorităţile de la Moscova este în continuare şeful de stat "legitim".

Oprirea livrărilor către Ucraina ar afecta şi Uniunea Europeană, care primeşte jumătate din gazele ruseşti prin Ucraina. La 1 ianuarie 2009, Gazprom a suspendat aprovizionarea cu gaze a Ucrainei din cauza unui diferend comercial, iar statele europene au fost afectate, în condiţiile în care unele dintre ele, precum Slovacia, depind în proporţie de 100% de livrările ruseşti.

Europa este în prezent mai puţin expusă la un astfel de blocaj, datorită creării unor rute alternative de livrare.

Gazele din Rusia acoperă în prezent 30% din necesarul de consum din Europa, iar din aceste livrări circa jumătate tranzitează Ucraina. Înainte de inaugurarea gazoductului Nord Stream, la sfârşitul lui 2011, trei sferturi din livrările ruseşti către Europa treceau prin Ucraina.

Nord Stream transportă gaze din Rusia în Germania, traversând Marea Baltică.

Comisarul european pentru Energie Gunther Oettinger a declarat marţi că UE va ajuta Ucraina, aflată în pragul falimentului, să plătească datoriile pentru gazedle ruseşti.

Dificultăţile Ucrainei de a plăti pentru gazele livrate de Gazprom se vor agrava în lunile următoare, întrucât Gazprom a decis ca în luna aprilie să elimine discountul de preţ oferit Ucrainei în decembrie. Rusia a acceptat atunci să reducă preţul gazelor livrate Ucrainei cu o treime, la 268,5 dolari pentru 1.000 de metri cubi.

Europa, inclusiv România, își intensifică importurile de gaze rusești, în pofida stocurilor mari și a vremii călduroase

Importurile de gaze naturale din Rusia ale companiilor europene de utilități au ajuns la un maxim al lunii, cu toate că stocurile de gaze din depozitele de înmagazinare din Europa sunt la niveluri record, iar continentul traversează cea mai caldă iarnă din 2007 încoace. Importurile curente de gaze ale României sunt estimate la 1,708 milioane MWh pentru luna martie, în creștere cu 58% față de estimarea aferentă lunii anterioare, potrivit datelor Autorității Naționale de Reglementare în Domeniul Energiei (ANRE).

Din datele Ministerului Energiei de la Moscova, citate de Bloomberg, reiese că Rusia a livrat 505 milioane de metri cubi de gaze către Europa, excluzând țările baltice, pe data de 4 martie, cea mai mare cantitate zilnică din 7 februarie încoace. Depozitele de înmagazinare din Europa sunt pline în proporție de 47%, cu 12 puncte procentuale peste nivelul din perioada similară a anului trecut, potrivit grupului de lobby Gas Infrastructure Europe.

Prețul gazelor naturale de pe piața britanică, de referință pentru Europa, au cunoscut cea mai mare creștere din ultimii peste doi ani pe 3 martie, pe fondul intensificării tensiunilor dintre Rusia și Ucraina pe tema peninsulei Crimeea. Prin Ucraina tranzitează circa 15% din gazele naturale rusești destinate Europei. Ulterior, prețul a mai scăzut, după ce președintele rus Vladimir Putin a declarat că nu este nevoie de o acțiune militară imediată a Rusiei în Crimeea.

Balcanicii își sporesc achizițiile

"Achizițiile în creștere ar putea proveni din țări precum Bulgaria, România și Serbia, care sunt dependente de importurile de gaze rusești care tranzitează Ucraina", spune Thierry Bros, analist la Societe Generale.

Necesarul de importuri curente de gaze ale României este estimat la 1,708 milioane MWh pentru luna martie, în creștere cu 58% față de estimarea aferentă lunii anterioare, potrivit datelor Autorității Naționale de Reglementare în Domeniul Energiei (ANRE).

Bulgaria, care a suferit un adevărat "colaps" al industriei în ianuarie 2009, când tranzitul gazelor rusești prin Ucraina a fost întrerupt, își sporește stocurile de gaze, a declarat premierul bulgar, Plamen Oresharski.

"Explorăm toate posibilitățile disponibile pentru a ne feri de surprize neplăcute. Analizele noastre arată că riscul de întrerupere a aprovizionării cu gaze este mic. Adăugând și gazele din producția proprie, plus măsurile luate pentru un consum rațional, vom avea rezerve suficiente pentru două luni", a spus premierul Bulgariei, în fața Parlamentului.

Serbia, la rândul său, și-a intensificat importurile, pentru a-și face rezerve suficiente în eventualitatea că situația din Ucraina degenerează, a anunțat Ministerul Energiei de la Belgrad. În timp ce comisarul european pentru Energie, Guenther Oettinger, a dat asigurări că nu există motive de îngrijorare pentru aprovizionarea cu gaze a UE pentru că "peste tot în Europa există stocuri de gaze", un purtător de cuvânt al Gazprom a refuzat să comenteze asupra motivelor pentru care livrările monopolului rus către Europa au crescut în ultima perioadă.

Agravarea dosarului ucrainean ar scumpi gazele

Europa traversează în prezent cea mai caldă iarnă din 2007 încoace și a treia din acest punct de vedere din 1981.

"Nivelul înalt al stocurilor nu este liniștitor decât pe termen scurt. Trebuie făcute stocuri și pentru iarna viitoare", se arată într-o analiză recentă a Bank of America. Gazele pentru iarna viitoare s-ar putea scumpi în Marea Britanie cu peste 20%, de la 66,5 pence/unitatea termică la peste 80 pence/unitatea termică, dacă tranzitul de gaze rusești prin Ucraina este întrerupt pentru o perioadă prelungită de timp, se spune în documentul citat.

Gazele cu livrare luna viitoare s-au scumpit cu 9,9% pe 3 martie, la 61,7 pence/unitatea termică, după o ieftinire cu 16% consemnată de la începutul anului.

Companiile europene de utilități își diversifică sursele de aprovizionare cu gaze naturale, pe fondul scăderii produciei interne. Unele dintre ele, cum ar fi gigantul britanic Centrica, contractează gaze naturale lichefiate din SUA, care a detronat Rusia din poziția de cel mai mare producător de gaze al lumii, grație boom-ului exploatărilor din șisturi bituminoase, prin fracturare hidraulică.

Anul trecut, importurile nete de gaze ale Marii Britanii au depășit pentru prima oară echivalentul a jumătate din stocurile din depozitele de înmagazinare ale Regatului Unit, potrivit datelor oficiale.

Americanii ar trebui să-i concureze pe ruși

O intervenție militară a Rusiei în Ucraina ar face să crească cererea de gaze naturale lichefiate a Europei, spune Sveinung Stoehle, CEO al Hoegh LNG Holdings, care va finaliza primul terminal de import de astfel de gaze din fosta Uniune Sovietică în august anul acesta, în Lituania.

"O astfel de situație ar spori semnificativ cererea și va scoate și mai mult în evidență nevoia de independență energetică. Iar singurul mod în care poți fi independent din punct de vedere al aprovizionării cu gaze este să cumperi gaze naturale lichefiate", a declarat Stoehle.

Anul viitor, SUA va începe exporturile prin terminalul de gaze naturale lichefiate de la Sabine Pass din Louisiana, investiție a celor de la Cheniere Energy. Acesta este primul dintre cele doar șase proiecte de acest tip autorizate de statul american din 2010 încoace, în condițiile în care nu mai puțin de alte 24 așteaptă aprobare.

Statele Unite ar trebui să urgenteze "dramatic" procedurile de aprobare a exporturilor de gaze naturale, a declarat recent John Boehner, purtătorul de cuvânt republican al Camerei Reprezentanților.

"Ar putea apărea concurență între livrările de gaze rusești prin conducte și cele de gaze naturale lichefiate provenind din SUA și, eventual, din Africa de Est", a declarat Birger Balteskard, responsabil cu operațiunile globale legate de gaze naturale lichefiate la ConocoPhillips.

Importanța Ucrainei ca țară de tranzit scade

Exporturile de hidrocarburi rusești rămân vitale pentru aprovizionarea Europei, însă rolul Ucrainei ca țară de tranzit a acestora se reduce treptat, potrivit Agenției Internaționale pentru Energie (International Energy Agency – IEA).

"Nu au existat probleme de natură fizică în aprovizionarea Europei cu țiței și gaze naturale rusești prin Ucraina", se arată într-o notă recentă a Agenției.

Importurile de gaze naturale rusești ale Europei au totalizat 167,2 miliarde de metri cubi anul trecut, crescând cu 12% față de 2012. Însă cantitatea de gaze care a tranzitat Ucraina a scăzut ca pondere în totalul acestor importuri, de la 65% în 2010 la 63,38% în 2011, 53,31% în 2012 și 49,22% în 2013.

"Coridorul sudic al conductei Druzhba, principala arteră de export de țiței către Europa Centrală a Rusiei, traversează nordul Ucrainei și a fost folosită la circa 75% din capacitate în ultimii câțiva ani. Este cea mai mare sursă de aprovizionare cu petrol pentru Slovacia, Ungaria și Cehia", se arată în notă.

Faptul că traversează cea mai blândă iarnă din 2007 încoace și că stocurile de gaze din depozitele sale de înmagazinare sunt la niveluri mulțumitoare face ca Europa să poată rezista circa 45 de zile în situația în care livrările de gaze rusești prin conducte ucrainene ar suferi întreruperi, ca urmare a tensiunilor dintre cele două țări. Pe de altă parte, Comisia Europeană a anunțat că va ajuta Ucraina să îşi plătească datoriile pentru gazele livrate de Gazprom, cifrate la circa 2 miliarde de dolari, și, mai mult, că este pregătită să aloce sute de milioane de euro pentru a finanța reparații capitale la sistemul ucrainean de conducte de gaze.

Depozitele europene de înmagazinare de gaze naturale erau pline în proporție de 49% pe data de 2 martie, potrivit Gas Infrastructure Europe, un grup de lobby al operatorilor europeni de conducte, cu sediul la Bruxelles. Această cantitate este echivalentă cu o lună și jumătate de importuri de gaze rusești care tranzitează conductele ucrainene.

"Nu e foarte frig și sunt gaze suficiente în depozitele de înmagazinare, pe care, oricum, producătorii de energie nu-l doresc", a declarat analistul Karen Sund, fost consilier al International Energy Agency și ai gigantului energetic britanic Centrica.

Momentan, debitul de gaze rusești prin conductele ucrainene este la niveluri normale, potrivit Gazprom și operatorului sistemului de conducte, Ukrtransgaz. Debitul la Velke Kapusany, cea mai mare stație de comprimare a gazelor din UE, situată la granița Ucrainei cu Slovacia, se cifra la 1.115 GWh pe 2 martie, față de 1.109 GWh cu un în urmă.

Contribuabilul european plătește factura

Pe de altă parte, Uniunea Europeană va ajuta Ucraina să îşi plătească datoriile pentru gazele livrate de Gazprom şi europenii nu trebuie să se îngrijoreze în privinţa aprovizionării cu gaze întrucât Moscova are nevoie de bani, a declarat marţi comisarul pentru Energie Gunther Oettinger, citat de AFP.

"Potrivit informaţiilor noastre, Naftogaz datorează Gazprom circa 2 miliarde de dolari. Vom regla aceste plăţi", a anunţat Oettinge la încheierea unei reuniuni a miniştrilor europeni ai Energiei.

Reglarea facturilor la gaze ale Ucrainei figurează în programul de ajutor pe care Comisia îl va aproba miercuri, a spus comisarul, precizând că ajutorul va fi completat de anumite state membre prin finanţări bilaterale.

Comisia Europeană urmează să prezinte miercuri un plan de ajutor pentru Ucraina, care se confruntă cu grave probleme financiare, a declarat purtătorul de cuvânt al Executivului de la Bruxelles, Pia Ahrenkilde-Hansen.

Reparații capitale la conductele ucrainene

Mai mult, potrivit lui Oettinger, Comisia Europeană este pregătită să aloce sute de milioane de euro pentru a finanța reparații capitale la sistemul ucrainean de conducte de gaze.

„Suntem pregătiți să ajutăm la finanțarea de reparații capitale la rețeaua de conducte de gaze a Ucrainei”, a spus Oettinger. „Asta implică o sumă mare, de ordinul a sute de milioane de euro”, a completat comisarul.

Executivul european are în vedere mai multe scenarii pentru acordarea unui ajutor financiar Ucrainei, aflată în pragul falimentului. În acest sens, Comisia colaborează cu Fondul Monetar Internaţional (FMI), care ar urma să acorde cea mai mare parte a ajutorului financiar.

Noua putere de la Kiev a afirmat că are nevoie de 35 de miliarde de dolari pentru doi ani şi că aşteaptă din partea FMI un ajutor de 15 miliarde de dolari pentru acest an.

La acoperirea datoriilor pentru gaze va fi folosit şi programul de 1 miliard de dolari anunţat de Statele Unite.

Dependență reciprocă

"Facturile neonorate trebuie achitate, pentru evitarea haosului", a insistat oficialul UE, el recunoscând faptul că decizia Gazprom, de eliminare din luna aprilie a discountului de preţ acordat Ucrainei anul trecut, va pune ţara în dificultate.

Ucraina deţine totuşi stocuri importante de gaze, estimate la 11,5 miliarde de metri cubi, potrivit CE.

Oettinger a explicat că Uniunea Europeană şi Rusia se află într-o situaţie de "dependenţă reciprocă", pentru că UE are nevoie de gazele ruseşti, în timp ce Rusia are nevoie de banii pe gaze, pentru economie.

În opinia sa, Rusia nu are niciun interes să se angajeze într-un conflict al gazelor cu UE, mai ales că vine primăvara.

Au crescut importurile de la Gazprom

Gazprom a vândut anul trecut 133 de miliarde de metri cubi de gaze în UE, în creştere cu 16,3% faţă de 2012, potrivit datelor Comisiei Europene şi ale grupului rus.

Principalii cumpărători de gaze ruseşti au fost Germania, cu 40 de miliarde de metri cubi, Italia, cu 25,3 miliarde metri cubi şi Marea Britanie, cu 12,4 miliarde metri cubi.

UE dispune în prezent de rezerve de 40 de miliarde de metri cubi de gaze. "Am constituit stocuri din mai 2013, jumătate din această cantitate poate ajunge până la Paşte", a asigurat Oettinger.

Uniunea Europeană ar putea, dacă va fi necesar, să furnizeze gaze Ucrainei, întrucât sistemul de conducte permite inversarea fluxului, sistem care, în timpul crizei din 2009, nu era disponibil.

Care sunt alternativele Europei

Europa, care a importat anul trecut din Rusia 30% din necesarul de gaze, se mai aprovizionează din ţări precum Norvegia, Olanda şi Marea Britanie, iar gaze lichefiate cumpără din ţări nord-africate precum Qatar.

Norvegia, al doilea mare furnizor de gaze al Europei, are capacitatea să majoreze exporturile cu 10%, a declarat Kjell Larsen, purtător de cuvânt al Gassco, operatorul reţelei de gaze din această ţară.

Importurile de gaze lichefiate ale Europei au scăzut anul trecut la 46 de miliarde de metri cubi, de la 65 de miliarde de metri cubi în 2012, cu livrări mai reduse în Marea Britanie, Spania şi Italia, din cauza orientării producătorilor către pieţele mai profitabile din Asia.

Gazele lichefiate ar putea reveni însă în Europa, dacă temerile legate de livrările prin Ucraina ale Rusiei se vor amplifica.

 Gigantul energetic francez Total poartă discuții pentru a-și vinde participația la consorțiul care operează imensul câmp gazeifer Shah Deniz din Azerbaidjan, din cauza costului enorm al proiectului de exploatare de hidrocarburi, care ar livra pentru prima dată gaze caspice direct pe piețele europene.

Total își va vinde, cel mai probabil, întreaga cotă de 10% pe care o deține la proiectul de exploatare a câmpului gazeifer Shah Deniz, potrivit unor surse apropiate situației, citate de Financial Times. Mișcarea vine la doar câteva luni după ce alt partener din consorțiu, compania de stat Statoil din Norvegia și-a redus participația de la 25,5% la 15,5%.

Consorțiul de acționari în acest perimetriu gazeifer, condus de BP, a anunțat în decembrie decizia finală de a investi 28 de miliarde de dolari într-o a doua fază a dezvoltării sale, unul dintre cele mai vaste proiecte din domeniul gazelor la nivel mondial.

Ei au anunțat de asemenea planuri de a construi conducte pentru a transporta gazele pe o distanță de 3.500 de kilometri, care ar traversa Turcia, Grecia și Albania spre Italia, ceea ce face ca proiectul să fie o platformă esențială în strategia Europei de diversificare a aprovizionării cu energie.

Costuri enorme

Decizia companiei Total a fost determinată de implicațiile economice ale proiectului, au spus sursele citate de FT, precum și de un program mai amplu de vindere de active, prin care francezii își propun să obțină între 15 și 20 de miliarde de dolari în intervalul 2012-2014.

Incluzând costul construcției conductelor, prețul total la care ar ajunge proiectul va depăși cel mai probabil 40 de miliarde de dolari.

Total rămâne dedicat celuilalt mare proiect de producere a gazelor din Azerbaidjan, Absheron, în care deține 40% din acțiuni. Totuși, compania consideră neesențială participația de 10% în gazoductul transadriatic, care ar transporta gaze prin Turcia spre Italia.

Turcii și azerii ar putea fi interesați

Printre cumpărătorii probabili ai participației Total la Shah Deniz se numără Botas, compania de stat turcă din domeniul conductelor de gaze, care „a fost foarte interesată de mult timp să se implice în capătul din amonte al proiectului”, potrivit unei surse apropiate situației.

Socar, compania petrolieră națională azeră, ar putea fi de asemenea interesată să cumpere aceste acțiuni, spune o altă sursă. Cele 10 procente ale companiei Statoil au fost vândute firmelor BP și Socar, pentru 1,45 de miliarde de dolari.

Pe lângă Total, BP, Statoil și Socar, acționari în proiectul Shah Deniz mai sunt gigantul rus Lukoil și companiile petroliere de stat din Turcia și Iran.

Conducerile companiilor Gazprom și OMV au avut, duminică, o întâlnire în care au discutat aspecte ale colaborării lor bilaterale, principalele puncte din agendă fiind livrările de gaze naturale ale rușilor către austrieci și proiectul gazoductului South Stream.

Cele două delegații au fost reprezentate la cel mai înalt nivel, șefii acestora fiind directorii generali ai celor două companii, respectiv Alexei Miller (Gazprom) și Gerhard Roiss (OMV, foto). Întâlnirea a avut loc la Soci, orașul-gazdă al recent încheiatelor Jocuri Olimpice de iarnă.

Anul trecut, Gazprom a vândut OMV 5,23 de miliarde de metri cubi de gaze naturale.

Colaborare veche

În ianuarie, șeful diviziei de gaze și electricitate al principalului acționar al Petrom, Hans-Peter Floren, a declarat că negocierile dintre OMV și Gazprom referitoare la contractele de furnizare de gaze naturale pe termen lung nu sunt afectate de disputele dintre Uniunea Europeană și gigantul rus.

În decembrie 2013, OMV a ajuns la un acord preliminar cu Gazprom în vederea ajustării prețului gazelor rusești, care până atunci se indexau în funcție de evoluția prețului internațional al petrolului. Noua formulă va reflecta mai bine prețurile de pe piața spot a gazelori, cea ce va avea un efect pozitiv asupra rezultatelor unitații de trading cu gaze a OMV, Econgas, unitate aflată la acel moment pe pierdere.

Cele două companii negociau la acea dată asupra unei soluții permanente, care să pună în practică acordul interimar convenit în decembrie. "Nu cred că relațiile noastre contractuale bilaterale sunt umbrite de discuțiile dintre Gazprom și UE", spunea Floren.

Uniunea Europeană a deschis o anchetă anti-trust împotriva Gazprom, pe care o acuză că practică prețuri de monopol și a solicitat companiei rusești să renegocieze cu mai multe state europene, inclusiv Austria, acordurile semnate pentru construcția South Stream, susținând că acestea încalcă legislația europeană cu privire la managementul rețelelor de conducte de gaze.

OMV se bazează pe livrări de gaze din Rusia din 1968, când Austria a negociat acorduri de import cu Uniunea Sovietică. Actualele acorduri, valabile până în 2027, prevăd livrări de gaze din Siberia către facilitățile de depozitare ale OMV din Baumgarten, Austria. Gazprom are în plan livrarea de gaze către Baumgarten prin gazoductul South Stream.

"Nici o companie nu are o relație de mai lungă durată cu Gazprom decât OMV. Deal-ul cu Rusia este bun atunci când nu este suficientă lichiditate pe piețele spot, însă indexarea prețurilor la gaze la cotațiile mondiale ale țițeiului face contractele pe termen lung neeconomice", adăuga CFO-ul OMV.

Cum a apărut proiectul South Stream

La începutul anului 2000, Moscova și Kievul au discutat varianta ca Gazprom să închirieze de la ucraineni rețeaua de transport de gaze, pentru a asigura securitatea livrărilor către Europa, mai ales pe timp de iarnă. Tratativele au fost suspendate după venirea la putere a lui Viktor Ianukovici, pe o platformă politică pro-occidentală.

La acea dată, autoritățile ucrainene au susținut că închirierea și cedarea către Rusia a administrării rețelei de conducte de gaze ar pune în pericol securitatea națională. Refuzul Ucrainei a determinat Rusia să lanseze proiectele de gazoducte Nord Stream și South Stream, menite să asigure tranzitul gazelor rusești către Europa fără să mai fie nevoie de utilizarea conductelor ucrainene.

Însă potrivit publicației online prooccidentale ucrainianweek.com, chiar dacă cele două gazoducte ar fi construite și ar funcționa la capacitate maximă, asta tot nu ar permite Gazprom să se dispenseze cu totul de sistemul ucrainean de conducte de gaze pentru exporturile sale către Occident.

Pravda: Ucraina, câmpul bătăliei UE-Gazprom

Adevărata miză a conflictului din Ucraina este redistribuirea profiturilor de miliarde de dolari rezultate din activitatea de vânzare a gazelor naturale, fiind vorba nu despre o bătălie între Rusia și Ucraina, ci de una dintre Rusia și UE, a declarat economistul rus Said Gafurov, citat de Pravda.

"Sunt mulți bani în joc. Este vorba despre implementarea de către Ucraina a normelor UE privind interzicerea situației în care o companie deținătoare a unui sistem de conducte de transport de gaze este totodată și producător al gazelor transportate prin respectivul sistem de conducte", a spus Gafurov.

Ca urmare a acestor norme, cuprinse în așa-numitul Al Treilea Pachet Energetic, Gazprom este obligată, pentru a continua să să rămână în business în UE, să permită altor companii accesul la conductele prin care își transportă gazele, iar dacă nu există doritori în acest sens, să păstreze liberă în permanență o anumită capacitate de transport de rezervă. Acest lucru reduce semnificativ profitabilitatea investițiilor Gazprom în majorarea producției sale de gaze naturale. Este, de altfel, unul dintre principalele motive pentru care Rusia este interesată ca Ucraina să nu intre în asociere cu UE.

Gafurov a mai arătat că, de la debutul conflictului din Ucraina, prețul acțiunilor Gazprom la bursă a fost extrem de volatil, investitorii temându-se de efectele asupra companiei ale unei eventuale alinieri a Ucrainei la standardele UE privind transportul de gaze naturale.

"Aceste norme sunt pur și simplu nerușinate, căci permit statelor membre UE să anuleze pur și simplu contractele pe termen lung semnate cu Gazprom. Ceea ce este bun pentru Gazprom este bun și pentru Rusia. Rusia este extrem de interesată ca Ucraina să nu adere la normele energetice ale UE, pentru că ar fi rău pentru economie, pentru exporturi și pentru balanța de plăți", a conchis economistul rus.

Este din ce în ce mai limpede că, de facto (chiar dacă, cel mai probabil, nu și de iure, cel puțin deocamdată), Ucraina se îndreaptă către o secesiune între regiunea de vest, prooccidentală, și cea de est, rusofonă. Acest lucru are efecte importante atât asupra valorificării resurselor de gaze naturale ale țării, inclusiv a celor neconvenționale, de șist, cât mai ales asupra sistemului ucrainean de conducte de transport gaze, de care depinde în bună măsură aprovizionarea Europei.

Sciziunea internă a Ucrainei împarte practic în două zăcămintele de gaze de șist ale țării, între rusofoni și prooccidentali. Mai mult, se pune problema controlului asupra resurselor de gaze naturale offshore ale Ucrainei, localizate în platoul continental al Mării Negre, proiect în care este implicată și OMV Petrom.

Cât privește sistemul de conducte de gaze, tabăra prorusă ar fi dispusă să cedeze Rusiei controlul asupra acestuia, în timp ce cea proocidentală ar dori o aliniere a sistemului la normele UE din energie, ceea ce ar avea consecințe dezastruoase asupra Gazprom, care își exportă producția în Occident prin conductele respective.

Fracturare hidraulică, dar și geopolitică

Ucraina dispune de două zăcăminte majore de gaze de șist. Unul dintre acestea este localizat la Oleska, în vestul țării, unde americanii de la Chevron ar putea începe operațiunile cel mai devreme în trimestrul al treilea al acestui an.

Chevron și autoritățile de la Kiev au semnat, în noiembrie anul trecut, un acord, în valoare de 10 miliarde de dolari, de împărțire a producției de gaze de șist de pe câmpul Oleska. Concesiunea se întinde în regiunile Lvov și Ivano-Frankivsk. Estimările oficiale indică o producție anuală, de pe această concesiune, cifrată între 5 și 10 miliarde de metri cubi de gaze naturale.

În estul rusofon al Ucrainei se află un alt zăcământ major de gaze de șist, cel de la Yuzivska. Pe 24 ianuarie anul acesta, la Davos, Ucraina a semnat cu cei de la Royal Dutch Shell un acord pe 50 de ani, în valoare de 10 miliarde de dolari, pentru explorarea și exploatarea respectivului zăcământ.

Rușii au recționat imediat

Shell intenționează să instaleze un număr de 15 sonde de explorare în cadrul proiectului, care va fi derulat prin intermediul unui joint-venture format cu o companie locală creată special în acest scop, numită Nadra Yuzivska.

Concesiunea Royal Dutch Shell din Ucraina ar putea conține până la 113 miliarde de metri cubi de gaze naturale, aproape cât totalul rezervelor confirmate de gaze ale Algeriei, unul dintre cei mai mari exportatori ai lumii, susține guvernul de la Kiev. Potrivit autorităților ucrainene, Shell ar putea produce între 8 și 10 miliarde de metri cubi de gaze pe an, ceea ce ar acoperi circa 20% din consumul total al Ucrainei.

La o zi după semnarea de catre ucraineni a acordului cu Shell, Gazprom a trimis monopolului de petrol și gaze al Ucrainei, Naftogaz, o factură de 7 miliarde de dolari, pe care pretindea că Naftogaz îi datorează pentru gazele contractate, dar neconsumate în 2012.

În perioada 2006 – 2009, Gazprom a tăiat de două ori aprovizionarea cu gaze a Ucrainei, în timpul unor ierni deosebit de geroase. Acest lucru a dat peste cap alimentarea cu gaze a întregii Europe, întrucât gazul rusesc livrat de Gazprom partenerilor europeni tranzitează Ucraina, prin intermediul infrastructurii de conducte construite în epoca sovietică.

Offshore-ul a rămas în coadă de pește

Și mai importantă, și mai sub semnul întrebării, dat fiind evoluțiile politice din Ucraina, este soarta zăcământului convențional offshore de gaze naturale Skifska, de pe platoul continental al Mării Negre.

În septembrie anul trecut, Ucraina a încheiat un acord formal cu un consorţiu format din Exxon Mobil, Shell, OMV Petrom şi compania ucraineană de stat Nadra privind împărţirea producţiei care urmează să fie extrasă din perimetrul gazeifer Skifska din nord-vestul Mării Negre, în apropiere de granița cu România. Producția zăcământului respectiv este estimată la 8-10 miliarde de metri cubi anual, echivalent cu jumătate din consumul României.

Problema este că respectivul acord formal a rămas, deocamdată, literă moartă. În ianuarie anul acesta, semnarea unui contract ferm a fost amânată pentru a doua oară la rând de către autoritățile de la Kiev, din cauza instabilității politice din Ucraina. Amânarea a fost anunțată după ce, în decembrie 2013, președintele Rusiei, Vladimir Putin, a declarat că că Rusia a acceptat să micşoreze cu o treime preţul gazelor pe care le exportă în Ucraina, de la peste 400 la 268,5 dolari/mia de metri cubi.

Rusia vrea controlul asupra conductelor de gaze ucrainene

Chiar dacă Rusia își va ține promisiunea de ieftinire a exporturilor de gaze către Ucraina, reducerea de preț nu va veni fără costuri. Practic, rușii le cer ucrainenilor trei lucruri: respingerea normelor energetice ale UE privind transportul gazelor, transferul către Gazprom al administrării sistemului național de conducte de gaze al Ucrainei și renunțarea la ideea de a importa gaze din alte surse decât Rusia, via Slovacia sau Turcia.

În ultimele trei luni, înalți oficiali ucraineni, începând chiar cu fostul președinte Ianukovici, au dat semnale că sunt gata să respecte toate cele trei condiții ale Rusiei.

La începutul anului 2000, Moscova și Kievul au discutat varianta ca Gazprom să închirieze de la ucraineni rețeaua de transport de gaze, pentru a asigura securitatea livrărilor către Europa, mai ales pe timp de iarnă. Tratativele au fost suspendate după venirea la putere a lui Viktor Ianukovici, pe o platformă politică pro-occidentală.

La acea dată, autoritățile ucrainene au susținut că închirierea și cedarea către Rusia a administrării rețelei de conducte de gaze ar pune în pericol securitatea națională. Refuzul Ucrainei a determinat Rusia să lanseze proiectele de gazoducte Nord Stream și South Stream, menite să asigure tranzitul gazelor rusești către Europa fără să mai fie nevoie de utilizarea conductelor ucrainene.

Însă potrivit publicației online prooccidentale ucrainianweek.com, chiar dacă cele două gazoducte ar fi construite și ar funcționa la capacitate maximă, asta tot nu ar permite Gazprom să se dispenseze cu totul de sistemul ucrainean de conducte de gaze pentru exporturile sale către Occident.

Pravda: Ucraina, câmpul bătăliei UE-Gazprom

Adevărata miză a conflictului din Ucraina este redistribuirea profiturilor de miliarde de dolari rezultate din activitatea de vânzare a gazelor naturale, fiind vorba nu despre o bătălie între Rusia și Ucraina, ci de una dintre Rusia și UE, a declarat economistul rus Said Gafurov, citat de Pravda.

"Sunt mulți bani în joc. Este vorba despre implementarea de către Ucraina a normelor UE privind interzicerea situației în care o companie deținătoare a unui sistem de conducte de transport de gaze este totodată și producător al gazelor transportate prin respectivul sistem de conducte", a spus Gafurov.

Ca urmare a acestor norme, cuprinse în așa-numitul Al Treilea Pachet Energetic, Gazprom este obligată, pentru a continua să să rămână în business în UE, să permită altor companii accesul la conductele prin care își transportă gazele, iar dacă nu există doritori în acest sens, să păstreze liberă în permanență o anumită capacitate de transport de rezervă. Acest lucru reduce semnificativ profitabilitatea investițiilor Gazprom în majorarea producției sale de gaze naturale. Este, de altfel, unul dintre principalele motive pentru care Rusia este interesată ca Ucraina să nu intre în asociere cu UE.

Gafurov a mai arătat că, de la debutul conflictului din Ucraina, prețul acțiunilor Gazprom la bursă a fost extrem de volatil, investitorii temându-se de efectele asupra companiei ale unei eventuale alinieri a Ucrainei la standardele UE privind transportul de gaze naturale.

"Aceste norme sunt pur și simplu nerușinate, căci permit statelor membre UE să anuleze pur și simplu contractele pe termen lung semnate cu Gazprom. Ceea ce este bun pentru Gazprom este bun și pentru Rusia. Rusia este extrem de interesată ca Ucraina să nu adere la normele energetice ale UE, pentru că ar fi rău pentru economie, pentru exporturi și pentru balanța de plăți", a conchis economistul rus.

Avansul neașteptat al Statelor Unite în sectorul energetic ar permite liderilor de la Washington să slăbească controlul Moscovei asupra vecinilor săi.

Unde a găsit Vladimir Putin 50 de miliarde de dolari de cheltuit pentru organizarea Olimpiadei de la Soci? Ar trebui întrebate Ucraina, Germania și alți clienți suprataxați de Gazprom. Veniturile obținute din exporturile de gaze au făcut ca politica externă a lui Putin să fie mai curajoasă și au asigurat implicit desfășurarea celor mai opulente jocuri olimpice de iarnă din istorie.

Nu există un omolog al Gazprom în SUA. Dar revoluția energetică americană este un atuu geopolitic, care ar putea permite Washingtonului să slăbească presiunea pe care Moscova o exercită asupra vecinilor săi. Este lucrul cel mai apropiat de noțiunea de „as în mânecă” pe care Barack Obama îl deține până la finalul mandatului său de președinte.

Calculele din spatele revoluției gazelor de șist din America sunt categorice. Resursele eliberate prin utilizarea fracturării hidraulice în ultimii cinci ani au redus prețul gazelor naturale în SUA la mai puțin de o treime față de nivelul pe care Gazprom îl aplică celor mai mulți dintre consumatorii europeni și cu mult sub o cincime din prețul practicat în cea mai mare parte din Asia, inclusiv China.

Statele Unite au mai mult decât suficiente hidrocarburi de șist pentru a fi noua Arabie Saudită a gazelor naturale, precum și pentru a depăși producția de petrol saudită până la sfârșitul deceniului.

A investi în industria gazelor de șist în SUA înseamnă practic să ai o licență pentru a tipări bani: există rezerve enorme și o cerere nelimitată. Săptămâna trecută, administrația Obama a aprobat construirea celor de-al șaselea terminal de export de gaze natural lichefiate. Primul, care este deținut de Cheniere Energy, o companie cu sediul la Houston, este așteptată să înceapă livrările spre Marea Britanie, Spania și alte țări în 2015.

Zeci de alte companii solicită licențe de export și autorizații pentru a construi terminale. Chiar după ce sunt incluse costurile pentru lichefiere și transportul peste Atlantic, prețurile gazelor americane tot vor fi considerabil mai mici decât cele practicate de Rusia.

Există și o cerere puternică venită din India, care are un deficit de energie tot mai mare, Japonia, care a închis capacitățile nucleare după dezastrul de la Fukushima, și Germania, care este pe cale de a opri toate centrale nucleare.

Odată ce navele vor începe să plece din porturi, ele vor avea un efect de bulgăre de zăpadă asupra pieței energetice globale. Dar Washingtonul va trebui în primul rând să îndepărteze mai multe obstacole pe care și le-a impus singur. Înainte de toate, aprobarea licențelor de export gaze naturale durează prea mult.

Conform legislației americane, gazele din producția internă pot fi exportate doar în țări care au acord de liber schimb încheiat cu SUA. Exportatorii pot să ocoleacă eludeze această prevedere legală dacă pot demonstra că nu vor aduce atingere intereselor naționale ale SUA. Dar este un proces complicat. Cu cât își va liberaliza mai repede Washingtonul mai repede piața de energie, cu atât companiile vor investi mai rapid în infrastructura necesară acestor exporturi.

Legea americană interzice de asemenea exporturile de țiței brut intern – un alt vestigiu al unei ere de mult trecute. Mai mult de 50 de politicieni republicani și democrați din Congres susțin o moțiune care va permite automat exporturile de gaze naturale lichefiate către țările NATO. Adoptarea acestei moțiuni ar fi un început. Dar sunt o sumedenie de alți consumatori interesați, care nu fac parte din NATO, și care sunt gata să semneze, precum Ucraina și India.

În al doilea rând, Barack Obama face tot ce poate pentru a evita confruntări cu grupurile de lobby ale protecționiștilor și ale activiștilor de mediu. Prima categorie, condusă de gigantul petrochimic Dow Chemical, spune că SUA ar trebui să mențină barierele la exportul de gaze naturale, pentru a conserva prețurile interne reduse ale acestora, în beneficiul industriei locale.

Argumentul nu ține la o analiză mai profundă. Producătorii americani vor continua să profite de pe urma prețurilor mai joase chiar dacă America ar înlătura toate limitele asupra exporturilor sale, pentru că gazele tot ar fi mai ieftine la sursă.

Pe de altă parte, nici interesele industriei prelucrătoare nu ar trebui să fie susținute exagerat. Aceasta, mare consumatoare de energie, reprezintă doar o parte din sectorul energetic industrial. Industria extractivă creează mult mai multe locuri de muncă. În South și North Dakota, Ohio, Colorado și Texas, fracturarea hidraulică a avut impact asupra pieței muncii. Într-o zonă din Colorado în care se fac exploatări prin fracturare hidraulică, lanțul de magazine fast-food Wendy’s încearcă să atragă noi angajați prin acordarea unor bonusuri de 500 de dolari la angajare.

Activiștii de mediu se opun fracturării hidraulice din motive de poluare. Procesul poate să ducă la contaminarea pânzei freatice, la degajarea de noxe și la cutremure. Obama are dreptate să insiste asupra măsurilor de siguranță dure, chiar dacă încetinesc producția SUA. Dar verzii nu văd uneori pădurea din cauza copacilor. Anul trecut, gazele naturale au detronat cărbunele, devenind cea mai importantă sursă de electricitate în SUA. Este pricipalul motiv pentru care emisiile de dioxid de carbon de astăzi sunt la un nivel mai redus decât erau în 2005. A ajuta India, China și alte țări să și le reducă pe ale lor ar fi un lucru bun.

Ecologiștii indică în mod corect că exportul de cărbune care nu mai este consumat acasă va avea un efect zero asupra schimbărilor climatice – nu contează unde este ars. Dar ei se înșală când se opun producerii gazelor. Este cea mai puțin rea opțiune pe scară largă valabilă.

Cum îl afectează toate astea pe Vladimir Putin și pe omologii săi? Se știe foarte bine că petro-autocrațiile își întăresc controlul asupra sistemului politic intern atunci când prețurile internaționale ale resurselor minerale de care dispun sunt mari și sunt mai dispuse să facă compromisuri atunci când prețurile scad. SUA au acum capacitatea de a pune presiune pe prețurilor globale ale energiei, oferind aliaților o sursă alternativă de aprovizionare. Cea mai mare favoare pe care Obama o poate face cetățenilor ruși și vecinilor lor ar fi să dezlănțuie revoluția energetică din SUA asupa lumii. Este un tip de schimbare în care aproape toată lumea ar fi dispusă să creadă.

Editorial apărut în ediția din 16 februarie a Financial Times

Optim Energy (EnergyCo LLC), compania producătoare de energie deținută de un fond de investiții controlat de miliardarul Bill Gates a intrat în insolvență, după ce singură a cerut să fie protejată de creditori, în urma înregistrării unor pierderi considerabile.

Oficialii companiei dau vina pe piața energiei, care n-a "putut" să le asigure prețuri menite a suporta costurile, susține Reuters.

"Actualul mediul economic, extrem de negativ raportat la industria producătoare de energie electrică - în special în ceea ce privește centralele pe bază de cărbune - și constrângerile de lichiditate impuse debitorilor au condus la pierderi irecuperabile, care, pur și simplu, au lăsat debitorii fără alternative," susține CEO-ul Optim Energy, Nick Rahn, în cererea de intrare în insolvență a companiei.

Conform documentelor depuse, Optim are datorii de 713 milioane dolari numai către Wells Fargo, în timp ce activele totale estimate valorează mai puțin de 500 milioane dolari. În 2013, Optim a înregistrat venituri de 236 milioane dolari.

Potrivit Wall Street Journal, Optim a declarat că oficialii companiei nu au reușit să deschidă o altă facilitate de credit, menită a furniza cash-flow-ul necesar continuării activității.

Optim intenționează să vândă centrala pe bază de cărbune din Twin Oaks pentru a putea păstra celelalte două centrale pe care le deține, care funcționează pe gaze și nu pe cărbune.

Optim a fost înființată în 2007, prețurile la energia electrică începând să scadă la scurt timp după aceea, ceea ce a afectat capacitatea companiei de a rambursa banii împrumutați.

Reducerile prețurilor la gaze naturale au lovit dur companiile de energie din SUA în ultimii ani, Optim Energy fiind a treia companie care intră în faliment în ultima perioadă, după DYNEGY Inc și Edison Mission Energy.

Potrivit documentelor prezentate de Optim, prețul energiei electrice pe piaîa pe care activează compania au scăzut cu 40% în ultimii cinci ani, de la 63,24 dolari pe megawatt oră în 2008 la aproximativ 38 dolari pe megawatt oră în decembrie 2013.

Potrivit Bloomberg, ECJV Holdings LLC, proprietarul Optim Energy, este deținută de Cascade Investment LLC, un vehicul de investiții al lui Bill Gates, co-fondatorul Microsoft Corp și cel mai bogat om din lume, potrivit Bloomberg.

Companiile Transelectrica (TEL) şi Transgaz (TGN) au fost trecute de Guvern, prin ordonanţă de urgenţă, de la Ministerul Finanţelor Publice (MFP), controlat de PNL, la Secretariatul General al Guvernului (SGG), condus de pesedistul Ion Moraru, principalul motiv invocat fiind evitarea declanșării de către Comisia Europeană a unei proceduri de infringement din partea României. Asta după ce Executivul european a refuzat certificarea celor două companii ca operatori independenți de sisteme de transport de energie, acuzând conflicte de interese, incompatibilități și încălcări ale legislației europene în structurile de acționariat și în modul de organizare ale Transelectrica și Transgaz.

Acțiunea seamănă cu cea de la finalul anului trecut, când Guvernul a elaborat un proiect de lege potrivit căruia ministrului delegat pentru Energie, conducător al Departamentului pentru Energie din Ministerul Economiei, i se confereau atribuții exclusive în ceea ce privește inițierea și avizarea proiectelor de acte normative din domeniul energetic, respectiv contrasemnarea celor adoptate, eliminându-se prevederea legală atunci în vigoare potrivit căreia proiectele și legile respective trebuie supuse spre semnătură și aprobare, respectiv contrasemnătură, și ministrului Economiei.

Consecința a fost că, de atunci, PSD, care controlează Departamentul pentru Energie, prin ministrul delegat pentru Energie, Constantin Niță, poate iniția de unul singur, fără partenerii de guvernare de la PNL, care dețin portofoliul Ministerului Economiei, acte normative de cea mai mare importanță atât pentru economie, cât și pentru bugetul de stat, cum ar fi privatizarea companiilor energetice de stat, subvențiile acordate producătorilor de energie regenerabilă sau legislația privind tarifele la curent electric și gaze naturale.

Care sunt justificările Guvernului

Potrivit Mediafax, care citează surse oficiale, în ultima ședință de Guvern, la care Daniel Chiţoiu (Finanţe) şi Andrei Gerea (Economie), propuşi de PNL spre înlocuire, nu au participat, în locul lor fiind prezenţi secretari de stat, a fost aprobată o ordonanță de urgență, care nu fusese pusă în dezbatere publică sub formă de proiect, prin care Transelectrica și Transgaz au fost trecute din subordinea MFP, controlat de PNL, în cea a SGG, condus de pesedistul Ion Moraru.

"Ordonanţa a fost dată ca să putem desfăşura marile proiecte de interconectare cu Moldova şi Turcia şi să dezvoltăm infrastructura energetică. În plus, Ministerul Finanţelor urmează să promoveze Legea privind stabilirea redevenţelor, deci nu putea să fie şi cu reglementare, şi cu management. Este împotriva regulilor UE", potrivit surselor citate.

Ordonanţa de urgenţă, obţinută de Mediafax, este argumentată prin "atributul suveran al Guvernului de a administra proprietatea privată a statului, necesitatea monitorizării directe, la nivelul conducerii Guvernului, a evoluţiei agenţilor economici cu capital majoritar de stat din domeniul resurselor energetice, în consonanţă cu obiectivul naţional al asigurării independenţei energetice a României, neadoptarea măsurilor propuse fiind de natură să producă efecte negative pe termen mediu şi lung în acest domeniu fundamental al economiei, prin rolul primordial al Cancelariei premierului de a asigura suport prim-ministrului în ceea ce priveşte coordonarea procesului de elaborare a cadrului general pentru definirea priorităţilor Guvernului, în conformitate cu Programul de guvernare şi cu angajamentele internaţionale asumate de România, precum şi statutul Secretariatului General al Guvernului, care constituie elementul de legătură şi stabilitate a guvernării, precum şi prin necesitatea accelerării măsurilor de natură a evita declanşarea procedurii de infringement de către Comisia Europeană împotriva României în ceea ce priveşte respectarea principiilor separării calităţii de acţionar la operatorii economici care desfăşoară activitatea de producere şi furnizare a electricităţii şi gazelor naturale, pe de o parte, de calitatea de acţionar la operatorii economici de transport al electricităţii şi gazelor naturale, pe de altă parte, statuate la nivelul legislaţiei obligatorii a Uniunii Europene".

Astfel, ordonanţa stabilește că exercitarea drepturilor şi îndeplinirea obligaţiilor ce decurg din calitatea de acţionar a statului la Transelectrica şi Transgaz se realizează de către Guvern prin Secretariatul General al Guvernului, cu consultarea Cancelariei Primului-Ministru, iar reprezentanţii statului în adunarea generală a acţionarilor vor fi numiţi şi revocaţi prin ordinul secretarului general al Guvernului, la propunerea şefului Cancelariei Primului-Ministru. Participarea acestor reprezentanţi în şedinţele adunării generale a acţionarilor se face pe baza şi în limitele mandatului primit prin ordinul secretarului general al Guvernului, la propunerea şefului Cancelariei Primului-Ministru.

Ce mai prevede ordonanța

În exercitarea drepturilor şi îndeplinirea obligaţiilor decurgând din calitatea de acţionar a statului la aceste companii, Secretariatul General al Guvernului, cu consultarea Cancelariei Primului-Ministru, va acţiona în concordanţă cu politicile şi strategia în domeniul energiei şi gazelor naturale elaborată de ministerul de resort în conformitate cu prevederile Legii energiei electrice şi a gazelor naturale 123/2012.

Începând cu data exercitării drepturilor şi îndeplinirii obligaţiilor decurgând din calitatea de acţionar a statului la aceste companii, procedurile privind selecţia administratorilor, aflate în derulare, se preiau şi se duc la îndeplinire de către Secretariatul General al Guvernului, care se subrogă în toate drepturile şi obligaţiile Ministerului Finanţelor Publice.

Se autorizează Secretariatul General al Guvernului, cu consultarea Cancelariei Primului-Ministru, să iniţieze şi să aprobe, după caz, toate operaţiunile şi demersurile necesare pentru trecerea acţiunilor deţinute de Transelectrica la Societatea Comercială ” Operatorul Pieţei de Energie Electrică”- S.A.-OPCOM şi la Societatea Comercială FORMENERG – S.A. în proprietatea privată a statului şi administrarea Departamentului pentru Energie, cu respectarea prevederilor legale incidente.

Dispeceratul Energetic Naţional şi Dispeceratul Naţional de Gaze Naturale rămân în coordonarea metodologică şi funcţională a ministrului delegat pentru energie, post ocupat în prezent de Constantin Niţă (PSD).

Procedurile de expropriere în curs de desfăşurare se continuă de către Secretariatul General al Guvernului, cu menţinerea valabilităţii actelor şi procedurilor îndeplinite până la data intrării în vigoare a ordonanţei de urgenţă.

Care au fost obiecțiile Comisiei Europene

Transelectrica şi Transgaz sunt companiile gestionează reţelele pentru transportul electricităţii, respectiv al gazelor naturale.

În martie anul trecut, cele două companii au fost trecute de la Ministerul Economiei la Ministerul Finanţelor, după ce Comisia Europeană a impus separarea calităţii de acţionar la operatorii economici care desfăşoară activitatea de producere şi furnizare a electricităţii şi gazelor naturale de calitatea de acţionar la operatorii economici de transport ai acestora.

Schimbarea acţionariatului celor două companii a fost anunţată încă din martie 2012, însă la acea dată Guvernul nu hotărâse care minister să preia participaţiile. Statul deţine 58,69% din capitalul Transelectrica şi 73,51% din titlurile Transgaz Mediaş.

La finalul anului trecut, Comisia Europeană a transmis că Transelectrica și Transgaz nu îndeplinesc condițiile impuse de legislația europeană pentru a fi certificate ca operatori de sistem independenți (Independent System Operator) ai rețelei de transport al energiei electrice, respectiv al gazelor naturale din România, Comisia avizând negativ două notificări în acest sens ale Autorității Naționale de Reglementare în Domeniul Energiei (ANRE) și formulând recomandări autorităților de la București în vederea intrării în legalitate a celor două companii.

Comisia Europeană a acuzat mai multe conflicte de interese, incompatibilități și încălcări ale legislației europene în structurile de acționariat și în modul de organizare ale Transelectrica și Transgaz, printre care: faptul că rețelele de transport sunt parțial deținute de înșiși operatorii acestora, faptul că guvernul poate interveni în politica celor două companii, interferențele și suprapunerile de autoritate dintre MFP și Departamentul pentru Energie sau conflictul de interese în care se află unii acționari minoritari și unii membri CA, care au legături juridice și cu societăți producătoare sau furnizoare de energie.

Război PSD-PNL

În decembrie anul trecut, Guvernul a elaborat un proiect de lege potrivit căruia ministrului delegat pentru Energie, conducător al Departamentului pentru Energie din Ministerul Economiei, i se confereau atribuții exclusive în ceea ce privește inițierea și avizarea proiectelor de acte normative din domeniul energetic, respectiv contrasemnarea celor adoptate, eliminându-se prevederea legală atunci în vigoare potrivit căreia proiectele și legile respective trebuie supuse spre semnătură și aprobare, respectiv contrasemnătură, și ministrului Economiei.

Consecința a fost că, de atunci, PSD, care controlează Departamentul pentru Energie, prin ministrul delegat pentru Energie, Constantin Niță, poate iniția de unul singur, fără partenerii de guvernare de la PNL, care dețin portofoliul Ministerului Economiei, acte normative de cea mai mare importanță atât pentru economie, cât și pentru bugetul de stat, cum ar fi privatizarea companiilor energetice de stat, subvențiile acordate producătorilor de energie regenerabilă sau legislația privind tarifele la curent electric și gaze naturale.

Încă de la preluarea mandatelor au apărut tensiuni între liberali și pesediști cu privire la raporturile dintre Ministerul Economiei și Departamentul pentru Energie.

Astfel, încă din ianuarie anul trecut, ministrul liberal de atunci al Economiei, Varujan Vosganian, se arăta nemulțumit de faptul că PSD, prin Departamentul pentru Energie condus de Constantin Niță, și-a adjudecat, practic, cea mai consistentă parte din portofoliul de întreprinderi al ministerului.

„Misiunea miniştrilor delegaţi a creat oarecare confuzie, a lăsat sentimentul că această instituţie a fost inventată ca să destabilizeze miniştrii liberali de atribuţiile lor”, spunea Vosganian. În replică, preşedintele PSD, Victor Ponta, l-a atenționat pe Vosganian că „dacă cineva e nemulţumit de structura Guvernului, nu-l ţine nimeni cu forţa. Poate să plece. Dacă e vreun ministru nemulţumit de ceea ce face, am spus că nu-l ţine nimeni cu forţa”.

Contre energetice

Ulterior, în aprilie, ministrul delegat pentru Energie, Cionstantin Niță, a declarat că Departamentul pentru Energie va fi independent de Ministerul Economiei, condus de liberalul Varujan Vosganian.

”Până în 15 mai sperăm să fie aprobată HG de funcţionare a Departamentului pentru Energie. Va fi o instituţie separată, independentă de Ministerul Economiei”, a spus Constantin Niță. În replică, Vosganian a spus că Departamentul nu va fi separat de Ministerul Economiei, ca minister aparte, pentru că aceasta ar implica votul Parlamentului pentru înființarea noului minister.

”Probabil că domnul Niță a vrut să spună că este independent. Potrivit legii, el poate să inițieze acte normative, el poate să dea ordine de ministru și probabil că asta îi asigură independența de facto și probabil că de aceea a zis. Nu poate să fie un minister nou, pentru că trebuie să treci prin Parlament legea de funcționare a Guvernului”, a declarat atunci Vosganian.

În luna martie, Parlamentul a modificat ordonanța de urgență de funcționare a Guvernului, conferind, prin lege, miniștrilor delegați dreptul de a emite ordine de miniștri și alte dispoziții independent de miniștrii-șefi de portofoliu. Anterior, ministrul Economiei, Varujan Vosganian, avertizase că, prin această modificare, în loc de un singur minister al Economiei urmează să se vorbească de trei entități separate.

Producția de petrol a Rusiei va crește în acest an cu 0,3 la sută, ajungând la un nivel de 525 milioane de tone, iar producția de gaze naturale se va majora și ea cu 4,8 la sută, până la un nivel de 700 de miliarde de metri cubi, susține Kirill Molodtsov, ministrul adjunct al energiei, citat de Ria Novosti.

Anunțul Moscovei vine la numai o zi de la cel al Energy Information Administration (EIA), brațul statistic al Departamentului de Stat al SUA, care a revizuit negativ producția de petrol a Statelor Unite și a revizuit pozitiv evoluția cereri de produse petroliere de pe Noul Continent.

"Am putea crește producția de gaze chiar mai mult, dar am avea probleme cu cu depozitarea, transportul și consumul", a declarat Kirill Molodtsov.

Creșterea producției de petrol a Rusiei este rezultatul inaugurării de noi câmpuri în 2013, a explicat ministrul rus.

În 2013, Rusia a produs, conform statisticilor oficiale peste 523 milioane de tone de petrol și 668 de miliarde de metri cubi de gaze naturale.

SUA: Estimările producției de petrol revizuite negativ, cele ale cererii revizuite pozitiv

EIA și-a redus, în această săptămână, previziunile de creștere a producției de petrol pentru 2014 și 2015, și a majorat estimările de creștere a cererii pentru aceste produse.

Producția din SUA va fi de 8,42 milioane de barili pe zi de petrol brut în acest an, în scădere față de estimarea anterioară de 8,54 milioane de barili pe zi. Pentru 2015, EIA, prognozează o producție de 9,19 milioane de barili pe zi de petrol, în scădere față de prognoza anterioară, de 9,29 milioane de barili pe zi. Principala motivație: iarna grea a stopat procesul de implementare de noi sonde.

În ceea ce privește consumul, EIA se așteaptă ca acesta să se majoreze la 18,91 milioane de barili pe zi în 2014 și la 18,97 milioane de barili pe zi în 2015, în ascensiune față de prognozele anterioare de 18,88 milioane de barili pe zi în 2014 și de 18,96 milioane de barili pe zi anul viitor.

SUA va importa mai mult petrol decât se anticipa

Potrivit Wall Street Journal, noile prognoze arată că SUA va fi nevoită să importe mai mult petrol decât se anticipa. 

Cu toate acestea, ca urmare a ritmului de majorare a producției la nivel global superior celui de majorare a cererii, EIA prognozează un preț mediu pe barilul de WTI de 93 dolari în 2014 și de 90 dolari pe baril în 2015.

În ceea ce privește Brent-ul, EIA anticipează un preț mediu de 105 dolari în 2014 și unul de 101 dolari pentru 2015. {jathumbnailoff}

Guvernul cere şi companiei Romgaz, pe care o controlează, să contribuie cu fonduri la proiectul  hidrocentralei Tarniţa-Lăpuşteşti şi la proiectul cablului electric submarin de conectare cu Turcia, aşa cum a propus de altfel şi celorlalte companii controlate de stat din sectorul energetic precum CE Oltenia, Hidroelectrica sau Nuclearelectrica. Sumele propuse sunt aceleaşi: două milioane de euro pentru compania de proiect a cablului submarin şi 8.89 milioane de lei (circa 1,97 milioane de euro) în cazul Tarniţa, reiese din convocatorul AGEA al companiei, publicat pe BVB.

Zilele trecute, Romgaz a hotărât să încheie un nou contract de facilitate bancară care să permită deschiderea de acreditive documentare şi emiterea de scrisori de garanţie bancară
la cererea companiei, în limita sumei de 14 milioane dolari.

După aceste hotărâri, va fi interesant de urmărit şi cum vor evolua (involua) acţiunile companiei pe Bursă şi dacă se va produce o scădere ca în cazul Nuclearelectrica.

Pe de altă parte, chiar dacă zilele convocării AGEA diferă de la o companie la alta, la Complexul Energetic Oltenia AGEA este în 4 martie, la Nuclearelectrica 11 martie, pentru Romgaz 17 martie, surprize şi influenţări de la o companie la alta nu prea pot fi atâta timp cât acţionarul principal este tot statul, deci statul a propus şi statul o să decidă… tocmai ce a propus.

Ideea cu cablul submarin cu Turcia e veche, datează din anul 2006, dar nu a existat finanţare. Boom-ul eolian din Dobrogea, avansul tehnologic, surplusul de energie electrică al României şi nevoia de energie a Turciei menţin subiectul cablului submarin România -  Turcia care să transporte curentul între cele două ţări ca pe un subiect mereu de actualitate. Dacă în anul 2009, studiul de fezabilitate semnat atunci de Transelectrica cu firma Vattenfall din Suedia a fost pus atunci pe hold din cauza lipsei de finanţare, acum, o primă etapă a proiectului ar putea fi demarată, după ce compania de proiect ar urma să facă studiul de fezabilitate.

Acesta ar fi doar un mic pas de început, atâta timp cât valoarea proiectului este estimată a fi pe undeva pe la jumătate de miliard de euro sau chiar mai mult de anumiţi specialişti din piaţă. Astfel că, cel puţin în privinţa finanţării, situaţia este întrucâtva similară cu a proiectului Tarniţă: nu se arată investitorii. Deosebirea principală este că proiectul cablului submarin este de dată mai recentă pe când studiile la Tarniţa datează de prin anii ’70.

Pe de altă parte, dacă în cazul Tarniţa, în afara investitorilor, nu prea există opoziţie, în cazul cablului submarin, ar putea exista probleme cu bulgarii, atâta timp cât cablul trece prin apele teritoriale ale lor. Apoi, şi în Bulgaria există situaţiile frecvente de supraproducţie de electricitate, astfel că, nu mai departe de vara anului trecut guvernul susţinea că anumitor surse li se va permite să producă doar dacă şi-au găsit deja cumpărători în afara ţării, altfel li se va interzice să producă.

La această problemă se adaugă şi aceea că exportatorii de curent ineficienţi din România ar putea fi nevoiţi să concureze cu preţuri din exterior, eventual mai mici decât preţul energiei electrice de la noi.

Procesul de dereglementare a pieţei gazelor pentru consumatorii industriali va fi finalizat la mijlocul acestui an, mai devreme decât era estimat iniţial, respectiv de la 1 iulie 2014 și nu de la 1 ianuarie 2015, a declarat, marţi, şefa misiunii FMI în România, Andrea Schaechter, în conferinţa de presă de la finalul vizitei la Bucureşti.

Asta la nici trei luni după ce ministrul delegat pentru Energie, pesedistul Constantin Niță, dădea asigurări că FMI şi Comisia Europeană şi-au dat acordul de principiu pentru amânarea cu un an, până în 2015, a programului de liberalizare a preţului gazelor naturale destinate consumatorilor industriali.

"În privinţa dereglementării, România şi-a respectat angajamentele. Pentru energie electrică, piaţa a fost deja dereglementată pentru consumatorii noncasnici la 1 ianuarie, aşa cum era planificat. La gaze, dereglementarea va fi atinsă în iulie, mai devreme decât era estimat", a spus Schaechter, citată de Agerpres.

Potrivit calendarelor agreate de Guvern şi FMI în 2012, piaţa de energie electrică a fost complet liberalizată la 1 ianuarie 2014 pentru consumatorii industriali, iar, pentru cei casnici, procesul de liberalizare va fi finalizat la 31 decembrie 2017.

La gaze, calendarul iniţial prevedea liberalizarea pentru consumatorii industriali la 31 decembrie 2014, termen care se mută la 1 iulie 2014. Pentru casnici, preţurile vor fi complet liberalizate la 31 decembrie 2018.

În noiembrie anul trecut, ministrul delegat pentru Energie, Constantin Niță, declara că FMI şi Comisia Europeană şi-au dat acordul de principiu pentru amânarea cu un an, până în 2015, a programului de liberalizare a preţului gazelor naturale destinate consumatorilor industriali.

"Vrem să amânăm cu un an liberalizarea preţului gazelor pentru consumatorii industriali. Avem un acord de principiu de la FMI şi Comisia Europeană", declara Niță, citat de Mediafax, adăugând că statul român încă nu are acordul definitiv pentru aplicarea acestei măsuri din partea FMI şi CE.

Cele 28 de state ale Uniunii Europene au importat cumulat, din Rusia, produse energetice în valoare de 121,77 miliarde de euro în primele nouă luni din 2013, ușor sub nivelul din perioada similară a anului trecut (122,63 miliarde euro), energia, în special gazele naturale, reprezentând aproape 80% din totalul importurilor Europei din Rusia, .

În condițiile în care exporturile de produse energetice ale UE în Rusia s-au ridicat la doar 891 milioane euro în intervalul menționat din 2013, deficitul comercial pe energie al statelor europene în raport cu Moscova s-a ridicat la 120,88 miliarde euro, potrivit datelor Eurostat.

Schimburile comerciale dintre EU și Rusia s-au dezvoltat puternic între anii 2002 și 2012, însă totodată a crescut permanent și deficitul Europei în această relație, arată Eurostat. Deficitul comercial al UE în raport cu Moscova s-a triplat în perioada menționată, de la 30,7 la 91,6 miliarde euro.

În primele nouă luni din 2013, exporturile UE către Rusia au scăzut ușor, de la 91 la 90 miliarde euro, ca și importurile Europei din Rusia, de la 159 la 156 miliarde euro, astfel încât deficitul comercial dintre cei doi giganți politici s-a redus și el, de la 68 la 66 miliarde euro.

71% din UE e deficitară cu Rusia

Rusia este al treilea partener comercial al Europei ca mărime, după SUA și China, având o pondere de 12% la import și de 7% la export.

Statul UE cu cele mai mari importuri din Rusia este Germania (28,8 miliarde euro, 19% din importurile UE din Rusia), urmată de Olanda (22,4 miliarde euro, 14%), Italia (14,9 miliarde euro, 10%) și Polonia (13,9 miliarde euro, 9%).

20 dintre cele 28 de state UE au consemnat deficite comerciale pe relația cu Rusia în primele nouă luni din 2013, cele mai mari fiind cele ale Olandei (-16,3 miliarde euro), Poloniei (-7,8 miliarde euro), Italiei (-6,8 miliarde euro) și Greciei (-4,8 miliarde euro).

"Excedentele au fost modeste, cel mai mare fiind cel consemnat de Austria (+1,2 miliarde euro)", notează Eurostat.

Stăm bine față de alții

Gazprom Export, divizia de livrări internaționale a gigantului rus Gazprom, a vândut anul trecut României o cantitate totală de gaze naturale de 1,19 miliarde de metri cubi, cu aproape 50% mai mică decât cea livrată în 2012, de 2,17 miliarde metri cubi, pe fondul scăderii cererii și consumului de gaze în România.

În 2013, România a plătit pe gazele importate de la ruși 476 de milioane de dolari, față de 953 de milioane de dolari în 2012, adică de 2 ori mai puțin.

Potrivit datelor Gazprom Export, principalul client al Gazprom în Europa este Germania, care a importat, anul trecut, 40,18 miliarde de metri cubi de gaze naturale, urmată de Turcia (26,61 miliarde de metri cubi), Italia (25,33 miliarde de metri cubi) și Marea Britanie (12,46 miliarde de metri cubi).

În Europa Centrală și de Est, potrivit datelor România este al șaptelea client ca importanță pentru Gazprom, fiind devansată de Polonia (9,80 miliarde de metri cubi), Cehia (7,32), Ungaria (6), Slovacia (5,42), Austria (5,23) și Bulgaria (2,76).

Gazprom Export, divizia de livrări internaționale a gigantului rus Gazprom, a vândut anul trecut României o cantitate totală de gaze naturale de 1,19 miliarde de metri cubi, cu aproape 50% mai mică decât cea livrată în 2012, de 2,17 miliarde metri cubi, pe fondul scăderii cererii și consumului de gaze în România.

Potrivit datelor publicate de Gazprom Export, în 2013, compania a livrat în România, în 2013, 1,19 miliarde de metri cubi de gaze naturale.

Cu un an înainte, cantitatea fusese aproape dublă, respectiv de 2,17 miliarde de metri cubi, se arată în raportul Gazprom Export pe 2012.

Din datele Autorității Naționale de Reglementare în Domeniul Energiei (ANRE), rezultă că, în primele 7 luni ale anului trecut, România a plătit pentru gaze de import un preț mediu de circa 400 de dolari/mia de metri cubi, cu 9% mai mic decât prețul mediu plătit pe întreg anul 2012 (439,5 dolari/mia de metri cubi).

Astfel, pe baza acestor date, se poate estima că, anul trecut, România a plătit pe gazele importate de la ruși 476 de milioane de dolari, față de 953 de milioane de dolari în 2012, adică de 2 ori mai puțin.

România importă indirect gaze naturale de la Gazprom, prin două firme intermediare, respectiv WIEE și Conef Energy. Contractele pe termen lung cu cele două companii au fost înnoite în 2007, fiind valabile până în 2030. Exporturile de gaze naturale ale Rusiei către România au debutat în 1979, iar de atunci până la finalul lui 2012 România a cumpărat de la ruși peste 125 de miliarde de metri cubi de gaze.

Potrivit datelor Gazprom Export, principalul client al Gazprom în Europa este Germania, care a importat, anul trecut, 40,18 miliarde de metri cubi de gaze naturale, urmată de Turcia (26,61 miliarde de metri cubi), Italia (25,33 miliarde de metri cubi) și Marea Britanie (12,46 miliarde de metri cubi).

În Europa Centrală și de Est, potrivit datelor România este al șaptelea client ca importanță pentru Gazprom, fiind devansată de Polonia (9,80 miliarde de metri cubi), Cehia (7,32), Ungaria (6), Slovacia (5,42), Austria (5,23) și Bulgaria (2,76).

 Compania irlandeză de petrol și gaze Petroceltic intenționează să-și majoreze anul acesta cu 35% investițiile în lucrări de explorare derulate în apele teritoriale românești ale Mării Negre, comparativ cu 2013, de la 20 milioane dolari la 27 milioane dolari, cu toate că, anul trecut, forajele efectuate de Petroceltic în perimetrul Cobălcescu Est nu au dus la descoperirea unor zăcăminte de hidrocarburi suficient de mari și de accesibile pentru a putea fi exploatate comercial.

"Așteptăm rezultate potențial interesante de pe urma lucrărilor de explorare din România", a declarat CEO-ul Petroceltic, Brian O’Cathain.

Cei de la Petroceltic au în plan pentru 2014 forarea a până la trei sonde în apele teritoriale românești ale Mării Negre, una în perimetrul Muridava și cel puțin una în perimetrul Cobălcescu Est. Ulterior, compania se așteaptă ca programul de foraj din perimetrul Muridava să continue în prima parte a anului 2015.

"Deși sonda Cobălcescu Sud-1, de pe perimetrul Cobălcescu Est, nu a descoperit zăcăminte de hidrocarburi suficient de mari și de accesibile pentru a putea fi exploatate comercial, totuși a furnizat informații prețioase, care vor fi utilizate la revizuirea programului de foraj pe 2014 de pe ambele perimetre, program care va include testarea mai multor straturi cu potențial de conține hidrocarburi independente din punct de vedere geologic", se arată într-o informare a Petroceltic.

Explorare fără succes

În noiembrie 2013, cei de la Petroceltic anunțau că prima lor sondă de explorare forată în zona de sud a perimetrului Cobălcescu Est a confirmat existența unor zăcăminte de gaze de bună calitate, însă nu suficient de mari și de accesibile pentru a fi exploatabile comercial, astfel încât compania a luat decizia de a astupa și abandona sonda.

În decembrie anul trecut, Petroceltic a anunțat că forajul primei sale sonde de explorare din perimetrul Muridava, programat pentru prima parte a anului 2014, va fi amânat.

Compania a precizat că, după terminarea forajelor la prima sondă de explorare (Cobălcescu Sud-1), efectuat în zona de sud a perimetrului Cobălcescu Est, sonda GSP Prometeu a revenit la baza din Constanţa, pentru efectuarea unor lucrări neprogramate, dar necesare, de mentenanţă. Din cauza acestor lucrări, programul de foraje la blocul Muridav a fost amânat pentru sfârşitul primului trimestru 2014.

Petroceltic estimează că prima sondă de explorare la blocul Muridava ar urma să fie forată la o adâncime de circa 2.500 de metri, iar lucrările de foraj ar urma să dureze aproximativ două luni.

Descoperirea OMV Petrom-ExxonMobil a creat emulație

În 2012, Petroceltic a derulat lucrări de prospecțiune seismică 3D în cadrul blocurilor Muridava și Cobălcescu Est din Marea Neagră, obținând date de o „înaltă calitate”, a anunțat compania, cu ocazia prezentării rezultatelor pe anul respectiv.

Petroceltic deține participații de câte 40% la fiecare dintre cele două blocuri. La Muridava, restul drepturilor de participare sunt deținute de cei de la Sterling (tot 40%) și Petromar (20%), iar la Cobălcescu Est – de Beach și Petromar (câte 30%).

La Muridava s-au executat unele prospecțiuni seismice limitate, 2D, în anii ’80, care au dus la descoperirea de petrol și gaze. Cele două blocuri de explorare din sectorul românesc al Mării Negre sunt subexplorate, din cauza faptului că fac parte dintr-o zonă care, multă vreme, a constituit obiectul unei dispute teritoriale între România și Ucraina. Disputa a fost tranșată în 2009 în favoarea României de către Curtea Internațională de Justiție de la Haga.

„Interesul industriei de petrol și gaze (pentru sectorul românesc al Mării Negre – n.r.) a crescut după descoperirile sondelor Domino-1 și Eugenia-1”, spun cei de la Petroceltic, subliniind că România oferă condiții fiscale competitive, redevențele petroliere fiind de maxim 13,5%, iar impozitul pe profit – de 16%.

În 2012, sondele de explorare Domino-1, aparținând consorțiului OMV Petrom-ExxonMobil, și Eugenia-1, deținută de cei de la Sterling Resources, au descoperit zăcăminte de gaze naturale în sectorul românesc al platoului continental al Mării Negre, prima în perimetrul Neptun, iar cea de-a doua în perimetrul Pelican.

Istorie tensionată

Acordurile de concesionare a perimetrelor Muridava și Cobălcescu Est au fost semnate de către Agenția Națională a Resurselor Minerale (ANRM) în 2010, cu britanicii de la Melrose Resources. Inițial aceștia aveau o participație de 80% la acestea, iar cei de la Petromar – 20%. La acea dată, concesionarii anunțau investiții în explorare de 60 de milioane de dolari în 3 ani.

În 2012, irlandezii de la Petroceltic au preluat compania Melrose Resources, în cadrul unui deal constând exclusiv în schimb de acțiuni între acționarii celor două firme, evaluat la circa 210 milioane euro.

Cei de la Melrose au mai semnat în 2008 un acord de preluare de la Sterling Resources a 32,5% din participaţiile la alte două blocuri de explorare din Marea Neagră, Pelican XIII şi Midia XV. Sterling ajunsese în posesia respectivelor participații cumpărându-le de la altă firmă, Paladin, care le avea la rândul său de la primul titular de licență, Enterprise Oil, care semnase contractul de concesiune cu statul român în 1992.

Dezvăluirea acestor detalii, în 2009, în urma deciziei favorabile a Curții Internaționale de Justiție de la Haga în disputa maritimă dintre România și Ucraina, a dus la un adevărat scandal politic între PNL și PDL.

PDL i-a acuzat pe liberali că, prin guvernul Tăriceanu, au concesionat respectivele perimetre în mod netransparent și neavantajos pentru statul român, la care liberalii au replicat că, în 2008, în timpul guvernării lor, nu s-a semnat decât un act adițional la un contract de concesiune încheiat inițial în 1992, în timpul cabinetului condus de Theodor Stolojan.

Austriecii de la OMV, compania-mamă a Petrom, au ajuns, prin subsidiara EconGas, la un acord preliminar cu furnizorul lor de gaze Gazprom Export, OMV sugerând că a obținut o îmbunătățire a termenilor contractuali.

"Este o etapă importantă pentru a pune EconGas într-o poziție mai competitivă. Noul aranjament reflectă parteneriatul sustenabil cu furnizorii noștri de gaze pe termen lung. Apreciem rezultatele negocierilor constructive, care ne aduc mai aproape de actualele condiții de piață în ceea ce privește gazele naturale", a declarat CEO-ul OMV, Gerhard Roiss.

În timpul negocierilor uzuale pentru revizuirea prețurilor purtate cu furnizorul de gaze naturale Gazprom Export s-a ajuns la un acord interimar acceptabil, se precizează într-un comunicat al OMV.

Potrivit acordului, termenii contractului pe termen lung de furnizare gaze naturale au fost ajustați pentru a reflecta mai fidel actualele condiții de pe piețele europene de gaze și există posibilitatea ca, în viitorul apropiat, termenii contractuali să mai fie revizuiți o dată, precizează austriecii.

Afectează profitabilitatea

"Acest acord preliminar, laolaltă cu ajustarea recentă a termenilor acordului cu Statoil, va permite EconGas să își îmbunătățească performanțele în viitorul apropiat", a declarat Hans-Peter Floren, membru al board-ului executiv OMV, responsabil cu divizia de gaze și electricitate.

OMV mai precizează că, din cauza confidențialității acordului, nu poate dezvălui mai multe detalii despre ajustarea termenilor contractuali.

În raportul OMV pe al treilea trimestru și primele nouă luni din 2013 se menționează că marjele subsidiarei EconGas au rămas negative din cauza faptului că renegocierea contractului de furnizare gaze naturale pe termen lung cu Gazprom nu fusese încă finalizată.

OMV estima încă din noiembrie 2012 că decalajul dintre prețul spot al gazelor naturale și cel din contractele pe termen lung cu Gazprom va continua să preseze asupra profitabilității business-ului și anul acesta.

Acorduri de pe vremea Uniunii Sovietice

La acea dată, austriecii plăteau Gazprom cu circa 5 euro mai mult pe MWh echivalent de gaze naturale decât dacă ar fi cumpărat de pe piețele spot europene.

"Cei care sunt angajați în contracte de cumpărare de gaze din Rusia în care cotațiile la petrol sunt parte din formula de calcul al prețului de livrare sunt împovărați. Pentru EconGas, această povară începe să se vadă și în rezultate", declara, în noiembrie 2012, CFO-ul OMV, David Davies.

OMV se bazează pe livrări de gaze din Rusia din 1968, când Austria a negociat acorduri de import cu Uniunea Sovietică. Actualele acorduri, valabile până în 2027, prevăd livrări de gaze din Siberia către facilitățile de depozitare ale OMV din Baumgarten, Austria. Gazprom are în plan livrarea de gaze către Baumgarten prin gazoductul South Stream.

Costuri, dar și beneficii

"Nici o companie nu are o relație de mai lungă durată cu Gazprom decât OMV. Deal-ul cu Rusia este bun atunci când nu este suficientă lichiditate pe piețele spot, însă indexarea prețurilor la gaze la cotațiile mondiale ale țițeiului face contractele pe termen lung neeconomice", a adăugat CFO-ul OMV.

Potrivit oficialilor OMV, negocierile cu Gazprom urmau să se concentreze pe prețuri, pe dinamicile acestora și pe sistemele de indexare.

"Cel mai important este să dăm prețurile în jos, spre nivelul pieței", spunea Hans-Peter Floren, membru al board-ului executiv OMV, responsabil cu divizia de gaze și electricitate.

Gazprom este adesea o armă politică pentru regimul de la Kremlin al lui Vladimir Putin. În același timp, însă, giganticul monopol reprezintă un nucleu autonom foarte important de putere în Rusia, aflat în concurență directă cu Putin. Pe care acesta, fidel strategiei sale expansive, încearcă de mai mult timp să și-l subordoneze, în același mod în care i-a "domesticit" pe majoritatea oligarhilor ruși.

Ultimul episod al acestui "război rece" dintre Kremlin și Gazprom pare să se consume chiar acum, în miezul crizei politice și economice ucrainene. Într-o mișcare surprinzătoare, menită să sublinieze independența Gazprom, vice-CEO-ul Alexander Medvedev, totodată responsabil cu exporturile de gaze, a negat în termeni duri că firma ar intenționa să ieftinească livrările de gaze destinate Ucrainei, contrazicând astfel direct afirmațiile anterioare în acest sens ale prim-vicepremierului rus Igor Șuhalov.

Medvedev a declarat, pentru Financial Times, că ideea ieftinirii gazelor pentru Ucraina este "naivă și primitivă".

"Acest subiect nu a fost absolut niciodată pe agenda noastră. Nu suntem la talcioc", a punctat vice-CEO-ul Gazprom.

Gazprom își afirmă independența

Recent, prim-vicepremierul Rusiei, Igor Șuhalov, a declarat că Rusia va oferi Ucrainei gaze naturale mai ieftine, cu condiția ca guvernul de la Kiev să aleagă să se alăture uniunii vamale Rusia-Belarus-Kazahstan, după blocarea negocierilor privind încheierea unui acord de liber schimb cu Uniunea Europeană.

Declarația lui Șuhalov a părut oarecum de la sine înțeleasă la acel moment, mai ales că, anterior, președintele Vladimir Putin anunțase că Armenia va beneficia de o reducere cu 30% a prețului livrărilor de gaze din Rusia, după ce armenii au renunțat să mai semneze un acord de asociere cu UE, alegând în schimb să se alăture uniunii vamale Rusia-Belarus-Kazahstan.

În pofida acestui fapt, al doilea om din Gazprom a spus că este "naivă și primitivă" ideea de a crede că Ucraina va primi cadou o ieftinire a gazelor în schimbul loialității sale politice față de Rusia.

"Am demonstrat că nu legăm activitățile noastre comerciale de nici un fel de chestiuni politice", a declarat Alexander Medvedev.

Nu le-ar conveni să ieftinească

Prețul acțiunilor Gazprom la bursă a scăzut semnificativ după declarația lui Șuhalov, investitorii așteptându-se ca, pe fondul amplelor proteste din Ucraina, gigantul rus să se vadă nevoit să efectueze ample reduceri de prețuri la exporturile de gaze destinate ucrainenilor, în timp ce aceștia din urmă s-ar putea folosi de prilej pentru a scumpi tariful de tranzit al gazelor naturale rusești destinate Europei prin sistemul de conducte al Ucrainei.

În ultimul trimestru al anului trecut, Ucraina a plătit un preț mediu de circa 430 de dolari pe mia de metri cubi de gaze rusești. Ucrainenii consideră că prețul "corect" ar fi de circa 300 de dolari pe mia de metri cubi.

"Prețul de acum nu este unul realist, ci unul politic. Acțiunile Gazprom se află sub presiune la vânzare pentru că Rusia a oferit Ucrainei o reducere dramatică a prețului la gaze pentru a nu semna acordul de liber-schimb cu UE", conchide Ian Hague, administrator la Firebird Management.

În plus, directorul general al Gazprom, Alexei Miller, a declarat că Ucraina datorează Rusiei circa 2 miliarde de dolari pentru livrările de gaze şi nu există încă un plan de rezolvare a problemei. Declarația a venit la doar o zi după ce monopolul energetic din Ucraina, Naftogaz, a anunțat că a încheiat un acord cu Gazprom pentru amânarea plăţilor pentru livrările de gaze din timpul iernii până în primăvară.

Război mai vechi

La începutul acestui an a avut loc un alt episod important al luptei pentru putere dintre Putin și Gazprom. În februarie, Putin a anunțat că intenționează să pună capăt monopolului Gazprom pe exportul de gaze naturale lichefiate (LNG). Astfel, brusc, Gazprom se vedea încolțită atât de concurenții externi, în urma boom-ului gazelor de șist din Statele Unite, cât și de concurenții interni, care urmau să profite de liberalizarea exporturilor oferită de Putin.

În 2012, Gazprom a raportat rezultate destul de slabe, fiind nevoită să renegocieze unele contracte cu partenerii europeni, în urma scăderii cererii pe Bătrânul Continent. În același timp, concurenții săi interni, Novatek și Rosneft și-au majorat producția de gaze, însă au fost oblicați să vândă la prețuri reduse doar pe piața internă, ieșirea pe piețele externe fiindu-le refuzată prin lege.

Novatek, cea de-a doua mare companie producătoare de gaze din Rusia, a solicitat anul trecu să i se permită exportul de LNG începând cu 2016, când va deveni perfect funcțională unitatea construită în parteneriat cu francezii de la Total SA, din regiunea Yamal din Siberia.

De asemenea, Igor Seșin, CEO-ul Rosneft și aliatul politic al lui Putin, i-a solicitat președintelui liberalizarea exporturilor în cadrul unei întâlniri cu oficiali guvernamentali ruși. Potrivit lui Seșin, Rosneft, deține importante rezerve de gaze în perimetrele din Arctica.

Ucrainenii au ajuns să dea țeapă la întâlniri oficiale

Pe de altă parte, miercuri, reprezentanți ai autorităților de la Kiev erau așteptați la Bratislava pentru a semna un acord cu Slovacia privind deschiderea unei rute de livrare de gaze, însă, potrivit mai multor surse citate de Wall Street Journal, ucrainenii nu au mai apărut la întâlnire, lăsându-i pe partenerii slovaci să-i aștepte degeaba.

Acordul cu Slovacia ar fi deschis o sursă majoră de aprovizionare cu gaze pentru Ucraina, care și-ar fi redus astfel semnificativ dependența de livrările din Rusia. UE spera că acest acord ar fi încurajat autoritățile de la Kiev să intre în asociere cu Bruxelles-ul pe chestiuni economice și politice.

Ucraina încearcă de ani de zile, fără succes,. să obțină de la Rusia ieftinirea gazelor, iar varianta importului de gaze naturale din UE, via Slovacia, le-ar fi dat ucrainenilor acces la volume mari, la prețuri avantajoase.

Acordul ar fi trebuit semnat miercuri la Bratislava între operatorii de transport de gaze naturale din Slovacia (Eurstream) și Ucraina (Ukrtransgaz).

"Partenerii ucraineni pur și simplu nu s-au prezentat la întâlnire", a declarat un înalt oficial slovac, pentru Wall Street Journal. Ultererior, Ukrtransgaz le-a trimis un mail slovacilor, care conținea o variantă nouă a textului acordului, deși se presupunea că cele două părți se înțeleseseră deja asupra termenilor acestuia.

S-ar mai fi eliberat de ruși

Prin acordul dintre Ucraina și Slovacia, UE spera să neutralizeze măcar parțial capacitatea de șantaj a Rusiei asupra Ucrainei în chestiunea gazelor naturale. Acordul ar fi însemnat declanșarea fluxului invers de gaze prin intermediul conductelor Eustream, dinspre Occident spre Ucraina, prin care s-ar fi livrat ucrainenilor tot gaze provenite din Rusia, însă achiziționate de state din UE la prețuri mult mai avantajoase.

Gazprom s-a opus acestui flux invers de gaze, punând la îndoială legalitatea procedurii.

Luna trecută, ministrul ucrainean al Energiei, Eduard Stavisțki, a declarat că sistemul slovac de conducte ar permite livrări către Ucraina cifrate la peste 10 miliarde de metri cubi de gaze, ceea ce, în combinație cu alte surse, cum ar fi Polonia și Ungaria, ar putea satisface în proporție de 100% nevoia de importuri a Ucrainei.

Acordul cu Slovacia ar fi presupus ca Eustream să organizeze sesiuni deschise de licitații în intervalul decembrie 2013 – februarie 2012, la care companiile ucrainene interesate ar fi depus cereri de cumpărare de gaze. Ulterior, odată ce s-ar fi asigurat că există suficientă cerere, plus banii necesari pentru achitarea livrărilor, Eustream ar fi trecut la implementarea upgrade-urilor tehnice necesare care să permită fluxul invers de gaze prin conductele sale.

Omul de afaceri George Brăiloiu a obţinut licenţă pentru furnizarea gazelor naturale pentru firma sa KDF Energy, după ce din primăvară furnizează şi energie electrică. Omul de afaceri pentru care cumpărarea manuscriselor lui Cioran s-a dovedit un foarte inspirat exerciţiu de marketing, este un important jucător pe piaţa energiei din ultimii ani dar şi unul dintre sponsorii echipei de fotbal CS Universitatea Craiova.

Licenţa obţinută de la ANRE de Brăiloiu pentru KDF Energy are valabiltate până în 30 septembrie 2018. KDF Energy, principala firmă a omului de afaceri, a avut anul trecut un rulaj de 40,6 milioane de euro.

Brăiloiu are în dezvoltare trei parcuri eoliene în localitatea Limanu din Dobrogea, două cu o putere totală instalată de 57 MW care sunt sub firma Wind Power şi al treilea de 24 MW sub firma Black Sea. Pe lângă acestea, dezvoltă o centrală electrică în cogenerare pe biomasă de 4,2 MW în localitatea Horezu din judeţul Vâlcea).

KDF Energy s-a remarcat la începutul crizei ca una din marile companii (nu doar în România ci regionale) de tranzacţii cu emisii de carbon.

Pentru publicul larg, omul de afaceri a devenit mai cunoscut după ce în aprilie 2011 a cumpărat prin KDF Energy toate cele 123 de manuscrise şi documente personale ale scriitorului Emil Cioran, pentru care a plătit peste 500.000 de euro. Tot acest fond de acte şi manuscrise a fost donat apoi Bibliotecii Academiei Române.

Rusia va oferi Ucrainei gaze naturale mai ieftine cu condiția ca guvernul de la Kiev să aleagă să se alăture uniunii vamale Rusia-Belarus-Kazahstan, după blocarea negocierilor privind încheierea unui acord de liber schimb cu Uniunea Europeană, a declarat prim-vicepremierul rus Igor Șuhalov. În același timp, prețul acțiunilor Gazprom la bursă a scăzut semnificativ, investitorii așteptându-se ca, pe fondul amplelor proteste din Ucraina, gigantul rus să se vadă nevoit să efectueze ample reduceri de prețuri la exporturile de gaze destinate ucrainenilor, în timp ce aceștia din urmă s-ar putea folosi de prilej pentru a scumpi tariful de tranzit al gazelor naturale rusești destinate Europei prin sistemul de conducte al Ucrainei.

Dificultățile economice cu care se confruntă Ucraina s-ar rezolva în cel mai bun mod prin integrarea cu Rusia, a spus Șuhalov, într-un interviu acordat Bloomberg.

"Nimeni în afară de Rusia nu poate oferi Ucrainei resursele necesare atât de repede și în cantități atât de mari. Un acord în privința livrărilor de gaze ar scăpa Ucraina de o mare problemă. Putem, de asemenea, să le acordăm un împrumut, însă nu îi vom ajuta fără ca ei să-și asume niște angajamente față de noi", a declarat prim-vicepremierul Rusiei.

Miros politic de gaze

Ucraina a suspendat săptămâna trecută negocierile privind semnarea unui acord comercial cu UE, pentru a-și reconsolida legăturile economice cu Rusia. Țara reprezintă o rută cheie pentru livrările de gaze ale Rusiei către Europa. 50% din exporturile Ucrainei sunt destinate Rusiei și UE, în proporții aproximativ egale.

Ambițiile președintelui rus Vladimir Putin de a construi un bloc economic al fostelor state sovietice care să concureze cu UE l-au pus în conflict cu liderii europeni, inclusiv cu cancelarul german Angela Merkel. Pe de altă parte, duplicitatea președintelui ucrainean Viktor Ianukovici în privința acordului cu UE a declanșat cele mai ample proteste de stradă din Ucraina de la revoluția portocalie din 2004 încoace.

"Ucraina știe că va beneficia de un preț diferit pentru livrările de gaze din Rusia dacă se va angaja să adere la uniunea vamală Rusia-Belarus-Kazahstan, așa cum a făcut deja Armenia, care a decis în septembrie să se alăture respectivului bloc în loc să semneze un acord cu UE. Negociem deschis și transparent cu Armenia și le oferim un preț special la gaze ca urmare a faptului că s-au angajat să semneze o serie întreagă de acorduri legate de uniunea vamală", a declarat Șuhalov.

Ucraina nu ar trebui să fie obligată să aleagă între Rusia și UE, căci toate țările ar trebui să fie libere să-și decidă singure politica externă, a declarat cancelarul german Angela Merkel, pe 27 noiembrie. "Războiul rece s-a sfârșit", a spus ea.

La rândul său, președintele Poloniei, Bronislaw Komorowski, a condamnat ceea ce a numit "politica de presiune și șantaj" a Rusiei în raporturile cu Ucraina.

Presiuni mari

Ucraina va purta tratative cu Rusia în următoarele două săptămâni, pentru a ajunge la un acord în privința prețului gazelor pe 2014, care să permită guvernului de la Kiev să elaboreze un buget pe anul viitor, a declarat, luni, premierul ucrainean, Mykola Azarov.

"Nu este deloc în interesul Ucrainei să rămână la mijloc între UE și Rusia, fără să se alăture nici unuia dintre cele două blocuri. Dacă Ucraina nu alege nici o direcție politică, tensiunile din țară vor fi din ce în ce mai mari. Aderarea la uniunea vamală Rusia-Belarus-Kazahstan ar da un impuls pozitiv economiei ucrainene", a declarat Andrei Slepnev, responsabil cu comerțul în cadrul Comisiei Economice Eurasiatice a uniunii vamale, fost ministru adjunct al Economiei în Rusia.

Dacă Ucraina va semna acordul de liber-schimb cu UE, riscă să îi fie impuse tarife la exporturile către uniunea vamală condusă de UE, i-a transmis premierul rus, Dmitri Medvedev, omologului său ucrainean Azarov, pe 20 noiembrie. La o săptămână distanță, Azarov declara, în Parlamentul ucrainean, că uniunea vamală va stopa deîndată orice relații comerciale cu Ucraina dacă țara se va asocia cu UE, ceea ce va duce la pierderea a 400.000 de locuri de muncă.

În al doilea trimestru al acestui an, Ucraina a intrat în a treia recesiune din 2008 încoace, din cauza reducerii semnificative a cererii pentru exporturi de oțel, iar moneda națională s-a prăbușit în raport cu dolarul și euro. Intrarea în uniunea vamală ar reduce deficitul de cont curent al Ucrainei, prin scăderea costurilor cu energia.

Gazprom – "victimă" colaterală?

Pe de altă parte, acțiunile Gazprom au scăzut, marți, cu 3% la bursa din New York, atingând nivelul minim al ultimelor trei luni, pe fondul amplificării protestelor de stradă din Ucraina.

"Gazprom se confruntă cu riscuri majore din cauza protestelor de stradă din Ucraina. Cel mai probabil, Gazprom va fi nevoită să taie semnificativ din prețul perceput Ucrainei pentru livrările de gaze, în timp ce aceasta s-ar putea folosi de prilej pentru a scumpi tariful de tranzit al gazelor naturale rusești destinate Europei prin sistemul de conducte al Ucrainei", a declarat Mansur Mammadov, administrator la Kazimir Partners.

În ultimul trimestru al anului trecut, Ucraina a plătit un preț mediu de circa 430 de dolari pe mia de metri cubi de gaze rusești. Ucrainenii consideră că prețul "corect" ar fi de circa 300 de dolari pe mia de metri cubi.

"Prețul de acum nu este unul realist, ci unul politic. Acțiunile Gazprom se află sub presiune la vânzare pentru că Rusia a oferit Ucrainei o reducere dramatică a prețului la gaze pentru a nu semna acordul de liber-schimb cu UE", conchide Ian Hague, administrator la Firebird Management.

Ministrul delegat pentru Energie, Constantin Niță, a declarat, joi, că, anul acesta, factura la electricitate a scăzut cu 7% pentru toţi consumatorii, casnici și industriali. El a mai spus că preţul energiei electrice va creşte cu 1% pentru populaţie şi cu 2% pentru consumatorii industriali de la 1 ianuarie 2014, precum și că că FMI şi Comisia Europeană (CE) şi-au dat acordul de principiu pentru amânarea cu un an, până în 2015, a programului de liberalizare a preţului gazelor naturale destinate consumatorilor industriali. Niță a mai precizat că Guvernul lucrează, împreună cu Consiliul Concurenţei, la unele măsuri de sprijin în privinţa preţului electricităţii şi gazelor pentru consumatorii industriali, pentru care este de asemenea nevoie de acceptul CE.

Potrivit lui Niţă, citat de Mediafax, în acest an, factura la electricitate a scăzut cu 7% pentru toţi consumatorii.

Din datele Institutului Național de Statistică (INS), rezultă că, la nivelul lunii septembrie 2013, prețul la energie electrică era cu 7,57% mai mare comparativ cu decembrie 2012. Față de septembrie 2012, în septembrie 2013 prețul energiei electrice era mai mare cu aproape 16%.

Pe de altă parte, ultimele date ale INS pe această temă, aferente lunii august 2013, arată că, în primele 8 luni ale acestui an, consumul final de energie electrică a fost cu 7,4% mai mic faţă de perioada corespunzătoare a anului 2012.

Pe componente, consumul din economie a scăzut cu circa 9%, iluminatul public – cu 10,1%, iar cel al populației – cu doar 0,1%.

În concluzie, este posibil ca, în unele cazuri, facturile de curent electric să fi scăzut anul acesta, în pofida creșterii prețului, ca urmare a reducerii consumului.

Se scumpește electricitatea, posibilă "clemență" la gaze naturale

Niță a mai declarat că preţul energiei electrice va creşte cu 1% pentru populaţie şi cu 2% pentru consumatorii industriali de la 1 ianuarie 2014.

"Am discutat cu ANRE, iar preţul energiei electrice va creşte cu 1% pentru consumatorii casnici şi cu 2% pentru cei industriali. Asta e piaţa, nu putem să scumpim mai mult dacă nu avem de ce", a spus ministrul, citat de Agerpres.

Potrivit lui Niţă, probleme există în sectorul gazelor naturale, unde decalajul dintre preţul gazelor de producţie internă şi cel de import este prea mare.

"În discuţiile cu FMI, am mai reuşit să amânăm cu un an, până la 31 decembrie 2015, liberalizarea pieţei gazelor pentru consumatorii industriali, iar pentru cei casnici acest lucru va fi la 31 decembrie 2018", a explicat ministrul, care a subliniat că discuţiile cu FMI în acest sens au început încă din lunile mai - iunie.

El a spus că FMI şi Comisia Europeană şi-au dat acordul de principiu pentru amânarea cu un an, până în 2015, a programului de liberalizare a preţului gazelor naturale destinate consumatorilor industriali.

"Vrem să amânăm cu un an liberalizarea preţului gazelor pentru consumatorii industriali. Avem un acord de principiu de la FMI şi Comisia Europeană", a declarat Niţă.

El a adăugat că statul român încă nu are acordul definitiv pentru aplicarea acestei măsuri din partea FMI şi CE.

Programul de liberalizare a preţului gazelor pentru consumatorii industriali a început anul trecut şi urma să se încheie la sfârşitul anului viitor.

Totodată, Guvernul lucrează, împreună cu Consiliul Concurenţei, la unele măsuri de sprijin în privinţa preţului electricităţii şi gazelor pentru consumatorii industriali.

"Este nevoie de acceptul CE pentru aceste scheme de sprijin. Ar fi frumos dacă am putea să le implementăm din 2014, dar astfel de discuţii durează", a mai spus Niţă.

Nivelul foarte slab al marjelor de rafinare a dus la scăderea surprinzătoare a profitului Chevron Corp în al treilea trimestru al acestui an, iar compania și-a ratat țintele de producție de petrol și gaze, în condițiile în care cheltuielile Chevron s-au majorat semnificativ.

Cheltuielile de capital ale Chevron au fost mai mari decât nivelul bugetat inițial de către companiue, iar producția nu s-a ridicat la nivelul așteptărilor în perioada iulie-septembrie 2013. Compania americană a pus acest din urmă lucru pe seama încetinirii exporturilor de gaze naturale de la concesiunile din Angola, precum și a daunelor produse de o furtună la un terminal de import de gaze al unui client Chevron din Thailanda.

Chevron speră ca prețurile internaționale la țiței să aibă o revenire în ultimul trimestru al acestui an, fapt care le-ar permite americanilor să își atingă ținta de producție pe 2013 în proporție de 98-99%, respectiv să ajungă la un nivel mediu de 2,65 milioane de barili pe zi.

Pe partea de operațiuni downstream, toate rafinăriile din Statele Unite s-au confruntat anul acesta cu o amplă reducere a diferenței favorabile de preț dintre țițeiul produs în SUA și cel de pe alte piețe. Acest lucru și-a pus amprenta și pe rezultatele financiare ale altor giganți petrolieri, cum ar fi ExxonMobil Corp, care a raportat profit în scădere în pofida creșterii producției de petrol și gaze.

Directorul financiar al Chevron, Pat Yarrington, a încercat să îi liniștească pe investitori, declarând că nivelul cheltuielilor de capital ale companiei se va reduce după punerea în funcțiune a imenselor proiecte de terminale de gaze naturale lichefiate ale Chevron din Australia.

Producția scade, costurile cresc

Profitul net al Chevron s-a situat sub așteptările pieței în treilea trimestru al anului, scăzând de la 5,25 la 4,95 miliarde de dolari. Pe segmentul de rafinare și petrochimie, s-a consemnat o adevărată prăbușire, profitul net scăzând cu 45%, la 380 milioane dolari.

Producția de hidrocarburi s-a cifrat la 2,59 milioane de barili pe zi, peste nivelul din perioada similară a anului trecut, de 2,52 milioane, însă sub ținta companiei. Chevron se așteaptă la o creștere cu 25% a producției până în 2017, impulsionată de proiectele de gaze naturale lichefiate din Australia.

Însă costurile acestor proiecte au umflat cheltuielile de capital ale companiei cu 7 miliarde de dolari în doi ani, până la 36,7 miliarde de dolari în 2013, iar Chevron spune că totalul cheltuielilor din acest an va depăși bugetarea inițială cu 10%, din cauza costurilor cu achiziția de terenuri mai mari decât se prevăzuse inițial.

Anul trecut, proiectul terminalului de gaze naturale lichefiate Gorgon din Australia, dezvoltat de Chevron, a cunoscut o majorare de buget de 21%, ca urmare a aprecierii dolarului australian față de cel american, a costurilor mari cu forța de muncă și a întârzierii lucrărilor, din cauza condițiilor meteo nefavorabile. Gorgon este unul dintre cele 7 proiecte de terminale de gaze naturale lichefiate construite în Australia pentru satisfacerea cererii interne în creștere.

"Există încă incertitudini cu privire la acest proiect, dat fiind dimensiunile sale. Sarcina noastră zilnică este să ținem riscurile sub control, pe măsură ce acestea survin", a declarat directorul financiar al Chevron.

Grupul Vitol, care a vrut de curând să preia Sterling Resources, după ce în 2005 au vrut să preia şi Rafo Oneşti, a primit zilele trecute licenţa de furnizare a gazelor naturale în România, se arată într-o decizie a ANRE. Asta după ce în prima jumătate a acestui an au primit licenţa pentru furnizarea energiei electrice pe plan local.

La fel ca în cazul curentului, şi pentru gaze, activităţile se vor desfăşura prin Vitol Gas and Power BV, o divizie din Olanda a grupului elveţian, divizie înregistrată la Camera de Comerţ din Rotterdam. Sucursala din Bucureşti a diviziei olandeze a fost înregistrată în 19 martie 2013. Aceasta are sediul la etajul 2 din clădirea A a Central Business Park de pe calea Şerban Vodă.

Vitol nu sunt deci nici pe departe la prima aventură în România. Grupul a fost în anii din urmă şi unul dintre principalii furnizori de păcură şi cărbune pentru termocentralele româneşti precum şi unul dintre jucătorii importanţi pe piaţa locală a certificatelor de dioxid de carbon, prin  Vitol SA Geneva.

Elveţienii a avut în urmă cu opt ani un contract de cesiune încheiat cu firma Faber pe o creanţă de 24 milioane de dolari asupra RAFO. De aici a rezultat atunci şi încercarea de preluare, neconcretizată până la urmă.

În februarie anul curent, elveţienii, care sunt acţionari ai Sterling, au anunţat că oferă 190 de milioane de dolari pentru a prelua controlul asupra companiei, fiind interesaţi în special de licenţele de petrol şi gaze ale acesteia din Marea Nordului, scria pe atunci Energy Report.

În aprilie, însă, cei de la Sterling au refuzat oferta considerând-o prea mică iar Vitol nu şi-a îmbunătăţit oferta şi a abandonat deal-ul, nemulţumiţi de faptul că Sterling nu a acceptat un audit independent pentru evaluarea companiei.

Gigantul rus Gazprom a somat, marți, Ucraina, să plătească o factură restantă de import de gaze din Rusia în valoare de aproape 900 de milioane de dolari, creând îngrijorări cu privire la perspectiva de reluare a problemelor de aprovizionare cu gaze a Europei pe timp de iarnă, care au survenit de două ori în ultimii ani.

Directorul general al Gazprom, Alexei Miller, a declarat că Ucraina nu a plătit nici până acum factura de 882 de milioane de dolari aferentă livrărilor de gaze rusești pe luna august, cu toate că scadența acesteia fusese prelungită până la începutul lunii octombrie. Miller nu a amenințat cu stoparea livrărilor, dar a precizat că Gazprom se gândește ca, în viitor, să le ceară ucrainenilor să plătească în avans pentru gazele pe care le importă din Rusia.

Mai mult, șeful Gazprom a spus că Rusia a plătit deja Ucrainei un avans de 1 miliard de dolari din tariful de tranzit aferent livrărilor de gaze rusești către Europa prin intermediul sistemului ucrainean de conducte.

"Export" de iarnă rusească către Europa?

"Problema plăților datorate de Ucraina pentru livrările rusești de gaze naturale se agravează", i-a spus Miller, în public, premierului rus Dmitri Medvedev, cu ocazia unei convorbiri televizate. În replică, șeful guvernului de la Kiev, Mykola Azarov, a declarat că autoritățile ucrainene au situația sub control și că problema va fi rezolvată de către managementul celor două companii de stat implicate, Gazprom și Naftogaz.

Dispute similare cu privire la valoarea și scadența de plată a facturilor aferente exporturilor de gaze ale Gazprom către Ucraina au dus la tăierea de către ruși a livrărilor către ucraineni în 2006 și 2009, lăsând în frig timp de zile în șir mai multe state europene care se aprovizionează cu gaze din Rusia prin intermediul Ucrainei.

Ucraina este aproape 100% dependentă energetic de Rusia și, totodată, asigură grosul livrărilor de gaze naturale ale Rusiei către piața europeană, unde Gazprom asigură peste o treime din necesarul de consum.

Armă politică

"Se apropie iarna, cel mai prost moment pentru conflicte între Rusia și Ucraina. Vom vedea dacă istoria se repetă", spune Jonathan Stern, președintele Oxfort Institute for Energy Studies.

De ani de zile, Ucraina le cere rușilor să reducă prețul de livrare al gazelor importate, motivând că acestea sunt nedrept de mari comparativ cu cele practicate față de alte state vecine și au ca efect slăbirea economiei ucrainene. Ucraina a reintrat în recesiune anul acesta și se confruntă cu mari probleme legate de deficitul bugetar și comercial, precum și cu scăderea dramatică a rezervelor valutare.

Gazprom a refuzat să ieftinească gazele exportate Ucrainei, spunând că acest lucru ar putea fi posibil doar cu condiția ca Ucraina să se alăture unei uniuni vamale create de Moscova și care ar urma să cuprindă și alte state post-sovietice. În schimb, Ucraina insistă asupra intenției de a semna un acord de liber schimb și de asociere politică cu UE luna viitoare, fapt care o împiedică să se alăture uniunii vamale dominate de Rusia. În replică, Rusia a amenințat că va înăspri controalele la vamă pentru transporturile ucrainene de mărfuri, afectând astfel comerțul exterior și economia statului vecin.

Singura soluție e diversificarea

"Atitudinea Rusiei este un avertisment față de vecinul său, aflat în criză de bani. Rusia pune tot mai multă presiune pe Ucraina, pe multiple planuri, pentru a bloca integrarea europeană a acesteia", a declarat un diplomat european, sub protecția anonimatului.

Rusia neagă această interpretare. "Nu e un subiect politic, ci unul strict comercial. Gazprom a dat dovadă de flexibilitate în raporturile sale financiare cu Naftogaz, dar totul are o limită", a declarat purtătorul de cuvânt al Kremlinului, Dmitri Peskov, la televiziunea de stat Rossiya 24.

De la crizele de aprovizionare cu gaze care au afectat Europa în 2006 și 2009, Gazprom și UE au luat o serie de măsuri pentru a minimiza pe viitor impactul posibilelor diferende dintre Rusia și Ucraina pe această temă. Gazprom a construit un nou gazoduct, Nord Stream, care trece pe sub Marea Baltică și ajunge în Germania, și a început lucrările la un altul, care va face legătura cu Europa de sud-est, via Marea Neagră. La rândul ei, Europa a construit o serie de conducte de interconectare a sistemelor sale naționale de aprovizionare cu gaze, pentru a spori flexibilitatea livrărilor.

Analiștii spun că, în cazul în care problemele cu ucrainenii se vor agrava, Gazprom ar putea redirecționa exporturile de gaze către Europa prin Nord Stream. Însă, pe de altă parte, este în interesul ambelor părți să evite să mai creeze probleme de aprovizionare Europei, printre altele din motive de reputație, astfel că, cel mai probabil, Gazprom și Naftogaz vor încerca să negocieze un deal cu privire la factura restantă a Ucrainei pentru gazele rusești. {jathumbnailoff}

Iranul plănuiește să convingă marile companii multinaționale de petrol și gaze să investească din nou, până la 100 de miliarde de dolari, în dezvoltarea câmpurilor sale de hidrocarburi, oferindu-le acorduri petroliere și contracte mult mai avantajoase decât până în prezent, în încercarea de a-și repune pe picioare economia, grav afectată de sancțiunile comerciale impuse de SUA și UE, la presiunile Israelului.

Mișcarea face parte, de asemenea, din strategia Teheranului de a-și normaliza relațiile politice și diplomatice cu comunitatea internațională, care își arată deja primele roade, după ce îndulcirea tonului iranienilor în chestiunea capacităților lor nucleare a avut ca rezultat o istorică convorbire telefonică dintre președintele SUA, Barack Obama, și omologul său iranian Hassan Rouhani, prima de acest tip după criza din 1979.

Iranul și SUA sunt angajate în prezent în cele mai promițătoare negocieri din ultimii ani, care vizează instituirea unui control mai strict asupra programului nuclear iranian contra unei posibile relaxări a sancțiunilor economice internaționale, care au produs grave prejudicii industriei petroliere, motorul economiei iraniene.

Vor să "seducă" multinaționalele

Într-un rar interviu, acordat Financial Times, Mehdi Hosseini, expert și înalt consilier la Ministerul Petrolului de la Teheran, spune că Iranul vrea să renunțe la actualul său sistem de acorduri petroliere cu companiile de profil, extrem de dezavantajos pentru acestea din urmă, întrucât nu le permite nici concesionarea propriu-zisă de câmpuri de hidrocarburi și nici deținerea de participații la proiecte extractive dezvoltate în joint-venture cu companii de stat iraniene.

Fără să ofere prea multe detalii, Hosseini a declarat că guvernul lucrează la elaborarea unei formule de contract care să fie avantajoasă pentru ambele părți și care să satisfacă pretențiile companiilor petroliere americane și europene. El a promis că va dezvălui mai multe pe marginea acestui subiect la Londra, în martie anul viitor.

Oricum, planul Teheranului prevede atragerea de investiții în exploatări de petrol și gaze în valoare de cel puțin 100 de miliarde de dolari în următorii trei ani.

Tradiție naționalistă

Reforma sistemului iranian de acorduri petroliere ar constitui pas foarte important pentru regimul de la Teheran, care în mod tradițional s-a dovedit a fi foarte ostil oricărei forme de control străin asupra vastelor sale zăcăminte de hidrocarburi. Iranul se află pe primul loc în lume în ceea ce privește rezervele de gaze naturale și ocupă locul patru la cele de țiței.

"Sperăm să aducem formulările din modelele de contracte pe care le vom elabora foarte aproape de ceea ce înseamnă normele internaționale în domeniu și că, ulterior, marile companii petroliere vor veni din din nou să facă coadă la noi la ușă", a declarat Hosseini.

"Iranul are o lungă istorie de naționalism agresiv în privința resurselor minerale și mă îndoiesc că acest lucru se va schimba fundamental. Au impus întotdeauna termeni fiscali foarte duri și dezavantajoși, încercând să transfere tot riscul investițional asupra companiilor partenere și să-și păstreze partea leului din veniturile rezultate din vânzarea producției extrase", spune Robin West, consultant principal la IHS Energy.

Speră să scape de sancțiuni

Pe de altă parte, arată acesta, dezvoltarea câmpurilor de petrol și gaze mature ale Iranului necesită investiții majore din partea companiilor de top din SUA și Europa, iar pentru a reuși să le atragă, Teheranul va trebui să le ofere termeni contractuali extrem de atractivi. "Dacă vor face realmente asta, se va chema că într-adevăr au rupt-o cu trecutul", conchide West.

La rândul său, consilierul Hosseini spune că și dacă sancțiunile economice internaționale vor rămâne în vigoare, Iranul tot va trece la implementarea noului sistem de contracte și acorduri petroliere.

"Sunt conștient că este foarte posibil ca sancțiunile să nu fie ridicate formal, rapid, simultan și imediat. Însă există căi prin care companiile și guvernele le pot ocoli, cum ar fi acordarea de excepții", arată Hosseini.

Vor permite străinilor să dețină participații

Aceste sancțiuni, impuse de SUA și UE la presiunile Israelului, au dus la o prăbușire a producției iraniene de țiței, cu efecte grave asupra economiei țării. În septembrie anul acesta, producția de petrol a scăzut la 2,58 milioane de barili pe zi, cel mai redus nivel din 1989 încoace, când Iranul se resimțea acut de pe urma războiului cu Irakul. Înainte de impunerea sancțiunilor, la începutul lui 2011, Iranul producea circa 3,5 milioane de barili pe zi.

"Suntem de asemenea conștienți că termenii dezavantajoși ai contractelor noastre au provocat reticența companiilor occidentale în a investi în Iran. Vom învăța din experiențele trecutului, pentru a înțelege și a satisface așteptările firești ale companiilor petroliere", a declarat Hosseini.

Potrivit acestuia, noile tipuri de acorduri petroliere la care lucrează în prezent guvernul de la Teheran vor permite petroliștilor străini să dețină participații la proiecte extractive dezvoltate în joint-venture cu companii de stat iraniene, atât pentru zăcăminte onshore, cât și offshore.

Mai e mult până departe

În 1997, francezii de la Total au sfidat sancțiunile economice americane și au semnat un contract de 2 miliarde de dolari cu Teheranul pentru dezvoltarea câmpului Pars Sud, cel mai mare zăcământ de gaze naturale al lumii.

Alte companii multinaționale, cum ar fi Shell, Eni sau Statoil, le-au urmat exemplul, chiar dacă, ulterior, s-au plâns de profitabilitatea foarte redusă a operațiunilor lor din Iran și au refuzat să participe le dezvoltarea altor câmpuri de hidrocarburi.

În prezent, duritatea sancțiunilor impuse asupra Iranului face aproape imposibilă orice investiție în această țară. Luna aceasta, Agenția Internațională pentru Energie (International Energy Agency - IEA) a apreciat că, în pofida primelor convorbiri la nivel înalt dintre Teheran și Washington de la revoluția iraniană din 1979, nu este de așteptat ca regimul sancțiunilor să fie relaxat prea curând.

Ungaria și Cehia nu se grăbesc să își exploateze resursele interne de gaze de șist. În schimb, fac lobby la Washington pentru ca Statele Unite să-și liberalizeze exporturile de gaze naturale, fapt care ar spori concurența în Europa și ar mai slăbi din forța "diplomației gazeifere" a Rusiei pe Bătrânul Continent. Numai că pe cât de puternic susțin americanii liberalizarea piețelor la alții, în propriul interes, pe atât de protecționiști și naționaliști se dovedesc ei a fi cu unele piețe interne considerate strategice, cum ar fi cea de petrol și gaze.

Pe toate canalele - politice, diplomatice și de lobby - Statele Unite susțin "independența energetică" a Europei, mai precis reducerea dependenței UE de importurile de gaze naturale rusești de la Gazprom. Asta mai ales prin promovarea exploatării resurselor europene de gaze de șist, de care companiile americane de petrol și gaze sunt direct interesate, având și cele mai mari șanse de a câștiga licitațiile pentru concesiuni, atât prin prisma forței financiare, cât și a expertizei câștigate pe plan intern în materie de hidrocarburi neconvenționale.

În plus, piața europeană a energiei este liberalizată, un argument în plus pentru atractivitatea demarării de către companiile americane de profil a exploatărilor de gaze de șist pe Bătrânul Continent.

Ceva totuși nu se leagă în discursul american. Deloc surprinzător, discursul Washingtonului este duplicitar, în funcție de audiență. În timp ce pe plan extern se defilează cu concepte precum free market și libertate comercială, pe plan intern, cel puțin în ceea ce privește hidrocarburile, funcționează cel mai clasic protecționism naționalist.

Dow Chemical, acest Interagro american

Dacă pentru europeni, independența energetică se obține prin deschiderea pieței, la americani, cu mici excepții, exporturile de țiței și gaze naturale sunt încă interzise. Printre altele ca urmare a presiunilor marilor corporații petrochimice, mari consumatoare de gaze, care vor, evident, să plătească cât mai puțin pentru acest combustibil, la fel ca, de exemplu, Ioan Nicolae (Interagro) în România.

Mai precis, autoritățile americane iau în discuție înspre aprobare, deocamdată, doar proiecte individuale de construire de terminale de export de gaze naturale lichefiate, direcționate exclusiv către acele țări cu care SUA au semnate acorduri de liber-schimb.

Dezbaterea pe această temă este tot mai aprinsă în State. De exemplu, cei de la Exxon Mobil, cel mai mare producator de gaze naturale din SUA, sustin ca liberalizarea exporturilor ar crea numeroase locuri de munca si ar reduce deficitul comercial al Statelor Unite. Pe de alta parte, Dow Chemical, cel mai mare producator american de chimicale dupa valoarea de piata, se afla in fruntea unei coalitii de utilizatori industriali de gaze naturale care au interesul de a mentine cat mai jos preturile locale la gaze, prin limitarea exporturilor, care ar reduce oferta interna si ar duce, in consecinta, la scumpiri.

Liberalizarea exporturilor americane de gaze naturale și direcționarea către Europa a unei părți din acestea ar rezolva concomitent mai multe probleme: reducerea prețului de vânzare al gazelor pe piața americană, care amenință profitabilitatea celor mai costisitoare exploatări de gaze de șist de peste Ocean, dar și stabilirea mult mai rapidă a unui pol de aprovizionare cu gaze a Europei care să concureze Rusia.

Diplomație de calibru: lobby la Washington, pentru modificarea legislației americane

Asta pentru că vor mai trece destui ani până va demara producția comercială europeană de gaze de șist și mai sunt încă destule obstacole în calea acesteia, chiar și estimările privind abundența resurselor fiind încă departe de a fi fost confirmate.

De aceea, nu este de mirare că lobby-ul în favoarea liberalizării exporturilor americane de gaze naturale este tot mai puternic, și nu doar pe plan intern.

Iar pe lista statelor implicate în aceste acțiuni diplomatice și de lobby nu sunt doar țări emergente din Asia, ci și, poate surprinzător, din Europa Centrală și de Est, cum ar fi Ungaria și Cehia. Ungaria nu are o politică specială în privința gazelor de șist, susținând că așteaptă clarificări privind poziția autorităților de la Bruxelles în această privință, pentru a se alinia lor (atitudine deloc tipică pentru guvernul Orban), în timp ce în Republica Cehă este în vigoare un moratoriu propriu-zis asupra explorării și exploatării gazelor de șist prin fracturare hidraulică.

Astfel, recent, la o conferință organizată în capitala americană de Comisia pentru Energie a Camerei Reprezentanților SUA, delegații din Ungaria și Cehia au declarat că extinderea exporturilor americane de gaze naturale lichefiate ar aduce SUA în competiție directă cu Rusia, principala sursă de aprovizionare cu gaze a estului Europei, iar această intensificare a concurenței ar duce la scăderea prețurilor, în beneficiul consumatorilor.

"Avem nevoie de mai multă concurență pentru a avea prețuri accesibile la energie", a spus Anita Orban, ambasador responsabil cu probleme legate de securitate energetică pe lângă Ministerul Afacerilor Externe de la Budapesta.

Mai mult, Orban, alături de omologul său ceh, Vacláv Bartuska, a semnat un editorial în Washington Post, în care cei doi susțin că, pe lângă beneficiile economice ale liberalizării exporturilor americane de gaze naturale, o astfel de măsură ar reprezenta și o lovitură geostrategică, precum și un semn de recunoaștere a importanței colaborării strategice dintre SUA și aliații săi central și est europeni.

AGRI e pe lista proiectelor energetice eligibile pentru fonduri UE

"Avem de a face cu un moment istoric. Statele Unite au șansa de a deveni un jucător-cheie pe piața internațională a gazelor naturale. Dacă SUA își liberalizează exporturile de gaze, consecințele vor fi întărirea producției sale interne, creșterea securității energetice globale, mai multe oportunități de business, prețuri mai mici la gaze în întreaga lume și alianțe transatlantice mai puternice. Printr-o astfel de alegere strategică, SUA ar putea demonstra încă o dată că se raportează la Cehia, Ungaria, Slovacia și Polonia ca la niște aliați de încredere și ar deschide un nou capitol, încă și mai fructuos, în relațiile bilaterale cu aceste state", se arată în concluzia editorialului.

În ipoteza liberalizării exporturilor americane de gaze naturale, raționalitatea economică a acestora în diferite state europene ar ține de cât de mult ar apăsa, pe lângă cheltuielile de transport, costurile investiționale ale construirii de terminale de regazificare a gazelor naturale lichefiate pe prețul final de vânzare al gazelor americane, discuție ai cărei termeni sunt diferiți pentru fiecare stat în parte.

De altfel, destule state europene dispun deja de astfel de facilități, existând și o serie de proiecte de construire a unora noi, în diferite stadii de planificare sau execuție.

Proiectul românesc de construire a unui terminal de gaze naturale lichefiate la Constanța a fost de curând declarat de către Comisia Europeană ca fiind eligibil pentru finanțare prin fonduri europene, ca parte a planului privind interconectorul de gaze Azerbaijan-Georgia-Romania Interconnector (AGRI), în care mai intră proiectul gazoductului Constanţa - Arad - Csanadpalota (Ungaria).

România, Georgia şi Azerbaijan au semnat, în 2010, la Bucureşti, un acord privind un proiect de transport al gazelor naturale către UE prin intermediul AGRI, care prevede construcţia a două terminale de gaze naturale lichefiate, unul la Constanța și unul în Georgia, proiect despre care autoritățile susțineau la acea dată că ar putea fi dezvoltat mai repede decât Nabucco. Costurile erau estimate la 4-6 miliarde de euro.

La extracția de petrol prin sonde, odată cu țițeiul, din zăcământ ies și gaze naturale. Unele instalații de foraj dispun de echipamente pentru recuperarea și valorificarea acestora. La altele, însă, aceste gaze sunt emanate în atmosferă prin ardere și constituie o sursă de poluare, respectiv de majorare a emisiilor de CO2. Boom-ul nord american al gazelor de șist extrase prin fracturare hidraulică a ieftinit foarte mult gazele naturale, astfel încât pentru mulți petroliști nu mai are sens din punct de vedere economic să investească în recuperarea gazelor, preferând să le ardă, ceea ce a dus la sporirea masivă a emisiilor poluante de astfel de gaze.

Pe plan mondial, arderea de gaze de sondă emite anual în atmosferă dioxid de carbon cât 77 de milioane de mașini și duce la irosirea a 5% din producția mondială anuală de gaze naturale. Cantitatea de gaze pierdută zilnic astfel în lume ar fi suficientă pentru încălzirea a 500.000 de locuințe.

Autoritățile americane nu au reușit să impună reglementări care să îi oblige pe petroliști să investească în reducerea acestor pierderi de gaze. Iată însă că piața liberă și proprietatea privată par mai aproape de succes în această speță.

Vrem redevențe!

Proprietarii de terenuri cu resurse de țiței din North Dakota au intentat, recent, nu mai puțin de 10 procese colective celor mai mari companii petroliere americane care forează pe aceste terenuri, cerând despăgubiri în valoare de milioane de dolari. Motivul? Gazele de sondă pierdute prin ardere sunt, de drept, proprietatea reclamanților, iar risipirea acestora înseamnă că proprietarii au fost lipsiți în mod abuziv de redevențele care li s-ar fi cuvenit pentru extragerea acestor resurse.

Astfel de arderi au loc la circa 1.500 de sonde din North Dakota. Cantitățile sunt atât de mari încât fenomenul a fost surprins în fotografii luate din spațiu de sateliți NASA. Cantitățile de gaze de sondă arse s-au triplat în ultimii doi ani. În fiecare lună, în North Dakota se ard gaze de sondă în valoare de circa 100 de milioane de dolari, creând astfel și proprietarilor pierderi reprezentând redevențe cuvenite și neîncasate.

"Scopul acțiunii în justiție este de a forța companiile petroliere să respecte legea locală și să plătească redevențe proprietarilor de terenuri pe valoarea gazelor de sondă pierdute prin ardere, creând totodată, în acest fel, un stimulent economic pentru producători de a reduce și, în cele din urmă, de a elimina această practică nocivă", se arată într-o declarație publică a uneia dintre cele cinci case de avocatură implicate în proces de partea reclamanților.

Companiile susțin că se străduiesc

În motivarea acțiunii se mai arată că legislația din North Dakota îngăduie arderea limitată de gaze de sondă în primul an de după intrarea în producție a unei sonde, cu condiția respectării anumitor praguri de producție. După aceea, însă, arderile nu mai sunt permise decât cu acordul scris al proprietarului și al autorităților. Producătorii care nu obțin astfel de acorduri datorează redevențe proprietarilor de terenuri, precum și taxe și impozite statului, pentru cantitățile de gaze de sondă pe care le ard.

Printre companiile petroliere date în judecată se numără nume precum Continental Resources, XTO Energy, SM Energy sau Marathon Oil. Acestea susțin, alături de organizațiile lor de lobby, că fac tot ce le stă în putință pentru a construi cât mai repede instalațiile și conductele necesare pentru recuperarea, transportul și valorificarea gazelor de sondă pierdute prin ardere. În plus, spun ele, pierderile de gaze de sondă au scăzut de la 36% din cantitățile extrase în 2011 la circa 29% în prezent.

Organizația profesională locală North Dakota Petroleum Council a anunțat înființarea unui grup de lucru menit să accelereze demersurile pentru reducerea pierderilor de gaze prin ardere, care urmează prezinte un raport până la finalul acestui an.

Se rezolvă cu inovații și investiții

"Recunoaștem că gazul natural este o resursă eficientă, curată și valoroasă. De aceea, industria a investit peste 6 miliarde de dolari în conducte noi, instalații de procesare și alte elemente de infrastructură menite să transporte aceste gaze de la sonde până la potențialii clienți", spune Terry Kovacevich, șeful North Dakota Petroleum Council și vicepreședinte regional al Marathon Oil.

Câmpul petrolier Bakken, din care se produc 850.000 de barili de țiței pe zi, a propulsat North Dakota pe locul 2 în topul statelor petroliere din SUA, imediat după Texas. Lipsa de conducte îi obligă pe producători să transporte petrolul extras în special cu trenul, soluție care nu poate fi aplicată în cazul gazelor naturale.

Industria de petrol și gaze examinează mai multe soluții posibile, printre care utilizarea respectivelor gaze pentru alimentarea cu energie chiar a sondelor de foraj sau comprimarea lor în containere care să poată fi transportate cu ca,ioanele. Un proiect cu bătaie mai lungă, dar și mai complicat și costisitor, ar fi producerea de motorină din aceste gaze, chiar lângă sondele de unde sunt extrase.

"Dezvoltarea de soluții alternative la arderea gazelor de sondă, pentru optimizarea producției de petrol și gaze, va necesita investiții semnificative de timp și bani", conchide Terry Kovacevich de la North Dakota Petroleum Council.

Cum stau lucrurile în România

În România, unde resursele minerale sunt proprietate de stat, Legea petrolului prevede doar că "gazele extrase din sonde concomitent cu ţiţeiul, neutilizate şi nevalorificate de către titular, se predau autorităţii competente (Autoritatea Națională pentru Resurse Minerale, ANRM – n.r.), fără plată, iar titularul este scutit de la plata redevenţei petroliere". Nu se specifică nimic cu privire la emanarea în atmosferă a acestor gaze.

Legea mai stipulează că "dreptul de valorificare a acestor gaze se va concesiona de către autoritatea competentă prin acord petrolier, noul titular urmând să suporte cheltuielile de preluare, riscurile de utilizare, precum şi redevenţa petrolieră aferentă cantităţilor preluate".

În România, instalații de recuperare, comprimarea şi transport al gazelor asociate de la sondele de ţiţei sunt produse de către Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare Turbomotoare (COMOTI), fiind utilizate, de exemplu, de către OMV Petrom, la mai multe câmpuri petroliere aflate în exploatare.

În 2009, COMOTI, în parteneriat cu OMV Petrom și Universitatea Politehnică București, a aplicat pentru un grant în cadrul Programului Național de Cercetare, Dezvoltare și Inovare (PNCDI), proiectul propus fiind "Creșterea gradului de utilizare a resurselor energetice prin realizarea unei instalații de comprimare pentru recuperarea gazelor naturale din spațiul inelar al sondelor petroliere". De la bugetul de stat se solicita suma de 1,89 milioane de lei, cofinanțarea fiind în sumă de 350.000 de lei, asigurată integral de OMV Petrom.

"Principalul beneficiar al proiectului este Petrom S.A. – Grup OMV care a solicitat găsirea unei soluţii şi este şi partener în proiect. Se preconizează utilizarea instalaţiilor la sondele de extracţie din toate câmpurile de extracţie unde ţiţeiul este însoţit de gaze naturale", se arată în fișa proiectului.

Un proiect îndelung amânat, în valoare de 1 miliard de dolari, privind dezvoltarea câmpului offshore de gaze naturale Gaza Marine din Mediterana, situat la 30 de kilometri de coasta Fâșiei Gaza din Palestina, ar putea fi în cele din urmă implementat, fapt care ar da un impuls puternic de dezvoltare pentru economia teritoriilor palestiniene și le-ar mai reduce acestora din masiva dependență de ajutoarele primite din străinătate.

Premierul israelian Benjamin Netanyahu și guvernul său sprijină puternic acest proiect, prin care câmpul Gaza Marine ar urma să fie exploatat, în beneficiul Autorității Palestiniene, de către un consorțiu de investitori al căror lider este compania britanică de gaze BG Group, a declarat un oficial guvernamental israelian, citat de Financial Times.

Dezvoltarea câmpului offshore Gaza Marine, care conține circa 1.000 de miliarde de metri cubi de gaze naturale, echivalentul unei treimi din consumul anual al Marii Britanii, ar urma să dureze circa 3-4 ani, ceea ce ar însemna că demararea producției s-ar face prin 2017.

Investițiile necesare se ridică la 1 miliard de dolari, iar producția ar genera venituri de circa 6-7 miliarde de dolari pe an, o parte din ele urmând să intre la bugetul teritoriilor palestiniene, sub formă de redevențe și taxe, ajutând la reducerea deficitului fiscal și comercial cronic al executivului de la Ramallah.

Un impuls pentru economia palestiniană

Semnalele pozitive primite din partea guvernului israelian au facilitat demararea de negocieri între Autoritatea Palestiniană și consorțiul de investitori, din care mai face parte firma Consolidated Contractors Company, deținută de acționari palestinieni, dar cu sediul la Atena.

„Negocierile vizează revizuirea termenii licenței acordate celor de la BG Group. Următorul pas ar fi obținerea permiselor și autorizațiilor necesare din partea autorităților israeliene, ceea ce ar mai putea dura câteva săptămâni”, a declarat un oficial palestinian.

Partea israeliană a ținut să precizeze că palestinienii mai au de rezolvat câteva probleme pentru a putea primi undă verde pentru proiect, însă a adăugat că, dacă aceștia vor fi deschiși la negocieri și cu temele făcute, aceste probleme s-ar putea rezolva foarte repede.

Dacă va fi aprobat, proiectul va fi cel mai mare din planul mai larg de dezvoltare al economiei palestiniene, evaluat la 4 miliarde de dolari, menit să reducă dependența Palestinei de ajutoarele din străinătate și de livrările de energie din Israel. Planul a fost anunțat în mai anul acesta de secretarul de stat al SUA; John Kerry, și de Tonny Blair, reprezentantul așa-numitului „Patrulater al Orientului Mijlociu”, format din SUA, UE, ONU și Rusia, care supervizează implementarea planului.

Arafat: „Un dar de la Dumnezeu”

Demararea proiectului de exploatare a câmpului de gaze Gaza Marine ar mai îndepărta din scepticismul cvasi-generalizat cu privire la reușita planului, scepticism determinat de dependența întregii economii a Palestinei de bunăvoința guvernului de la Tel Aviv, nu foarte entuziastă, istoric vorbind.

Pentru palestinieni, demararea producției proprii de gaze naturale le-ar spori autonomia în termeni de generare de curent electric, în condițiile în care, în prezent, alimentarea cu energie electrică a teritoriilor palestiniene depinde aproape 100% de importurile din Israel. Asta pentru că, în acest fel, ar putea demara și proiectele de construire de centrale electrice la Jenin, Hebron și Gaza, iar ulterior, pe baza accesului la gaze și energie ieftine, s-ar putea dezvolta și alte sectoare ale economiei, cum ar fi producția de oțel și ciment.

Inițial, britanicilor de la BG Group li s-a acordat o licență de explorare pentru întreaga zonă de coastă a Gazei, în 1999, câmpul Gaza Marine fiind descoperit în anul următor. Yasser Arafat a aprins o flacără simbolică la inaugurarea oficială a câmpului, declarând că gazele descoperite reprezintă „un dar de la Dumnezeu”. Însă proiectul a fost stopat ca urmare a declanșării celei de-a doua intifade, iar ulterior, guvernul lui Ariel Sharon a refuzat să îl sprijine din motive de securitate, spunând că se teme ca nu cumva redevențele încasate de palestinieni să nu ajungă la grupuri teroriste.

O altă piedică au reprezentat-o tensiunile dintre Fatah, care guvernează regiunea de pe malul de vest al Iordanului, și grupul islamist Hamas, la putere în Gaza. În 2007, BG Group s-a retras de la negocierile cu Israelul pe tema câmpului Gaza Marine, iar un an mai târziu compania și-a închis biroul de la Tel Aviv.

Comerțul e mai bun decât războiul

În ultimele câteva luni, însă, situația s-a schimbat. Israelul a reluat convorbirile de pace cu palestinienii, sub coordonarea lui John Kerry, și și-a mai redus din presiunea exercitată asupra economiei de pe malul de vest și din Gaza.

În prezent, Israelul vede câmpul Gaza Marine ca pe o posibilă sursă alternativă de aprovizionare cu gaze naturale, în condițiile în care importurile israeliene de gaze din Egipt, prin conducte, sunt puse în pericol, din cauza conflictelor din peninsula Sinai.

În plus, guvernul Netanyahu se confruntă cu presiuni, critici și proteste interne în urma hotărârii sale de a permite exportul a până la 40% din producția internă de gaze naturale, Curtea Constituțională a statului evreu urmând să se pronunțe asupra acestei spețe săptămâna viitoare.

Dezvoltarea câmpului palestinian offshore Gaza Marine ar mai reduce din dependența Israelului de consorțiul format din companiile Noble și Delek Energy, care dezvoltă câmpurile offshore israeliene Tamar și Leviathan.

Premierul Ucrainei a amenințat că țara sa, în următorii câțiva ani, ar putea înceta cu totul să mai importe gaze naturale din Rusia, de la gigantul de stat Gazprom, dacă actualii termeni contractuali și în primul rând prețul de livrare nu sunt modificați.

„Dacă actualul preț este menținut, Ucraina ar putea stopa unilateral toate importurile de gaze din Rusia. Vă asigur că această amenințare este foarte reală”, a declarat premierul Mykola Azarov pentru agenția RIA Novosti și postul rus de televiziune Rossiya 24.

Azarov a adăugat că Ucraina plănuiește să pună capăt dependenței sale de gazele rusești îmbunătățindu-și eficiența energetică, reducând consumul de gaze, majorându-și producția internă proprie de hidrocarburi și dezvoltând surse alternative de energie.

În replică, Natalia Timakova, un purtător de cuvânt al premierului Rusiei Dmitri Medvedev, a avertizat guvernul de la Kiev că presiunile sale pentru revizuirea contractelor de import gaze naturale din Rusia ar putea avea consecințe grave pentru Ucraina.

Război vechi

„Înainte de a face astfel de declarații, partenerii noștri ucraineni ar trebui să țină cont de faptul că orice revizuire unilaterală a termenilor contractului de import gaze va fi urmată de sancțiuni”, a spus Timakova.

Kievul și Moscova au o lungă istorie de dispute cu privire la importul de gaze naturale, în special în ceea ce privește prețurile impuse de Moscova. Cele două state s-au tot certat în ultimii ani pe termenii unui contract de livrare gaze semnat în 2009.

Cel mai recent, în ianuarie anul acesta, Gazprom le-a prezentat celor de la Naftogaz, moopolul energetic de stat al Ucrainei, o factură de 7 miliarde de dolari, susținând că, potrivit contractului în vigoare dintre cele două părți, ucrainenii trebuie să plătească și pentru gazele puse la dispoziție de Gazprom, dar neutilizate de beneficiar.

Contractul din 2009 prevede că Ucraina trebuie să plătească cel puțin 33,3 miliarde de metri cubi de gaze naturale pe an, chiar dacă nu utilizează în totalitate cantitatea respectivă, clauza neputând fi ajustată în funcție de nivelul real al cererii din partea Ucrainei.

În 2011, Ucraina a importat circa 40 de miliarde de metri cubi de gaze din Rusia, iar în 2012 a redus importul la doar 25 de miliarde de metri cubi. Prețul gazelor rusești livrate în Ucraina în 2013 este de peste 400 de dolari pe mia de metri cubi.

Rușii îi amenință și pe moldoveni

Și Republica Moldova trebuie să-și înnoiască în 2014 contractul de import de gaze naturale de la rușii de la Gazprom, iar statul rus se folosește de acest lucru pentru a pune presiuni pe autoritățile de la Chișinău în dosarul strângerii relațiilor dintre Moldova și UE, precum și în problema transnistreană.

Astfel, la începutul lunii septembrie, vicepremierul rus, Dmitri Rogozin, a sugerat, cu ocazia unei vizite la Chişinău, că în cazul unui acord de asociere între Republica Moldova şi UE, Rusia ar putea înceta livrările de gaze naturale în această ţară.

„Luaţi seama să nu îngheţaţi la iarnă şi să nu pierdeţi vreun vagon în vârtejurile integrării europene în care v-aţi antrenat”, a declarat Rogozin, potrivit PRO TV Chişinău.

La apropiatul summit de la Vilnius, Moldova vrea să semneze un acord de liber-schimb și unul politic de asociere cu UE, iar clasa politică de la Chișinău speră ca Uniunea Europeană să desființeze obligativitatea vizelor de intrare în UE pentru cetățenii Moldoveni înainte de alegerile parlamentare din noiembrie 2014.

Aprovizionarea Europei cu gaze depinde de un oligarh ucrainean

Potrivit presei de la Moscova, citate și confirmate de Euractiv, Gazprom va furniza gaze naturale la prețuri reduse companiei deținute de un oligarh ucrainean, care anterior a acționat ca intermediar între ruși și Naftogaz, scopul fiind securizarea aprovizionării cu gaze a Europei.

Astfel, concernul Ostchem, deținut de miliardarul ucrainean Dmytro Firtash, va cumpăra 5 miliarde de metri cubi de gaze de la Gazprom, pe care le va stoca în depozite subterane, la un preț cu peste 30% mai redus decât cel plătit de Ucraina pentru a importa gaze rusești.

Anterior, CEO-ul Gazprom, Alexei Miller, declarase că tranzitul exporturilor de gaze rusești către Europa este din nou în pericol, din cauza nivelului redus al stocurilor din depozitele subterane din Ucraina. Deal-ul cu Ostchem va majora acest nivel și va asigura siguranța tranzitului gazelor naturale din Rusia către Europa.

În urma achizițiilor lui Firtash, Ucraina va deține stocuri de gaze de 19 miliarde de metri cubi, nivel suficient pentru a aproviziona Europa în sezonul de iarnă 2013-2014, potrivit analiștilor de la Alfa Bank.

Gazprom asigură un sfert din necesarul de gaze al Europei și peste o jumătate din aceste exporturi tranzitează Ucraina. Restul trece prin Belarus sau prin gazoductul Nord Stream, pe sub Marea Baltică și până în Germania.

Rușii flutură și morcovul, nu doar bățul

În timpul summit-ului APEC din Indonezia (5-7 octombrie 2013), președintele Putin a declarat că, în urma consultărilor cu autoritățile Ruse, s-a decis ca Gazprom să furnizeze depozitelor subterane ucrainene gaze la prețul de 260 dolari (200 euro) pe mia de metri cubi.

Astfel, președintele rus se folosește de miliardarul ucrainean Dmitri Firtash pentru a le sugera ucrainenilor beneficiile aderării la uniunea vamală condusă de Rusia, ca alternativă la semnarea unui acord comercial cu UE.

Discountul oferit firmei lui Firtash nu este deloc o concesie din partea Gazprom, dimpotrivă, deal-ul este favorabil rușilor, întrucât astfel scapă de costurile depozitării gazelor destinate Europei, iar Ucraina nu profită cu nimic de pe urma înțelegerii Gazprom-Firtash.

Mai mult, compania potentatului ucrainean va putea vinde cu profit mare pe piața internă restul de gaze naturale cumpărate din Rusia cu discount, rămas după aprovizionarea Europei pe timpul sezonului de iarnă, sau le va putea folosi la alimentarea propriilor întreprinderi industriale.

Pe lângă funcția sa oficială de director general al companiei petroliere de stat Rosneft, Igor Sechin este un vechi prieten și confident al președintelui Rusiei, Vladimir Putin, și, în general, unul dintre cei mai puternici oameni din Rusia. Așa că, atunci când echipa sa de PR și comunicare i-a sculat din somn vineri noaptea pe redactorii-șefi ai celor mai importante publicații din Rusia, pentru a-i convoca la o întâlnire de urgență a doua zi dimineață, aproape toți au răspuns „Prezent!”.

Sechin nu i-a convocat însă pentru a anunța un nou deal de miliarde de dolari cu vreun alt jucător petrolier de top al lumii și nici vreun nou proiect major în parteneriat cu China. Motivul a fost acela de a răspunde nemulțumirilor exprimate cu câteva zile înainte de către unul din micii acționari minoritari ai uneia dintre multele subsidiare ale Rosneft, scrie The Wall Street Journal.

În cele două ore care au urmat, ziariștii au avut ocazia de a vedea pe viu modul de gândire al șefului celei mai mari companii petroliere listate la bursă din lume, din punct de vedere al producției.

Sechin n-a părut prea interesat de conținutul nemulțumirilor acționarului minoritar. Acesta exprimase o îngrijorare împărtășită de mulți investitori la bursa din Moscova, anume aceea că oferta Rosneft de răscumpărare a participațiilor micilor acționari este incorect de mică din punct de vedere al prețului oferit.

Odă conducătorului iubit

În schimb, Sechin s-a arătat revoltat de faptul că respectivul acționar – asset managerul Franklin Templeton, care în România administrează Fondul Proprietatea - și-a exprimat nemulțumirea direct lui Vladimir Putin, în public, în cadrul unei sesiuni de întrebări și răspunsuri pe care acesta a susținut-o la un seminar.

„A fost o încercare de a pune presiune, poate chiar de a manipula piața. Ei ar fi trebuit să spună, în schimb, <Îi mulțumim lui Vladimir Vladimirovici (Putin – n.r.) pentru șansa de a face business în Rusia și îl rugăm să ne lase să mai cumpărăm acțiuni aici>”, a declarat Sechin, de-abia zâmbind.

Franklin Templeton a cumpărat în 2006 o participație la TNK-BP Holding, divizia de trading a gigantului petrolier anglo-rus TNK-BP Ltd. Atunci când Rosneft a preluat TNK-BP în martie anul acesta, le-a plătit acționarilor majoritari ai companiei, respectiv britanicii de la BP și un grup de miliardari ruși, 56 de miliarde de dolari, în cash și acțiuni.

Reprezentantul Franklin Templeton i-a spus săptămâna trecută lui Vladimir Putin că, la momentul anunțării deal-ului, acțiunile se vindeau cu circa 2,10 dolari bucata, în vreme ce Rosneft le-a plătit rușilor și englezilor cam cu 15% mai mult pentru titlurile lor, respectiv 2,41 dolari/acțiune. Acesta a adăugat apoi că, ulterior, Rosneft a anunțat că va raporta profit din tranzacția respectivă, dat fiind că auditorii ar fi descoperit că, de fapt, valoarea reală a TNK-BP este cu 23% mai mare, de aproape 3 dolari/acțiune.

El Lider Maximo se arată generos

Întrebările reprezentantului Franklin Templeton fuseseră simple: acesta îl întrebase pe președintele Putin dacă oferta primită de asset managerul american de la Rosneft, de doar 1,65 dolari/acțiune, i se pare un preț corect și dacă o astfel de atitudine trebuie considerată ca fiind un model și pentru alte companii controlate de statul rus.

După preluarea TNK-BP de către Rosneft, compania rusă a anunțat public că nu are nici o obligație legală de a răscumpăra participațiile acționarilor minoritari ai TNK-BP Holding, iar prețul acțiunilor Rosneft s-a prăbușit, ceea ce a declanșat un val de furie în piață, care a durat până la finalul lunii septembrie. Atunci, premierul rus Dmitri Medvedev i-a ordonat lui Sechin să răscumpere participațiile minoritare, scena având loc în public, la un forum pe teme economice.

Pentru a se achita de sarcina primită de la Medvedev, Sechin a hotărât să calculeze prețul de răscumpărare pe baza mediei cotațiilor din precedentele 18 luni, interval foarte prost pentru evoluția acțiunilor respective, inclusiv din cauza refuzului inițial al Rosneft de a răscumpăra participațiile minoritare. Ar fi rezultat un preț cu 30% mai mare decât cel curent din piață, dar mult sub cel de dinainte de fuziune. Analiștii l-au declarat incorect, inclusiv cei de la mările bănci rusești controlate de stat.

În replică la întrebările celor de la Franklin Templeton, Vladimir Putin a început părând să le ia apărarea celor de la Rosneft, însă ulterior le-a transmis companiei și guvernului să ia în considerare nemulțumirile exprimate de investitor, subliniind că ofertele incorecte sunt „absolut inacceptabile”.

Lăudăm pe Putin, dar o ținem pe a noastră

La conferința de presă convocată în grabă, directorul general Sechin a spus însă că oferta pentru acționarii minoritari este mai mult decât generoasă și a repetat că Rosneft nu are absolut nici o obligație legală de a le răscumpăra acestora participațiile.

„Franklin Templeton este un mare asset manager, dar nimeni să nu pună presiune asupra noastră. Am dat instrucțiuni să fie identificat angajatul lor care a pus acele întrebări și, de asemenea, să se vadă cât au câștigat ei în dividende din participația respectivă și cum au votat în adunările generale ale acționarilor. Le-a mers de minune aici, iar acum vin să acuze Rusia că se poartă urât cu investitorii”, a spus Sechin, fără să dea vreun semn că ar intenționa să ia în considerare varianta de a îmbunătăți oferta de răscumpărare.

În schimb, directorul general al Rosneft a lăudat climatul investițional din Rusia, mulțumindu-i în mod repetat președintelui Putin pentru unele modificări de legislație menite să încurajeze producția de petrol din regiunea arctică și din alte zone dificil de exploatat.

„Grație lui Vladimir Vladimirovici, avem din nou stabilitate politică în Rusia”, a declarat Sechin.

Întrebat de ziariști în legătură cu boom-ul gazelor de șist din America de Nord, care riscă să detroneze Rusia din poziția de lider mondial al pieței de profil, Sechin s-a mulțumit să spună că rușii nu intenționează să concureze cu americanii pe piețele mondiale.

Mai mult, el a respins sugestia unui alt ziarist, care spunea că Rosneft ar trebui poate să se concentreze pe propriile sale resurse de gaze și petrol de șist și să abandoneze proiectele costisitoare de extracție offshore din Arctica.

Nemţii de la E.On Gaz Distribuţie au hotărât în AGEA desfiinţarea celor patru regiuni cu statut de sucursală şi radierea acestora de la Registrul Comerţului. De altfel, profitul net pe anul 2012 a fost de circa 73 milioane lei, în scădere faţă de 230,5 milioane lei din anul 2011.

AGA a respins distribuirea de dividende pentru anul financiar 2012 într-o cotă de 100% din profitul net distribuibil pe anul trecut. De asemenea, a fost respinsă şi repartizarea profitului nerepartizat în anii 2010, 2011 şi 2012 în valoare de circa 444,6 milioane de lei în proporţie de minim 50% ca dividende cuvenite acţionarilor în anul 2012.

Mai precis, compania specializată în distribuţia gazelor naturale, operarea şi întreţinerea sistemului de distribuţie va desfiinţa Regiunea Est ( Sucursala Iaşi), Regiunea Vest (Sucursala Timişoara), Regiunea Nord (Sucursala Cluj) şi Regiunea Sud (Sucursala Sibiu).

În mod uzual, astfel de decizii au drept scop reducerea costurilor companiilor, prin reducerea numărului de directori şi “directoraşi”, reducerea personalului TESA etc. Asta pentru că din sucursale, aceste centre se transformă în simple centre de raportare.

E. ON Gaz Distribuţie e specializată în distribuţia gazelor naturale, operarea şi întreţinerea sistemului de distribuţie şi acoperă peste 1.000 de localităţi din judeţele Alba, Arad, Bacău, Botoşani, Bihor, Bistriţa Năsăud, Caraş Severin, Cluj, Harghita, Hunedoara, Iaşi, Maramureş, Neamţ, Satu Mare, Sibiu, Suceava, Sălaj, Timiş, Vaslui.
Compania este cotată printre primele 50 de firme de pe plan local, cu o valoare de piaţă de peste 300 milioane de euro.

Grupul german E.ON controlează prin E.ON România 51% din E.ON Gaz Distribuţie.  Ministerul Economiei deţine 37% iar Fondul Proprietatea restul de 12% din titluri.
Nemţii sunt pe piaţa românească a distribuţiei şi furnizării de electricitate şi gaze din anul 2005, când au preluat de la stat companile Electrica Moldova şi Distrigaz Sud.

Anul trecut, întregul grup a avut în România o cifră de afaceri consolidată de 5,2 miliarde lei după ce a vândut gaze naturale şi electricitate de 34TWh. Investiţiile grupului în reţelele de distribuţie pentru gaze naturale şi electricitate au fost de 379 milioane de lei.

Companiile Enel, E.ON şi CEZ, care au cumpărat societăţi de distribuţie a energiei electrice în România, nu şi-au îndeplinit obligaţiile prevăzute în contractele de privatizare şi exportă profiturile în ţara de origine, în timp ce clienții lor au de suferit, a declarat, marţi, Constantin Niţă, ministrul delegat pentru Energie, în cadrul unei conferinţe de profil.

„Ne-am aşteptat ca, prin privatizarea companiilor de distribuţie, calitatea serviciilor să crească, dar nu este aşa, cele mai multe reclamaţii le avem în ceea ce priveşte companiile private. Este vorba de calitatea investiţiilor şi de relaţia cu clienţii. Este timpul ca aceste companii să se alinieze la standardele europene şi în ceea ce priveşte piaţa din România, trebuie ca aceste companii să-şi revizuiască politica de distribuţie a energiei în România”, a spus Niţă, citat de Agerpres.

El a amintit că Electrica a dat în judecată cele trei companii private la Curtea de la Paris, pentru neîndeplinirea obligaţiilor din contractele de privatizare, care vor trebui să plătească sume foarte mari din cauza aceasta.

Circuitul monopolurilor în natură

Întrebat dacă există riscul ca aceste companii de distribuţie să fie naţionalizate, aşa cum s-a întâmplat în Ungaria, el a răspuns: „Întotdeauna există riscuri”.

„Înţelegem că exportăm profiturile şi internalizăm cheltuielile, dar acest lucru nu trebuie făcut în detrimentul consumatorului, fie el casnic sau industrial. Sunt autorităţi care se plâng că aceste companii nu reuşesc, nu vor sau nu pot, vom verifica, mai ales în cartierele noi, să se preocupe de alimentarea cu energie. Este inacceptabil”, a completat Niţă.

Întrebat cine va lua măsuri împotriva acestor abuzuri, ministrul a adăugat: „ANRE trebuie să facă controalele în ceea ce priveşte investiţiile, dar şi noi (Departamentul pentru Energie - n.r.). Deşi atribuţiile noastre nu sunt foarte clare, nu putem sta cu mâinile încrucişate”.

Enel a achiziţionat fostele filiale de distribuţie a energiei Muntenia Sud, Dobrogea şi Banat, CEZ deţine distribuţia de energie din Oltenia, iar E.ON - distribuţia din Moldova.

Ne arbitrăm la Paris

Curtea de Conturi a constatat, în urma controalelor realizate în 2011, că sunt abateri în cazul tuturor celor cinci contracte de privatizare ale filialelor Electrica SA, semnate cu Enel Italia, CEZ Cehia şi E.ON Germania. Investitorii nu şi-au respectat o parte din obligaţiile privind investiţiile, iar autorităţile nu au monitorizat la timp îndeplinirea clauzelor contractuale.

Potrivit raportului Curţii pe 2011, OPSPI nu a urmărit transmiterea trimestrială, de către SC Electrica SA, a rapoartelor referitoare la modul de derulare a clauzelor din contractele de privatizare a filialelor sale. De asemenea, Electrica a organizat cu întârziere monitorizarea modului de îndeplinire a clauzelor din contractele de privatizare. Astfel, activitatea de monitorizare a modului de îndeplinire a clauzelor din contractele de privatizare a fost organizată începând cu anul 2007, cu o întârziere de aproximativ trei ani de la încheierea primelor contracte de privatizare.

În cazul Contractului privind privatizarea SC Electrica Banat SA, Curtea a semnalat, în raportul pe 2011, că Enel nu a respectat, în calitatea sa de acţionar majoritar, obligaţia de a determina societatea să utilizeze preţul acţiunilor nou emise, în sumă de 46.662.000 euro, în scopul finanţării investiţiilor necesare pentru dezvoltarea activităţilor de distribuţie şi furnizare a energiei electrice, cu influenţă directă asupra calculului tarifelor de distribuţie a energiei electrice. Investiţiile, realizate conform Planului de afaceri, au fost efectuate exclusiv din fluxurile de numerar generate de activitatea curentă.

Pentru nerespectarea prevederilor contractuale, Electrica SA a acţionat în instanţă compania Enel, solicitând "50% din preţul acţiunilor nou emise", conform contractului de privatizare. La data controlului (2011), acţiunea se afla pe rolul instanţei de judecată la Curtea Internaţională de Arbitraj de la Paris.

Nu se știe ce au făcut cu banii

În cazul Contractului privind privatizarea SC Electrica Dobrogea SA, semnat tot cu Enel, Curtea de Conturi a constatat nerespectarea de către cumpărător a obligaţiei de a determina societatea să utilizeze Preţul Acţiunilor Nou Emise, în sumă de 32.351.000 euro, în scopul finanţării investiţiilor necesare pentru dezvoltarea activităţilor de distribuţie şi furnizare a energiei electrice.

Şi în acest caz, Enel a realizat investiţiile exclusiv din fluxurile de numerar generate de activitatea curentă. Electrica a acţionat compania italiană în instanţă solicitând "50% din preţul acţiunilor nou emise", conform contractului de privatizare. Şi acest caz se află pe rolul instanţei de judecată la Curtea Internaţională de Arbitraj de la Paris.

În cazul Contractului privind privatizarea SC Electrica Muntenia Sud SA, s-a constatat că, în condiţiile în care, în perioada 2009-2011, societatea trebuia să utilizeze suma de 425.237.000 euro, reprezentând preţul de subscriere, în scopul finanţării activităţii de modernizare, retehnologizare, întreţinere, dezvoltare şi de protecţie a mediului în domeniul distribuţiei şi furnizării de energie electrică, conform Angajamentului Anticipat de Investiţii, nu au fost prezentate, în timpul controlului Curţii de Conturi, documente din care să rezulte modul de utilizare a preţului de subscriere.

La privatizarea SC Electrica Moldova SA, contract semnat cu E.ON, Curtea a constatat că, în condiţiile în care societatea trebuia să utilizeze suma de 67.589.000 euro, reprezentând preţul acţiunilor nou emise, în scopul finanţării activităţii de modernizare, retehnologizare, întreţinere, dezvoltare şi de protecţie a mediului în domeniul distribuţiei şi furnizării de energie electrică, conform planului de afaceri, investiţiile au fost finanţate din surse proprii ale societăţii.

Nici nu s-au stabilit încă prejudiciile

Pentru neutilizarea preţului de subscriere, de către societate, în scopul efectuării investiţiilor prevăzute în planul de afaceri, SC Electrica SA se află în litigiu cu E.ON la Curtea Internaţională de Arbitraj de la Paris.

Curtea de Conturi arată, în raport, că în cazul contractului privind privatizarea SC Electrica Oltenia SA, semnat cu CEZ, a constatat că, în condiţiile în care, societatea trebuia să utilizeze suma de 102.073.000 euro, reprezentând preţul acţiunilor nou emise, în scopul finanţării activităţii de modernizare, retehnologizare, întreţinere, dezvoltare şi de protecţie a mediului în domeniul distribuţiei şi furnizării de energie electrică, conform planului de afaceri, investiţiile au fost finanţate din sursele proprii ale societăţii.

Pentru nerespectarea clauzei din contract privind utilizarea preţului de subscriere de către societate în scopul efectuării investiţiilor prevăzute în planul de afaceri, SC Electrica SA nu a procedat, până la data controlului Curţii din 2011, la notificarea cumpărătorului şi aplicarea sancţiunilor prevăzute de contractul de privatizare, în vederea îndeplinirii obligaţiilor convenite.

Curtea de Conturi a dispus, printre altele, stabilirea prejudiciilor create SC Electrica SA prin neaplicarea penalităţilor prevăzute în contractele de privatizare pentru nerespectarea clauzelor, dar şi inventarierea terenurilor date de stat în administrarea filialelor privatizate ale Electrica.

Ucraina a încheiat un acord cu un consorţiu format din Exxon Mobil, Shell, Petrom şi compania ucraineană de stat Nadra privind împărţirea producţiei care urmează să fie extrasă din perimetrul gazeifer Skifski din nord-vestul Mării Negre.

Consorţiul intenţionează să extragă gaze naturale din zăcământul Skifski, localizat în largul coastelor Ucrainei, în apropiere de ţărmul României, potrivit unui anunţ al preşedinţiei ucrainene.

Acordul a fost semnat de ministrul ucrainean al Energiei Eduard Stavytsky şi reprezentanţi ai Exxon, Shell şi Petrom, în prezenţa preşedintelui Viktor Ianukovici. Ceremonia a avut loc la New York, în timpul Adunării Generale a Organizaţiei Naţiunilor Unite. Contractul final ar urma să fie semnat peste o lună, la Kiev.

Stavytsky a precizat că exploatarea Skifski va da un randament de 8-10 miliarde metri cubi de gaze naturale pe an. Volumul este echivalent cu peste jumătate din consumul anual al României.

Anul trecut, OMV Petrom şi ExxonMobil au anunţat o descoperire semnificativă de gaze în Marea Neagră, estimările preliminare plasând zăcământul de gaze naturale la 42-84 miliarde metri cubi, care echivalează cu de 3-6 ori consumul anual al României.

Ucrainenii fug de ruși către Vest

Ucraina încearcă să-şi diversifice sursele de aprovizionare cu gaze naturale, după numeroase dispute cu Rusia, în prezent singura sursă de import.

Kievul speră să semneze în luna noiembrie un acord de asociere cu Uniunea Europeană, un prim pas spre liberalizarea comerţului cu vecinii din vest, încercând să se îndepărteze astfel de zona de influenţă a Rusiei.

Guvernul ucrainean a mai semnat în ianuarie, cu Shell, un acord evaluat la 10 miliarde de dolari vizând exploatarea zăcămintelor de gaze de şist. Chevron a câştigat anul trecut o licenţă de explorare de gaze de şist în vestul Ucrainei.

Caracteristicile sistemului de împărțire a producției

Sistemul de împărțire a producției este caracteristic, potrivit unui studiu PricewaterhouseCoopers (PwC), în special statelor din Asia și Africa. Motivele țin atât de caracteristicile industriilor din statele respective, cât și de condițiile naționale specifice.

Contractele de împărțire a producției sunt contracte prin care statul acordă unei companii private dreptul de exploatare a unui potențial zăcământ, producția rezultată urmând a fi împărțită între companie și stat. Compania își asumă integral riscurile investiționale, statul urmând a încasa partea sa din producție numai după ce exploatarea devine funcțională. În schimb statul, care este de facto proprietarul exploatării, rămâne cu toate costurile de decontaminare.

Aceste tipuri de contracte sunt caracteristici unor zăcăminte mari, menite a motiva compania privată să intre în parteneriat cu statul, și unor zăcăminte considerate relativ ușor exploatabile din punct de vedere comercial. Maturitatea zăcămintelor trebuie să fie redusă, de preferabil fiind vorba de zăcăminte noi. Fragmentarea în plan teritorial trebuie să fie mică, iar producția pe sondă mare.

Condițiile naționale specifice, precum strategia energetică națională, cele comerciale sau climatul economic, politic şi legislativ pot face ca o companie privată să prefere un astfel de contract, considerat mai protector cu interesele companiei.

Consorțiul care operează zăcământul azer de gaze de la Shah Deniz a semnat, la finalul săptămânii trecute, contracte pe termen lung, de 25 de ani, începând cu 2019, de furnizare de gaze naturale din zăcământ către Europa, prin gazoductul Trans-Adriatic Pipeline (TAP) cu un număr de nouă companii, care s-au angajat să cumpere în total o cantitate de 10 miliarde metri cubi de gaze pe an.

În schimb, Transgaz și OMV, principalii acționari ai proiectului rival Nabucco, care a pierdut bătălia cu TAP pentru furnizarea de gaze din Marea Caspică către Europa, trebuie acum să scoată bani serioși din buzunar pentru închiderea controlată a joint-venture-ului care ar fi trebuit să construiască respectivul gazoduct, Nabucco Gas Pipeline International GmbH.

Cele nouă companii care au semnat contracte de achiziție de gaze naturale cu consorțiul Shah Deniz sunt Axpo Trading (Elveția), Bulgargaz (Bulgaria), DEPA (Grecia), Enel (Italia), E.ON (Germania), Gas Natural Aprovisionamientos (Spania), GDF Suez (Franța), Hera Trading (Italia) și Shell Energy Europe Ltd.

Gazele vor fi aduse direct din Azerbaijan în Europa, pentru prima dată, ca parte a proiectului de exploatare Shah Deniz 2, care va include și deschiderea Coridorului Sudic de gaze. Transportul se va face, începând cu anul 2019, prin conducta Trans-Adriatic Pipeline (TAP), care va avea o lungime de peste 3.500 de kilometri și va tranzita Azerbaijanul, Georgia, Turcia, Grecia, Bulgaria și Albania, iar de aici va trece pe sub Marea Adriatică pentru a ajunge în Italia.

Traderi, consumatori industriali și centrale pe gaze

Consorțiul care dezvoltă câmpul offshore de gaze naturale de la Shah Deniz, din Marea Caspică, este format din BP (25,5%), care este și operatorul concesiunii, Statoil din Norvegia (25,5%), SOCAR din Azerbaijan (10%), francezii de la Total (10%), rușii de la Lukoil (10%), iranienii de la National Iranian Oil Company (NIOC) (10%) și turcii de la Türkiye Petrolleri Anonim Ortaklığı (TPAO) (9%).

Capacitatea inițială a TAP va fi de 10 miliarde de metri cubi pe an, exact cantitatea contractată prin acordurile semnate recent cu cei 9 cumpărători menționați, și va putea fi extinsă până la 20 de miliarde de metri cubi pe an. Rezervele estimate ale câmpului offshore de la Shah Deniz sunt de 1,2 mii de miliarde de metri cubi de gaze naturale și se preconizează că cea de-a doua etapă de exploatare a sa va începe în 2018.

Constracția conductei TAP este așteptată să înceapă în 2015. Consorțiul care va construi gazoductul este format din BP (20%), SOCAR (20%), Statoil (20%), Fluxys (16%), Total (10%), E.ON (9%) și Axpo (5%).

Cele nouă companii care au semnat contracte de achiziție de gaze naturale cu consorțiul Shah Deniz sunt fie firme de trading, care vor vinde mai departe cantitățile cumpărate pe piețele europene, către diverși consumatori industriali, fie companii integrate de utilități, care vor utiliza gazele pentru a-și alimenta propriile centrale electrice.

Marile pierzătoare sunt țările din Europa de Est

„Până acum nu există planuri de livrare a gazelor de la Shah Deniz către consumatorii casnici europeni”, a declarat Elshad Nazitov, vicepreședintele companiei de stat azere SOCAR.

Potrivit Financial Times, 80% din cantitățile de gaze de la Shah Deniz vor ajunge în Italia și pe piețele adiacente acesteia, iar restul în Grecia și Bulgaria, ceea ce reprezintă o mare dezamăgire pentru Comisia Europeană, care spera că învingătorul din competiția dintre proiectele de gazoducte Nabucco și TAP va avea un rol important în reducerea dependenței de importurile de gaze din Rusia a statelor din sud-estul Europei.

„Acum se poate spune că estul Europei a pierdut efectiv gazele de la Shah Deniz. Acele țări vor rămâne dependente de Rusia”, spune Thierry Bros, analiast la Societe Generale.

Momentul este unul sensibil pentru industria europeană a gazelor naturale. Resursele din Marea Nordului sunt în declin, iar țări precum Marea Britanie fac eforturi pentru a se aproviziona prin achiziția de transporturi de gaze naturale lichefiate, ceea ce permite Rusiei să recâștige o parte din cota de piață pierdută în ultimii ani.

Imperiul Gazprom contraatacă

Cei de la Societe Generale mai spun că, anul acesta, Rusia va redeveni principalul furnizor de gaze al Europei, poziție pierdută în 2012 în favoarea Norvegiei. În primele 8 luni din 2013, exporturile de gaze în Europa ale gigantului de stat Gazprom au crescut cu 10% comparativ cu perioada similară din 2012.

Recenta semnare de către consorțiul Shah Deniz a celor nouă contracte pe termen lung de furnizare de gaze azere către Europa va pune presiune pe autoritățile de la Bruxelles pentru accelerarea proiectelor de infrastructură necesare pentru ca gazele respectived să poată fi tranzacționate liber pe teritoriul Europei.

Comisia Europeană susține existența cât mai multor gazoducte pe teritoriul continentului, ceea ce ar permite companiilor de utilități să-și diversifice furnizorii de gaze, reducându-le dependența de acest tip de contracte pe termen lung.

E nevoie de interconectori, dar sunt multe obstacole

„Mă aștept ca Bruxelles-ul să sprijine dezvoltarea așa-numiților interconectori dinspre Grecia și Bulgaria către restul Europei, ceea ce ar permite gazelor din Azerbaijan să ajungă și în estul continentului. Sunt convins că statele din estul Europei și din Balcani vor fi o sursă importantă de cerere de gaze în viitor, însă momentan nu derulăm nici un fel de negocieri în acest sens”, a declarat vicepreședintele BP, Al Cook, responsabil cu chestiuni legate de Shah Deniz.

Problema este, însă, că construcția de interconectori a fost extrem de lentă, mai ales în estul Europei, iar analiștii spun că cererea slabă de gaze naturale din regiune a descurajat investițiile.

„Dacă investești în infrastructură nouă de transport de gaze în estul Europei, n-ai absolut nici o garanție că în viitor va exista suficientă cerere astfel încât să poți să-ți recuperezi investiția”, spune Jonathan Stern, șeful departamentului de gaze de la Oxford Institute for Energy Studies.

Pe de altă parte, contractele pe termen lung semnate de consorțiul Shah Deniz, estimate la o valoare totală de 100 de miliarde de dolari, vor încuraja într-o oarecare măsură comerțul cu gaze. Poate mai important, aceste venituri stabile pe termen lung vor asigura continuarea investițiilor în dezvoltarea câmpului de la Shah Deniz. În decembrie, costurile totale ale demarării celei de-a doua etape de exploatare a câmpului erau estimate la 40 de miliarde de dolari.

Bani de înmormântare pentru Nabucco

Acționarii Transgaz au aprobat, luni, planul de închidere controlată a companiei de proiect Nabucco Gas Pipeline International GmbH, care ar fi trebuit să implementeze defunctul proiect de gazoduct Nabucco, plan pentru care transportatorul de gaze controlat de statul român a prevăzut un buget de cheltuieli de 20 de milioane de euro.

Mai mult, s-a aprobat acordarea de către Transgaz, împreună cu OMV, a unui credit de maxim 7,5 milioane euro (din care cota Transgaz nu va depăși 50%) către Nabucco Gas Pipeline International, cu dobândă și garantat cu active „viabile” ale companiei de proiect, destinat acoperirii nevoii de lichidități a acesteia pentru evitarea insolvenței, precum și achitării costurilor procedurilor legale aferente, inclusiv pierderea controlului în favoarea unui lichidator.

În plus, s-a aprobat participarea Transgaz cu maxim 1,34 milioane euro în numerar la majorarea capitalului Nabucco Gas Pipeline International. Majorarea este necesară pentru acoperirea unui deficit de lichidități al acesteia de 7,5 milioane euro și va permite (sic!) rambursarea împrumutului menționat mai sus, inclusiv accesoriile, pentru evitarea intrării în insolvență a companiei de proiect.

La începutul lunii august, Transgaz anunța că nu a luat în calcul probabilitatea de a recupera din pierderile rezultate din investițiile sale în proiectul Nabucco, ca urmare a vânzării unor active reziduale ale fostei companii de proiect, Nabucco Pipeline International GmbH, la care Transgaz deține o participație de 16,67% din acțiuni.

„Având în vedere incertitudinea monetizării activelor financiare ale companiei Nabucco Pipeline International GmbH, provizionul pentru deprecierea imobilizărilor financiare a fost constituit la nivelul contribuției efective a SNTGN Transgaz SA la capitalul social al Nabucco Pipeline International GmbH și nu a luat în considerare probabilitatea unor vânzări efective de active reziduale ale companiei în care suntem asociați”, se arăta într-o informare a Transgaz, efectuată la solicitarea unor acționari ai companiei.

Ruinele unei bătălii pierdute

Transportatorul de gaze Transgaz Mediaş (TGN) a cheltuit 110,7 milioane de lei (25,1 milioane de euro) pentru proiectul gazoductului Nabucco Vest, iar întrucât proiectul nu s-a concretizat, compania de stat va raporta această sumă drept pierdere. Această sumă ar putea creşte cu alte 6,6 milioane de lei, înregistrate drept cheltuieli pentru dezvoltarea Nabucco.

La rândul său, grupul austriac OMV, liderul consorţiului Nabucco, a alocat 55 milioane euro pentru acoperirea pierderilor legate de Nabucco Vest.

Acţionarii consorţiului Nabucco sunt OMV (Austria), Transgaz Mediaş (România), BEH (Bulgaria), MOL (Ungaria), BOTAS (Turcia) şi GDF Suez (Franţa).

Consorţiul spera să convingă consorţiul Shah Deniz II, care dezvoltă zăcământul uriaş de gaze naturale Shah Deniz, din Marea Caspică, să selecteze Nabucco Vest ca rută de transport al gazelor spre Europa. Consorţiul Shah Deniz II a ales însă o altă conductă, respectiv Trans-Adriatic Pipeline (TAP), cu destinaţia în Italia, ca rută de export către Europa.

Traderul de energie și mărfuri Mercuria va investi suma de 50 de milioane de dolari în producătorul român de petrol și gaze Amromco Ploiești, controlat de americanii de la First Reserve, pentru a profita de liberalizarea prețurilor la gaze naturale de pe piața românească, precum și de oportunitățile de export de pe această piață.

„Capitalul va fi utilizat în scopul accelerării dezvoltării companiei Amromco în România și în spațiul Europei de Est, prin extinderea parteneriatelor existente și consolidarea poziției deținute în plan regional. Partenerii includ companiile Petrom și Romgaz”, se arată într-un comunicat al Amromco.

Investiția va asigura, de asemenea, fonduri suplimentare necesare accelerării dezvoltării celorlalte active ale companiei, care includ 30 de perimetre de exploatare, dezvoltare și explorare pe teritoriul României.

În decembrie 2012, Amromco a achiziționat de la Petrom 3 câmpuri petroliere situate în partea de nord-est a României și intenționează să continue colaborarea cu compania controlată de austriecii de la OMV.

Din 2003, Amromco are un parteneriat cu Romgaz, derulând operațiuni de dezvoltare și reabilitare a producției în câteva câmpuri deținute de compania românească de stat, care au dus la obținerea unei producții suplimentare de circa 2 miliarde de metri cubi.

Ca parte integrantă a acordului recent parafat, Amromco și Mercuria vor stabili, de asemenea, o asociere de marketing pentru vânzarea de gaze. First Reserve va rămâne acționarul majoritar al Amromco.

Prin combinarea liberalizării prețului la gaze în România cu oportunitățile pe piața de export, Amromco deține o poziție care îi asigură beneficii din tarifarea îmbunătățită a gazelor, se arată în comunicatul citat.

„Considerăm că România va deveni un punct energetic central în zonă, iar Amromco deține poziția unică ce îi permite să devină unul dintre participanții de seamă în cadrul pieței liberalizate de gaze în curs de desfășurare”, a declarat directorul de investiții al Mercuria, Shameek Konar.

Amromco are sediul central în Houston, Texas, și deține în România 30 de perimetre de explorare și exploatare hidrocarburi, având peste 300 de angajați. Anul trecut, Amromco a consemnat pierderi de aproape 70 de milioane de lei, nivel dublu față de 2011, și o cifră de afaceri de aproape 77 milioane lei, în creștere cu peste o treime față de anul anterior (57,5 milioane lei).

Mercuria este unul dintre cei mai mari traderi internaționali independenți de energie și mărfuri, cu afaceri de 98 de miliarde de dolari în 2012.

First Reserve este cea mai mare companie privată internațională concentrată exclusiv pe energie, cu capital cumulat de peste 23 de miliarde de dolari de la înființare (1983) până în prezent.

Compania australiană Zeta Petroleum intenționează în continuare să repună în exploatare zăcâmântul de gaze de la Bobocu, din județul Buzău, australienii fiind în căutare de finanțare și parteneri pentru acest demers și având în plan extinderea unei sonde deja existente pe perimetrul respectiv, Bobocu 310. Acum doi ani, Zeta Petroleum anunța că vrea să investească, împreună cu partenerii de atunci de la concesiunea respectivă, australienii de la Cooper Energy, minim 16 milioane de dolari pentru dezvoltarea zăcământului. Acesta a fost descoperit de Romgaz în 1966 și a fost exploatat din 1977 până în 1995, după care a fost abandonat.

Perimetrul Bobocu se află la 20 de kilometri nord-est de Buzău și 110 kilometri nord-est de București.

În septembrie anul trecut, în timpul forării primei sonde de testare, Bobocu 310, Zeta Petroleum a descoperit mai multe straturi de gaze, însă primele evaluări nu au indicat prezența unor resurse suficiente pentru exploatare comercială, astfel încât sonda a fost suspendată până la efectuarea de analize mai detaliate, se arată în raportul Zeta Petroleum pe semestrul I 2013.

Ulterior, datele obținute de sondă au fost analizate și evaluate, iar rezultatele au fost încorporate în modelul geologic al perimetrului, care include și achiziția de date seismice 3D pe o suprafață de 75 de kilometri pătrați.

„După evaluarea extensivă a rezultatelor, intenția companiei este de a găsi finanțare pentru a extinde sonda Bobocu 310 cu aproximativ 500 de metri sud de actuala locație. Deși testele inițiale nu au indicat prezența unor resurse suficiente pentru exploatare comercială, intenția noastră rămâne aceea de a repune în exploatare. Credem că perimetrul Bobocu prezintă în continuare potențial. În prezent, îl controlăm în proporție de 100% și luăm în considerare mai multe opțiuni de dezvoltare, fiind în discuții cu parteneri potențiali”, se arată în documentul citat.

Acum doi ani, Zeta Petroleum anunța că vrea să investească, împreună cu partenerii de atunci de la concesiunea respectivă, australienii de la Cooper Energy, minim 16 milioane de dolari pentru dezvoltarea zăcământului Bobocu. Acesta a fost descoperit de Romgaz în 1966 și a fost exploatat din 1977 până în 1995, după care a fost abandonat prematur, din cauza viiturilor și a apariției nisipului în sonde.

În raportul companiei se mai arată că în al treilea trimestru al anului va începe schimbul de date cu americanii de la Chevron, având loc deja discuții despre accesul fiecăreia dintre cele două părți la informațiile despre concesiunea celeilalte.

În aprilie, Zeta Petroleum și Chevron au încheiat un acord privind schimbul reciproc de informații și date legate de concesiunile de gaze naturale din România ale celor două companii, respectiv perimetrul de la Bârlad al Chevron, de 6.284 de kilometri pătrați, și cel de la Suceava, de 2.403 kilometri pătrați, deținut de Zeta Petroleum în parteneriat cu singaporezii de la Raffle Energy, pe care se află câmpul gazeifer Climăuți.

Acordul dă acces părților implicate la anumite informații cu privire la concesiunile respective, printre care se numără date istorice legate de foraj și de prospecțiunile seismice executate. Cele două perimetre, de la Suceava și Bârlad, se află unul în prelungirea celuilalt.

Acordul privind schimbul de date a fost aprobat de către Autoritatea Națională pentru Resurse Minerale (ANRM).

Procedurile de aprobare de către Guvernul României a tranzacției prin care compania canadiană Sterling Resources vinde către OMV Petrom și ExxonMobil o parte din perimetrul de gaze naturale Midia din Marea Neagră, pentru o sumă care poate ajunge până la 78,5 milioane de dolari, au fost întârziate, astfel încât deal-ul nu va fi finalizat până la finalul acestui an, după ce, anterior, cei de la Sterling estimau că afacerea ar putea fi încheiată cel devreme la jumătatea lui 2013. Pe de altă parte, statul român trebuie să le ramburseze petroliștilor canadieni TVA în sumă de 5 milioane de dolari.

„Continuăm eforturile de finalizare a acordului cu ExxonMobil și OMV Petrom pentru vânzarea participației noastre de 65% dintr-un segment al perimetrului Midia din Marea Neagră, așa cum am anunțat în decembrie 2012. Pentru Sterling, din punct de vedere financiar, tranzacția înseamnă o plată de 29,25 milioane de dolari la finalizarea tranzacției, încă 29,25 milioane de dolari în funcție de îndeplinirea anumitor condiții legate de descoperirea de hidrocarburi pe perimetrul vândut, precum și încă o plată, de 20 de milioane de dolari, la demararea producției comerciale pe perimetrul respectiv. Procedurile de aprobare a tranzacției de către guvernul României au fost întârziate și nu ne așteptăm ca aprobarea să aibă loc înainte de finalul anului 2013”, se arată în ultimul raport trimestrial al Sterling Resources.

În mai, canadienii anunțau că tranzacția va fi finalizată cel mai devreme la jumătatea acestui an, după ce viitorul Sterling Resources fusese o vreme în dubiu, ca urmare a unei propuneri de preluare venite din partea traderului elvețian de țiței Vitol, acționar al Sterling.

„Procesul de vânzare a fost afectat negativ de recenta incertitudine în legătură cu viitorul Sterling, datorată propunerii de preluare venite din partea Vitol. Sterling a fost foarte aproape de încheierea unui acord în acest sens, însă ulterior propunerea de preluare a fost retrasă. În prezent se derulează o revizuire a opțiunilor. Finalizarea vânzării unei porțiuni din blocul Midia către ExxonMobil și OMV Petrom, anunțată prealabil și care a generat plata unui avans de 29,25 de milioane de dolari, nu este așteptată mai devreme de finalul lunii iunie 2013”, se arăta într-un comunicat al Sterling Resources.

Cei de la Sterling adăugau că, pentru finalizarea tranzacției, mai este nevoie și de obținerea aprobărilor legale din partea autorităților din România.

În octombrie anul trecut, Sterling Resources a semnat un acord cu ExxonMobil Exploration and Production Romania şi OMV Petrom pentru vânzarea unui segment al perimetrului Midia, la un preţ între 29,5 milioane dolari şi 79 milioane dolari, în funcţie de îndeplinirea unor condiţii.

Porţiunea de perimetru are o suprafaţă de 125.000 de acri (46.539 ha), sau 11% din suprafaţa totală a concesiunii Midia şi Pelican. Porţiunea de perimetru vizată de tranzacţie se învecinează cu blocul Neptun al Exxon şi OMV Petrom, unde anul trecut cele două companii au descoperit resurse importante de gaze naturale, producția anuală potențială fiind estimată la 6,5 miliarde de metri cubi.

Sterling deţine 65% din consorţiul care operează blocul Midia. Partenerul Sterling în consorţiu, Petro Ventures Europe BV, cu o participaţie de 20%, va parte de asemenea la tranzacţia cu Exxon şi OMV Petrom.

Pe de altă parte, în raportul trimestrial al Sterling Resources se afirmă că statul român trebuie să le ramburseze canadienilor TVA în sumă de 5 milioane de dolari, precizându-se însă că, cel mai probabil, această datorie va fi compensată prin reducerea TVA-ului datorat de companie pentru activitățile sale curente, precum și pentru vânzarea unei porțiuni din perimetrul Midia către Petrom și ExxonMobil.

Canadienii au rămas în urmă și cu planurile privind derularea de prospecțiuni seismice în unele zone ale perimetrelor Midia și Pelican din Marea Neagră. Inițial, acestea erau programate pentru a doua jumătate a lui 2013, însă în ultimul raport trimestrial al Sterling se spune că aceste lucrări nu vor fi realizate decât în a doua jumătate a anului viitor.

De asemenea, au fost amânate pentru prima jumătate a lui 2014 planurile privind vânzarea unor părți din concesiunile de gaze naturale pe care Sterling le deține în România.

Pentru alte proiecte ale Sterling Resources în România, termenele inițiale au fost menținute.

Astfel, compania are în plan achiziționarea, în acest an, de terenuri pe care urmează să se construiască o conductă terestră, precum și un terminal de procesare a gazelor naturale, necesare pentru viitorul proiect de dezvoltare a gazelor de la Midia.

Tot în a doua jumătate a lui 2013, Sterling vrea să deruleze prospecțiuni seismice în unele zone ale perimetrelor Midia și Pelican, să finalizeze studiul seismic la blocul Luceafărul și să foreze o sondă de explorare în blocul Muridava. Toate aceste perimetre sunt situate pe platoul continental al Mării Negre.

Canadienii mai au în plan derularea de lucrări de planificare inginerească în vederea dezvoltării perimetrelor offshore Ana și Doina.

Socialismul combinat cu naționalismul economic a condus întotdeauna la rezultate dezastruoase, în special pentru populație. Guvernele socialiste au, de obicei, cele mai bune intenții, numai că logica economică le dă planurile peste cap. Drept urmare, acestea identifică suspecții de serviciu, companiile străine și speculanții, și iau măsurile de rigoare.

Sunt introduse taxe vamale uriașe și sunt impozitate suplimentar profiturile "extraordinare" ale multinaționalelor sau importatorilor în vederea stimulării producției interne și creării de noi locuri de muncă. Este controlat cursul de schimb, pentru a "proteja" puterea de cumpărare a populației autohtone. În plus, sunt introduse din ce în ce mai multe măsuri punctuale și arbitrare, precum accizarea (sau taxarea suplimentară a unor comercianți) sau controlul prețurilor la diferite produse, afectate de "funcționarea defectuoasă" a "pieței libere".

Rezultatul acestor politici poate fi observat cel mai bine în Venezuela, unde consumatorii plătesc mai mult pentru a-şi cumpăra o maşină second-hand, decât pentru a-și achiziționa una nouă, deoarece cumpărătorii de automobile noi trebuie să aştepte ani de zile până la onorarea comenzilor. Potrivit Capital, care citează un reportaj al CNN, anul trecut s-au vândut 130.553 de maşini în Venezuela, comparativ cu 491.899 de unităţi în 2007. Cererea este de jumătate de milion de automobile. Deficitul sever de maşini din Venezuela a creat o situaţie care sfidează, la prima vedere, logica. Maşinile vechi au ajuns să fie mai scumpe decât cele noi. Clienţii cu bani cash sunt dispuşi să plătească mai mult pentru un automobil second-hand, decât pentru o maşină nouă pe care nu au de unde să o cumpere. Pentru a rezolva această situaţie, de fapt pentru a o agrava, preşedintele venezuelean Nicolás Maduro a aprobat o lege care prevede că maşinile vechi nu pot fi vândute la un preţ mai mare de 90% din valoarea aceleiaşi maşini noi. „Trebuie să punem capăt speculaţiei cu maşini care afectează populația. Nu putem permite ca un vehicul folosit să coste dublu, triplu sau de patru ori mai mult decât unul nou“, a anunţat preşedintele.   Liderii opoziţiei spun că guvernul nu este soluţia, ci problema. Politicile socialiste care au îndepărtat investitorii, alături de cursul de schimb care face aproape imposibilă achiziţia de maşini din străinătate, au condus atât producţia, cât şi importurile de maşini la blocaj, spun aceştia. 

Mediafax anunță că o companie din China, Hong Yuan Lan Xiang, a făcut o cerere pentru înregistrarea "Snowden" ca marcă a unei tehnologii destinată maşinilor electrice, despre care afirmă că este la fel de spectaculoasă precum secretele dezvăluite de agentul serviciilor americane de informaţii. Analiştii consideră improbabil ca solicitarea companiei să fie aprobată, întrucât numele ar putea fi considerat prea "politizat" de către guvernul chinez. Hong Yuan Lan Xiang nu este prima companie care încearcă să înregistreze marca "Snowden" în China. În 2010, un producător chinez de îmbrăcăminte a înregistrat numele "Snowden" în chineză, pentru produsele sale, a arătat publicaţia. Mai multe alte companii au înregistrat şi ele marca englezească "Snowden" pentru alte produse din China. Conform legislaţiei acestei ţări, o marcă poate fi utilizată de mai multe companii, pentru categorii diferite de produse.

Economica.net susține că Prospecţiuni, cel mai important activ al Grupului Tender, are contractată în totalitate activitatea pentru al doilea semestru al anului în curs cu lucrări de prospectare seismică  2D şi 3D pentru giganţi din petrol şi gaze. Astfel, potrivit raportului semestrial al Prospecţiuni, compania lucrează în această perioadă pentru Romgaz(3D Transilvania Centru, Transilvania Sud şi Muntenia, 2D Moldova şi Muntenia ), Petrom( 3D Cartojani şi Vata-Aluniş), Petrofac - companie americană ( 3D Bălteni şi Colibaşi), Aurelian(3D Brodina), Chevron, companie ce caută gaze de şist( 2D Dobrogea). În prima parte a anului a finalizat achiziţia de date seismice 2D şi 3D pentru clienţii Petrom(Giurgiu, Roeşti-Băbeni şi Roşiori) şi Romgaz(Moldova Sud). Potrivit unui director din Romgaz, compania are nevoie de datele seismice pentru a vedea exact care este potenţialul în hidrocarburi al zonelor vizate. Sursa nu a precizat dacă este în căutarea resurselor convenţionale de gaze sau a celor de şist menţionând doar că este vorba despre „hidrocarburi”. “Prospecţiuni ne face o ecografie a subsolului pentru a şti exact unde să săpăm sondele experimentale”, a precizat sursa.

Ziarul Financiar anunță intenția OMV Petrom-ExxonMobil de a direcționa cu prioritate către piața internă producția de gazele naturale extrase din Marea Neagră. Dar totul depinde de cerere, spune Mariana Gheorghe, CEO al companiei Pe­trom. „Discutăm deja cu Trans­gaz pentru a vedea care este capacitatea reţe­lei naţionale de transport pentru preluarea cantită­ţilor din Marea Neagră. Piaţa românească este cea mai apropiată, iar interesul nostru este să vindem pe cea mai apropiată piaţă, dar cine poate însă spune care va fi cererea în Ro­mânia în acel an?“, spune CEO-ul OMV Petrom.

Aceeași publicație, ZF , informează că producătorul de electrozi siderurgici Elsid SA din Titu, una dintre firmele care au fost obligate să renegocieze contractul direct de cumpărare a energiei de la Hidroelectrica după intrarea companiei de stat în insolvenţă, a început dezvoltarea unui parc eolian de 24 MW în judeţul Constanţa pe raza localităţii Corbu, la nord de Mamaia.

OMV Petrom își propune ca, după 2021, să abordeze și segmentul gazelor de șist, însă momentan, potrivit strategiei companiei până în acel an, se concentrează pe dezvoltarea resurselor de hidrocarburi convenționale și pe descoperirile de gaze naturale din Marea Neagră, a declarat directorul general al Petrom, Mariana Gheorghe, la conferința de presă prilejuită de publicarea rezultatelor OMV Petrom pe trimestrul II și pe primele șase luni din 2013.

„Momentan, potrivit strategiei OMV Petrom până în 2021, ne concentrăm pe dezvoltarea resurselor de hidrocarburi convenționale și pe descoperirile de gaze naturale din Marea Neagră. După 2012, ne propunem să abordăm și segmentul gazelor de șist. Este o industrie a secolului 21, mai ales dacă ne uităm la avântul gazelor de șist din Statele Unite”, a declarat Mariana Gheorghe, răspunzând unei întrebări din partea jurnaliștilor.

La jumătatea lunii mai, Gerhard Roiss, CEO-ul grupului austriac OMV, compania-mamă a Petrom, declara că OMV ar putea fi interesată, pe termen mediu, de explorări pentru gaze de șist în România, însă principala prioritate a austriecilor în sectorul românesc al gazelor naturale rămâne deocamdată cea legată de zăcămintele din Marea Neagră.

Roiss fusese întrebat de ziariști dacă OMV Petrom intenționează să concesioneze perimetre în vederea explorării pentru gaze de șist în România, în contextul în care, recent, americanii de la Chevron obținuseră autorizații pentru activități de prospecțiuni seismice pentru gaze de șist pe perimetrele de la Costinești și Vama Veche.

„Avem concesionate suficiente perimetre, chiar și dacă vine vorba de gaze de șist, dar prioritatea principală pentru noi în prezent este Marea Neagră. Ne-am stabilit priorităţile pentru explorarea în blocul Neptun, din Marea Neagră. Vom finaliza prospecţiunile seismice 3D în acest an. Utilizăm toate resursele pentru această explorare, este prioritatea noastră. Dar, pe termen mediu, există și opțiunea gazelor de şist”, a declarat Gerhard Roiss.

Ulterior, răspunzând unei alte întrebări pe această temă, Roiss a subliniat că nu exclude, în viitor, dezvoltarea de proiecte legate de gazele de șist în alte state decât Austria.

În martie anul trecut, directorul general al OMV Petrom, Mariana Gheorghe, declara că firma analizează posibilitatea explorării pentru gaze de șist în România și că își va planifica pașii următori în această privință pe baza unei evaluări preliminare, precum și a legislației românești și europene în materie.

Planuri abandonate în Austria

OMV și-a abandonat planurile legate de explorarea și exploatarea gazelor de șist în țara-mamă a companiei, Austria, în toamna anului trecut, considerând că obstacolele pe care ar fi trebuit să le surmonteze pentru a înlătura îngrijorările legate de efectele asupra mediului ale tehnologiei fracturării hidraulice și ale forajului orizontal ar fi făcut proiectul neviabil din punct de vedere economic.

„Adoptarea în Austria a unei legi care obligă companiile să parcurgă inspecții detaliate de mediu înainte de demararea fiecărui proiect planificat face ca proiectele legate de gaze de șist să nu fie viabile din punct de vedere economic”, a declarat șeful diviziei de explorare și producție a OMV din Austria, Christopher Velt, la postul de radio austriac ORF, citat de Reuters.

În decembrie 2011, OMV anunța că are în plan investiții de până la 130 de milioane de euro, plus cheltuieli de dezvoltare, pentru prospecțiuni și explorări pentru gaze de șist în Austria, însă numai cu condiția ca problemele legate de mediu să fie rezolvate.

Un eventual succes al proiectului ar fi însemnat acoperirea cererii interne de gaze naturale a Austriei pe o perioadă de două până la trei decenii, arătau atunci cei de la OMV, adăugând că eșecul din Austria nu afectează în nici un fel eventuale planuri viitoare ale OMV de a explora pentru gaze de șist în alte părți.

Planurile OMV de a demara foraje de explorare în Austria de Jos, la Herrnbaumgarten și Poysdorf, în districtul Mistelbach, au fost întâmpinate cu proteste din partea populației locale și a grupurilor ecologiste, ceea ce a determinat compania să întrerupă implementarea proiectului în martie 2012. Îngrijorările acestora nu erau strict legate de mediu, ci și de riscul compromiterii anumitor activități tradiționale din regiune, cum ar fi agricultura și agroturismul.

Opoziție față de proiectul pentru gaze de șist al OMV au manifestat și o serie de politicieni, de la mai multe niveluri, inclusiv ministrul austriac al mediului, Niki Berlakovitch.

Guvernatorul Austriei de Jos, Erwin Proll, a cerut să nu se permită demararea nici unui fel de foraj pentru gaze de șist înainte de modificarea legislației, pentru prevenirea eventualelor efecte negative asupra mediului ale utilizării fracturării hidraulice.

Cei de la OMV au desfășurat o amplă campanie de informare în rândul comunităților din zonele vizate pentru explorarea gazelor de șist, încercând să îi convingă pe localnici că toate activitățile legate de gazele de șist vor fi desfășurate în mod responsabil și cu grijă pentru integritatea mediului.

În acest scop, OMV a încercat să tempereze îngrijorările legate de eventuala contaminare a resurselor subterane de apă ca urmare a fracturării hidraulice propunând utilizarea în acest proces a unui amestec de apă, nisip și amidon de porumb, care să nu conțină chimicalele folosite în mod uzual în cadrul acestei metode de foraj, amestec dezvoltat în parteneriat cu Universitatea din Leoben.

Partizan constant al gazelor de șist

În martie anul acesta, CEO-ul OMV, Gerhard Roiss, declara, într-un interviu acordat Financial Times, că Uniunea Europeană trebuie să aibă o poziție unitară în problema gazelor de șist, întrucât, în caz contrar, Europa riscă dezindustrializarea.

El a afirmat că opoziţia manifestată de opinia publică din Europa față de tehnologia fracturării hidraulice arată că este necesar sprijinul autorităților comunitare, pentru ca statele să fie „acoperite” din punct de vedere politic și, astfel, să își poată permite să cerceteze modalităţile de utilizare a acestei tehnologii.

„Avem nevoie de o poziţie europeană mai puternică şi nu de abordări diferite de la stat la stat. Nu acesta este drumul de urmat. Temerile publice sunt atât de mari încât fără un fel de <umbrelă> europeană va fi foarte greu pentru guverne să facă ceva în acest sector”, a explicat directorul general al OMV.

Eşecul exploatării de către Europa a gazelor de şist, a căror prezență este confirmată în cel puţin 15 ţări de pe continent, va pune companiile europene într-un dezavantaj concurenţial faţă de rivalele din Asia şi SUA, iar Europa se va confrunta cu pierderi de locuri de muncă şi investiţii, a avertizat Roiss.

„Oamenii nu realizează că se pierd locuri de muncă din cauza lipsei investiţiilor. Dezindustrializarea ar putea să nu fie vizibilă acum, dar atunci când va surveni, va fi prea târziu. Trebuie să ne amintim că economia Europei concurează cu China şi SUA. Trebuie să vedem imaginea de ansamblu, dincolo de discuţiile privind poluarea. Dar acest echilibru nu există, deoarece politicile noastre în Europa sunt pe termen prea scurt şi sunt prea populiste”, a mai spus Gerhard Roiss.

Într-un alt interviu, din 2011, acordat celor de la Wall Street Journal, Gerhard Roiss spunea că Europa va trebui să accepte gazele de șist dacă dorește să își mențină competitivitatea economică în raport, de exemplu, cu Statele Unite.

„Agențiile Uniunii Europene trebuie să demareze o campanie de comunicare care să arate care va fi impactul negativ pe care îl va suferi Europa în cazul în care nu se va demara exploatarea gazelor de șist”, arăta Roiss, dând ca exemplu riscul ca marile companii petrochimice europene, mari consumatoare de energie, să își relocheze activitățile peste Ocean, atrase de prețul mult mai mic de acolo al gazelor naturale.

Potrivit CEO-ului OMV, este ironic că, în timp ce exploatarea gazelor de șist prin fracturare hidraulică este hulită în Europa din rațiuni de mediu, penuria de resurse energetice de pe continent a dus la creșterea fără precedent a importurilor de cărbune în UE, un combustibil fosil mult mai poluant.

„Probabil că lobby-ul pro-cărbune este foarte puternic în Europa. Problema este însă că politicienii preferă popularitatea pe care le-o conferă adeziunea la campanii populare împotriva gazelor de șist în locul politicilor energetice responsabile pe termen lung. Acum importăm cărbune pentru că politicienii nu sunt în stare să rezolve problema gazelor de șist”, acuza Gerhard Roiss.

Producţia internă de gaze a Bulgariei va fi în acest an de circa 250 de milioane de metri cubi dar, conform cifrelor ancipate prezentate de companiile producătoare, în funcţie de cum vor decurge explorările din Marea Neagră producţia ar putea creşte de cinci ori în următorii zece ani, a declarat Kiril Temelkov, CEO al Bulgartransgaz, preluat de Novinite.

La cifrele corelate Mării Negre, estimarea adaugă şi “producţia anticipată de la câmpurile deja funcţionale Galata şi Kaliakra precum şi câmpul gazeifer de la Deventsi, unde producţia comercială va începe în curând”, a precizat Temelkov.

În următorii ani, Bulgaria mai are în plan construcţia reţelei de interconexiune de gaze cu Turcia, care va avea şase intrări din mai multe direcţii dar şi o reţea de interconexiune cu Grecia.

Spre comparaţie, producţia de gaze naturale a Romaniei, a fost anul trecut de 10,9 miliarde metri cubi şi vine aproape în întregime de la OMV Petrom şi Romgaz Mediaş (5,6 miliarde metri cubi în 2012).

În ceea ce priveşte evoluţia preţului gazelor, Temelkov a precizat că în caz că se vor scumpi în Europa, acestea se vor scumpi inevitabil şi în Bulgaria, în ciuda diversificării surselor.

Un studiu geologic recent, efectuat de americani, arată că bazinul Levant din estul Mediteranei, împărțit de apele teritoriale ale Israelului și Ciprului, ar conține o cantitate de gaze naturale recuperabilă în condiții de rentabilitate economică de nu mai puțin de 3,5 mii de miliarde de metri cubi. Astfel, doar respectivul zăcământ ar fi suficient pentru a satisface consumul de gaze al întregii Europe. Iar unul dintre motivele pentru care proiectul de gazoduct Trans Adriatic Pipeline (TAP) a fost susținut în mod tacit de către Uniunea Europeană în fața rivalului său Nabucco a fost tocmai cooptarea Israelului ca furnizor de gaze naturale pentru Europa, prin intermediul TAP.

În Israel, însă, exportul de gaze naturale este restricționat prin lege. Recent, cedând în fața presiunilor populare, care s-au manifestat inclusiv prin manifestații de stradă, guvernul de la Tel Aviv a redus cota din producția internă de gaze naturale care poate fi exportată de la 53% la 40%. Susținătorii protecționismului nu au fost însă mulțumiți nici după această reducere și au atacat decizia executivului la Curtea Supremă a Israelului de la Ierusalim.

Premierul Benjamin Netanyahu a anunțat la sfârșitul lunii iunie decizia guvernului său de a fixa la 40% cota din producția internă de gaze naturale a Israelului care poate fi exportată.

„Am luat decizia corectă pentru binele Israelului. Fără exporturi de gaze vom rămâne și fără gaze pentru piața internă. Ar fi fost o greșeală să cedăm în fața populismului, în fața celor care spun să ținem gazul doar pentru noi. Unele țări au făcut asta, iar gazele lor naturale sunt în continuare îngropate sub pământ sau sub apă, sub populism și birocrație”, a declarat Netanyahu, după anunțarea deciziei.

În lunile anterioare hotărârii guvernului, companiile de explorare și exploatare gaze naturale prezente în Israel au făcut un lobby extrem de puternic pentru a obține o cotă cât mai mare de export, argumentând că piața locală israeliană este mult prea mică pentru ca investițiile în dezvoltarea de câmpuri gazeifere să aibă sens din punct de vedere economic în condițiile menținerii restricțiilor cu privire la export.

Proteste în stradă

Pe de altă parte, opoziția parlamentară, precum și o serie de organizații ecologiste și de personalități din mediul academic au cerut stabilirea unui plafon de export semnificativ mai redus, acuzând că este pusă în pericol securitatea energetică a Israelului și sunt nesocotite standardele de mediu, de dragul profiturilor companiilor de petrol și gaze.

În mai, înainte de decizia guvernului de a reduce cota de export de la 53% la 40% din producția internă de gaze, sute de protestatari s-au strâns în fața casei lui Yitzhak Tshuva, patronul celei mai importante companii de profil din Israel, Delek Group.

„Ne-am strâns aici să-i spunem în față lui Tshuva că este inacceptabil să facă atât de mulți bani pe spinarea poporului. Plătește lobbyști cu zeci de mii de șekeli pentru a profita cât mai mult de gazele noastre și a lăsa cât mai puțin pentru poporul israelian”, spunea atunci liderul demonstrației, Yigal Rambam, cel care, în 2011, a condus o mișcare masivă de protest pentru „justiție socială”, acuzând în principal majorarea continuă a costului vieții, în special în domeniul locativ, ca și scăderea calității serviciilor publice, mai ales în sănătate și educație.

Protestele au fost departe de a fi singulare, ele debutând de la fixarea fostei cote de export, de 53% din producția internă, care a fost decisă de guvernul israelian în 2012. Respectiva cotă fusese decisă după 3 ani de dezbateri aprinse, generate de descoperirea, în 2010, a zăcămintelor masive de gaze naturale din apele teritoriale israeliene ale Meditaranei.

Lobby contra lobby

Alte motive de nemulțumire au fost lipsa de transparență și de rigoare a autorităților cu privire la acest subiect, nesocotirea intereselor naționale pe termen lung și acuzații cu privire la „umflarea” estimărilor cu privire la resursele de gaze naturale ale Israelului, la presiunile lobby-ului companiilor de extracție interesate să exporte.

Luna trecută, mai mulți parlamentari de opoziție, alături de mai multe organizații de advocacy, printre care Israel Energy Forum, Academic Center for Law and Business și Israel Union for Environmental Defense, au reclamat guvernul la Curtea Supremă din Ierusalim, cea mai înaltă instanță de justiție israeliană. Reclamația cere Curții Supreme să decidă că guvernul nu poate decide de unul singur în chestiunea exporturilor de gaze naturale, care, fiind de cea mai mare importanță strategică pentru Israel, trebuie dezbătută și votată în Parlament (Knesset). Mai mult, se acuză că însuși faptul că guvernul a decis singur în această chestiune constituie o încălcare a legii israeliene a petrolului.

O parte din respectivele organizații sprijină interesele industriilor israeliene care consumă intensiv gaze naturale și care beneficiază de pe urma limitării exporturilor ca urmare a faptului că pot să achiziționeze gaze la prețuri reduse, ca urmare a excesului de ofertă, exces care ar dispărea dacă exporturile s-ar liberaliza, conducând la o scumpire a gazelor.

Astfel, unul dintre argumentele reclamanților, susținut cu un studiu estimativ realizat de către experți și oameni de știință din domeniul chimiei, este acela că, potrivit calculelor incluse în studiu, economia israeliană ar avea mult mai mult de câștigat de pe urma unei dezvoltări a industriei petrochimice locale, pe baza gazelor naturale ieftine din producția internă, rezultate din înăsprirea interdicției de a exporta, decât din taxele și impozitele pe care statul ar urma să le încaseze de pe urma exporturilor de gaze naturale.

Săptămâna trecută, Curtea Supremă a decis că a acceptat să judece cazul și că va audia argumentele reclamanților pe data de 17 septembrie.

Crucial pentru Europa

Verdictul Curții Supreme a Israelului este de cea mai mare importanță pentru Europa. Astfel, unul dintre motivele pentru care proiectul de gazoduct Trans Adriatic Pipeline (TAP) a fost susținut în mod tacit de către Uniunea Europeană în fața rivalului său Nabucco a fost tocmai cooptarea Israelului ca furnizor de gaze naturale pentru Europa, prin intermediul TAP.

Cu două săptămâni înainte de anunțarea verdictului consorțiului Shah Deniz, care a declarat TAP câștigător,, a avut loc o discuție între Valeria Termini, vicepreședinte al Consiliului Reglementatorilor Energiei din UE și oficiali ai ministerului israelian al Energiei și Apelor, pentru a-i convinge să se alăture proiectului TAP, pentru ca Europa să-și reducă dependența de gazul rusesc.

Acest lucru ar permite Israelului să transporte gaz în UE prin intermediul conductei TAP și ar reduce semnificativ investițiile necesare pentru construirea de către Israel a unor costisitoare facilități de export de gaze naturale lichefiate (LNG). Un terminal LNG ar costa undeva între 7 și 10 miliarde de dolari, în timp ce o conductă care să lege rețeaua națională israeliană de transport la TAP - numai 2-3 miliarde de dolari.

Un studiu geologic recent, efectuat de americani, arată că bazinul Levant din estul Mediteranei, împărțit de apele teritoriale ale Israelului și Ciprului, ar conține o cantitate de gaze naturale recuperabilă în condiții de rentabilitate economică de nu mai puțin de 3,5 mii de miliarde de metri cubi. Astfel, doar respectivul zăcământ ar fi suficient pentru a satisface consumul de gaze al întregii Europe.

Rusia ar putea specula tensiunile politice din regiune

Potrivit companiilor Delek Group și Noble Energy, care operează câmpurile offshore de gaze naturale ale Israelului din Marea Mediterană, au fost deja demarate discuții cu posibili cumpărători din Iordania, Egipt și Palestina. Mai mult, au fost demarate negocieri cu privire la posibilitatea de a se exporta gaze naturale în Europa, prin intermediul Turciei.

Turcia este participantă la proiectul gazoductului trans-anatolian (Trans-Anatolian gas pipeline - TANAP), care, în faza a doua de dezvoltare a proiectului de exploatare de la Shah Deniz, ar urma să lege Azerbaijanul de Europa prin Turcia, conectând totodată și gazoductul TAP.

Faptul că Turcia a acceptat negocierile e un semn că tensiunile politice care au survenit între cele două state în ultimii trei ani încep să se atenueze și că au devenit mai vizibile masivele profituri pe care ambele le pot înregistra de pe urma colaborării în sectorul gazelor naturale. Pe de altă parte, din punct de vedere politic mai există o problemă: zăcămintele din bazinul Levant sunt împărțite între Israel și Cipru, iar Ciprul și Turcia sunt implicate demult într-o dispută teritorială, care ar putea pune bețe în toate proiectului.

Nu trebuie scăpată din vedere nici influența Rusiei, care și-ar vedea amenințat statutul de principal furnizor de gaze naturale al Europei în cazul în care Israelul ar ajunge să exporte gaze pe Bătrânul Continent.

Există și un plan B

Pe de altă parte, investițiile în dezvoltarea bazinului Levant ar fi lipsite de sens economic în cazul în care Israelul și Ciprul nu ar reuși să capete acces la piața europeană de export. Asta pentru că, de exemplu, nevoile interne ale Israelului sunt deja acoperite în bună măsură de câmpul de la Tamar, aflat deja în producție, cu resurse estimate de 280 de miliarde de metri cubi.

Cei de la Delek Group spun că examinează și posibilitatea de a exporta gaze naturale lichefiate în Asia. Construirea de terminale în acest scop ar fi mult mai costisitoare și mai complicată, însă există o șansă ca varianta să fie rentabilă, dat fiind faptul că asiaticii sunt dispuși încă să plătească prețuri mari pentru a beneficia de fluxuri constante de gaze, ca urmare a cererii în continuă creștere.

Astfel, australienii de la Woodside Petroleum au încheiat un acord cu Delek Group și Noble Energy, prin care se angajează că, în cazul în care se va alege soluția exporturilor de gaze naturale lichefiate către Asia, să preia 30% din concesiunea bazinului Levant, contra unei sume de circa 1,25 de miliarde de dolari. Însă este vorba doar de un plan B, acordul urmând să devină nul în cazul în care Israelul reușește să își asigure o rută de export către Europa pentru gazele sale naturale.

Chiar dacă se plâng de modificarea legislației cu privire la sprijinirea producției de energie regenerabilă, companiile care activează pe această piață în România par a fi dispuse să își continue dezvoltarea. Ultimul exemplu, GDF Suez, care deși își lichidează la nivel global business-uri  "verzi" de aproximativ 600 de milioane de euro, în România face majorare de capital.

Ziarul Financiar susține că GDF SUEZ Energy România, parte a gru­pului franco-belgian GDF SUEZ, a majorat cu 150 milioa­ne de lei (34 milioane de euro), la 154 milioane de lei, capitalul social al dezvoltatorului de parcuri eoliene Alizeu Eolian din Buzău, pe care l-a cumpărat anul trecut.

Agerpres prezintă un interviu cu însărcinatul cu afaceri al Kazahstanului în România, Talgat Kaliyev, care afirmă că "poziția geostrategică a României, calitatea sa de membru al Uniunii Europene reprezintă factori cheie în strategia Kazahstanului de a-și extinde și consolida pozițiile pe piața energetică europeană. Rompetrol, parte a companiei naționale KazMunaiGas, deține deja o cotă semnificativă pe piețele energetice din România, Bulgaria, Serbia, Ucraina, Turcia și Franța, datorită faptului că principalele sale instalații de producție, mai exact Rompetrol Rafinare, sunt amplasate în Năvodari, pe teritoriul românesc. Propunerea făcută de guvernul meu a fost foarte clară: să furnizeze gaz României prin conducta South Stream. Cred că în acest moment este cea mai realistă și profitabilă propunere".  

Economica.net traduce mesajul oficialului kazah: Dacă se rezolvă „subiectul Rompetrol“, Kazahstanul va crește investițiile în România, bazându-se pe afirmațiile acestuia potrivit cărora, deși subiectul "creanței" Rompetrol "este un subiect pur comercial definit de cererile pieței", "odată rezolvat, va fi deschisă poarta pentru noi investiții. Este o așa-numită situație de win-win. Nimeni nu pierde, toți câștigă".

Aceeași agenție de presă, Agerpres anunță că Agenția Națională pentru Resurse Minerale (ANRM) a încheiat un act adițional la acordul cu OMV Petrom și ExxonMobil pentru perimetrul Neptun din Marea Neagră, pentru ca lucrările de explorare să fie urgentate, a declarat Gheorghe Duțu, președintele ANRM. 'Guvernul a aprobat acest act adițional în ultima ședință (din 30 iulie - n.r.). Actul adițional a fost încheiat la solicitarea celor de la Petrom', a spus Duțu. 

Dacă Exxon vrea să urgenteze investițiile, potrivit Mediafax, Chevron, a doua mare companie energetică la nivel mondial după capitalizarea de piață, a înregistrat un declin de 26% al profitului net în trimestrul doi, cel mai amplu din ultimii patru ani, la 5,37 miliarde dolari, și a ratat așteptările analiștilor din cauza scăderii prețurilor și producției, așa cum scria Energy Report încă de săptămâna trecută.

Tot Mediafax anunță că fostul deputat PDSR Gabriel Bivolaru a fost reținut, astăzi, de procurorii constănțeni, alături de mai multe persoane, fiind suspectat de furt de produse petroliere, evaziune fiscală și spălare de bani, potrivit unor surse judiciare. Gabriel Bivolaru și celelalte persoane suspectate în acest caz au fost prinși de polițiștii din Constanța în noaptea de dumincă spre luni, în urma unui flagrant, pentru oprirea lor oamenii legii trăgând mai multe focuri de armă, au spus sursele citate.

Președintele consiliului de administrație Gazprom, Viktor Zubkov, a achiziționat pe prima dată un pachet de acțiuni la compania pe care o administrează, pachet în valoare de 29,7 milioane de ruble (905.000 dolari), a anunțat gigantul rus, citat de Ria Novosti.

Viktor Zubkov, în vârstă de 71 de ani, a condus guvernul rus în calitate de premier în perioada 2007-2008 și de vicepremier în perioada 2008-2012. Elș a achiziționat  0,000987% din acțiunile Gazprom la 24 iulie, atunci când acțiunile gigantului rus se tranzacționau la un preț de 127,17 ruble (3,90 dolari), ceea ce a ridicat valoarea totală a tranzacției la 29,7 milioane de ruble.

Zubkov este președintele consiliului de administrație al Gazprom din 2008, și nu a deținut până pe 24 iulie acțiuni Gazprom.

În urma anunțului companiei ruse, acțiunile Gazprom s-a tranzacționat miercuri dimineață pe bursa din Moscova la o valoare de 129,05 ruble pe acțiune.

CEO-ul Lukoil a dat tonul

Cu o lună înaintea lui Zubkov, pe 24 iunie, un alt lider al unei alte companii, miliardarul Vagit Alekperov, CEO-ul Lukoil a achiziționat un pachet de acțiuni la gigantul pe care-l conduce. Ca urmare, acțiunile Lukoil, cea doua companie producătoare de petrol ca mărime a Rusiei, au urcat la maximul ultimelor 8 săptămâni pe bursa de la New York, după ce a anunțat achiziționarea de către CEO-ul companiei a unui pachet de acțiuni în valoare de aproape jumătate de miliard de dolari la sfârșitul lunii iunie.

Pe piața moscovită, Lukoil s-a apreciat cu 12% în ultima lună, ca urmare achiziției de acțiuni a miliardarului rus. În aceeași perioadă Rosneft, cea mai mare companie petrolieră din Rusia, a avansat cu doar 9,9%, în timp ce Surgutneftegas a câștigat 8,4%, susține Bloomberg.

Vagit Alekperov, miliardar rus și director executiv al Lukoil, ocupă poziția a73-a în topul celor mai bogați oameni din lume și deține mai mult de 20 la suta din acțiunile Lukoil, potrivit datelor compilate de Bloomberg. Alekperov a cumpărat pachetul de 498 milioane de dolari în perioada 28 iunie-18 iulie prin intermediul unei alte companii pe care o controlează.

OMV, compania-mamă a Petrom, controlată de statul austriac, a anunțat că a făcut o descoperire de gaze naturale offshore, în largul coastelor Australiei.

Potrivit unui comunicat al OMV, forarea unei sonde de testare în blocul Zola din apele teritoriale ale Australiei a dus la descoperirea unui zăcământ de gaze naturale constând în mai multe straturi de nisip care conțin hidrocarburi, straturi având în total 112 metri.

„Acesta este un pas important în vederea intrării în producție a blocului Zola”, a declarat Jaap Huijskes, membru al board-ului OMV, responsabil cu activitățile de explorare și producție.

În 2011, OMV a anunțat că estimează că, în zona respectivului bloc,se află straturi de gaze naturale totalizând 132 de metri, estimarea fiind efectuată în urma forării în blocul Zola a uneia dintre cele mai mari sonde de explorare a OMV.

Straturile de gaze naturale descoperite în blocul Zola sunt localizate la mare adâncime, la circa 10 kilometri de giganticul bloc Gorgon, deținut de americanii de la Chevron. Potrivit acestora, blocul Gorgon ar conține peste 1,13 mii de miliarde de metri cubi de gaze, având o durată de viață estimată la 40 de ani.

Instalația de foraj a fost instalată la o adâncime de 240 de metri, iar forajul sondei a fost efectuat până la 5.400 de metri sub nivelul mării, într-un interval de circa 3 luni. După finalizarea testelor, sonda va fi astupată și abandonată, precizează cei de la OMV.

OMV Australia are o participație de 20% în joint-venture-ul care se ocupă de proiect, restul fiind deținut de companiile Apache, care este și operatorul blocului (30,25%), Santos (24,75%), JX Nippon (15%) și Tap Oil (10%).

La începutul acestei luni, OMV a anunțat că a obținut șase licențe suplimentare de explorare offshore în apele Norvegiei, în cazul a două dintre acestea având și calitatea de operator, și că a declanșat prospecțiuni seismice în apele teritoriale bulgărești ale Mării Negre pe o suprafață de 7.740 de kilometri pătrați din blocul de explorare 1-21 Han-Asparuh, situat în sectorul vestic al mării.

La sfârşitul anului trecut, lungimea totală a conductelor de distribuţie a gazelor naturale era de 36.771,8 km, din care 21.044,5 km în municipii şi oraşe. Lungimea conductelor de distribuţie a gazelor naturale s-a extins cu 1091,1 km, din care în municipii şi oraşe cu 353,9 km, informează Institutul Naţional de Statistică.

Cu toate acestea, reducerea activităţii industriale energointensive a avut ca rezultat reducerea consumului. Mai precis, volumul gazelor naturale distribuite la sfârşitul anului 2012 a fost de 9.386,1 mil. mc, cu 883,6 mil. mc mai puţin faţă de anul precedent.

Din totalul volumului gazelor naturale distribuite în anul 2012, 2824,2 mil. mc au fost destinate consumului casnic, reprezentând 30,1% faţă de volumul total al gazelor naturale distribuite. Din volumul total al gazelor distribuite, 92,4% au fost distribuite în mediul urban.

Sursa informaţiilor au fost societăţile comerciale care au ca obiect de activitate comercializarea gazelor naturale către consumatorii industriali şi casnici.

Energia termică

Energia termică distribuită pe teritoriul României a fost de 10.962.751 Gcal, (cu 1.378.481 Gcal mai puţin faţă de anul 2011), din care pentru populaţie 9.213.729 Gcal, (cu 1.234.438 Gcal mai puţin faţă de anul 2011).

Aceasta a fost distribuită în 101 localităţi din România dintre care, 90 au fost municipii şi oraşe. Faţă de anul 2011, nu s-a mai distribuit energie termică în oraşele Ocna Mureş, Măgurele şi Roşiorii de Vede.

Președintele Autorității Naționale de Reglementare în domeniul Energiei (ANRE), Nicolae Havrileț, și soția sa, Elena Havrileț, au încasat, anul trecut, sub formă de salarii, dividende sau contracte civile, suma totală de 107.194,4 lei de la 3 firme cu activități legate de domeniul energetic, una dintre acestea beneficiind și de un contract de prestări servicii cu E.ON Gaz Distribuție, sucursala Târgu Mureș, potrivit declarației de avere și interese pe 2012 a șefului ANRE.

Nicolae Havrileț a încasat în 2012, din postura de director general al SC Gascop SRL Târgu Mureș, venituri salariale totale de 7.340 lei. De la aceeași firmă, soția președintelui ANRE a încasat anul trecut venituri salariale totale de 15.588 lei, ca director tehnic.

Tot de la Gascop SRL, șeful ANRE a încasat în 2012 dividende în sumă de 32.000 lei. Firma desfășoară activități de proiectare, consultanță, asistență tehnică și mentenanță pentru instalații de gaze, energie termică și alimentare cu apă,

În timpu mandatului de președinte ANRE al lui Havrileț, Gascop SRL a semnat un contract-cadru de prestări servicii, obținut prin licitație publică, cu E.ON Gaz Distribuție, sucursala Târgu Mureș, în valoare de 39.415 lei, potrivit documentelor citate.

Potrivit site-ului firmei, aceasta a mai prestat sau prestează lucrări și servicii pentru Congaz Constanța, CET Bacău, Romgaz Mediaș, Transgaz Mediaș sau West Gaz Oradea. Anul trecut, SC Gascop SRL Târgu Mureș a consemnat pierderi de 39.533 lei, la o cifră de afaceri de 476.820 lei.

De la o altă firmă din Târgu Mureș, Distrigas Service SRL; care prestează servicii de proiectare în domeniul gazelor naturale și susține și programe de formare profesională, Elena Havrileț, soția șefului ANRE, a încasat anul trecut dividende în sumă de 52.366,5 lei. Firma a înregistrat în 2012 un profit net de 49.212 lei, la o cifră de afaceri de 78.195 lei.

Elena Havrileț a realizat în 2012 venituri și de pe urma unui contract civil cu Formenerg SA, firmă deținută integral de Transelectrica și care se ocupă cu formarea și perfecționarea profesională în domeniul energetic, suma încasată fiind de 9.106 lei.

Tot în mandatul de președinte ANRE al lui Nicolae Havrileț, o fundație al cărei vicepreședinte este Elena Havrileț, Asociația Femeia Mileniului III, a semnat un contract de acordare servicii asistență socială cu Consiliul Județean Mureș, în valoare de 6.000 lei.

Nicolae Havrileț a încasat în 2012, din salariul de președinte ANRE, suma de 57.744 lei, la care s-au adăugat 3.506 lei din postura de consilier județean la CJ Mureș și 324 lei ca membru al unei comisii la Agenția Județeană de Plăți și Inspecție Socială Mureș. Havrileț este membru al organizației Târgu-Mureș a PNL.

Președintele ANRE deține depozite bancare și polițe de asigurare de viață cu acumulare în valoare totală de 32.850 euro și 68.969 lei și a acordat, în nume personal, un împrumut în valoare de 250.000 lei.

Împreună cu soția sa, Nicolae Havrileț deține 3 case de locuit, în Târgu Mureș, Sântana de Mureș și Ocna Dej, precum și un spațiu comercial în Târgu Mureș. Președinele ANRE mai este proprietarul unui autoturism Suzuki Vitara, fabricat în 2000.

Tariful mediu de transport al gazelor naturale de către Transgaz Mediaș pentru perioada 1 iulie 2013 – 30 iunie 2014, aprobat de către Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei (ANRE) a fost stabilit la 11,20 lei/MWh, ceea ce reprezintă o majorare cu 17,4% față de tariful aferent perioadei 1 aprilie – 20 iunie 2013.

„Pentru perioada 1.07.2013 – 30.06.2014, tariful mediu pentru transport gaze naturale este de 11,20 lei/MWh, mai mare cu 17,4% față de tariful aferent perioadei 1 aprilie – 30 iunie 2013”, se arată într-un comunicat al Transgaz Mediaș.

Majorarea a fost aprobată prin Ordinul ANRE nr. 39/2013, iar precedentele tarife – prin Ordinul ANRE nr. 13/2013.

În privința tarifului pentru prestarea serviciilor ferme de transport al gazelor naturale prin Sistemul naţional de transport în perioada 1 iulie 2013-30 iunie 2014, în cazul contractelor de transport încheiate pe un an gazier ori pe multiplu de ani gazieri, componenta fixă de rezervare a capacităţii pentru servicii ferme a fost majorată de la 1,20 la 1,42 lei/MWh, componenta volumetrică pentru cantitatea transportată pentru sistemele de distribuţie – de la 6,21 la 7,30 lei/MWh transportat, iar componenta volumetrică pentru cantitatea transportată numai prin Sistemul naţional de transport – de la 6,96 la 8,19 lei/MWh transportat.

În privința tarifului pentru prestarea serviciilor întreruptibile de transport al gazelor naturale prin Sistemul naţional de transport, în cazul contractelor de transport încheiate pe un an gazier ori pe multiplu de ani gazieri, componenta fixă de rezervare a capacităţii pentru servicii întreruptibile a fost majorată de la 1,08 la 1,27 lei/MWh, componenta volumetrică pentru cantitatea transportată pentru sistemele de distribuţie – de la 6,21 la 7,30 lei/MWh transportat, iar componenta volumetrică pentru cantitatea transportată numai prin Sistemul naţional de transport – de la 6,96 la 8,19 lei/MWh transportat.

Tariful pentru serviciile de transport al gazelor naturale de tip Backhaul, prestate în punctele de interconectare a Sistemului naţional de transport cu sistemele de transport din statele membre ale Uniunii Europene în baza contractelor de transport încheiate pe o perioadă mai mică ori mai mare de un an gazier a fost majorat de la 0,97 la 1,14 lei/MWh.

Potrivit Transgaz, în cadrul tarifului, ponderea componentei fixe pentru rezervarea capacității a crescut masiv, de la doar 6% la 35%. Rata reglementată de rentabilitate a capitalului a fost diminuată de la 7,88% la 7,22%, iar cea rata de rentabilitate a investițiilor în rețeaua națională de transport al gazelor a fost majorată de la 7,88% la 9,12%.

În mai anul acesta, au fost majorate și tarifele reglementate pentru prestarea serviciului de înmagazinare subterană a gazelor naturale de către societățile Romgaz și Depomureș.

Astfel, la Romgaz, tariful total de înmagazinare subterană a gazelor naturale pentru ciclul aprilie 2013-martie 2014 a fost stabilit la 17,29 lei/MWh, în creștere cu aproape 55% față de cel aferent ciclului anterior, de 11,17 lei/MWh.

La Depomureș, divizia de înmagazinare gaze a francezilor de la GDF Suez, tariful total de înmagazinare a fost majorat cu peste 57%, de la 7,86 la 12,38 lei/MWh.

Compania austriacă OMV, principalul acționar al celei mai mari importante companii petroliere române, Petrom, a primit șase licențe suplimentare de explorare offshore  în Norvegia. În cazul a două dintre acestea, OMV are și calitatea de operator.

Licențele au fost acordate de Ministerul norvegian al Petrolului și Energiei în cadrul celei de-a 22-a etapă de acordare de licențe de explorare, iar semnarea documentelor de către OMV și ministerul norvegian a avut loc pe 28 iunie. Licențele sunt situate în în principal în zonele off-shore de interes pentru OMV Norge, din Marea Norvegiei și din Marea Barents, se precizează într-un comunicat de presă al companiei.

Două dintre noile licențe - PL 702 și PL 703 - vizează explorarea pentru resurse de gaze de adâncime zona bazinului Voring în partea de nord a Mării Norvegiei. Ambele licențe sunt operate de OMV (60%), cu PGNiG (40%) în calitate de partener. Câștigarea celor două licențe va sprijini investițiile OMV în proiectele Hansteen Aasta și Polarled, care sunt concepute pentru a deveni hub-uri regionale în viitor, precizează compania.

Celelalte patru licențe acordate în Marea Barents reprezintă o extindere a portofoliului existent OMV în acest domeniu emergente, a declarat compania. OMV Norge este un partener de 20% în toate cele patru licențe cu Statoil, Repsol, RWE și GDF Suez, cei din urmă fiind și operatorii acestora. Noile licențe PL 615 B și PL 723 sunt în prezent cele mai nordice licențe acordate în Norvegia și sunt localizate în Hoop High, o zonăî de frontieră cu Marea Barents. Explorarea în această zonă va fi declanșată deja de către OMV în această vară în cadrul licenței PL 537 și de către Statoil în cadrul licenței PL 615 (Apollo) în 2014. Noile licențe PL 711 and PL 721 se află la extremitatea vestică a Mării Barents.

Cei de la OMV au declanșat prospecțiuni seismice și în apele teritoriale bulgărești ale Mării Negre pe o suprafață de 7.740 de kilometri pătrați din blocul de explorare 1-21 Han-Asparuh, în sectorul vestic al Mării Negre. Blocul are o suprafață totală de 14.220 de kilometri pătrați.

„Această campanie de prospecțiuni seismice ne va permite nouă și partenerilor noștri să stabilim locațiile de foraj pentru cele două sonde de explorare planificate, care vor estima potențialul zăcămintelor de hidrocarburi din această zonă a Mării Negre”, a declarat directorul de producție al OMV, Jaap Huijskes.

Președintele Statelor Unite, Barack Obama, a anunțat un proiect în valoare de 7 miliarde de dolari care vizează modernizarea reţelelor de energie din Africa, în vederea reducerii riscului căderilor de tensiune, care descurajează investiţiile, și care își propune dublarea accesului la curent electric în Africa sub-sahariană. Asta după ce actuala administrație de la Washington a fost criticată în SUA, atât de către mediul politic, cât și de către cel de afaceri, pentru faptul că a pierdut teren în favoarea Chinei în bătălia pentru resursele naturale ale continentului negru.

Planul, denumit "Power Africa", va fi finanţat atât din bani publici, cât şi prin atragerea de finanţări din sectorul privat, potrivit unui comunicat al Casei Albe.

Proiectul vizează dublarea accesului la electricitate în Africa sub-sahariană, unde peste două treimi din populaţie trăieşte fără energie electrică.

"Power Africa va consolida potenţialul enorm al Africii în domeniul energiei, care include rezerve vaste de petrol şi gaze şi posibilitatea de a dezvolta resurse curate, precum cele geotermale, hidro, eoliene şi solare", se spune în comunicat.

Printre ţările care vor participa la plan se numără Etiopia, Ghana, Kenya, Liberia, Nigeria şi Tanzania.

Potrivit Agenţiei Internaţionale pentru Energie, Africa sub-sahariană va avea nevoie de investiţii de peste 300 miliarde de dolari pentru a asigura accesul general la electricitate până în 2030.

Obama a dezvăluit inițiativa în cadrul unui discurs susținut în Africa de Sud, la Universitatea din Cape Town, discurs pe care consilierii săi l-au caracterizat ca fiind esența turului african al președintelui, care mai include Senegalul și Tanzania. Scopul vizitelor este promovarea comerțului și a investițiilor pe continentul african, campion mondial la ritmul de creștere economică.

Companiile americane sunt tot mai interesate de oportunitățile de dezvoltare în Africa. Exporturile americane către continentul negru au crescut 23% în 2011, la 21 de miliarde de dolari, în timp ce importurile s-au majorat cu 14%, la 74 de miliarde de dolari, din care circa 60 de miliarde de dolari au reprezentat importuri de țiței.

În discursul său, Obama a subliniat creșterea economică rapidă a Africii, dar și constrângerile bugetare interne ale Statelor Unite. El a declarat că SUA intenționează să renunțe la modelul ajutoarelor financiare directe pentru statele africane și, în schimb, să promoveze scheme de sprijin noi, care să se concentreze pe „impulsionarea capacității Africii de a rezolva probleme”.

Astfel, proiectul „Power Africa” va reprezenta un parteneriat public-privat, întrucât cele 7 miliarde de dolari care vor veni de la bugetul de stat vor fi completate de investiții de 9 miliarde de dolari provenite din mediul privat. Una dintre companiile private care vor participa cu resurse financiare la program este General Electric, sarcina asumată de aceasta fiind instalarea de capacități noi de generare de curent electric de 5.000 MW în Tanzania și Ghana.

„Programul este binevenit, întrucât accesul la energie continuă să fie o mare problemă în Africa. Cheia succesului implementării acestuia este sprijinul guvernelor locale și politicile de reglementare din sectorul energetic. Până acum, lucrurile s-au mișcat foarte greu în această privință, din cauza ineficienței și a corupției”, a declarat un analist al Bloomberg New Energy Finance.

Proiectul „Power Africa” a fost anunțat de către Obama după ce tot mai multe voci, atât din mediul politic, cât și din cel de afaceri, au criticat actuala administrație de la Washington pentru slaba implicare pe continentul african și pentru faptul că a pierdut teren în favoarea Chinei în bătălia pentru resursele naturale ale Africii, spre deosebire de predecesorii săi, George W. Bush și Bill Clinton.

Astfel, Bush a promovat un proiect de 15 miliarde de dolari destinat prevenirii și tratării SIDA, iar Clinton a semnat un acord comercial cu statele din Africa sub-sahariană.

Profitul net al E.ON Gaz Distribuţie pe anul 2012, una din primele 50 de firme din România ca valoare, a fost de circa 73 milioane lei, în scădere faţă de 230,5 milioane lei din anul 2011, indică un raport al companiei. Nici în acest an acţionarii nu se vor prea putea bucura de dividendele ramase nedistribuite din anii trecuţi. Chiar dacă greu de justificat economic, poate fi de înţeles de ce compania solicită frecvent în ultima perioadă preţuri de distribuţie mai mari (atenţie, preţuri reglementate şi deja mari în România comparativ cu alte ţări).

AGA a respins distribuirea de dividende pentru anul financiar 2012 într-o cotă de 100% din profitul net distribuibil pe anul trecut. De asemenea, a fost respinsă şi repartizarea profitului nerepartizat în anii 2010, 2011 şi 2012 în valoare de circa 444,6 milioane de lei în proporţie de minim 50% ca dividende cuvenite acţionarilor în anul 2012.

Compania l-a revocat din funcţie pe Virgil Metea din funcţia de membru al Consiliului de Administraţie iar locul directorului în Consiliu (care a plecat la conducerea Romgaz) a fost ocupat până pe 27 iunie, când ar fi urmat să expire mandatul lui Metea, de Annemarie Pichet.

Firma a investit în 2012 circa 218 milioane de lei, sistemul de distribuţie fiind reabilitat şi modernizat pe 640 kilometri şi extins pe o lungime de 162 km. Pentru acest an, bugetul alocat pentru investiţii al companiei este de 179 milioane de lei.

E. ON Gaz Distribuţie e specializată în distribuţia gazelor naturale, operarea şi întreţinerea sistemului de distribuţie şi acoperă peste 1.000 de localităţi din judeţele Alba, Arad, Bacău, Botoşani, Bihor, Bistriţa Năsăud, Caraş Severin, Cluj, Harghita, Hunedoara, Iaşi, Maramureş, Neamţ, Satu Mare, Sibiu, Suceava, Sălaj, Timiş, Vaslui.

Compania este cotată printre primele 50 de firme de pe plan local, cu o valoare de piaţă de peste 300 milioane de euro.

Grupul german E.ON controlează prin E.ON România 51% din E.ON Gaz Distribuţie.  Ministerul Economiei deţine 37% iar Fondul Proprietatea restul de 12% din titluri.

Nemţii sunt pe piaţa românească a distribuţiei şi furnizării de electricitate şi gaze din anul 2005, când au preluat de la stat companile Electrica Moldova şi Distrigaz Sud.

Guvernul a propus companiei petroliere azere de stat SOCAR să preia combinatul Oltchim Râmnicu Vâlcea (OLT), aflat în insolvenţă de la începutul acestui an, reprezentanţii potenţialului investitor afirmând însă că vor analiza situaţia înainte de a lua o decizie.

Subiectul Oltchim a fost abordat într-o discuţie avută de premierul Victor Ponta, aflat în vizită oficială în Azerbaidjan, cu conducerea SOCAR, potrivit Mediafax.

Discuția survine la scurt timp după anunțul eșecului proiectului de gazoduct Nabucco, în competiția cu rivalul TAP pentru transportul gazelor azere de la Shah Deniz.

Combinatul Oltchim se află în insolvenţă din luna ianuarie a acestui an, iar privatizarea a eşuat anul trecut întrucât Dan Diaconescu, câştigătorul licitaţiei pentru preluarea pachetului majoritar de acţiuni, nu a plătit suma la care s-a angajat, respectiv 45 milioane de euro.

La începutul acestui an, compania petrolieră azeră de stat SOCAR a anunţat că a ajuns la o reţea de 14 benzinării în România şi va continua să deschidă noi unităţi, în oraşele Bacău, Focşani şi Roman.

Compania azeră de stat are reţele de benzinării în Elveţia, România, Ukraina şi Georgia şi produce anual 60 de milioane de tone de petrol şi 30 de miliarde metri cubi de gaze naturale.

Recent, SOCAR a câştigat controlul companiei greceşti DESFA, operatorul reţelei de transport al gazelor naturale din Grecia, după retragerea grupului Gazprom din cursă.

În urmă cu trei ani, SOCAR anunţa că este interesată să coopereze cu Oltchim şi să îşi vândă produsele petrochimice pe piaţa românească, precizând atunci că acest lucru nu înseamnă că vrea să cumpere ceva în România.

Nici AGRI nu pare să se simtă prea bine

„Înţelegem motivele economice pentru care a fost ales proiectul TAP, nu Nabucco, dar cu atât mai mult trebuie să avem alte proiecte economice de succes, printre care AGRI - şi este momentul să avansăm cu acest proiect pe termen mediu şi lung - şi implicarea companiei naţionale SOCAR în investiţii concrete în România”, a spus Ponta, aflat în vizită oficială în Azerbaidjan.

AGRI este un proiect pentru transportul gazelor naturale provenite din Azerbaidjan, prin Georgia, către România și mai departe către piața Uniunii Europene. Proiectul prevede construcția unui terminal de lichefiere a gazelor pe litoralul Mării Negre, în Georgia, și transportul maritim al acestora în România, unde se va construi o unitate de regazeificare.

Proiectul AGRI a fost gândit ca fiind complementar proiectului Nabucco.

În mai 2010, România, Azerbaidjan și Georgia au încheiat un acord la Tbilisi privind înființarea unei companii mixte care va tranzita gaze azere către Europa, prin intermediul Georgiei. Compania urma să fie înființată la București în termen de 30 de zile, având ca acționari companiile Romgaz Mediaș (România), SOCAR (Azerbaidjan) și GOGC (Georgia).

Investiţia în proiectul AGRI este estimată între 1,2 miliarde euro şi 4,5 miliarde euro, în funcţie de capacitatea de transport.

Ministrul delegat pentru Energie, Constantin Niţă, a declarat, în februarie, că proiectul de transport al gazelor AGRI (Azerbaidjan-Georgia-România Interconnector) stagnează în această perioadă, din cauza partenerului din Azerbaidjan.

El a adăugat că există o "încetineală" din partea partenerului din Azerbaidjan.

ExxonMobil, cea mai mare companie listată de petrol și gaze a lumii, se află în discuții cu TPAO, gigantul petrolier deținut de statul turc, pentru a cumpăra o participație la un bloc de explorare de hidrocarburi din Marea Neagră, împărțit de apele teritoriale ale României și Ucrainei, Turcia având totodată proiecte de explorare de gaze de șist pe teritoriul său național, a declarat directorul general al companiei turce, citat de Reuters.

„ExxonMobil vrea să fie alături de noi în Marea Neagră, offshore, pentru zăcăminte aflate la mare adâncime. Blocul respectiv este împărțit de apele teritoriale ale României și Ucrainei”, a declarat CEO-ul TPAO, Besim Sisman. Cei de la ExxonMobil nu au dorit să comenteze informația.

Dornică să își reducă dependența de exporturi, Turcia și-a intensificat demersurile de explorare din Marea Neagră și din Marea Mediterană, în cooperare cu companii străine, însă deocamdată descoperirile de zăcăminte exploatabile comercial se lasă încă așteptate.

Producția internă a Turciei se află în declin, anul trecut acoperind doar 7% din cerere, potrivit International Energy Agency (IEA).  Aproape o treime din importurile de petrol ale Turciei din 2012 au provenit din Iran, însă cantitățile cumpărate s-au redus drastic anul acesta, după ce sancțiunile economice dictate de SUA și UE împotriva regimului de la Teheran s-au înăsprit.

În plus, Turcia vrea să obțină concesiuni de explorare și exploatare hidrocarburi și în alte părți ale lumii, printre care Irak, Liban și Algeria. Pe lângă asta, compania de stat turcă TPAO forează în prezent prima sondă de explorare pentru gaze de șist de pe teritoriul Turciei, aflându-se în discuții și cu alți potențiali parteneri externi pentru dezvoltarea acestui sector.

„Multe companii vor să vină în Turcia, și mici, și mari. Pentru gaze de șist, însă, vrem să alegem doar companii foarte puternice, cu experiență în tehnologia fracturării hidraulice”, a spus directorul general al TPAO.

Vor să-și sporească portofoliul offshore românesc

În octombrie anul trecut, canadienii de la Sterling Resources au semnat un acord cu ExxonMobil Exploration and Production Romania şi OMV Petrom pentru vânzarea unui segment al perimetrului Midia, la un preţ între 29,5 milioane dolari şi 79 milioane dolari, în funcţie de îndeplinirea unor condiţii.

Porţiunea de perimetru are o suprafaţă de 125.000 de acri (46.539 ha), sau 11% din suprafaţa totală a concesiunii Midia şi Pelican. Porţiunea de perimetru vizată de tranzacţie se învecinează cu blocul Neptun al Exxon şi OMV Petrom, unde anul trecut cele două companii au descoperit resurse importante de gaze naturale, producția anuală potențială fiind estimată la 6,5 miliarde de metri cubi.

În mai, cei de la Sterling au anunțat că tranzacția va fi finalizată cel mai devreme la jumătatea acestui an, după ce viitorul Sterling Resources a fost o vreme în dubiu, ca urmare a unei propuneri de preluare venite din partea traderului elvețian de țiței Vitol, acționar al Sterling.

„Procesul de vânzare a fost afectat negativ de recenta incertitudine în legătură cu viitorul Sterling, datorată propunerii de preluare venite din partea Vitol. Sterling a fost foarte aproape de încheierea unui acord în acest sens, însă ulterior propunerea de preluare a fost retrasă. În prezent se derulează o revizuire a opțiunilor. Finalizarea vânzării unei porțiuni din blocul Midia către ExxonMobil și OMV Petrom, anunțată prealabil și care a generat plata unui avans de 29,25 de milioane de dolari, nu este așteptată mai devreme de finalul lunii iunie 2013”, se arăta într-un comunicat al Sterling Resources.

Cei de la Sterling adaugă că, pentru finalizarea tranzacției, mai este nevoie și de obținerea aprobărilor legale din partea autorităților din România.

Compania australiană de petrol și gaze Zeta Petroleum a anunțat că testele derulate pe concesiunea deținută la Suceava au dus la descoperirea unui zăcământ de gaze naturale exploatabil comercial, cu un potențial de producție de 26.000 de metri cubi pe zi. La sfârșitul lunii aprilie, Zeta Petroleum a încheiat cu americanii de la Chevron un acord privind schimbul reciproc de informații și date legate de concesiunile de gaze naturale din România ale celor două companii, respectiv perimetrul de la Bârlad al Chevron, de 6.284 de kilometri pătrați, și cel de la Suceava, de 2.403 kilometri pătrați, deținut de Zeta Petroleum în parteneriat cu singaporezii de la Raffle Energy.

Zeta Petroleum a anunțat finalizarea cu succes a unui test de producție derulat la sonda Dornești Sud-1 de pe concesiunea de la Suceava, potențialul de producție testat fiind de 26.000 de metri cubi de gaze naturale pe zi. Potrivit companiei, după testare, sonda a fost temporar suspendată, fiind gata pentru începerea producției. Concesiunea este operată de partenerii celor de la Zeta, firma din Singapore Raffles Energy, care deține celelalte 50% din drepturi.

„În continuare, alături de partenerii noștri de la Raffles, intenționăm să adoptăm o strategie rapidă, low cost, de majorarea a producției pe concesiunea de la Suceava. Ne vom concentra pe punerea în producției și a sondei SE-1. La asta se adaugă producția curentă de pe câmpul de gaze naturale de la Climăuți. Toate acestea ne vor ajuta să ne majorăm semnificativ veniturile nete generate de concesiunea de la Suceava”, a declarat directorul executiv al Zeta Petroleum, Stephen West.

La sfârșitul lunii aprilie, Zeta Petroleum a încheiat cu americanii de la Chevron un acord privind schimbul reciproc de informații și date legate de concesiunile de gaze naturale din România ale celor două companii, respectiv perimetrul de la Bârlad al Chevron, de 6.284 de kilometri pătrați, și cel de la Suceava, de 2.403 kilometri pătrați, deținut de Zeta Petroleum în parteneriat cu singaporezii de la Raffle Energy.

Acordul dă acces părților implicate la anumite informații cu privire la concesiunile respective, printre care se numără date istorice legate de foraj și de prospecțiunile seismice executate. Cele două perimetre, de la Suceava și Bârlad, se află unul în prelungirea celuilalt.

Chevron intenţionează să înceapă în a doua jumătate a acestui an forarea unui puţ de explorare la perimetrul de gaze de şist de la Bârlad. Consiliul Judeţean Vaslui a eliberat, în lunile decembrie 2012 şi ianuarie 2013, trei certificate de urbanism pentru tot atâtea perimetre din judeţul Vaslui unde Chevron intenţionează să facă prospecţiuni pentru o posibilă exploatare a gazelor de şist.

La data semnării, cei de la Zeta spuneau că acordul privind schimbul de date cu Chevron deschide noi potențialuri pentru companie, pe lângă rezervele convenționale deja dovedite de la Suceava, unde se produc gaze din câmpul de la Climăuți.

„Credem deja că există un potențial de până la circa 2 miliarde de metri cubi de gaze naturale convenționale situate la mică adâncime (între 400 și 1.000 de metri), pe baza probelor și prospecțiunilor derulate până în prezent, și așteptăm să primim informații și despre descoperirile Chevron. În același timp, prin acest acord, Zeta Petroleum capătă acces la o cantitate considerabilă de date seismice și de foraj cu privire la concesiunea de la Bârlad, o altă zonă cu rezerve certe de hidrocarburi”, declara atunci directorul executiv al Zeta Petroleum.

Decizia Shah Deniz cu privire la viitoarea rută de transport a gazului azer în Europa va fi una care se va baza doar pe considerente comerciale, în pofida eforturilor diplomatice, geopolitice și al lobby-ului efectuat de cei doi concurenți, Nabucco și TAP, în ultimii 15 ani, susține Financial Times în ediția sa de astăzi. Iar analiștii cred că există mai mult apetit pentru gazul transportat pe varianta TAP decât pentru cel venit pe varianta Nabucco, printre acționarii căruia se numără și Transgaz. De altfel, un oficial al unuia dintre cele două concerne, citat de Financial Times, susține că a sosit timpul să fie pus deoparte orice considerent "strategic" sau "geopolitic", pentru că altfel "toată lumea riscă să rămână cu mâna goală".

În continuare însă, directorul Nabucco, Reinhard Mitschek, susține că diversificarea este crucială. " Dacă de uiți la Balcanii de vest și sud-estul Europei, nu poți să nu vezi că în proporție de 50% aceste regiuni sunt dependente de gazul rusesc". Iar TAP nu vizează ca destinație aceste zone, ci Italia, care, potrivit oficialului Nabucco, "are o piață destul de diversificată".

Gazprom: gazul azer "de-abia ajunge pentru un grătar"

Totuși, din ce în ce mai multă lume a început să aibă îndoieli cu privire la diferența pe care noua conductă, indiferent care va fi ea, o va face pe piața europeană a gazelor naturale. Shah Deniz ar urma să alimenteze Europa cu 10 miliarde de metri cubi de gaze, aproximativ 2% din consumul de pe Bătrânul Continent. În comparație, Gazprom va furniza numai în acest an o cantitate de 15 ori mai mare pieței europene, ceea ce i-a condus pe oficialii ruși să afirme, într-o discuție privată, că gazul azer "de-abia ajunge pentru un grătar". Totuși, susținătorii proiectului afirmă că odată construita una dintre cele două conducte, oferta se va diversifica. Deja, Azerbaijan a anunțat noi descoperiri de gaze în Marea Caspică, iar Mark Rowley, partener la firma de avocatură Baker Bottsitself, susține că în Europa ar putea ajunge pe această rută și gaze din Kurdistan și Turkmenistan.

Totuși scepticii par a fi mai numeroși, în special în ceea ce privește Nabucco. “Importanța strategică a Nabucco s-a redus ca urmare a flexibilității sporite în ultimul timp de care dau dovadă piețele europeane ale gazelor", afirmă John Roberts de la Platts, autor al volumului “Pipeline Politics: The Caspian and Global Energy Security”.

Bruxelles-ul a întors armele: susține TAP

Potrivit Financial Times, dacă opinia UE va avea un rol de jucat, nu va fi în favoarea Nabucco, ci în facvoarea TAP. Multă lume de la Bruxelles susține cea de-a doua variantă, pe motiv că ea va străbate Grecia, stat care are nevoie de un impuls economic seruios pentru a--lși reveni din criză.

În plus, susține Michael Hoffmann. șef al biroului de politici externe al TAP, această conductă mai are un avantaj: "VA permite accesarea unor piețe virgine, precum Albania, Muntenegru și, posibil, Kosovo". În plus, crede acesta, TAP va putea fi conectată cu alte conducte care ar putea transporta mai departe gazul azer în Austra și chiar și în Marea Britanie.

Lupta acerbă dintre cele două concernuri, portată pe fronturi geopolitice, diplomatice și printr-un costisitor lobby efectuat la Bruxelles pare puțin exagerată când se ia în calcul faptul că, în cel mai bun caz, de-abia în 2019 va începe transportarea gazelor azere prin oricare dintre conducte. “Am pierdut un deceniu și jumătate să ajungem în acest punct și nu am construit încă nicio blestemată de conductă", a remarcat un oficial al unuia dintre cele două concerne rivale, citat de FT.

Întregul proiect este extrem de scump, numai punerea în funcțiune a câmpurilor Shah Deniz din Azrbaidjan urmînd a costa undeva între 25 și 40 de miliarde de dolari, iar sistemul de transport, inclusiv conducta TANAP, ce va străbate Turcia, alte 15 miliarde de dolari. Chiar dacă niciuna dintre companii, nici Nabucoo, nici TAP, nu au dezvăluit deocamdată costurile construirii propriilor conducte, acestea sunt estimate de analiști la 5 miliarde de dolari.

Socar s-a antepronunțat?

Așa cum anunța Energy Report în urmă cu o săptămână, privatizările din Grecia vor avea și ele un cuvânt greu de spus, mai nou, azerii de la SOCAR, principali acționari, alături de BP, ai Shah Deniz, incluzând în oferta de preluare a companiei de distribuție de gaze elenă și conectarea la TAP. 

Vestea bună pentru Nabucco este că nu se știe dacă privatizarea DESFA (compania de transport de gaze elenă) va mai avea loc după eșecul privatizării DEPA (compania de extragere și producție de gaze), eșec anunțat astăzi de Reuters. Potrivit agenției de presă internaționale, guvernul de la Atena ar fi dorit să obțină 1,8 miliarde de euro pe cele două companii pînă la finalul lunii septembrie, însă nu a primit decât o ofertă, cea a azerilor de SOCAR, pentru DESFA, pe care au promis că o vor lega la TAP. În ceea ce privește DEPA, deși au negociat la nivel bilateral cu Gazprom, gigantul rus a refuzat să înainteze vreo ofertă. Reuters notează că nu este clar dacă guvernul grec acceptă să vândă DESFA celor de la SOCAR înainte de a găsi un cumpărător și pentrut DEPA.

Americanii de la Chevron și australienii de la Zeta Petroleum au încheiat un acord privind schimbul reciproc de informații și date legate de concesiunile de gaze naturale din România ale celor două companii, respectiv perimetrul de la Bârlad al Chevron, de 6.284 de kilometri pătrați, și cel de la Suceava, de 2.403 kilometri pătrați, deținut de Zeta Petroleum în parteneriat cu singaporezii de la Raffle Energy, pe care se află câmpul gazeifer Climăuți.

Acordul dă acces părților implicate la anumite informații cu privire la concesiunile respective, printre care se numără date istorice legate de foraj și de prospecțiunile seismice executate. Cele două perimetre, de la Suceava și Bârlad, se află unul în prelungirea celuilalt.

„Schimbul de date a fost aprobat de către Autoritatea Națională pentru Resurse Minerale (ANRM)”, se precizează într-un comunicat al Zeta Petroleum.

Chevron intenţionează să înceapă în a doua jumătate a acestui an forarea unui puţ de explorare la perimetrul de gaze de şist de la Bârlad. Consiliul Judeţean Vaslui a eliberat, în lunile decembrie 2012 şi ianuarie 2013, trei certificate de urbanism pentru tot atâtea perimetre din judeţul Vaslui unde Chevron intenţionează să facă prospecţiuni pentru o posibilă exploatare a gazelor de şist.

Agenţia pentru Protecţia Mediului (APM) Vaslui a început procedura de evaluare a impactului pe care l-ar avea asupra mediului explorarea gazelor de şist în cele trei perimetre din judeţ deținute de Chevron.

Rezerve situate la mică adâncime 

„Zeta Petroleum și Raffles vor evalua datele existente cu privire la concesiunea de la Bârlad, cu scopul de a identifica ținte de hidrocarburi convenționale în zonă. Concesiunea de la Bârlad se află lângă câmpul gazeifer Roman-Secuieni, operat de Romgaz, unul dintre cele mai mari câmpuri comerciale din România”, se mai spune în comunicatul Zeta Petroleum.

Potrivit companiei, între 1970 și 1980 au fost forate circa 85 de sonde de explorare pe concesiunea de la Bârlad, multe dintre acestea indicând prezența de zăcăminte clasice de gaze. În plus, au fost executate numeroase prospecțiuni seismice 2D.

Acordul privind schimbul de date cu Chevron deschide noi potențialuri, pe lângă rezervele convenționale deja dovedite de la Suceava, unde se produc gaze din câmpul de la Climăuți, a declarat directorul executiv al Zeta Petroleum, Stephen West.

„Credem deja că există un potențial de până la circa 2 miliarde de metri cubi de gaze naturale convenționale situate la mică adâncime (între 400 și 1.000 de metri), pe baza probelor și prospecțiunilor derulate până în prezent, și așteptăm să primim informații și despre descoperirile Chevron. În același timp, prin acest acord, Zeta Petroleum capătă acces la o cantitate considerabilă de date seismice și de foraj cu privire la concesiunea de la Bârlad, o altă zonă cu rezerve certe de hidrocarburi”, a spus West.

Producție de circa 15.500 metri cubi pe zi la Climăuți

Concesiunea de la Suceava, unde Zeta Petroleum și Raffles Energy dețin câte 50% din drepturi, este operată de singaporezi și include câmpul gazeifer de la Climăuți, care produce în prezent circa 15.500 de metri cubi de gaze pe zi, provenite din nisipuri sarmatice, la o adâncime de circa 460 de metri.

În prezent, pe concesiunea Suceava sunt localizate două sonde, forate de foștii concesionari ai perimetrului, iar în prezent se derulează un studiu de fezabilitate care să identifice cele mai bune metode pentru ca aceste sonde să fie băgate în producție anul acesta. Prima din ele, SE-1, forată în 2005, a prezentat la teste un flux stabil de 25.500 metri cubi pe zi (maxim de 33.000 metri cubi pe zi), iar cea de-a doua, Dornești Sud-1, forată în 2007 – de 24.000 de metri cubi pe zi.

În ianuarie 2013, Zeta Petroleum anunța ca opțiune low-cost de introducere în producție a celor două sonde construirea unui gazoduct care să unească  sondele cu infrastructura existentă și utilizarea gazului pentru producerea energiei electrice la o centrală locală. Costul total al lucrărilor era estimat la 2 milioane euro, din care 1 milion partea Zeta Petroleum.

Compania estima că, la un venit adițional de 75.000 de dolari pe lună adus de cele două sonde, investiția ar fi recuperată în 12 luni și ar genera apoi venituri care ar putea fi reinvestite în alte concesiuni, precum cea de la Bobocu și cea de la Jimbolia, unde Zeta Petroleum deține 39% din drepturi, restul fiind în posesia NIS Gazpromneft (51%) și Armax Gaz SA (10%).

La jumătatea lunii martie, cei de la Zeta Petroleum au anunțat că s-a descoperit petrol și la o a treia sondă de testare de la Jimbolia, mostrele extrase evidențiind prezența hidrocarburilor în multiple straturi de nisip, iar descoperirea fiind consistentă cu cele efectuate anterior în alte două puțuri de testare din cadrul concesiunii.

Privatizarea monopolului de stat pe gaze naturale din Grecia, compus din producătorul DEPA și operatorul rețelei naționale de conducte DESFA, se află pe ultima sută de metri, iar câștigătorul licitației ar putea fi anunțat la finalul acestei luni. În ultimele două săptămâni, companiile interesate, printre care rușii de la Gazprom și Sintez, azerii de la Socar și grecii de la M&M și PPF-Terna au accesat pentru ultima dată camera de date a DEPA și DESFA și au studiat planul de afaceri și alte documente tehnice legate de privatizare. Autorităților de la Atena le-ar conveni cel mai mult ca rușii și azerii să-și împartă o eventuală victorie, unii preluând producătorul de gaze, iar ceilalți transportatorul, astfel încât exporturile de gaze ale Greciei să poată avea acces la ambele proiecte de gazoducte transnaționale la care grecii ar putea participa, respectiv South Stream, implementat de Gazprom, și TAP, derulat de Socar.

Principalul obiectiv al DEPA este creșterea consumului național de gaze naturale, de la 4,5 miliarde de metri cubi în 2013 la cel puțin 7 miliarde de metri cubi în 2020. În prezent, Grecia importă 60% din necesarul său de gaze naturale din Rusia, 15% din Algeria (sub formă lichefiată) și 15% din Azerbaidjan, prin intermediul companiei turce BOTAS. 

Un alt obiectiv al privatizării este diversificarea și extinderea surselor de import, care constituie, de altfel, o cerință specifică expresă pentru competitori, menționată ca atare în caietul de sarcini. Cu toate că contravine intereselor sale, chiar și Gazprom s-a angajat prin semnătură să acționeze în acest sens, în caz că va câștiga licitația.

Planul de afaceri al DEPA mai prevede extinderea utilizării gazelor naturale drept combustibil pentru vehicule și construirea unui terminal național de gaze naturale lichefiate, care să faciliteze exporturile, în primul rând către țările din Balcani. În acest sens, compania privată rusă Sintez a anunțat public că principala sa propunere de investiție înaintată autorităților de la Atena este chiar construirea unui astfel de terminal.

DEPA spune că vrea ca infrastructura necesară exportului de gaze naturale lichefiate să fie gata până în 2016. O altă cerință pentru candidați este să investească în interconectarea rețelelor de transport de gaze din Grecia și Italia. Favoriții în cursă, Gazprom și Socar, au anunțat deja că sunt interesați să se folosească de Grecia ca țară de tranzit al gazului exportat de ei către italieni.

Cei de la DEPA mai susțin că au în derulare contracte pe termen lung cu clienți locali, contracte care urmează să fie reînnoite până în 2020, inclusiv cele cu producătorii greci de energie electrică. Ceea ce nu pare tocmai atrăgător pentru potențialii investitori, devreme ce respectivii producători de electricitate au datorii neplătite către DEPA în sumă totală de 425 de milioane de euro. 

DEPA i-a mai informat pe participanții la licitație că este pe cale să încheie contracte de cumpărare directă de gaze naturale din Azerbaidjan, de circa 1 miliard de metri cubi, cantitate care reprezintă 10% din capacitatea proiectului gazoductului Trans-Adriatic. Măsura este puternic sprijinită de actualul guvern de la Atena, scopul fiind acela de a crește șansele proiectului TAP de a fi selectat de către consorțiul Shah Deniz, în dauna Nabucco Vest.  

Una peste alta, atuul rușilor de la Gazprom și Sintez este că sunt gata să dea mai mulți bani pentru a câștiga, în timp ce avantajul azerilor este mai degrabă de natură geostrategică. Autorităților de la Atena le-ar conveni cel mai mult ca rușii și azerii să-și împartă o eventuală victorie, unii preluând producătorul de gaze (DEPA), iar ceilalți transportatorul (DESFA), astfel încât exporturile de gaze ale Greciei să poată avea acces la ambele proiecte de gazoducte transnaționale la care grecii ar putea participa, respectiv South Stream, implementat de Gazprom, și TAP, derulat de Socar.

Proiectul Nabucco pare extrem de norocos, numai ca în cazul său nu se aplică zicala "norocul și-l face omu' cu mâna lui", ci cea potrivit căreia "norocul și-l face conglomeratul cu mâna altuia". După ce în urmă cu o săptămână CEO-ul ENEL anunța că gigantul italian este mai interesată să achiziționeze gaz natural din regiunea caspică transportat prin eventuala Conductă Trans Adriatică (TAP - Trans Adriatic Pipeline) decât să participe activ la finanțarea proiectului, în această săptămână, ministrul energiei din Serbia a organizat o conferință de presă pentru a nega "speculațiile" potrivit cărora guvernul sârb sabotează construcția conductei South Stream. Cum nu iese fum fără foc, se pare că singurii câștigători ai neînțelegerilor care tulbură apele în rândul concurenților sunt acționarii Nabucco, proiect la care România, prin Transgaz, speră să joace un rol important.

După vizita CEO-ului Gazprom, Alexey Miller în Serbia, presa locală l-a citat pe acesta cu o declarație surprinzătoare, potrivit căreia mai mulți membri ai guvernului sârb sabotează construcția prtoiectului South Stream. Ieri a venit rândul ministrului energiei din Serbia, Zorana Mihajlović, să nege orice implicare a executivului sârb într-un astfel de demers de subminare a construcției conductei, informează b92.net.

170 de milioane de euro pentru exproprieri

"În ultimele cinci luni, am adoptat în Parlament Legea privind proiectul South Stream și am aprobat exproprierile fără de care construcția conductei ar fi imposibilă din punct de vedere tehnic. Am dat aviz favorabil noilor reglementări menite a asigura posibilitatea construirii conductei la o presiune de 16 bari", a explicat Mihajlović.

În plus, potrivit ministrului sârb, 170 de milioane de euro din bugetul pe 2013 au fost alocați finanțării exproprierilor pe traseul pe care ar urma să treacă respectiva conductă.

Totodată, guvernul sârb a format o comisie special însărcinată cu analiza acestui proiect, iar în prezent se defsfășoară negocieri pentru a fi identificată o soluție pentru a fi rezolvată problema arieratelor de 190 de milioane de euro pe care compania de stat sârbă Srbijagas le are față de reprezentanta Gazprom în Serbia, Naftna Industrija Srbije (NIS).

Proiect amânat?!

Mihajlović a recunoscut că rușii sunt mai avansați în ceea ce privește implementarea proiectului, însă a ținut să precizeze că nici partenerii bulgari, de exemplu, la fel ca sârbii, nu au început lucrările. Ministrul sârb susține că țara sa așteaptă undă verde de la acțiunari pentru a declanșa lucrările.

Întrebată dacă CEO-ul Gazprom Alexey Miller a cerut amânarea construcției South Stream în cursul vizitei sale în Serbia, Mihajlović a susținut că "acesta a oferit garanții că toate etapele proiectului vor fi realizate la timp și că gazul va tranzita conducta începând cu 2016".

Nici partea rusă, nici cea sârbă nu și-au făcut temele 

Declarațiile sale par a fi contrazise de ministrul sârb al resurselor naturale, Milan Bačević, potrivit căruia, nici partea rusă, nici cea sârbă nu și-au făcut încă temele. El a anunțat că va discuta stadiul proiectului cu CEO-ul Gazprom în cadrul celei de-a 12-a sesiune plenară a comisiei ruso-sârbe pentru cooperare economică, care va avea loc la Belgrad.

De altfel, în această săptămână, Bačević s-a întâlnit cu ministrul rus al energiei, Alexander Novak, ocazie cu care "a clarificat și câteva neînțelegeri". În cursul întâlnirii s-a discutat prelungirea licențelor de explorare ale Gazprom și NIS în Serbia până în 2020, nivelul redevențelor pe care Gazprom le plătește și interesul gigantului rus în câmpurile de petrol din Aleksinac, din sudul Serbiei, și în achiziționarea complexului energetic de la Kovin, norul Serbiei. În plus, pentru a șterge datoriile pe care Rusia le are către Serbia, legate de construcția centralei de la Derdap 1, partea rusă s-a angajat să achite suma datorată integral în bani, susține Bačević.

Memorandumul privind construirea South Stream a fost semnat în 2007 de Gazprom și italienii de la ENI. Între timp, italienii și-au vândut o parte din participație, în prezent acționarii societății South Stream Transport AG fiind Gazprom (50%), ENI (20%) și francezii de la EDF și germanii de la Wintershall (cu câte 15% fiecare). Gazoductul va traversa apele turce înainte de străbate Bulgaria, Serbia, Ungaria si Slovenia pentru a ajunge la Tarvisio, în nordul Italiei. Valoarea proiectului este de 17 miliarde euro.

{jathumbnail off}

Ca și cum nu are destule probleme cu sistemul bancar, restructurat până la desființare de soluția găsită de Troika UE-BCE-FMI, prin care deponenții și acționarii celor mai importante două bănci cipriote sunt nevoiți să-și asume pierderi cuprinse între 30 și 80%, Cipru se confruntă cu o nouă problemă. Turcia șantajează companiile din domeniul energetic, amenințându-le cu excluderea de la proiectele viitoare și cu ruperea actualelor angajamente dacă vor colabora cu guvernul cipriot în ceea ce privește explorarea și exploatarea gazelor offshore din bazinul Mării Mediterane. Și ca și cum acest lucru nu ar fi fost suficient, Turcia exploatează prăbușirea economică a Ciprulului pentru a semna un contract cu Israelul în vederea exportului de gaze printr-o viitoare conductă construită pe teritoriu turcesc.

Principalul efect al aplicării pachetului "de salvare" a Ciprului va fi scăderea economică a micii insule cu peste 20%. În plus, Ciprul va trebui să-și găsească o nouă sursă de creștere economică menită a înlocui contribuția adusă de sectorul bancar. Iar analiștii sugerau ca aceasta să provină din sectorul energetic, prin explorarea și exploatarea gazelor offshore, cu rezerve estimate la 200 de miliarde de metri cubi. Până în prezent, însă, singurul zăcământ offshore descoperit este cel de aproximativ 30 miliarde de metri cubi, exploatat de Noble Energy Inc. (NBL) din Huston. Au mai fost acordate autorizații de explorare pentru alte 6 perimetre, care ar putea conține alte 135 de miliarde de metri cubi, companiilor Noble Energy, Total, Korea Gas Corp și Eni.

Eni, amenințată cu expulzarea

Numai că miercuri, ministrul energiei din Turcia, Taner Yildiz, a anunțat că gigantului energetic italian Eni îi va fi interzisă participarea la orice licitație și îi va fi reziliat un contract câștigat în ianuarie dacă va începe explorările pe coasta cipriotă, susține Financial Times.

Turcia a invadat insula cipriotă în 1974, pentru a împiedica uniunea acesteia cu Grecia, și de atunci nu are niciun contract diplomatic cu guvernul ciprioților greci din sudul insulei, guvern recunoscut internațional.

Eni, chiar dacă desfășoară activități destul de reduse în Turcia, a declarat că speră să ajungă la un acord pe această temă cu Ankara.

Turcia își argumentează poziția pe faptul că Ciprului n-ar trebui să i se permită exploatarea unor resurse care aparțin deopotrivă ambelor comunități de pe insulă, cea turcă și cea greacă. Însă SUA și UE nu privesc cu ochii prea buni pretențiile Turciei. De altfel, mica Republica Turcă din nordul insulei este recunoscută internațional doar de Turcia, care de altfel o și ajută din punct de vedere economic.

Turcii speră ca Cipru să opteze pentru Ankara ca destinație a exportului de gaze

De altfel, oficialii turci nu arată niciun semn de reconciliere cu cei ciprioți, în pofida problemelor economice prin care trec aceștia. Dimpotrivă, ei se așteaptă ca partea cipriotă să facă primul pas, mai ales acum când Nicosia va trebui să reconsidere costurile exportului de energie, Turcia fiind destinația cu cele mai mici costuri.

Contractul care ar urma să fie reziliat dintre guvernul turc și Eni este cel referitor la construcția, aflată încă la un stadiu de proiect, a unei conducte între portul de la Marea Neagră, Samsun, și cel mediteranean, Ceyhan. Ministrul turc nu a făcut însă referire și la celălalt proiect în care Eni este implicată, cel deja terminat, conducta Blue Stream, care transportă gaze rusești la Ankara. Motivul: Turcia este dependentă de gazul furnizat prin Blue Stream.

Israelul ar putea exporta gaze prin Turcia

Probabil că nu este o coincidență că în aceeași săptămână, Wall Street Journal a publicat un articol care afirma că scuzele prezentate de Israel pentru raid-ul din 2010 în care au fost uciși 8 turci și un turco-american ar putea avea o motivație economică: înlocuirea de către Israel a Ciprului, aflat în degringoladă, cu Turcia, ca principal canal de export de gaze naturale israeliene. "Încă de dinaintea actului de reconciliere, au existat negocieri cu privire la exportul de gaze prin intermediul Turciei, însă acum acest lucru este cu adevărat posibil", a declarat Alon Liel, fost diplomat israelian în Turcia.

Turcia a devenit un partener cu atât mai atractiv cu cât criza cipriotă compromite planurile de cooperare dintre Israel și Cipru, care viza explorarea în comun a zăcămintelor din Mediterană și construirea unei uzine de fabricare a gazului natural lichefiat în vederea exportului. În plus, Turcia în sine este o mare piață de export. Potrivit analiștilor din domeniu, cererea de gaz natural se va dubla în Turcia în următorii 12 ani. Pe termen lung, gazele din bazinul Mării Mediterane ar putea alimenta o conductă pe care oficialii ciprioți vor să o construiască pentru a lega oferta de gaz din Asia de cererea de gaz din Europa. Se vehiculează un volum care, la prețurile actuale, s-ar ridica la valoare de 3-4 miliarde de dolari.

Gigantul rus Gazprom pare decis să treacă peste ultimii ani mai dificili, marcați de negocieri dure cu Ucraina și statele din UE, și concretizați în reduceri ale profitului și implicit cotațiilor pe bursă. Numai anul trecut, exporturile de gaze ale Gazprom s-au diminuat cu 7,5% față de 2011, ajungând la un volum de 138,8 miliarde de metri cubi. După ce săptămâna trecută a semnat un memorandul cu Compania Națională de Petrol a Chinei (CNPC), principalul acționar al PetroChina, în prezent negociază cu British Petroleum (BP) în vederea inundării cu gaz a pieței britanice.

Singurul element care rămăsese de stabilit între Gazprom și PetroChina era, așa cum a relatat Energy Report,  și cel mai important: prețul. Marele obstacol al punerii în practică a memorandumului era încăpățânarea Gazprom de a lega prețul gazelor de cel al țițeiului, pentru a contracara solicitările statelor europene de a primi noi discount-uri în cazul în care Chinei îi vor fi oferite condiții favorabile. Însă guvernul chinez nu pare dispus să ofere mai mult de 250 de dolari pe mia de metri cubi, prețul pe care-l plătește pentru gazul din Turkmenistan. Acesta este cu 40% mai redus decât media prețului plătit în 2012 de statele europene pentru gazul rusesc.

Pentru a-și asigura însă un client sigur menit a-i aduce venituri anuale de 12 miliarde de dolari, rușii par însă dispuși să negocieze cu chinezii. "Cred că până în iulie va fi stabilit prețul final (al gazului ce urmează a fi furnizat Chinei - n.r.) urmând ca până la finalul anului să fie semnate toate documentele referitoare la volumul și prețul gazului livrat", a declarat miercuri CEO-ul Gazprom, Viktor Zubkov, într-un interviu acordat postului de televiziune Rossiya 24, citat de Platts.

Istoria negocierilor ruso-chineze

Memorandumul semnat săptămâna trecută de cele două părți se întinde pe 30 de ani și urmează a debuta în 2018. Gazprom se angajează să furnizeze un volum de 38 de miliarde de metri cubi de gaz anual, cu posibilitatea majorării acestuia la 60 miliarde, a explicat CEO-ul Gazprom, care totodată a precizat că există și posibilitatea efectuării unor plăți în avans de către partea chineză. Agenția de rating Fitch a comentat semnarea memorandumului, susținând că acesta "îmbunătățește semnificativ poziția Gazprom pe piața asiatică, care în prezent se bazează doar pe o participație de 50% la proiectul de 9,6 milioane tone metrice pe an, Sakhalin-2".

Gazprom nu este la prima tentativă de a cuceri piața chineză, având semnat un contract încă din 2011 pentru furnizarea a 30 de metri cubi de gaz anual pe ruta vestică (actualul memorandum preferă ruta estică), printr-o conductă care ar fi legat Siberia de vest de vestul Chinei, însă proiectul s-a împotmolit la negocierea prețului.

La începutul lui 2012, Gazprom a construirea unei uzine de gaz natural lichefiat (LNG) în estul Rusiei, în apropiere de Vladivostok, care ar urma să intre în funcțiune în 2018, pentru a limenta cu LNG piețele asiatice.

Gazprom a pus ochii pe Perfidul Albion

Cu toate că în prezent se concentrează mai mult asupra extinderii pe piețele asiatice, Gazprom vrea să-și consolideze poziția și pe Bătrânul Continent, a declarat Zubkov. Noua piață țintă: Marea Britanie, care are un deficit de alimentare în valoare de 40 miliarde metri cubi de gaze naturale, deficit pe care Gazprom se oferă să-l acopere în totalitate. 

"Gazprom poate acoperi total această cerere de gaze", a explicat CEO-ul Gazprom. În prezent Rusia, furnizează 100% din gazele de pe piața britanică.

La finalul lui 2012, filiala moscovită a BP a anunțat că gigantul britanic caută soluții tehnologice pentru extinderea viitoarei conducte Nord Stream până în Marea Britanie. "Suntem implicați în mai multe discuții pe această temă însă deocamdată nu s-a decis nnimic concret, iar discuțiile sunt într-o fază preliminară", a declarat purtătorul de cuvânt al filialei BP din Moscova.

primele două linii ale conductei Nord Stream, care urmează a lega Rusi de Germania și vor străbate Marea Baltică vor avea fiecare o capacitate de 27,5 miliarde de metri cubi pe an. Potrivit proiectului inițial, ar mai trebui construite încă două linii cu o capacitate de transport similară, însă deocamdată oportunitatea construirii acestora se află în analiză.

"Cea de-a treia linie ar urma să fie funcțională în 2017, iar cea de-a patra, dacă vom decid e să o mai construim, în 2018", susține Paul Corcoran, manager financiar al Nord Stream.

Bătălia Angliei, purtată între ruși și americani

Gazprom s-ar putea însă lovi de o concurență puternică pe piața britanică. În această săptămână, potrivit Wall Street Journal, a fost semnat primul contract de furnizare de gaz natural lichefiat (LNG) între un producător american, Cheniere Energy Partners LP, și o companie de utilități britanică, Centrica PLC. Contractul este semnat pe 20 de ani și vizează importarea a 1,75 miliarde de metri cubi de gaze naturale anual de către compania britanică. Primele gaze naturale lichefiate americane vor fi furnizate către Cernica în 2018. Volumul este suficient pentru a acoperi cererea venită din partea a1,8 milioane de gospodării. Semnarea contractului a fost salutată de premierul britanic, David Cameron, care a subliniat importanța diversificării surseor de aprovizionare cu gaz a Marii Britanii. Potrivit Cheniere, Centrica a acceptat să plătească un premium de 15% față de prețul gazelor de pe piața americană pentru fiecare cargou, plus un onorariu fix de 3 dolari pe fiecare milion de unități de gaz termal. Cu toate acestea, la prețurile curente, prețul plătit de Centrica este cu 40% mai redus decât prețul de pe piața britanică.

ENEL este mai interesată să achiziționeze gaz natural din regiunea caspică transportat prin eventuala Conductă Trans Adriatică (TAP - Trans Adriatic Pipeline) decât să participe activ în proiect, achiziționând o parte din acțiuni și finanțând construirea acestuia, a declarat marți CEO-ul companiei de utilități italiene astăzi.

"Suntem interesați să achiziționăm în condiții rezonabile gazele pe care ar urma să le transporte și, dacă va fi necesar, vom participa și la finanțarea TAP, însă prioritatea noastră este aceea de a obține gaze", a declarat Fulvio Conti, CEO-ul companiei, citat de Wall Street Journal.

Declarațiile acestuia ar putea indica o modificare a strategiei gigantului energetic italian, compania curtând de mai mai multe luni consorțiul care intenționează construirea TAP, format din norvegienii de la Statoil, elvețienii de la AXPO și nemții de la E.ON AG, pentru a putea deveni acționară.

Comentariile lui Conti vin doar cu câteva luni înainte ca Shah Deniz - consorțiul care va furniza gazul azer ce ar trebui transportat spre Europa - să decidă dacă ale varianta TAP, prin Italia, sau cea a Nabucco West, ce ar trebui să tranziteze și România.

Shah Deniz, consorțiu în care principalii jucători sunt britanicii de la BP, norvegienii de la Statoil și azerii de la Socar, va adopta o decizie preliminară în iunie, pentru ca în octombrie să ia decizia finală.

Recent, Nabucco Gas Pipeline International a semnat un memorandum de înţelegere şi cooperare cu Trans Anatolian Pipeline (TANAP), prin care cele două părţi se angajează să coopereze pentru a dezvolta Coridorul Sudic de Gaze. Conform Memorandumului, Nabucco şi TANAP vor face schimb de date tehnice şi alte înformaţii strategice şi vor „coopera în aşa fel încât să susţină dezvoltarea ambelor proiecte”, potrivit unui comunicat al Nabucco.

În urmă cu două săptămâni Legea de ratificare a Acordului de Sprijin al Proiectului NABUCCO semnat între România, NABUCCO Gas Pipeline International GmbH și Compania Naţională NABUCCO România a fost promulgată de Președintele României și publicată în Monitorul Oficial al României.

Transgaz, acţionarul român în proiectul NABUCCO, a aprobat recent Acordul de Finanţare și Opţiune de contribuţie la capitalul social al NABUCCO Gas Pipeline International GMBH, semnat de acţionarii NABUCCO și partenerii de la Shah Deniz.

2012 a fost un an aproape dezastruos pentru Gazprom, care a confirmat panta descendentă pe care se află gigantul rus. În ultimii cinci ani, acțiunile Gazprom s-au depreciat cu 60%, ca urmare a scăderii cererii la nivel european, a creșterii competiției interne, dar și a anchetelor organismelor antitrust ale UE pe tema presupuselor practici anticoncurențiale ale companiei. Lumina pentru Gazprom vine însă de la răsărit: compania rusă a semnat săptămâna trecută un memorandul cu CNPC, proprietaru PetroChina, ce va transforma China cel mai mare client al Gazprom începând cu 2018.

Chiar dacă  respectivul contract nu va putea acoperi pierderile suferite în ultimii cinci ani, el va majora veniturile gigantului rus cu peste 12 miliarde de dolari anual, echivalentul a 8% din cifra sa de afaceri.

Memorandumul semnat cu chinezii nici nu putea veni într-un moment mai potrivit. Gazprom are planificate investiții de peste 50 de miliarde de dolari în noi câmpuri, conducte și centrale de producere a gazului natural lichefiat în estul Rusiei, investiții a căror solvabilitate era dependentă de identificarea unui client de încredere, pe termen lung. Cum revoluția gazelor din șist din SUA a lăsat Gazpromul fără un potențial client important, China, și aAsia în general, a devenit o piață atractivă pentru gigantul rus. Cu atât mai mult cu cât China intenționează să renunțe la producerea de energie extrem de poluantă pe bază de cărbune. Potrivit Agenției Internaționale de Energie, cererea de gaz din China s-ar putea majora de cinci ori în următorii 25 de ani.

Marele obstacol al punerii în practică a memorandumului este încăpățânarea Gazprom de a lega prețul gazelor de cel al țițeiului, pentru a contracara solicitările statelor europene de a primi noi discount-uri în cazul în care Chinei îi vor fi oferite condiții favorabile. Însă guvernul chinez nu pare dispus să ofere mai mult de 250 de dolari pe mia de metri cubi, prețul pe care-l plătește pentru gazul din Turkmenistan. Acesta este cu 40% mai redus decât media prețului plătit în 2012 de statele europene pentru gazul rusesc, susține Wall Street Journal, citând un analist Sanford. Norvegienii de la Statoil au raportat la începutul anului vânzarea unui volum record de gaze în Europa în 2012. Statoil a oferit formule contractuale mai flexibile partenerilor săi europeni legate de prețul de livrare la terminal, pe când Gazprom a insistat să păstreze actuala formulă, care leagă prețul gazelul de cel internațional al țițeiului.

Cu toate aceste neînțelegeri, un fapt dătător de speranță e că s-a ajuns la un acord tehnic în ceea ce privește cantitatea de gaze ce urmează a fi exportată de Gazprom în China: 38 de miliarde de metri cubi, cu perspectiva majorării la 60 miliarde. A fost stabilită inclusiv modalitatea de transport a acestuia.

S-ar putea ajunge la un compromis pe tema prețului în cazul în care, așa cum se aude în piață, CNPC ar fi dispusă să plătească în avans o parte din gazul ce urmează a-i fi livrat.

Japonia și India, cele mai mari consumatoare de energie din Asia după China, mai au puțin și capătă acces la zăcămintele de gaze naturale prinse în straturile de gheață de sub fundul oceanului, zăcăminte care s-ar putea dovedi atât de abundente încât ar putea depăși rezervele mondiale de hidrocarburi fosile cunoscute ca certe în prezent. 

Compania japoneză Japan Oil, Gas & Metals National Corp a anunțat în urmă cu două zile că a reușit să producă gaz în ceea ce a constituit primul test offshore de extracție din adâncurile înghețate ale oceanului.

De asemenea, un consorțiu de companii indiene, printre care Oil & Natural Gas Corp, cel mai mare explorator al Indiei, urmează să execute foraje pe coasta estică a Indiei anul acesta, în încercarea de a extrage gaze naturale din aceeași sursă, potrivit unor oficiali ai autorității de reglementare în domeniu de la New Delhi, citați de Bloomberg.

Țările asiatice se străduiesc să țină pasul cu America de Nord, unde descoperirile de gaze naturale și petrol în șisturi și nisipuri bituminoase au declanșat o adevărată revoluție energetică, ce are toate șansele să asigure în curând independența energetică a Statelor Unite și a Canadei.

Pe de altă parte, în timp ce șisturile bituminoase se găsesc doar în anumite regiuni ale globului, structurile de carbon înghețat amestecat cu apă, numite hidrați de metan, sunt de găsit aproape peste tot sub fundul oceanelor. Problema cea mare este că, momentan, nu este pusă la punct nici o tehnologie capabilă să extragă gazele de acolo la scară industrială și în condiții de rentabilitate economică.

Sub ce formă se găsesc resursele

„Hidrații de metan sunt peste tot, inclusiv în câteva dintre cele mai dinamice economii ale momentului. Dacă tehnologia necesară pentru extragerea lor va fi dezvoltată, va modifica radical piața gazelor naturale. Actuala epocă de aur a gazelor va ține mult mai mult în aceste condiții”, spune Will Pearson, directorul departamentului de energie și resurse naturale de la Eurasia Group din Londra.

Hidrații de metan reprezintă cristale de molecule de metan, înconjurate de o „cușcă” de molecule de apă. Structurile sunt stabile la temperaturi joase și presiuni mari, iar riscul cel mai mare este că se pot dezintegra foarte ușor atunci când sunt extrase din mediul lor natural și supuse unor alte condiții ambiante.

Estimările inițiale sugerează că zăcămintele totale de carbon din hidrați reprezintă dublul resurselor mondiale certe de petrol, gaze și cărbune, potrivit unui raport din ianuarie anul acesta al US Geological Survey. Rezervele totale dovedite de gaze naturale ale lumii se cifrau la 208,4 mii de miliarde de metri cubi la finalul lui 2011, potrivit BP Plc. 

Molecule de gaz „încuiate” în gheață au mai fost descoperite în solurile permament înghețate (permafrost) din America de Nord și în Golful Mexico.

Potrivit estimărilor autorității de reglementare în energie din India, rezervele de gaze înghețate la care indienii încearcă să capete acces se cifrează la 1,894 mii de miliarde de metri cubi, în vreme ce acelea pentru care se luptă Japonia ar satisface cererea internă a țării pe 100 de ani, conform companiei de stat Japan Oil, Gas & Metals National Corp.

„Hidrații de metan ar da Japoniei în sfârșit o sursă proprie de energie și, deci, mai multă independență. Întrebarea care se pune este dacă exploatarea lor poate fi viabilă din punct de vedere economic”, spune Tornoo Suzuki, profesor emerit la Tokyo Insitute of Technology, care face un studiu despre zăcămintele de hidrați de metan de pe coasta prefecturii Kochi.

Exploatare riscantă și plină de necunoscute

India, care a descoperit hidrați de metan în Golful Bengal, pe coasta sa estică, va săpa câteva puțuri de explorare și va efectua o serie de teste pentru a putea estima dimensiunile zăcămintelor. Savanții indieni au descoperit chiar și urme de gaze naturale convenționale sub straturile de hidrați de metan de pe fundul oceanului. 

În Japonia, în faza de testare, au fost extrase gaze din hidrați de metan la circa 50 de kilometri de coastra principalei insule a țării, Honshu. Zăcămintele de acolo ar putea conține circa 40 de mii de miliarde de metri cubi de metan, echivalentul importurilor de gaze lichefiate pe 11 ani ale Japoniei.

Japonezii își propun să înceapă exploatarea comercială a acestor zăcăminte în jurul anului 2018. Japonia a utilizat o metodă de depresurizare în cadrul ultimelor teste derulate, o tehnologie pe care a mai folosit-o, în parteneriat cu Canada, în permafrost-ul canadian, în 2008, în ceea ce japonezii susțin că a fost primul proces continuu și stabil de producție din sedimente înghețate de gaz.

Succesul testului offshore nu garantează viabilitatea producției comerciale, din cauza duratei scurte a producției, spune Yuji Morita, cercetător principal la Institutul de Economie a Energiei al Japoniei. Costurile de producție nu vor fi o problemă în etapa premergătoare comercializării, susține acesta.

„Hidrații conțin imense cantități de metan, ceea ce are implicații majore pentru resursele de energie ale planetei și pentru evoluția climei, Însă deocamdată înțelegem foarte puțin morfologia lor, precum și potențialul lor impact asupra mediului. Extracția lor ar putea asigura resurse uriașe de energie”, scrie în ultimul raport al US Geological Survey.

Companiile care derulează lucrări de explorare trebuie să evite eliberarea de cantități mari de metan din hidrați în aer și în apa oceanelor. Metanul este atât de eficient în a înmagazina căldură încât este de 10 ori mai puternic decât dioxidul de carbon în ceea ce privește efectul de seră pe care îl generează. Topirea gheții riscă să reducă presiunea care este exercitată asupra hidraților, ceea ce are ca rezultat scurgerea gazelor din interiorul acestora.

Un studiu publicat de revista Nature în decembrie 2011 arată că lichefierea graduală a permafrostului poate elibera echivalentul a 380 de miliarde de tone de dioxid de carbon în acest secol, dacă Oceanul arctic se încălzește cu 7,5 grade Celsius. Cantitatea respectivă ar conține foarte mult metan, ceea ce ar crește temperaturile.

Goană disperată după resurse de energie

Toate statele lumii se află în căutarea de noi surse de energie, ca urmare a creșterii cererii. China, cel mai mare consumator de energie al lumii, încearcă să obțină tehnologia necesară exploatării unui zăcământ de gaze de șist, cel mai mare al lumii, și creșterii producției de cărbune.

India importă peste 75% din necesarul său de țiței brut și un sfert din consumul său de gaze naturale, în timp ce Japonia cumpără din exterior întreaga cantitate de petrol și gaze de care are nevoie și îmcearcă să găsească modalități pentru a se elibera de dependența de țițeiul provenit din Orientul Mijlociu.

„Țările care încearcă să profite de această oportunitate sunt cele cu producție limitată de petrol și gaze convenționale. Hidrații de metan rămân o problemă complicată, printre altele din cauza localizării lor offshore”, conchide Nathan Piper, analist la RBC Capital Markets din Edinburgh.

Doi oficiali estici și-au exprimat recent neîncrederea cu privire la seriozitatea și la gradul de implicare al statelor și companiilor participante la proiectului gazoductului Nabucco, avertizând că există și alte opțiuni de transport al gazelor naturale din regiunea caspică către consumatorii din Uniunea Europeană și că Nabucco riscă să rămână „doar o operă de Verdi”. Asta în timp ce Grecia, Italia și Albania au semnat de curând un acord foarte important pentru dezvoltarea unui proiect rival al Nabucco, conducta Trans-Adriatică (Trans-Adriatic Pipeline - TAP).

Statele din estul Europei se concentrează deja asupra găsirii unei alternative la proiectul gazoductului Nabucco, fiind extrem de dezamăgite de acesta, a declarat, la Baku, capitala Azerbaidjanului, co-președintele Comitetului pentru Probleme Energetice al Adunării Parlamentare Euronest, Jiri Mastalka.

„La început, s-a vorbit foarte mult despre Nabucco, după care s-a făcut liniște. Probabil că nu sunt destui bani pentru investiții”, a spus Mastalka.

El a adăugat că, dacă proiectul Nabucco nu va fi implementat, există și alte opțiuni.

 „Sunt convins că statele care au nevoie de diversificarea surselor de aprovizionare cu energie vor găsi o soluție pentru a aduce petrol și gaze din Azerbaidjan în UE. Așa că dacă nu există suficientă voință din partea politicienilor europeni și nu se vor găsi 8 miliarde de euro pentru investiții, atunci petrolul și gazele vor fi livrate în Europa prin South Stream (un alt proiect rival al Nabucco, dezvoltat de Gazprom – n.r.), iar Nabucco va rămâne doar o operă de Verdi”, a spus Mastalka.

Banii cheltuiți pe războiul din Irak puteau fi alocați Nabucco

La rândul său, Elshad Nasirov, vicepreședintele SOCAR, compania de petrol și gaze deținută de Azerbaidjan, a declarat că proiectul Nabucco a fost deja redus ca dimensiuni față de varianta inițială, subliniind că nici despre această variantă „trunchiată”, denumită Nabucco West, nu este 100% sigur că va fi selectată și implementată.

„Dacă UE nu găsește resursele necesare pentru implementarea proiectului, nu vom comenta felul în care UE alege să protejeze interesele statelor membre. Nu vom comenta, dar vom fi obligați să constatăm incapacitatea Uniunii Europene de a construi gazoductul”, a spus Nasirov.

El a amintit că bugetul Nabucco a fost stabilit inițial la 7,9 miliarde euro, iar apoi majorat la 12 miliarde euro, pentru ca în final să se ajungă la un buget necesar de 20 miliarde euro.

„Ce sunt 20 de miliarde de euro pentru UE, care plătește exact această sumă în fiecare an acelei companii care este în prezent furnizor unic de gaze (referire la Gazprom – n.r.)? Ce sunt 20 de miliarde de euro pentru altă organizație, NATO, formată în principal din state UE? Dacă ne gândim la cât au cheltuit statele europene pe războiul din Irak ajungem la concluzia că ar fi fost mult mai bine ca banii respectivi să fie alocați proiectului Nabucco, pentru întărirea securității energetice a statelor UE”, a subliniat vicepreședintele SOCAR.

Poziția vicepreședintelui SOCAR este extrem de importantă, întrucât compania face parte din consorțiul Shah Deniz, care controlează câmpul gazeifer omonim din Azerbaidjan și de unde provin gazele care ar urma să fie transportate spre Europa prin gazoductul Nabucco. 

TAP se mișcă cu talent

Săptămâna trecută, Grecia, Italia și Albania au semnat un acord privind implementarea proiectului conductei de gaze Trans-Adriatice (Trans-Adriatic Pipeline - TAP), proiect rival al Nabucco, dezvoltat de compania elvețiană Axpo, împreună cu operatorul de petrol și gaze Statoil, controlat de Norvegia, grupul francez Total și cel german E.ON Ruhrgas.

TAP este proiectat să aibă 800 de kilometri și o capacitate inițială de transport de 10 miliarde de metri cubi de gaze pe an. Proiectul va face legătura cu o conductă de gaze din Turcia și va acoperi 478 de kilometri în Grecia, 209 kilometri în Albania și 105 kilometri pe sub Marea Adriatică, la o adâncime de peste 800 de metri, urmând să ajungă în sudul Italiei.

TAP este considerat principalul competitor al proiectului Nabucco West, consorțiul Shah Deniz, care controlează câmpul gazifer omonim din Azerbaidjan, urmând a decide cel mai probabil în iunie pe care dintre cele două proiecte îl va selecta pentru a-și exporta producția de gaze în Europa.

Ambele gazoducte care intenționează să transporte în Europa gaze naturale din regiunea caspică, TAP și Nabucco, ar putea fi construite într-o bună zi, însă în momentul de față cele două nu ar putea funcționa concomitent, a declarat, pentru Reuters, directorul pentru afaceri externe al TAP, Michael Hoffman.

„Vor fi 10 miliarde de metri cubi de gaze disponibile pentru export la Shah Deniz faza a II-a. În acest context, nu cred că pot fi construite în același timp două gazoducte de asemenea dimensiuni. Ele ar putea coexista într-o fază ulterioară, când se va majora capacitatea de producție a Shah Deniz, însă până atunci ar mai putea trece încă 5 până la 10 ani”, a spus Hoffmann.

Nabucco se apără neconvingător

Nabucco Pipeline International GmbH, compania de proiect care trebuie să construiască gazoductul Nabucco și din care face parte și transportatorul național român de gaze naturale Transgaz, a reacționat la semnarea acordului pentru proiectul rival TAP printr-un interviu acordat de CEO-ul companiei, Reinhard Mitschek, publicației Natural Gas Europe.

Problema este că Mitschek nu a furnizat nici o informație nouă încurajatoare cu privire la Nabucco, de natură să întărească încrederea cu privire la gradul de implicare al partenerilor în acest proiect.

El s-a mulțumit să afirme că Nabucco West este cea mai bună opțiune pentru deschiderea coridorului sudic de gaze naturale, a repetat atuurile proiectului, legate de infrastructura de transport de gaze din țările pe unde ar trebui să treacă Nabucco și a reiterat faptul că capacitatea de transport a Nabucco ar putea fi majorată, la nevoie, de la 10 la 23 de miliarde de metri cubi de gaze pe an.

Cu privire la colaborarea cu consorțiul Shah Deniz, CEO-ul Nabucco Pipeline International s-a mulțumit să spună că este „transparentă și plină de succes”.

Shah Deniz cere României să se hotărască 

La sfărșitul lunii ianuarie, consorțiul Shah Deniz, care controlează câmpul gazeifer omonim din Azerbaidjan, esențial pentru dezvoltarea proiectului Nabucco West, a cerut României să-și precizeze poziția față de acest proiect.

Solicitarea a fost făcută în cursul unei întâlniri dintre ministrul Economiei, Varujan Vosganian, și o delegație a British Petroleum International (BP), condusă de vicepreședintele regional al companiei, John Baldwin, potrivit Ministerului Economiei.

BP face parte din consorțiul Shah Deniz, alături de azerii de la SOCAR, compania norvegiană Statoil și grupul francez Total.

Ministrul Varujan Vosganian a transmis delegației BP interesul României cu privire la acest proiect, care reprezintă o opțiune imediată pentru asigurarea unei surse alternative de gaze naturale, obiectiv cuprins și în strategia energetică națională.

„De altfel, ministrul Vosganian i-a informat pe reprezentanții companiei energetice că Ministerul Economiei sprijină schemele de transport pentru gaze naturale pe traseul Asia – Europa, care ar putea să tranziteze teritoriul României”, afirmă ministerul.

În prezent, potrivit ministerului, discuțiile Shah Deniz privind proiectul Nabucco West sunt în faze avansate cu reprezentanții Bulgariei și Ungariei.

Ultima săptămână a fost una extrem de dificilă pentru Gazprom. După ce și-a informat investitorii într-o întâlnire privată că rezultatele pe 2012 vor fi dezamăgitoare, ieri Gazprom a primit o lovitură sub centură de unde se aștepta mai puțin, de la președintele Rusiei Vladimir Putin. Acesta a anunța că intenționează să pună capăt monopolului Gazprom pe exportul de gaze naturale lichefiate (LNG).

Astfel, brusc, Gazprom se vede încolțită atât de concurenții externi, în urma renunțării Statelor Unite la majoritatea importurilor de gaze naturale, ca urmare a exploziei exploatărilor de gaze de șist peste ocean, cât și concurenții interni, care vor profita de liberalizarea exporturilor oferită de Putin. 

Măsura a fost motivată de Putin prin faptul că Rusia, deși deține rezervele cele mai ridicate de  gaze naturale din lume, se află mult în spatele celorlalți mari exportatori de LNG, cu o pondere de numai 3,6% din piața globală a LNG.

"Dacă nu promovăm politici active în acest sens, riscăm să predăm total piața competitorilor", a declarat Putin. "Trebuie create toate condițiile dezvoltării acestui sector (al gazelor naturale lichefiate), inclusiv liberalizarea pas cu pas a exporturilor", a afirmat președintele rus. 

Gazprom, între ciocanul concurenților interni și nicovala celor externi

Liberalizarea exporturilor ar fi o lovitură extrem de dură acordată Gazprom, aflată deja sub presiunea concurenței pe piața internă, dar și pe piața externă, unde norvegieni de la Statoil câștigă teren în fața gigantului rus, în special din cauza încăpățânării acestuia de a menține prețul gazelor legat de cel al țițeiului. Statoil oferă contracte mult mai flexibile partenerilor săi europeni legate de prețul de livrare la terminal.

Dacă Gazprom a dus-o rău anul trecut, fiind nevoită să renegocieze unele contracte cu partenerii europeni, în urma scăderii cererii pe Bătrânul Continent, concurenții săi interni, Novatek și Rosneft și-au majorat producția de gaze, însă au fost oblicați să vândă pe un preț mai redus doar pe piața internă, ieșirea pe piețele externe fiindu-le refuzată prin lege.

În prezent, Gazprom operează singura unitate care produce LNG, aflată în Pacific, pe insula Sakhalin, în parteneriat cu Royal Dutch Shell (RDSA) și Mitsui (MITSY).

Novatek și Rosneft, marii câștigători ai liberalizării

Novatek, cea de-a doua mare companie producătoare de gaze din Rusia a solicitat anul trecut să i se permită exportul de LNG începând cu 2016, când va deveni perfect funcțională unitatea construită în parteneriat cu francezii de la Total SA, din regiunea Yamal din Siberia.

De altfel, Putin a solicitat regândirea strategiei energetice a Rusiei, prin concentrarea în special pe piața asiatică și exportul de LNG. Până în prezent, nici Putin, nici ceilalți oficiali ruși nu au atentat la cel mai important monopol deținut de Gazprom, exportul de gaze prin conducte.

Chiar dacă, potrivitWall Street Journal, Gazprom a refuzat să comenteze declarațiile lui Putin, nu este o noutate faptul că gigantul rus s-a opus în repetate rânduri acordării dreptului de a exporta și celorlalți concurenți autohtoni.

Igor Seșin, CEO-ul Rosneft și aliatul politic al lui Putin, a fost cel care a provocat reacția președintelui solicitând liberalizarea exporturilor în cadrul unei întâlniri cu oficiali guvernamentali ruși. Potrivit lui Seșin, Rosneft, deține importante rezerve de gaze, alături de rezervele de petrol, în perimetrele din Arctica.