Energy Report

Liberalizarea exporturilor de gaze naturale lichefiate ale SUA ar reduce prețurile în Europa cu 11% și ar tăia 18% din veniturile Gazprom

Prețurile la gaze naturale în Europa ar putea scădea cu 11%, iar gigantul rus de stat Gazprom ar pierde 18% din veniturile sale anuale în condițiile liberalizării exporturile de gaze naturale lichefiate ale Statelor Unite, care ar spori oferta globală de gaze și ar pune presiune concurențială pe ruși.

Este concluzia unei analize recente a Centrului pentru Politici Energetice Globale de pe lângă Columbia University, citată de Financial Times.

Cu toate acestea, deși pierderile ar fi semnificative pentru Gazprom, impactul liberalizării și dezvoltării exporturilor americane de gaze naturale lichefiate asupra veniturilor totale din exporturi ale Rusiei ar fi mult mai modest, neputând constitui o armă eficientă pentru a determina Rusia să-și schimbe politica externă.

Analiza mai arată că, oricum, este probabil că Europa va rămâne în bună măsură dependentă de gazele rusești, ceea ce înseamnă că statele UE vor trebui să-și întărească infrastructura energetică pentru a face față unor eventuale crize de aprovizionare cu gaze din Rusia.

Gaze de șist, lichefiate

Boom-ul american al hidrocarburilor extrase din șisturi bituminoase, prin tehnologii inovative, cum ar fi forajul prin fracturare hidraulică, a făcut viabile comerciale zăcăminte inaccesibile până nu demult, a sporit masiv producția internă de gaze naturale a SUA și a creat așteptări ca SUA să devină un exportator global major de gaze naturale lichefiate, la prețuri competitive.

Până în prezent, Comisia Federală pentru Reglementări în Energie din SUA a autorizat trei proiecte masive de construire de terminale de export de gaze naturale lichefiate, în valoare de mai multe miliarde de dolari fiecare, iar alte 13 proiecte similare așteaptă aprobările federale.

Boom-ul american al gazelor de șist a pus deja presiune pe prețurile de pe piețele internaționale, întrucât SUA nu mai au nevoie de importuri de gaze lichefiate. În acest fel, cantități semnificative din state producătoare precum Qatar au devenit disponibile pentru a fi exportate în Europa și Asia.

Creșterea ofertei de gaze naturale lichefiate pe plan mondial le-a dat deja clienților Gazprom, din Europa și nu numai, mai multă putere de negociere cu rușii la reînnoirea contractelor pe termen lung cu gigantul controlat de Kremlin.

Prețuri mai mici, dar aceeași dependență de Rusia

Exporturile americane de gaze naturale lichefiate, așteptate să înceapă în 2016, ar putea depăși nivelul de 14,5 miliarde de metri cubi pe zi, care este cantitatea exportată zilnic de Rusia în UE.

Deși cea mai mare parte a exporturilor de gaze naturale lichefiate ale SUA ar fi destinate Asiei, unde prețurile sunt mai mari, grație creșterii economice superioare a statelor emergente de acolo, cantitatea care ar rămâne pentru europeni ar pune totuși presiuni semnificative pe prețuri. Estimările pesimiste ale celor de la Columbia University arată că Rusia ar putea pierde în acest fel până la 27% din banii pe care îi încasează în prezent pe gazele exportate.

Jason Bordoff, fost oficial la Casa Albă pe probleme energetice, spune că veniturile pierdute de Gazprom în acest fel ar fi semnificative. Pe de altă parte, gazele naturale au pondere de doar 14% în totalul veniturilor din exporturi ale Rusiei, care sunt dominate de țiței, ceea ce înseamnă că efectul negativ asupra economiei rusești în întregul său ar fi mult mai mici.

"Chiar dacă prețurile vor scădea, este probabil că Europa va rămâne profund dependentă de importurile de gaze din Rusia, printre altele pentru că rușii sunt printre cei mai ieftini furnizori din regiune. Europenii trebuie să-și facă curățenie în ograda proprie, să investească în infrastructură de depozitare și transport al gazelor și să-și dezvolte propriile zăcăminte de gaze pentru a reduce impactul oricăror eventuale probleme apărute în aprovizionarea cu gaze rusești", conchide Bordoff.

Americanii: protecționiști și birocrați

În iunie, Departamentul pentru Energie al Statelor Unite și-a modificat politica și reglementările de acordare a autorizațiilor pentru proiecte de construire de terminale de export al gazelor naturale lichefiate (GNL), într-un mod care, cel mai probabil, va ajuta proiectele mai avansate ca dezvoltare și le va afecta negativ pe cele noi, dar de la care nu se așteaptă să aibă un mare impact asupra ritmului general în care se dezvoltă industria. În consecință, va mai dura până când se va pune cu adevărat problema ca boom-ul american al exploatărilor de gaze de șist prin fracturare hidraulică să reducă dependența Europei de importurile de gaze naturale din Rusia.

În prezent, exporturile de gaze naturale din producția internă a Statelor Unite sunt extrem de restricționate. Potrivit legislației în vigoare, guvernul american judecă de la caz la caz cererile companiilor care vor să exporte gaze naturale lichefiate și le acordă sau nu licențe în acest sens. Ca regulă generală, aceste licențe se acordă doar pentru exporturi în jurisdicții cu care SUA are încheiate acorduri bilaterale de liber-schimb, cum ar fi Canada.

Într-o postare pe blog în care sunt enumerate mai multe măsuri legate de politica privind exportul de GNL, Christopher Smith, un oficial al Departamentului pentru Energie, a spus că în viitor se vor acorda autorizații doar pentru acele proiecte care au primit deja certificări potrivit cărora sunt conforme cu toate exigențele, reglementările și legile privind protecția mediului.

Asta înseamnă că cei care vor să exporte GNL vor trebui mai întâi să obțină autorizație de la o altă instituție, respect Comisia Federală de Reglementare în Energie, procedură mai scumpă și mai îndelungată, înainte de a primi licență de export din partea Departamentului pentru Energie.

Nu se mai dau autorizații provizorii

Până în prezent, Departamentul a acordat șapte licențe pentru export în țări care nu au acorduri de liber schimb cu SUA. Numai unul dintre aceste proiecte, respectiv Sabine Pass al companiei Cheniere, și-a asigurat aprobările de mediu necesare din partea Comsiei, iar celelalte au doar permise de export condiționate din partea Departamentului, fiind în așteptarea deciziilor Comisiei de Reglementare.

În viitor, Departamentul pentru Energie nu va mai acorda acest gen de permise condiționate provizorii.

Christopher Smith a scris în postarea sa că s-a intenționat ca modificarea de procedură să prioritizeze resursele Departamentului asupra „proiectelor mai avansate din punct de vedere comercial” și, de asemenea, să permită obținerea unor informații mai complete, pe baza cărora să se poată decide dacă un anumit proiect de export de GNL este sau nu de interes public.

Procedura de obținere a aprobărilor de mediu și de siguranță tehnică din partea Comisiei pentru un terminal GNL costă 100 de milioane de dolari sau mai mult, astfel că doar acele proiecte despre care se consideră că pot fi viabile comercial vor fi admise în proces.

Ce promitea Joe Biden la București

Vicepreședintele Statelor Unite, Joe Biden, a promis, într-un interviu acordat agenției Mediafax cu ocazia recentei sale vizite în România, că SUA vor relaxa restricțiile în vigoare în prezent cu privire la exporturile de gaze naturale americane către Europa, pentru întărirea independenței energetice a aliaților din regiune, în contextul amplificării crizei ruso-ucrainene.

"SUA se angajează să aducă un volum mai mare de gaze pe piaţa globală, într-un mod care să corespundă intereselor publice ale SUA, pentru că ştim că sporirea surselor mondiale îi ajută pe aliaţii noştri europeni şi pe alţi parteneri strategici. Până în prezent, Departamentul pentru Energie al SUA a acordat permise condiţionate pentru 96 de milioane de metri cubi de gaze pe an, care pot fi exportate atât către ţări cu care avem Acorduri de Liber Schimb, cât şi către cele cu care nu avem, de exemplu în Europa. Vorbim despre volume semnificative. Pentru a pune datele în context, acest volum este mai mare decât volumul total de gaze naturale lichefiate (GNL) pe care Europa le importă în prezent şi egal cu peste jumătate din volumul de gaze pe care ţările europene le importă în prezent din Rusia. Ştiu că, lucrând împreună, vom continua importantele eforturi de a asigura un viitor mai sigur şi mai prosper pentru România şi această regiune", a declarat, pentru Mediafax, vicepreședintele SUA, Joe Biden.

Potrivit publicației National Journal, citată de Mediafax, România și alte state din Europa Centrală și de Est, dependente de gazul rusesc, au decis, în ianuarie, să finanțeze formarea unui grup de lobby, LNG Allies, care să convingă autoritățile SUA să le permită importul de gaze naturale lichefiate, restricționat în prezent de legislația americană.

Lobby est-european la Washington

Pentru a asigura ţărilor din Europa de Est importul de gaze, grupul de lobby LNG Allies va viza o abordare în două direcţii. Astfel, statele vor face lobby pentru ca exporturile de gaze naturale să fie incluse în acordul de liber schimb dintre SUA şi UE, pentru care s-au început negocierile în vara anului trecut. Totodată, ele vor încerca să convingă Congresul american să adopte legi introduse în ambele camere prin care să se aprobe mai rapid exporturile către ţări care sunt membre ale NATO.

Anul trecut, la o conferință organizată în capitala americană de Comisia pentru Energie a Camerei Reprezentanților SUA, delegații din Ungaria și Cehia au declarat că extinderea exporturilor americane de gaze naturale lichefiate ar aduce SUA în competiție directă cu Rusia, principala sursă de aprovizionare cu gaze a estului Europei, iar această intensificare a concurenței ar duce la scăderea prețurilor, în beneficiul consumatorilor.

"Avem nevoie de mai multă concurență pentru a avea prețuri accesibile la energie", a spus Anita Orban, ambasador responsabil cu probleme legate de securitate energetică pe lângă Ministerul Afacerilor Externe de la Budapesta.

Mai mult, Orban, alături de omologul său ceh, Vacláv Bartuska, a semnat un editorial în Washington Post, în care cei doi susțineau că, pe lângă beneficiile economice ale liberalizării exporturilor americane de gaze naturale, o astfel de măsură ar reprezenta și o lovitură geostrategică, precum și un semn de recunoaștere a importanței colaborării strategice dintre SUA și aliații săi central și est europeni.