Energy Report

Statul ar trebui să încurajeze deschiderea cât mai multor "ghișee fiscale" cu benzină și motorină

Recenta eliminare a supraaccizei la carburanți auto a făcut ca România să aibă din nou cele mai mici prețuri la benzină și motorină din Uniunea Europeană. Ceea ce ar putea încuraja creșterea consumului de combustibil, astfel încât, la o adică, statul să nu piardă decât foarte puțin sau deloc din încasări, cum s-a mai văzut și cu alte ocazii similare.

Dincolo de asta, însă, ce este cel mai important este că accizele pe carburanți auto sunt printre cele mai sigure, dacă nu cele mai sigure, venituri bugetare ale statului. Motivele sunt mai multe. În primul rând, cererea pentru aceste produse este extrem de inelastică. Adică poate scădea, dar niciodată prea mult. În al doilea rând, este foarte avantajos pentru stat sistemul de colectare a accizelor. Acestea sunt pur și simplu incluse, cu tot cu TVA, în preț. Operatorii le iau de la clienți și le dau mai departe la stat. Simplu și fără echivoc, iar riscul de evaziune este minim spre inexistent.

Asta face ca benzinăriile să fie cele mai eficiente ghișee de colectare fiscală din România, iar companiile de distribuție de carburanți - cei mai profesioniști agenți fiscali. Cu precizarea că în funcţie de perioadă peste jumătate din preţul carburanţilor a fost reprezentat de taxe, deci benzinarii au satisfăcut preponderent interesele statului şi nu alte acţionarilor ce deţin business-ul!

În aceste condiții, te-ai aștepta ca Fiscul să se poarte mai frumos cu șoferii, care furnizează o bună parte din veniturile bugetului de stat cumpărând benzină și motorină, dar și cu distribuitorii de carburanți, cei care colectează și virează accizele. Din păcate, însă, uneori lucrurile stau cu totul invers și e ca și cum statul ar vrea să pună bețe în roatele relației furnizor-client, cea care de fapt îi umple vistieria. De exemplu, benzinarii sunt obligați ca, la miezul nopții, să își dea clienții afară și să întrerupă vânzările, deși mulți șoferi, profesioniști sau nu, se deplasează noaptea. De ce? Pentru că, potrivit normelor în vigoare, la 12 noaptea se încheie nu doar ziua calendaristică, ci și cea fiscală, și trebuie să facă evidența.

Cu alte cuvinte, sunt obligați să le pese mai mult de stat decât de propriii mușterii, deși nu și-au dat dorit deloc acest statut de agenți fiscali neremunerați.  

Pe de altă parte, în mod ciclic, atunci când carburanții se scumpesc, iar autorităților li se aduce aminte că o bună parte din prețurile la pompă reprezintă taxe și impozite, guvernanții își aduc aminte să acuze că industria distribuției de carburanți are o structură "oligopolistă" și că nu e suficientă concurență pe această piață, care să pună presiune pentru scăderea prețurilor. Și într-adevăr, o țară de dimensiunile României are doar circa 2.000 de benzinării, în timp ce în Austria, patria OMV, sunt peste 3.500.

Cine este însă de vină pentru acest lucru? Încă din urmă cu 4 ani, răspunsul era dat chiar de o instituție de stat și anume Consiliul Concurenței. Astfel, într-un raport din 2016 al instituției se arăta că piața locală a carburanților auto are, în linii mari, structură de cartel, iar pentru sporirea competiției se propunea eliminarea barierelor de reglementare la intrarea pe piață prin liberalizarea și simplificarea procesului de autorizare a înființării de noi benzinării, precum și încurajarea intrării pe piață a marilor lanțuri de retail. Consiliul Concurenței dădea ca exemplu inclusiv o decizie a sa din 2010, prin care constatase încălcarea art. 8 din Legea concurenței de către Consiliul General al Municipiului București, care decisese interzicerea construcției de noi benzinării în zona inelului central al Capitalei, "fără a avea însă la bază o analiză/justificare concludentă cu privire necesitatea acestei hotărâri".

Pe scurt, dacă vrea să încaseze sume mai mari din accize și în același timp prețurile la carburanți să scadă, statul ar trebui să încurajeze deschiderea cât mai multor astfel de "ghișee fiscale" cu benzină și motorină.