Energy Report

Acordul de liber-schimb SUA-UE ar putea aduce petrol și gaze mai ieftine pentru europeni, dacă americanii renunță la protecționism

Negociatorii Uniunii Europene îi vor presa pe partenerii lor de discuții americani, săptămâna aceasta, să accepte includerea exporturilor de produse energetice în textul pactului translatlantic de liber-schimb dintre cele două superputeri mondiale, care reprezintă cumulat jumătate din economia lumii. Un astfel de acord ar permite exporturile de petrol și gaze din SUA către Europa și ar putea reduce astfel semnificativ costurile cu energia ale industriei și populației din UE.

Este însă de așteptat ca americanii să nu cedeze ușor la acest capitol de negociere. Pe cât de puternic susțin americanii liberalizarea piețelor și dezvoltarea industriei extractive la alții, în propriul interes, pe atât de protecționiști și naționaliști se dovedesc ei a fi cu unele piețe interne considerate strategice, cum ar fi cea de petrol și gaze.

Aducerea în discuție a unor astfel de subiecte energetice, extrem de sensibile din punct de vedere politic peste Ocean, ar putea complica negocierile, deja suficient de ambițioase, pentru încheierea acordului de liber-schimb SUA-UE. Pe de altă parte, miza este uriașă pentru Europa, unde, de exemplu, prețurile la gaze naturale sunt în prezent de circa trei ori mai mari decât în Statele Unite.

SUA traversează o adevărată revoluție energetică, grație în primul rând avântului producției de hidrocarburi extrase din șisturi bituminoase. Pentru Europa, a importa petrol și gaze din Statele Unite ar putea reprezenta o modalitate mai simplă și mai rapidă de a-și reduce costurile energetice decât aceea de a depăși barierele geologice, sociale și de reglementare care stau în calea dezvoltării resurselor europene de gaze și petrol de șist.

Subiect tabu de trei decenii

Exporturile de gaze naturale ale SUA ar putea ajunge la 170 de milioane de metri cubi pe zi până la sfârșitul acestui deceniu, cantitate echivalentă cu jumătate din consumul zilnic al Marii Britanii pe perioada iernii, potrivit estimărilor Brookings Institute.

"Nu există nici un motiv pentru care gazele naturale produse în Statele Unite să fie rezervate exclusiv consumatorilor americani. Pentru noi, europenii, acesta este cel mai important aspect al acordului de liber-schimb cu SUA", a declarat un înalt oficial al UE, implicat în negocieri.

Problema este însă că, de aproape 30 de ani, autoritățile de la Washington interzic companiilor americane să exporte țiței produs pe plan intern. Interdicția a fost adoptată ca urmare a crizei din anii 70, când statele OPEC au stopat livrările de petrol către SUA iar americanii au fost nevoiți să-și asigure necesarul de consum bazându-se exclusiv pe resurse interne.

Și SUA e plină de "Ioan Nicolae"

Interdicția de a exporta gaze naturale este ceva mai "blândă" în SUA: guvernul american judecă de la caz la caz cererile companiilor care vor să exporte gaze naturale lichefiate și le acordă sau nu licențe în acest sens. Ca regulă generală, aceste licențe se acordă doar pentru exporturi în jurisdicții cu care SUA are încheiate acorduri bilaterale de liber-schimb, cum ar fi Canada.

Asta înseamnă că, în cazul semnării acordului comercial SUA-UE, producătorilor americani de gaze naturale le va fi mult mai ușor să obțină licențe de export pentru Europa. Perspectiva de a putea cumpăra gaze la prețuri competitive din Statele Unite ar întări semnificativ forța de negociere a statelor europene în raporturile cu Rusia, care își permite de ani de zile să impună prețuri mari consumatorilor din Europa, bazându-se pe poziția sa de furnizor dominant de gaze al Bătrânului Continent.

Politicienii americani nu sunt însă deloc entuziaști la perspectiva liberalizării exporturilor de hidrocarburi. Asta pentru că liberalizarea ar scumpi petrolul și gazele în interiorul SUA, prejudiciind astfel industriile americane intens consumatoare de energie, ceea ce i-ar costa pe politicieni atât voturi, cât și sprijin din partea corporațiilor respective. Este vorba în primul rând de giganții petrochimici, mari consumatori de gaze, precum Dow Chemicals, care vor, evident, să plătească cât mai puțin pentru acest combustibil, la fel ca, de exemplu, Ioan Nicolae (Interagro) în România.

Se poate și invers: lobby est-european la Washington

În context, trebuie amintit că unele state din Europa Centrală și de Est, precum Ungaria și Cehia, nu se grăbesc să își exploateze resursele interne de gaze de șist. În schimb, fac lobby la Washington pentru ca Statele Unite să-și liberalizeze exporturile de gaze naturale, fapt care ar spori concurența în Europa și ar mai slăbi din forța "diplomației gazeifere" a Rusiei pe Bătrânul Continent.

Astfel, recent, la o conferință organizată în capitala americană de Comisia pentru Energie a Camerei Reprezentanților SUA, delegații din Ungaria și Cehia au declarat că extinderea exporturilor americane de gaze naturale lichefiate ar aduce SUA în competiție directă cu Rusia, principala sursă de aprovizionare cu gaze a estului Europei, iar această intensificare a concurenței ar duce la scăderea prețurilor, în beneficiul consumatorilor.

"Avem nevoie de mai multă concurență pentru a avea prețuri accesibile la energie", a spus Anita Orban, ambasador responsabil cu probleme legate de securitate energetică pe lângă Ministerul Afacerilor Externe de la Budapesta.

Mai mult, Orban, alături de omologul său ceh, Vacláv Bartuska, a semnat un editorial în Washington Post, în care cei doi susțin că, pe lângă beneficiile economice ale liberalizării exporturilor americane de gaze naturale, o astfel de măsură ar reprezenta și o lovitură geostrategică, precum și un semn de recunoaștere a importanței colaborării strategice dintre SUA și aliații săi central și est europeni.

Economia bate politica sau invers?

Americanii susțin că sunt gata să includă produsele energetice, precum petrolul și gazele naturale, în textul acordului de liber-schimb cu UE, însă momentan nu este deloc clar în ce condiții. La lansarea negocierilor, în iulie, ambele părți s-au angajat să discute, ca subiect de negociere, și probleme referitoare la energie și materii prime.

Poziția UE ar putea fi sprijinită de către cei care ar avea cel mai mult de câștigat de pe urma eventualei liberalizări a exporturilor americane de petrol și gaze. Mari companii precum ExxonMobil, Chevron sau BP ar profita pe două planuri: și-ar spori sursele de venit exportând hidrocarburi în Europa și, în același timp, și-ar putea permite să vândă petrol și gaze în SUA la prețuri mai mari, ca urmare a reducerii ofertei interne, determinate de liberalizarea exporturilor.

Un posibil punct de blocaj în negocieri ar putea fi pretenția UE ca energia să reprezinte un capitol explicit separat în textul acordului de liber-schimb, care să slujească de model în negocieri similare purtate de europeni cu alte state și jurisdicții. Americanii ar prefera exprimări mai discrete, dat fiind că, în SUA, subiectul energiei este unul foarte sensibil din punct de vedere politic și cu multă încărcătură strategică.

Carburanți mai ieftini versus legislație de mediu mai puțin exigentă

Includerea cu succes a produselor energetice în textul acordului de liber-schimb dintre SUA și UE ar reprezenta o gură de oxigen și pentru rafinăriile europene, care ar căpăta astfel acces la țiței mai ieftin și ar putea să-și mai îmbunătățească marjele. Materie primă mai ieftină pentru rafinăriile europene ar putea însemna și prețuri mai reduse la carburanți pentru șoferii din Europa.

În această privință ar mai putea apărea o problemă, legată de legislația europeană de mediu. Aceasta impune etichetarea carburanților rezultați din țiței extras din nisipuri bituminoase, care este mai poluant decât cel convențional, întrucât este nevoie de un consum semnificativ de energie pentru separarea petrolului de nisipul din care provine. O bună parte din petrolul produs în SUA provine din acest tip de zăcăminte neconvenționale.

Surse europene susțin însă că reprezentanții UE la negocieri sunt gata să le ofere partenerilor americani o relaxare a legislației europene de mediu în această privință, ca monedă de schimb pentru liberalizarea exporturilor de petrol și gaze ale SUA.