Energy Report

Norvegia arctică, prinsă la mijloc între enormele zăcăminte de hidrocarburi și unul dintre cele mai importante ecosisteme ale Terrei

O bucată de gheață aproape de dimensiunile Rusiei va determina viitoarele venituri ale Norvegiei din petrol. Calota de gheață centrată pe Polul Nord plutește peste zăcăminte vaste de petrol și gaze, susținând de asemenea pe suprafața sa unul dintre ecosistemele cele mai productive biologic de pe Pământ, care conține urși polari, morse, bancuri imense de pești importante din punct de vedere economic și populații uriașe de păsări migratoare.

Guvernul norvegian, în încercarea de a susține veniturile din petrol, care au alimentat prosperitatea țării, a lansat planuri pentru a permite companiilor de foraj să se apropie mai mult decât au făcut-o vreodată de calota de gheață, dar s-au lovit de cea mai puternică opoziție manifestată până acum. Acest scandal denotă o luptă din ce în ce mai amplă și mai agresivă, care are la bază preocuparea dacă rezervele de petrol și gaze, în mare parte neatinse, ale Oceanului Arctic, pot fi exploatate în siguranță sau economic, relatează Bloomberg.

Aliați politici – cheie ai guvernului norvegian condus de Partidul Conservator și care l-au ajutat să rămână la putere fac presiuni pentru a reduce planurile de a oferi 54 de perimetre din Marea Barents companiilor de explorare precum Statoil ASA, controlată de statul norvegian, și Total SA din Franța. Aproape două treimi dintre acestea se află într-o arie de exploare complet nouă, aproape de apele rusești. Membrii Partidului Liberal nici nu concep că suprafața respectivă ar putea fi cedată industriei petroliere, potrivit vicepreședintelui liberal Ola Elvestuen.

„Nu putem risca să avem activități petroliere în zone importante din punct de vedere biologic și unde există gheață”, a declarat Elvestuen. „Ceea ce s-a propus este mult prea mult”, a spus liderul politic liberal.

Resurse imense

Costurile neașteptate, procesele în instanță, dificultățile tehnice și opoziția politică le-au pus piedică companiilor petroliere ani întregi. Royal Dutch Shell Plc, de exemplu, a trebuit să suspende forajul în Alaska de două ori în doi ani, după ce a investit 5 miliarde de dolari.

În Oceanul Arctic se află peste 20% din resursele de hidrocarburi nedescoperite ale lumii, estimate la 90 de miliarde de barili de petrol și 47 de mii de miliarde de metri cubi de gaze, conform U.S. Geological Survey. Se estimează că aproximativ 84% din aceste resurse să se află offshore, ascunse sub fundul mării, lângă coastele Alaskăi, Canadei, Rusiei, Groenlandei și Norvegiei.

Directoratul Norvegian pentru Petrol estimează că Marea Barents adăpostește mai mult de 40% din resursele nedescoperite ale țării, sau echivalentul a 8 miliarde de barili, aceste zăcăminte fiind un element-cheie pentru menținerea producției Norvegiei, după o scădere de 20% în ultimul deceniu.

Pentru Norvegia, a cărei industrie petrolieră și gazeiferă asigură mai mult de 20% din PIB-ul țării, stabilirea unui compromis între necesitatea de a exploata resursele minerale și dezideratul protejării vieții sălbatice are consecințe. Taxele, participarea directă la împărțirea producției, redevențele și dividendele din partea companiei controlate de stat Statoil alimentează fondul suveran de investiții al țării, cu active de 840 de miliarde de dolari, cel mai mare din lume.

Scandal politic și topografic

Propunerea guvernului încalcă angajamentul Partidului Conservator, de a interzice forajul aproape de calota glaciară, angajament care a reprezentat o condiție pentru a obține susținerea liberalilor și a creștin democraților pentru a trece toate pachetele legislative recente, de la bugete la măsuri sociale, a spus Elvestuen.

Guvernul și aliații săi sunt acum în conflict în privința modului în care urmează să fie măsurată limita gheții. În timp ce parlamentul a adoptat o lege prin care interzicea forajul mai aproape de 50 de kilometri de locul în care este gheață din 15 decembrie până în 15 iunie, opozanții spun că restricțiile ar trebui să fie măsurate din punct de vedere al suprafeței maxime a gheții și stabilite pe o perioadă mai lungă de timp.

„Nu vom accepta altceva decât un studiu științific privind locul unde este marginea gheții azi și peste 10 ani”, a spus purtătorul de cuvânt pe energie al creștin democraților, Rigmor Eide.

Guvernul nu consideră că ar fi necesar să înăsprească interdicția și să schimbe propunerea, a declarat ministrul Petrolului și al Energiei, Tord Lien. O consultare publică, finalizată recent, în care două entități guvernamentale și șapte grupuri ecologiste au recomandat retragerea a cel puțin jumătate din blocuri, nu a scos la lumină „informații noi, importante”, a spus el.

„Dacă ar fi ca parlamentul să se răzgândească, ceea ce nimic nu indică, voi ține cont de asta”, a spus Lien.

Ce spun companiile petroliere

Leif Harald Halvorsen, un purtător de cuvânt al filialei norvegiene a companiei franceze Total, a refuzat să comenteze pe tema opțiunilor politice privind blocurile. „Sunt zone în care suntem absolut capabili să explorăm”, a spus el. „Marginea gheții nu este o provocare care să ne creeze nouă probleme”, a adăugat el.

Erling Kvadsheim, manager pentru politici privind licențele petroliere la Norwegian Oil and Gas Association, un grup de lobby pentru companiile de producție și explorare, a afirmat că „tehnologia progresează rapid, inclusiv în privința tehnicilor de explorare și nu în ultimul rând în ceea ce privește protecția față de riscul scurgerilor de petrol”.

Liberalii și creștin democrații cer ca Ministerul Petrolului și Energiei să retragă nu mai puțin de 15 blocuri. 13 dintre acestea sunt în sud-estul Mării Barents. Aceasta este o zonă deschisă companiilor de explorare anul trecut, după ce a fost disputată de Rusia până la încheierea, în 2010, a unui acord de delimitare a granițelor dintre cele două țări.

Poziția ecologiștilor

Discuțiile cu guvernul ar putea începe curând, a spus Elvestuen. Solicitările se bazează pe recomandările din partea Institutului Polar Norvegian. Agenția Norvețiană a Mediului a recomandat ca 28 de blocuri să fie retrase.

În plus față de cele 54 de blocuri din Marea Barents, guvernul vrea să ofere șapte în Marea Norvegiei. O decizie finală asupra a ceea va fi oferit companiilor petroliere este programată pentru a doua parte a acestui an.

Calota de gheață se extinde și se restrânge în fiecare anotimp și în fiecare an, în funcție de temperaturi. În timp ce suprafața sa medie s-a micșorat în ultimele decenii, gheața a coborât la sud în sud-estul Mării Barents abia în 2003.

Activiștii de mediu vor ca platformele să fie amplasate departe de locul în care gheața întâlnește apa, pentru că acolo se dezvoltă algele, care asigură hrană pentru copepode, un fel de crustacee inferioare mici, o parte importantă a planctonului. Prezintă importanță mare pentru lanțul trofic, fiindcă servesc ca hrană principală pentru pești, păsări și mamiferele din regiune.

Greu de curățat

„Primăvara este o explozie de viață în zona de la sudul limitei gheții”, a spus un expert în zona arctică din Norvegia al organizației WWF, Nils Harley Boisen. „Este motorul biologic al zonei arctice”, a afirmat el.

O scurgere de petrol aproape de marginea gheții ar fi dificil de curățat din cauza distanței până la mal, a lipsei infrastructurii și a vremii dure, a spus el.

Unele proiecte din Oceanul Arctic care au obținut acorduri de mediu s-au confruntat cu provocări mai mari decât se preconiza inițial.

Shell a cheltuit aproximativ 5 miliarde de dolari pentru a se pregăti să exploreze offshore, în Alaska. Compania a fost forțată să oprească forajul după ce o navă a fost prinsă în gheață și după ce o platformă a naufragiat în 2012. O instanță din Statele Unite a decis în ianuarie că hotărârea de a permite explorarea în acea zonă a fost ilegală.