Energy Report

Protestatarii împotriva gazelor de şist au primit 82 mil. € de la ruşi, susţine Iulian Iancu, președintele Comisiei de industrii

După ce secretarul general NATO, Anders Fogh Rasmussen, a declarat în vară că Rusia lucrează cot la cot cu diverse ONG-uri şi cu aşa zise organizaţii de mediu pentru a manipula opinia publică împotriva gazelor de şist, Iulian Iancu (foto), președintele Comisiei de industrii și servicii din Camera Deputaților, a declarat joi, mult mai precis, că Rusia a finanțat anul trecut cu 82 de milioane de euro manifestările împotriva gazelor de șist.

Chiar dacă putem avea rezerve asupra unor astfel de informaţii, dacă au existat asemenea finanţări sau dacă au fost aşa de mari, e greu să nu constatăm că toate dezvoltările energetice au avut parte de-a lungul istoriei de contestări. Şi asta cu atât mai mult cu cât au afectat interesele aşa-zis strategice ale unor ţări sau ale unor companii energetice concurente.

„ O treime din PIB-ul Rusiei este format din încasările din exporturile de materii prime energetice. De aici şi intenţia de blocare a marilor proiecte de infrastructură, vezi cazul Nabucco, dar și de a bloca accesul europenilor la resursele interne, vezi manifestările împotriva gazelor de șist, pe care noi le priveam iniţial ca fiind acțiuni de mediu dar care de fapt au fost susținute de Rusia, iar acum vedem de ce. Aceste manifestaţii au o puternică... motivaţie“, a declarat Iancu în cadrul unei conferinţe pe teme energetice organizată de MediaUno. Acesta a precizat că “Rusia a finanțat anul trecut cu 82 de milioane de euro manifestațiile împotriva gazelor de șist din mai multe țări europene, printre care Franța și România”.

Oficialul român a mai invocat un studiu de anul trecut care indica faptul că gazele, una dintre cele mai importante resurse energetice globale, ar putea să ţină încă 200 de ani şi nu doar circa 50 cât se credea până să fie făcute marile descoperiri de gaze de şist în SUA, Canada şi alte ţări.

Astfel că, după părerea acestuia, varianta gazelor de şist ar putea fi una luată în calcul, în anumite condiţii de exploatare, pentru a reduce dependenţa de Rusia. Şi asta cu atât mai mult cu cât, pe partea de gaze, GPL-ul e o alternativă deocamdată extrem de îndepărtată şi costisitoare, de înlocuire a gazelor ruseşti aduse prin conducte.

“La momentul actual, GPL-ul nu e o alternativă. Necesită flotile întregi de vase şi ar lua un număr de ani doar execuţia lor plus construcţia unor terminale de lichefiere şi degazeificare. În plus, GPL-ul e mai scump decât gazele naturale”, a adăugat președintele Comisiei de industrii.