Energy Report

Energia regenerabilă, sub asediul consumatorului, industriei și guvernelor

Râul, ramul, vântul, soarele, contribuabilul și industria nu par a mai fi prietenii energiei regenerabile, care este supusă în ultimul timp în România, dar și în restul Europei, unui asalt concertat. Confruntate cu criza financiară și cu necesitatea efectuării unor ajustări fiscale menite a le reduce deficitele bugetare, guvernele au realizat și ele că au fost mult prea darnice cu noua industrie, contribuind la umflarea unei bule, care riscă să i se spargă în cap.

Schema de sprijin pentru regenerabile face ca nu doar populaţia să plătească mai mult pentru producătorii de energie curată, cu precădere pentru cei cu turbine eoliene. Cel mai mare preţ al boom-lui eolian din România este plătit de industriile intensive în energie, şi de industria producerii de energie din surse convenţionale, susține Economica.net. Cei mai mari consumatori de curent din România, producătrul de aluminiu Alro Slatina şi producătorul de oţel ArcelorMittal, au cerut Guvernului să ajusteze sprijinul acordat industriei eoliene (cea fotovoltaică este încă irelevantă prin dimensiune) pentru că sumele plătite pentru certificatele verzi îi fac să devină necompetitivi.

Devoltarea sectorului energiei regenerabile în România este susţinută de consumatorii de energie electrică. Miza investitorilor este subvenţia de la stat pentru producţia de energie verde care se face prin sistemul certificatelor verzi. Potrivit legii, o centrală eoliană primeşte de la stat 2 certificate verzi pentru fiecare MWh livrat în sistem, una solară şase certificate, una pe biomasă trei certificate iar o microhidrocentrală primeşte trei certificate. Preţul unui certificat pe piaţa liberă fluctuează între 28 de euro şi 57 de euro. Un certificat verde se emite de Transelectrica după producerea şi livrarea unui MWh de energie regenerabilă. Schema prin care România acordă aceste certificate este completată de obligaţia ca furnizorii de electricitate să achiziţioneze un procent anual de certificate proporţional cu energia livrată. La rândul lor, aceştia îşi recuperează banii de la consumatori prin factura la curent, în aşa fel încât toată populaţia României sprijină producţia de energie verde. În România există aproximativ 2.000 de MW eolieni instalaţi şi 70 de MW fotovoltaici. La sfârşitul acestui an se estimează că vor exista 4.000 de MW instalaţi în eolian. Avizele emise de Transelectrica acoperă un total de 30.000 de MW deşi sistemul nu poate suporta, acum, mai mult de 6.000 de MW. România trebuie să-şi asigure 38% din energia produsă din surse regenerabile până în 2020. Dacă la aceste surse includem şi Hidroelectrica, atunci ţara noastră a atins deja ţinta.

In Romania ar putea sa fie infiintate, incepand cu luna aprilie, una sau chiar doua burse a gazelor naturale, susține Hotnews, daca Autoritatea Nationala de Reglementare in Domeniul Energiei (ANRE) va aproba documentele necesare. Presedintele ANRE, Niculae Havrilet, a spus ca pana la sfarsitul lunii martie, ar putea certifica OPCOM, administratorul pieţei de energie, sa organizeze platforme de tranzactionare a gazelor. Insa, nu doar OPCOM ar putea primi avizul necesar, ci si Bursa Romana de Marfuri (BRM), care si-a exprimat dorinta de a infiinta o astfel de burza. Interesant este ca singura companie obligata sa vanda transparent si centralizat va fi Romgaz. Ceilalti actori de pe piata vor tranzactiona in mod centralizat doar daca doresc.

Ziarul Financiar prezintă estimările analiştilor referitoare la preţul petrolului pentru anul acesta și constată că acestea diferă substanţial, unele instituţii anticipând creşteri, în unele cazuri substanţiale, iar altele scăderi deloc de neglijat. La limita superioară se află banca britanică Barclays, care mizează pe o cotaţie a ţiţeiului Brent de 135 dolari pe baril la sfârşitul anului. La cealaltă extremă analiştii întrevăd o scădere de 30%, la 80 de dolari pe baril.

Același ZF ne informează că Prospecţiuni a adunat în câteva luni contracte de 121 mil. euro de la Romgaz şi Petrom.