Energy Report

Sectorul eolian romanesc s-a dezvoltat in dulcele stil clasic al formelor fara fond

Industria romaneasca a energiei eoliene a cunoscut in ultimii ani cea mai impresionanta dezvoltare din intreaga Europa emergenta si beneficiaza de unul dintre cele mai generoase sisteme de subventii de stat din regiune, care a generat un aflux masiv de investitii si proiecte noi, insa se confrunta cu probleme elementare serioase, care ii ameninta perspectivele pe termen mai lung, cum ar fi starea proasta, nemodernizata, a infrastructurii de retea si faptul ca sistemul energetic national a ajuns deja la limita in privinta posibilitatii de a prelua productia noilor capacitati instalate eoliene,

Concluziile se desprind din raportul European Winds cu privire la pietele emergente europene de energie eoliana, elaborat de catre principala organizatie de lobby a industriei de pe continent, European Wind Energy Association (EWEA), si dat publicitatii marti la Viena.

Potrivit raportului citat, sectorul eolian romanesc sta foarte bine la capitolele piata de energie, tinte oficiale privind ponderea energiei regenerabile in totalul productiei energetice, sistem de subventionare si sprijin al industriei de profil, resurse naturale si finantare.

Pe de alta parte, starea lantului de furnizare si productie nu este la fel de buna, iar Romania sta rau in doua puncte esentiale, si anume infrastructura retelei electrice si sistemul legislativ si de autorizare.

Ritm „urias” de crestere

La finalul anului 2011, Romania avea cea de-a doua cea mai mare capacitate instalata eoliana din randul celor 12 state noi membre ale Uniunii Europene, cifrata la 921 MW, fiind depasita doar de Polonia, cu o capacitate instalata eoliana de 1.616 MW. 

La acea data, aproape 88% din totalul capacitatii instalate eoliene din cele 12 state mentionate (3.690 MW, dintr-un total de 4.197 MW) era localizata 5 tari, respectiv Bulgaria, Cehia, Ungaria, Polonia si Romania.

„Ritmul de dezvoltare al energiei eoliene din noile state membre UE prezinta mari disparitati. In timp ce Malta, Slovenia si Slovacia nu au instalat nici un fel de capacitati eoliene in intervalul 2005 – 2011, cresterile consemnate de sectoarele eoliene din Bulgaria si Romania au fost uriase”, se subliniaza in raport.

Astfel, cea mai mare crestere medie anuala, in intervalul mentionat, a fost cea consemnata in Romania, de aproape 200%. Pe locul doi, la mare distanta, s-a clasat Bulgaria, cu un ritm mediu anual de crestere de 59%.

Pe de alta parte, desi bancile comerciale din regiune enumera Romania, alaturi de Turcia si Polonia, drept cele mai promitatoare state pentru dezvoltarea de proiecte de energie eoliana, in raport se mentioneaza ca cel mai mare risc pentru bancile care isi propun sa finanteze astfel de proiecte este lipsa capacitatii de integrare in sistemele energetice nationale a resurselor eoliene active.

„De exemplu, in Romania si Bulgaria, numarul de contracte de conectare la retea semnate de facilitatile eoliene este semnificativ mai mare decat capacitatea disponibila de preluare”, se subliniaza in raportul EWEA.

Probleme cu protectia mediului si cu bancile

Cei de la EWEA arata ca 18% din teritoriul Romaniei este considerat arie protejata prin programul Natura 2000, iar o proportie semnificativa din aceste suprafete protejate sunt localizate in Dobrogea si Banat, regiunile cu cel mai mare potential eolian din Romania.

„Desi dezvoltatorii de proiecte eoliene nu sunt automat exclusi de catre programul Natura 2000, ei sunt supusi unor evaluari suplimentare de impact asupra mediului, care pot avea ca rezultat respingerea proiectelor”, se spune in raport.

Raportul explica ca solicitarile de autorizare de mediu pentru zone protejate prin programul Natura 2000 sunt supuse mai intai unei evaluari preliminare, menite sa decida daca potentialele lor efecte asupra mediului necesita investigatii mai aprofundate. Proiectele al caror impact de mediu este considerat neglijabil primesc autorizatie de mediu, in timp ce celelalte sunt supuse unei a doua evaluari, in urma careia autorizarea este acordata, respinsa sau se cer masuri suplimentare de limitare a impactului de mediu.

In raport se mai mentioneaza ca, desi un numar de banci locale si internationale dau credite pentru dezvoltarea de proiecte eoliene, aceste proiecte sunt supuse unor criterii de eligibilitate si de finantare mai aspre, din cauza incertitudinilor mari cu privire la cash-flow. Aceste incertitudini se explica prin faptul ca bancile nu au suficient de multe date istorice la dispozitie pentru a identifica si evalua multumitor riscul de piata pe acest segment in Romania. 

Cele mai mari obstacole: infrastructura, legislatia, birocratia si forta de munca

Principala bariera in calea dezvoltarii industriei eoliene din Romania este starea infrastructurii de retea, care pare a fi limitata in raport cu cererea tot mai mare de permise de conectare din partea facilitatilor eoliene.

„Transportatorul de stat, Transelectrica, considera ca, in conditiile actuale, reteaua poate gestiona doar circa 2,5 pana 3 GW de capacitate instalata eoliana. Cu toate acestea, la nivelul lunii septembrie 2012, fusesera deja semnate permise tehnice de conectare pentru o capacitate totala de 8,8 GW, pe langa contracte de conectare pentru capacitati de peste 14 GW”, se afirma in raportul EWEA.

In plus, se mentioneaza in raport, cadrul legislativ romanesc este caracterizat de impredictibilitate.

„Legile legate de energia eoliana si de sectoarele industriale asociate acesteia lasa loc de interpretari in privinta unor chestiuni cum ar fi aplicabilitatea taxelor pe proprietate, tratamentul activelor din punct de vedere al deprecierii, precum si managementul vanzarii concesionarii si inchirierii de terenuri de catre autoritatile publice”, noteaza autorii raportului.

Mai mult, aplicarea legii este extrem de lenta, cadrul legislativ si birocratic local suferind din cauza migratiei expertilor in domeniu din sectorul public catre cel privat, pentru salarii mai bune, ceea ce pune probleme investitorilor.

Nu in ultimul rand, birocratia este foarte stufoasa, un proiect eolian putand avea nevoie de nu mai putin de 85 de permise si aprobari, se mai spune in raport.

„Dat fiind ca industria eoliana romaneasca s-a dezvoltat numai in ultimii ani, investitorii nu au la dispozitie capacitati si resurse locale la acelasi nivel cu cel de pe pietele dezvoltate. In plus, programele universitatilor nu ofera studentilor din domeniu cele mai noi cunostinte si competente legate de energia eoliana. Lipsa de experienta in fabricarea si operarea de turbine eoliene, precum si numarul limitat de specialisti, face ca dezvoltatorii sa fie nevoiti sa foloseasca experti straini in fazele finale de constructie a fermelor eoliene, caracterizate de o valoare adaugata mare. In multe cazuri, investitorii trebuie sa ofere ei insisi cursuri de instruire si calificare personalului local, ceea ce reprezinta o investitie financiara si de timp semnificativa”, se spune in raport.