Energy Report

Programul UE de sprijinire a energiei regenerabile s-ar putea dovedi ilegal. O federație de organizații ecologiste l-a reclamat la Curtea Europeană de Justiție

Protecția mediului și a locațiilor cu valoare culturală, istorică și comunitară, Considerente pentru care părea de la sine înțeles, până nu demult, că doar proiectele miniere și de exploatare a surselor fosile de energie pot fi contestate. Lucrurile nu stau însă așa. Curtea Europeană de Justiție a decis, recent, să judece o reclamație la adresa programului Comisiei Europene de sprijinire a producătorilor de energie din surse regenerabile, reclamație înaintată de un număr de 615 organizații din 24 de țări europene, grupate în European Platform Against Windfarms (EPAW). Principala acuzație a celor de la EPAW este aceea că, în loc să reducă emisiile de dioxid de carbon, avântul parcurilor eoliene va avea, de fapt, efectul contrar.

Contestația celor de la EPAW a fost înaintată în vara anului trecut la Curtea Europeană de Justiție și se bazează pe prevederile unui tratat internațional, în bună măsură ignorat chiar de către statele semnatare: Convenția de la Aarhus din 1998 privind accesul la informații, participarea publicului la procesul decizional și accesul la justiție în chestiuni legate de mediu. Demersul a fost sprijinit și de către Organizația Națiunilor Unite (ONU), prin intermediul unei instituții subsidiare - Nations Economic Commission for Europe (UNECE).

Luna trecută, Curtea a decis să accepte înspre judecată contestația EPAW. Deliberările vor fi îndelungate, o decizie fiind așteptată într-un interval de 12 până la 18 luni.

EPAW susține că cei de la Comisia Europeană au omis să deruleze, înainte de aprobarea programului UE de sprijinire a energiei regenerabile și de reducere a emisiilor de dioxid de carbon, studii tehnice care să estimeze în mod pertinent ce cantitate de combustibili fosili va fi economisită în urma instalării a sute de mii de turbine eoliene, în pofida opoziției unei bune părți a populației rurale europene și a riscurilor de mediu presupuse de acestea.

„Se pare că, după cum arată rezultatele studiilor estimative independente, de fapt nu se va reduce câtuși de puțin consumul de combustibili fosili în urma avântului eolienelor, așa că oamenii sunt mai mult decât îndreptățiți să ceară rezolvarea acestei situații”, a declarat Mark Duchamp, conducătorul EPAW.

Lipsă de transparență

În concluzie, EPAW cere ca prelungirea dincolo de anul 2020 a programului UE de sprijinire a energiei regenerabile să fie declarată ilegală. În prezent, instituțiile europene discută extinderea programului până în 2050, unele voci din rândul lobby-ului industriei regenerabile cerând stabilirea unei ținte de 100% în ceea ce privește ponderea energiei din surse verzi în totalul mixului energetic european. Ținta în vigoare în momentul de față este de 20% până în 2020.

Convenția de la Aarhus cere ca programele guvernamentale cu impact asupra mediului să fie elaborate în mod tranparent, cu participarea publicului la procesul decizional. Asta înseamnă, potrivit EPAW, că europenii ar fi trebuit să fie informați în detaliu în legătură cu beneficiile programului UE de sprijinire a producției de energie din surse regenerabile, dar și asupra costurilor și efectelor colaterale negative ale acestuia.

„În schimb, Comisia Europeană n-a făcut decât să accepte total necritic afirmațiile industriei eoliene în această privință, fără să le verifice câtuși de puțin”, a subliniat Duchamp.

De exemplu, politica europeană de sprijinire a industriei eoliene se bazează pe ideea că orice cantitate de energie produsă de centralele eoliene va reduce consumul de combustibili fosili care, altfel, ar fi fost necesar pentru producerea acelei cantități de energie utilizând surse convenționale.

„Această ideea promovată de industria eoliană este eronată și a fost îmbrățișată total necritic de către Comisia Europeană. Dacă și-ar fi făcut treaba cum trebuie, ar fi descoperit că centralele electrice care funcționează cu combustibili fosili, care echilibrează sistemele energetice, fiind obligate la variații mari de producție, din cauza caracterului intermitent al surselor regenerabile de energie, consumă în acest fel mai mult combustibil, exact ca o mașină care consumă mai mult în ambuteiajul urban decât pe autostradă”, adaugă președintele EPAW.

Fac mai mult rău decât bine

Potrivit acestuia, pe măsură ce se înmulțesc capacitățile instalate eoliene, va fi nevoie de tot mai multe centrale electrice care consumă combustibili fosili pentru stabilizarea producției de energie electrică, din ce în ce mai dependentă de caracterul intermitent al producției din surse eoliene.

La aceeași concluzie a ajuns, de altfel, și Rețeaua Europeană a Operatorilor de Sisteme de Transmitere a Electricității (European Network of Transmission System Operators for Electricity - ENTSO-E), din care face parte și operatorul sistemul energetic național românesc, Transelectrica.

Organizația a avertizat că avântul instalărilor de noi capacități de producție de energie regenerabilă și majorarea ponderii acestora în totalul mixului energetic european face să fie nevoie de mai multe centrale electrice pe bază de cărbune și gaze naturale, în scop de back-up, pentru a se putea garanta siguranța funcționării rețelelor pe timpul nopții și în momentele fără vânt, când facilitățile solare și eoliene nu pot funcționa. Adică de înmulţirea surselor poluante de energie.

Cei de la EPAW mai susțin că, dacă se iau în calcul și alți factori scăpați din vedere de Comisia Europeană, cum ar fi necesitatea upgradării rețelelor naționale de electricitate, în final ar rezulta că, de fapt, nu se reduc deloc emisiile de CO2, ba chiar cresc. Concluzia organizației este că, devreme ce fermele eoliene nu ajută deloc la reducerea de combustibili fosili, atunci programul UE de sprijinire a acestora nu are nici o justificare.

EPAW arată că pagubele colaterale ale acestui program sunt multiple, mergând de la aspecte ținând de sănătate și de calitatea vieții la altele legate de valoarea caselor din zonele unde sunt instalate multe turbine eoliene. Alte chestiuni problematice sunt efectele asupra mediului încornjutător, dar și miliardele de dolari plătite sub formă de subvenții industriei regenerabile, care adâncesc deficitele bugetare și datoriile publice, precum și scumpirea tot mai accentuată a curentului electric, care alimentează sărăcia și distruge locuri de muncă.

„Nici unul dintre aceste efecte ale programului UE de sprijinire a industriei eoliene nu a fost luat în considerare de către autoritățile comunitare și nu a fost comunicat publicului într-o manieră transparentă. În concluzie, avem de a face cu o încălcare gravă a Convenției de la Aarhus și ne așteptăm ca cei de la Curtea Europeană de Justiție să decidă că prelungirea programului respectiv dincolo de anul 2020 este ilegală. Mai mult, ne așteptăm ca legalitatea și beneficiile actualului program să fie tot mai mult contestate în întreaga Europă”, conchide șeful EPAW.