Energy Report

Taxarea la sânge a combustibililor în Turcia a creat o sursă importantă de bani pentru rebelii din Siria, dar și pentru sirieni simpli sărăciți de război

Turcia are cea mai scumpă benzină din lume. Și nici nu e de mirare, dat fiind că, cel puțin în Europa, turcii se clasează pe primul loc la povara taxelor impuse de guvern pe combustibili. Oportunitate de care profită diferitele grupări de rebeli sirieni aflați în război cu trupele guvernamentale ale președintelui Siriei, Bashar Al-Assad, dar și sirieni simpli, sărăciți de conflict. Aceștia introduc ilegal, prin contrabandă, cantități imense de carburanți în Turcia, mai ales că cele mai importante zăcăminte de petrol din Siria se află sub controlul forțelor islamiste militante.

Noapte de noapte, un convoi de mașini și camioane în stare deplorabilă, pline ochi cu canistre, transportă prin Turcia combustibili introduși în țară prin contrabandă din Siria. Mii de litri de benzină și motorină ajung, la adăpostul întunericului, în provincia Hatay, din sudul Turciei. Banii ajung în buzunarele rebelilor sirieni și ale intermediarilor turci ai afacerii, scrie Reuters.

Combustibilul de contrabandă provine, în cea mai mare parte, din provincia Deir-Al-Zor, din estul Siriei, vitală pentru producția de petrol a țării, controlată în bună măsură de rebelii islamiști.

Într-un top Bloomberg al statelor lumii cu cea mai scumpă benzină, Turcia se clasa pe primul loc din 60 în iunie anul acesta, cu un preț mediu de peste 2 euro/litru, astfel încât aproape o treime din venitul mediu zilnic al turcilor este cheltuit pe benzină. La nivelul anului trecut, Turcia se afla pe primul loc în Europa în ceea ce privește povara fiscală impusă asupra benzinei, cu un nivel total al taxelor de 1,04 euro/litru. La motorină, turcii se situau pe locul 3 pe continent, cu taxe totale de 0,77 euro/litru.

În Siria, prețul mediu oficial al benzinei este de 0,9 euro/litru, cu 20% sub cel mediu la nivel mondial, de 1,12 euro/litru. Motorina, în Siria, costă, în medie, 0,42 euro/litru, cu 58% mai puțin decât prețul mediu la nivel mondial.

Mii de contrabandiști

În aceste condiții, nu e de mirare că piața neagră a importurilor de carburanți proveniți din Siria înflorește, în pofida faptului că petrolul sirian este rafinat în mod primitiv de contrabandiști, în instalații improvizate, „de casă”.

Turcia a fost un susținător înfocat al rebelilor sirieni, încă de la debutul războiului civil, care durează deja de trei ani, oferind adăpost unui număr de circa 500.000 de refugiați din Siria și permițând forțelor de opoziție să se organizeze și să se antreneze pe teritoriul său.

Însă în ultimele câteva săptămâni, boom-ul contrabandei cu combustibili a adus un plus de instabilitate în regiunea de la frontieră. S_au consemnat schimburi de focuri între armata turcă și contrabandiștii sirieni care încercau să treacă granița, uneori în număr de câteva mii.

„Vin cu sutele, uneori cu miile, așa că armata nu poate să-i oprească. Nici n-au nevoie să se ascundă. Soldații știu foarte bine că e vorba de contrabandă”, spune Ismail, un intermediar care vinde benzină siriană de contrabandă cu canistrele, pe care le depozitează în fundul grădinii sale din satul Kusakli, situat în apropiere de graniță.

Benzină contra pâine

Oficialii de la Ankara insistă asupra faptului că acest fenomen nu va duce la înăsprirea condițiilor de acordare a azilului pentru refugiații sirieni, deși recunosc că, printre aceștia, se strecoară și destui contrabandiști și că au fost nevoiți să întărească măsurile de securitate la graniță.

Armata a anunțat recent că a desfășurat vehicule blindate și un tanc de-a lungul graniței, după ce a remarcat 1.000 de persoane îndreptându-se pe jos înspre frontieră dinspre Turcia, plus 150 de oameni călare și o coloană de 40 de mașini. A avut loc și un schimb de focuri, contrabandiștii trăgând primii.

„Rebelii sirieni fac contrabandă pentru că au nevoie de bani și, de fapt, nici măcar nu e vorba de bani, e vorba că mor de fame. Mulți transportă canistre peste graniță ca să poată să își cumpere pâine, nu pentru că ar fi oameni răi”, spune Hasan Cemiloglu, un lider local tradițional ales („muhtar”) al comunității din satul Kusakli.

Sătenii povestesc că există o întreagă rețea de intermediari pe teritoriul Siriei și fiecare percepe un tarif pentru a asigura siguranța transportului carburanților pe teritoriul controlat de ei, până la frontiera cu Turcia.

De la 40 de dolari canistra în sus

Mehmet, un intermediar a cărui camionetă poate transporta până la 50 de canistre, face în unele nopți de cinci ori drumul de la Kusakli la graniță și înapoi. Prețul depinde de locul de livrare al combustibilului. Prețul mediu pe canistră chiar la frontieră este de circa 80 de lire turcești (40 de dolari), dar urcă până la 125 de dolari, dacă benzina este adusă până în sat, unde aproape în fiecare curte se văd sute de canistre.

„Cred că în curând autoritățile vor pune capăt acestui comerț. A început să se practice prea pe față, toată lumea face contrabandă tocmai pentru că se tem că în curând nu se va mai putea”, spune Mehmet.

Provincia turcă Hatay de la granița cu Siria este plină de dealuri și cu vegetație foarte deasă, ceea ce o face ideală pentru contrabandiști, refugiați și rebeli islamiști deopotrivă.

Într-un alt sat de frontieră, Hacipasa, are loc o scenă similară. Locurile din spate ale mașinilor sunt pline de canistre, de-abia acoperite cu pături, care uneori împroașcă cu benzină în timpul transportului.

Un mod de viață

Pe măsură ce violența războiului civil sirian s-a apropiat tot mai mult de frontiera sa, Turcia a început să își închidă periodic granițele cu Siria. Două atacuri cu bombă au ucis 52 de oameni în aprilie în Reyhanli, cel mai important oraș de lângă frontieră, iar în februarie, un minibus sirian a explodat la postul de frontieră Cilvegozu, omorând circa 12 persoane.

Însă localnicii spun că contrabanda face parte de multă vreme din viața lor cotidiană și că îți câștigă existența în acest fel, așa că nici războiul și nici înăsprirea măsurilor de securitate nu vor duce la dispariția comerțului ilicit.

„Practic acest comerț de ani de zile. După fiecare atac cu bombă, un timp e mai greu să faci contrabandă, dar nu pentru mult timp. Atunci când armata închide un drum, oamenii deschid altul”, conchide Mehmet.

De cealaltă parte, în Siria, din cauză că zonele cu zăcăminte de petrol sunt controlate în bună măsură de rebeli, iar principalele rafinării, de la Horns și Banias, au rămas sub controlul forțelor loiale lui Bashar al-Assad, se înmulțesc rafinăriile improvizate, un soi de „alambicuri” de casă de făcut benzină.

Copii arși de vii

În plin câmp, la nord-est de Aleppo, cea mai mare metropolă a Siriei, mai mulți adolescenți aprind focuri sub niște cuve mari pline cu țiței și scurg în canistre produsele rezultate în urma arderii. Scena a fost filmată, iar videoclipul a fost uploadat pe YouTube. Un tânăr se plimbă de colo până colo prin fum, printre focuri, instalații și recipiente primitive, explicând tehnica de producere a motorinei și a combustibilului pentru încălzire de la rafinăria sa improvizată de la marginea orașului Al Bab.

„Bineînțeles că e periculos”, spune tânărul, ridicând din umeri și zâmbind forțat. Nici unul dintre copiii care muncesc acolo, unii dintre ei nepărând să aibă mai mult de 5-6 ani, nu poartă vreun echipament de protecție. În filmarea postată pe YouTube, tânărul care pare să conducă operațiunea este întrebat dacă face ceva bani cu asta. „Ne iese cât să avem ce să mâncăm. Noi vrem să-i ajutăm pe oameni”, răspunde acesta.

Într-o altă filmare, uploadată pe site-ul Syria Video, finanțat de catedra de studii privind Orientul Mijlociu de la Universitatea din Oklahoma, se văd oameni colectând produse de la rafinării improvizate la Darat Izza, tot la nord-est de Aleppo. Pe un fundal de măslini și dealuri pietroase, un bărbat descheiat la cămașă își prezintă prețurile de vânzare: benzenul costă 11.000 de lire siriene barilul (157 de dolari), iar combustibilul pentru încălzire, 12.500-13.000 de lire siriene.

Acesta adaugă că munca este extrem de periculoasă, doi copii murind cu puțin înainte de filmare. Unul dintre ei a ars de viu în timpul procesului de rafinare. „Am abandonat agricultura. Am pierdut tot ce am avut”, spune bărbatul.