Energy Report

Resursele Inseamna Putere

Mon12162019

Last updateTue, 18 Jun 2019 8pm

Romana English
Back Home Petrol si Gaze Stiri Petrol si Gaze Transport si Stocare Transgaz nu a efectuat nicio analiză cu privire la suficiența capacităților de import pe rute alternative în eventualitatea în care Gazprom va stopa tranzitul gazelor prin Ucraina

Transgaz nu a efectuat nicio analiză cu privire la suficiența capacităților de import pe rute alternative în eventualitatea în care Gazprom va stopa tranzitul gazelor prin Ucraina

transgaz

În timp ce statele din jur fac toate demersurile de a-și asigura alimentarea cu gaze indiferent dacă va fi prelungit acordul de tranzit dintre Gazprom și Naftogaz, autoritățile române, dar și companiile autohtone, ignoră subiectul. Ultimul exemplu: Transgaz recunoaște, într-un răspuns la o solicitare Profit.ro, că “nu a fost efectuată o analiză cu privire la suficiența sau nu a capacităților de transport” pe rutele alternative în eventualitatea în care Gazprom va stopa orice tranzit al gazelor prin Ucraina.

De ce este important? Gazprom a anunțat guvernul bulgar că de la 1 ianuarie 2020 va stopa orice tranzit pe coridorul transbalcanic (din care face parte Isaccea-Negru Vodă, firele 2 și 3), ceea ce pune sub semnul întrebării nu numai veniturile din tranzit internațional ale Transgaz, cât mai ales alimentarea cu gaze de import a României.

Și mai important La 31 decembrie 2019 expiră contractul de tranzit dintre Gazprom și Ucraina, ceea ce a determinat Ungaria să negocieze pentru anul viitor un contract prin care rușii îi garantează alimentarea indiferent dacă se semnează sau nu un nou acord cu Kievul. La rândul lor, bulgarii au declanșat lucrările la construcția prelungirii TurkStream până în Serbia, ceea ce le-ar asigura alimentarea cu gaze rusești via Turcia. Autoritățile române par singurele care nu-și fac probleme în acest sens, bazându-se probabil pe declarațiile ministrului economiei, Niculae Bădălău, protrivit căruia, România este singura țară producătoare de gaz din UE.

Chestionată în urmă cu peste 2 luni în legătură cu posibilitatea ca Gazprom să stopeze tranzitul de gaze prin Ucraina, compania Transgaz, operatorul sistemul național de transport gaze, susține că nu a fost informată de Gazprom cu privire sistarea tranzitului de gaze către Balcani prin Isaccea-Negru Vodă.

Transgaz a precizat și rutele alternative prin care România ar putea importa gaz în eventualitatea în care Gazprom va stopa orice tranzit al gazelor prin Ucraina: Punctul de Interconectare Csanadpalota (pe relația cu Ungaria) și Ruse-Giurgiu și Negru Vodă 1 (pe relația cu Bulgaria).

Numai că pe Ruse-Giurgiu și Negru Vodă 1 nu s-a importat niciun metru cub de gaz până în prezent (ci dimpotrivă s-au exportat), iar Isaccea este de departe cel mai important punct de intrare a gazelor în România, cu o capacitate de 8,6 metri cubi pe an, de peste două ori mai mare decât cea de la Medieșul Aurit și de 6 ori mai ridicată decât cele de la Csanadpalota, Ungheni sau Ruse.

La Isaccea există patru conducte, trei dedicate exclusiv exportului prin celălalt punct de ieșire, Negru Vodă, aflat la granița cu Bulgaria (1, 2 și 3). Până în toamna anului 2016, Gazprom le avea pe toate trei rezervate în exclusivitate, în baza unor acorduri interstatale datând din perioada comunistă. Atunci, exclusivitatea pentru conducta de tranzit 1 a încetat, iar capacitatea acesteia a început să fie scoasă la licitație pentru toți potențialii ofertanți, în conformitate cu legislația UE.

Numai că, deși acum se pot face rezervări pe piața liberă pe Isaccea-Negru Vodă 1, sensul este unidirecțional, din România spre Bulgaria. Deocamdată, înaintea finalizării lucrărilor de reverse flow, estimată pentru anul viitor, se poate doar exporta gaz în Bulgaria, nu și importa. În plus, Isaccea-Negru Vodă 1 (ca și 2 și 3) nu sunt nici măcar conectate la sistemul național!

Cea de-a patra conductă de la Isaccea este dedicată importului de gaze rusești. Prin aceasta din urmă, România a importat, de la începutul acestui an, volume zilnice cuprinse între 15 - 60.000 MWh de gaze rusești.

Dacă sunt adăugate și importurile prin punctul de interconectare Medieșul Aurit din această iarnă, zilnic România a importat prin Ucraina cantități cuprinse între 50.000 MWh/zi și 130.000 MWh/zi. La o medie de 60.000 MWh/zi rezultă o cantitate de 1,8 TWh/lună importați pe ruta ucraineană în această iarnă.

Poate fi importată o astfel de cantitate de gaz pe rutele alternative?

“Întrucât nu există informații oficiale, primite de la Gazprom la Transgaz, cu privire la sistarea livrărilor de gaze prin Isaccea, nu a fost efectuată o analiză cu privire la suficiența sau nu a capacităților de transport pe rutele respective”, este răspunsul Transgaz.

Comparativ, în pofida exploziei importurilor de gaze din această iarnă, prin punctul de interconectare de la Csanadpalota au fost importați maxim 50.000 MWh/zi. La aceștia ar trebui să se adauge cei 1,8-2 TWh pe lună importați până în acest an pe ruta ucraineană.

Chiar dacă Transgaz susține că n-a primit nicio informare de la Gazprom privind stoparea tranzitului prin Isaccea-Negru Vodă, fluxurile fizice puteau să-i ridice semne de întrebare. Astfel, în acest an, volumul de gaz care a tranzitat cele trei conducte internaționale s-a înjumătățit comparativ cu perioada similară a anului trecut.

Și mai îngrijorător este că începând cu jumătatea lunii martie importurile României de gaze pe ruta ucraineană (prin Isaccea sau Medieșul Aurit) au fost practic zero, tot importul mutându-se pe ruta ucraineană (Csanadpalota).

Mutarea importurilor pe traseul ungar poate avea două explicații. Una comercială: Ungaria, spre deosebire de România, a făcut parte din grupul de state care au inițiat o procedură pe lângă Comisia Europeană prin care organismul comunitar a obligat Gazprom să decupleze rețul gazelor de cel al petrolului și să se raporteze la prețurile de pe bursele europene. Cu alte cuvinte, prețul plătit de Ucraina pentru importurile de gaze rusești s-au redus comparativ cu cele achitate de România, unde prețul gazului rusesc a rămas cuplat de cel al petrolului.

Cea de-a doua explicație poate fi una strategică a Gazprom, de muta exporturile de gaze în România pe ruta ungară, tocmai pentru a-și arăta determinarea de a renunța definitv la ruta ucraineană în favoarea celei bieloruse, a Nord Stream și a viitoarelor rute Nord Stream 2 și TurkStream 2. Rămâne de văzut dacă acestea din urmă vor fi finalizate până la finalul acestui an. Dacă nu, există pericolul nu numai ca iarna viitoare capacitățile de import ale României să fie insuficiente, ci nici cantitățile de gaze să nu ajungă pentru alimentarea tuturor statelor europene. Iar prioritate vor avea statele care au semnate contracte pe termen lung și cantități ferme și nu state precum România, care susțin că sunt “independente energetic” și importă gaze rusești doar când au nevoie!

La restul întrebărilor puse de Profit.ro referitoare la relațiile cu Gazprom, Transgaz a precizat că “având în vedere faptul că aceste contracte comerciale sunt confidențiale, clauzele acestora nu pot fi făcute public”.

România a importat în ianuarie și februarie peste 20% din gazele intrate în consum, 4,25 TWh în ianuarie, respectiv 3 TWh în februarie.

CONSUMUL GLOBAL DE ENERGIE

PRODUCTIA GLOBALA DE ENERGIE

Consumul de energie al SUA

Tag Cloud