Energy Report

Volatilitatea vădește o românizare a Occidentului

Scriam la un moment dat că vreme de trei decenii țițeiul a fost activul cu cea mai redusă volatilitate. Ceea ce a făcut să joace rolul unei pârghii a stabilității prețurilor și a bugetului statului, având în vedere rolul jucat de accize.

Problema este însă că în prezent volatilitatea prețului mărfurilor, în general, și a celui al petrolului, în particular, a ajuns să fie mai mare decât pe piața valutară sau de capital. Care să fie cauza? Se corectează drastic cererea.

Și totuși prețul mărfurilor, dar și cel al acțiunilor sau raportul dintre valute nu reflectă neapărat realitățile economice, ci faptul că piețele sunt inundate cu bani și se relaxează politicile monetare, adică scad semnificativ dobânzile.

Abia în momentul de față pot fi confundate piețele cu niște cazinouri, cum au tot încercat cineaștii să ne inoculeze ideea în filmele cu Wall Street în titlu. Asta fiindcă până acum s-a investit pe burse, nu s-a jucat ca la ruletă.

Așadar, volatilitatea de pe piețele de mărfuri ar trebui să fie mai scăzută decât cea de pe piață valutară sau de la Bursa de Valori, dar acest lucru se întâmplă deoarece relaxarea cantitativă (quantitative easing – QE) induce ajustări foarte mari. Cât timp nu s-a recurs la QE, ci la măsuri monetare obișnuite, prin intermediul dobânzilor, s-a putut vorbi de reglaj fîn .

Din păcate însă, când intervine QE procesul de sărăcire este accentuat. Austeritatea și corecția datoriilor suverane induc spasme puternice, care se văd în cererea de mărfuri.

În mod firesc, nu ar trebui ajustate cheltuielile, ci majorată productivitatea. Ceea ce ar duce, în paralel, la o extensie a veniturilor. Altfel spus, în loc să se recurgă la managementul costurilor, ce trimite oamenii în șomaj, ar fi de preferat să se lărgească baza productivă.

Dar, în acest punct intervine fiscalitatea, care poate facilita lărgirea bazei doar dacă se relaxează și îi dă voie puterii de cumpărare să crească.

Atrag încă o data atenția asupra marii probleme a volatilității de pe piețele internaționale de mărfuri, cu precizarea că nesiguranța privind consumul face să existe incertitudine la nivelul formării PIB. Până acum o astfel de situație nu se întâmpla în economiile măture, ci era caracteristică unor țări ca România, de care se zicea că nu este stabilă macroeconomic.

Din câte se vede însă, în loc să mergem noi spre occidentali, vin ei spre noi, cu pași repezi. Îi românizăm, ca să nu mai înțeleagă nici ei pe ce domenii se bazează la crearea PIB. Dar asta cu precizarea că lipsa noastră de expertiză ne-a făcut să avem rezultate proaste rapid. Pe când vesticii au avut unele ezitări în a face prost de la început.