Energy Report

Petrolistii canadieni cer guvernului sa le mai puna o taxa. Au innebunit? Nu ei

Premierul Canadei, Stephen Harper, si-a facut un obicei din a-i demoniza pe oponentii politici care sustin ideea introducerii unei taxe pe emisiile de dioxid de carbon. Surprinzator este insa ca printre cei care sustin ca o astfel de taxa ar fi o masura pozitiva se numara chiar companiile care extrag si prelucreaza petrol din nisipurile bituminoase ale Canadei, poate cea mai poluanta industrie a tarii.

Anomalia aparenta a unei astfel de situatii, in care niste companii au ajuns sa ceara ele insele guvernului sa le majoreze povara fiscala, a aparut nu intamplator in Canada, scrie Bloomberg.

Producatorii canadieni de petrol din nisipuri bituminoase se tem ca autoritatile altor state, cu legislatie de mediu mai dura, le vor interzice sa isi exporte produsele rafinate  in jurisdictiile controlate de ele sau le vor impune conditii de export dezavantajoase comparativ cu concurentii lor care produc combustibili clasici, fosili, din cauza faptului ca hidrocarburile extrase din nisipuri bituminoase emit o cantitate semnificativ mai mare de gaze cu efect de sera.

Companii petroliere multinationale cu afaceri in Canada, precum Exxon Mobil sau Total, precum si producatori locali, printre care Cenovus Energy, intentioneaza sa converteasca miliarde de barili de petrol din nisipuri bituminoase in benzina si motorina.

Confruntati cu presiuni atat din exterior, cat si din interior, ei au ajuns sa ceara autoritatilor impunerea unei taxe pe emisiile de dioxid de carbon, care, spun ei, le-ar facilita accesul comercial pe piete din strainatate si ar face mai predictibile costurile totale ale industriei, care este cel mai mare exportator al Canadei, cu livrari totale la extern in valoare de 68 de miliarde de dolari in 2011.

„Piata” certificatelor de carbon e total nefunctionala

„O taxa pe carbon ar fi o modalitate de a promova o mai buna performanta a industriei. Probabil ca jucatorii din piata s-au inteles deja asupra principiilor potrivit careia aceasta ar urma sa functioneze. Intrebarea care ramane este: la ce nivel ar trebui fixata aceasta taxa pentru a stimula industria sa functioneze mai eficient?”, spune presedintele subsidiarei canadiene a Total, Andre Goffart.

Mai multe companii petroliere multinationale de top cer politicienilor sa taxeze emisiile de dioxid de carbon. Unul dintre motive este acela ca asa-zisa „piata a certificatelor verzi”, metoda preferata de multe guverne pentru a controla si limita emisiile de dioxid de carbon, s-a dovedit a fi un esec. Asta pentru ca statele au emis prea multe astfel de certificate, iar excesul de oferta a dus la deprecierea accentuata a acestora.

„Dupa ce pretul certificatelor de emisii de carbon din Uniunea Europeana s-a prabusit, multe jurisdictii care vor sa limiteze poluarea se gandesc tot mai serios sa renunte la el. Cand exista o taxa, macar stii cu ce ai de a face. E un cost fix si, deci, previzibil. Iar industria va putea, prin actiuni de lobby, sa faca in asa fel incat nivelul acestei taxe sa fie suportabil pentru ea”, spune Guy Turner, directorul departamentului de marfuri si energie al Bloomberg Londra.

Pretul certificatelor de emisii de carbon din UE s-a prabusit cu 88%, de la un maxim intraday de 29,69 euro/tona metrica atins in 2008. Certificatele pentru decembrie s-au depreciat cu 10% pe 1 februarie, la 3,42 euro/tona metrica, potrivit datelor bursei ICE Futures Europe din Londra.

Nu te supui, pierzi

Canada ocupa locul patru in lume in clasamentul natiunilor cu cele mai mari niveluri de emisii de dioxid de carbon pe cap de,locuitor, dupa Australia, Statele Unite si Arabia Saudita, desi 60% din productia sa de electricitate se bazeaza pe facilitati de energie hidro, putin poluanta.

„Taxarea emisiilor de dioxid de carbon devine tot mai mult un fenomen global. Exista riscul ca alte state sa declare ca exporturile energetice ale Canadei sunt prea poluante si sa le impuna restrictii, iar atunci problema devine una de competitivitate economica”, spune Daniel Gagnier, presedintele Institutului Canadian pentru Politici Energetice.

Un bun exemplu in acest sens este proiectul conductei petroliere Keystone XL, construita de TransCanada Corp, care ar urma sa transporte petrol canadian din nisipuri bituminoase pana in Golful Mexico. Realizarea proiectului, estimat la 5,3 miliarde dolari, le-ar permite petrolistilor canadieni sa-si vanda marfa la pretul mondial al pietei. In prezent, din cauza dificultatilor legate de capacitatea de transport, petrolul canadian se vinde cu un discount de 31,75 dolari/baril fata de cel american.

Dupa ce a insistat timp de doi ani pe langa oficialii americani, pentru a-i convinge sa aprobe construirea conductei, guvernul canadian se confrunta cu o noua problema. O serie de grupuri de protectie a mediului deruleaza o campanie sustinuta pentru anularea proiectului, declansata in 2011, imediat dupa ce Canada s-a retras din protocolul de la Kyoto.

In acelasi timp, politicienii canadieni incearca sa impiedice realizarea planurilor UE de implementarea a unei directive europene de limitare a emisiilode dioxid de carbon, care ar penaliza petrolul canadian.

„Pentru producatorii de petrol din nisipuri bituminoase, o taxa pe carbon ar fi solutia ideala de reducere a riscurilor legate de accesul pe piete externe cu reglementari mai stricte privind protectia mediului. Ceea ce urasc cel mai mult companiile este lipsa de claritate si predictibilitate. Chiar si o taxa impovaratoare e preferabila unor discutii interminabile”, este de parere John Stephenson, manager de fond la First Asset Investment Management din Toronto.