Energy Report

Cum umplu proiectele energetice controversate care depind de stat buzunarele lobbyștilor corporatiști și ecologiști deopotrivă

Conducta Keystone XL, proiectată să traverseze SUA, pornind din Canada, nu pompează încă petrol - și s-ar putea să nu o facă niciodată – dar industria politică, de lobby și advocacy, este un adevărat "zăcământ petrolier" în Washington DC.

Proiectul de construire a conductei Keystone XL, al companiei TransCanada Corp, a fost blocat într-o stare de incertitudine de mai bine de jumătate de deceniu. Luna trecută, președintele Barack Obama a amânat din nou decizia finală privind aprobarea sau respingerea, cel mai probabil până după alegerile din noiembrie 2014, scrie publicația americană Politico.

Conducta Keystone XL este proiectată să aibă o lungime de aproape 2.000 de kilometri și ar urma să transporte țiței „greu”, extras din nisipurile bituminoase ale provinciei canadiene Alberta, semnificativ mai poluant decât cel convențional, până la rafinăriile americane din Golful Mexico.

Promotorii proiectului susțin că acesta va reduce dependența Statelor Unite de importurile de țiței de pe alte continente, va sprijini revenirea economiei americane și va crea locuri de muncă. Oponenții spun că va avea efecte dezastruoase asupra mediului, prin majorarea emisiilor de dioxid de carbon și contaminarea resurselor subterane de apă, precum și asupra peisajului și a modului de viață al localnicilor din regiunile pe care le va traversa conducta.

În numai câțiva ani, dezbaterea politică asupra proiectului Keystone a explodat în ceea ce s-ar putea numi sectorul economic al influenței de la Washington. Demarată de companii petroliere multimiliardare, sindicate și activiști de mediu extrem de bogați, lupta de lobby s-a infiltrat în toate straturile capitalei SUA. Totul pentru un proiect despre care reprezentanți ai ambelor tabere recunosc, în privat, că nu ar fi un game-changer din punct de vedere economic sau al protecției mediului.

De la bannerele din stațiile de metrou de lângă Capitoliu și Departamentul de Stat la publicitatea TV care umple talk show-urile de duminică dimineață și la promo-uri pe suport tipărit sau digital în toate publicațiile imaginabile, proiectul conductei Keystone este omniprezent. Peste 100 de lobbyști s-au înregistrat oficial pentru a derula activități specifice pe acest subiect.

Mulți bani și mult zgomot pentru mai nimic?

Consultanți politici de top care au lucrat în campaniile electorale ale lui Obama se regăsesc acum în ambele tabere, atât în cea corporatistă, cât și în cea ecologistă.

American Petroleum Institute, care susține proiectul conductei, ține "consilii de război" periodice pentru a gândi strategia de lobby și advocacy și a plătit milioane de dolari pentru promovrea proiectului. Doar săptămâna trecută , API a cheltuit peste 50.000 de dolari pe reclame radio prin care se promovează proiectul în state în care cursa electorală pentru Senat din 2014 este una strânsă.

Veteranii culiselor politice de la Washington spun că proporțiile bătăliei asupra proiectului conductei Keystone XL au crescut uimitor. Este, probabil, cel mai mare război purtat vreodată pe marginea unui proiect cu impact energetic și de mediu, care rivalizează cu cele legate de ploile acide și de forajul după hidrocarburi din Oceanul Arctic.

Natura în mare măsură simbolică a subiectului Keystone XL face ca enormele cheltuieli implicate să fie cu atât mai șocante. Observatorii politici și chiar unii oficiali din industria energetică, ca și activiști de mediu de top, pun sub semnul întrebării toată activitatea din jurul unui proiect care, potrivit multor estimări, nu ar crea mai mult de câteva zeci de locuri de muncă permanente și, de asemenea, nu ar duce la înrăutățirea semnificativă a procesului de încălzire globală.

Asta înseamnă că toate aceste campanii pro și contra proiectului sunt, probabil, doar un poligon de încercare pentru dezbaterile care vor fi purtate în lunile și în anii următori pe chestiuni mai importante din energie, cum ar fi înăsprirea reglementărilor de mediu pentru centralele electrice care folosesc combustibili fosili.

„Toate aceste campanii reprezintă o cursă a înarmării”, spune Carl Pope, fost șef al Sierra Club, una dintre cele mai puternice organizații ecologiste din SUA.

Cu toți banii care au curs în chestiunea Keystone XL, spune David Tamasi, vicepreședinte la Rasky Baerlein Strategic Communications, a rămas „puțin loc pentru noi informații și argumente” în acestă dezbatere.

Zeci de milioane de dolari

Costurile totale ale războaielor de comunicare legate de conducta Keystone sunt dificil de estimat, din moment ce organizațiile nonprofit și grupurile de lobby din sectorul privat nu trebuie să își facă publice veniturile și cheltuielile, precum în campaniile politice și electorale convenționale. Dar suma totală este evident de ordinul zecilor de milioane de dolari, iar pentru că proiectul conductei rămâne înghețat, fără a se fi luat o decizie de aprobare sau respingere, ambele tabere își pot permite să se declare învingătoare.

Pe lângă finanțarea reclamelor TV și angajarea unei armate de lobbyști, ambele tabere au cheltuit milioane de dolari pentru a mobiliza publicul – sau cel puțin pentru a crea iluzia unei mobilizări în masă.

În tabăra pro-proiect, asta a însemnat stabilirea unei mulțimi de grupuri autointitulate grass roots, cum ar fi Energy Nation și Energy Citizen, entități înființate de API, pentru a construi susținere publică prin social media, publicitate și petiții.

Nebraskans for Jobs & Energy Independence (NJEI) este o altă astfel de entitate. A fost înființată pentru a promova deschis sprijinul pentru construirea conductei. Legăturile grupului cu organizații naționale de lobby care susțin aprobarea construirii conductei sunt considerabile.

NJEI a fost înființată în parteneriat cu LIUNA, sindicatul național al constructorilor care susține Keystone. Michael Whatley, un lobbyst și executiv al Consumer Energy Alliance, cu sediul în Texas, face parte din board-ul grupului. NJEI a trecut un oficial al TransCanada drept reprezentant al grupului în documentele sale fiscale.

Barry Rubin, un fost șef al Nebraska Democratic Party și vicepreședintele grupului pro-conductă, a fost sincer în ceea ce privește rolul său.

„Sprijinim deschis și pe față construirea conductei și suntem mândri de asta”, a declarat Rubin.

Grupuri de presiune

Nu toate grupurile pretinse de tip grass roots, opulent finanțate, sunt la fel de directe în ceea ce privește susținerea lor. API, grupul de lobby al industriei petroliere, cu resurse practic nelimitate, se laudă că rețeaua sa de astfel de organizații numără 23 de milioane de persoane. Grupuri precum Energy Citizen promovează punctele de vedere și interesele ale API pe site-urile lor și „vând” testimoniale care susțin perspectiva industriei privind petrolul și gazele.

Printre grupurile înființate de API se numără Vets4Energy, despre care API spune să are 1.400 de membri și care a recrutat veterani de război pentru a face presiuni pentru construirea conductei asupra Capitoliului. O alta este Sands Fact Check, un grup care respinge agresiv afirmațiile conform cărora conducta ar cauza devastarea mediului. Cel de-al doilea grup, condus prin firma FTI Consulting, trimite adesea reprezentanți la protestele anti-Keystone XL și trasmite email-uri reporterilor pentru a sublinia slaba participare.

Vets4Energy a organizat recent o conferință de presă alături de membrul Camerei Reprezentanților din Nebraska Lee Terry și senatorul din North Dakota John Hoeven. Ambii republicani au solicitat să fie demarat proiectul în fața unui număr mic de reporteri și a unei mulțimi de veterani pro-proiect care sunt asociați grupului.

„Cea mai strălucită generație americană a învins Germania nazistă în puțin peste patru ani”, a spus Terry. „Dar iată-ne aici, la cinci ani după ce cererile pentru obținerea permiselor au fost depuse pentru a construi conducta Keystone XL, și încă așteptăm”, a conchis el.

Ecologiștii nu sunt cu nimic mai prejos

Opozanții proiectului Keystone au stabilit operațiuni la nivel național de o sofisticare comparabilă, adesea angajând firme de PR și comunicare asociate Partidului Democrat pentru a-i ajuta. Ei au activități coordonate între grupuri naționale, precum League of Conservation Voters și Natural Resources Defense Council, și organizații activiste precum cea a militantului de mediu Bill McKibben, 350.org, adesea cu ajutorul unor consultanți politici cunoscuți pe plan național. Grupul lui McKibben a plătit mii de dolari firmei stângiste de PR FitzGibbon Media, pentru a-și amplifica mesajul.

Pe site-ul său, puternica firmă democrată Global Strategy Group se laudă cu rolul pe care îl are în crearea unei coaliții anti-Keystone, denumită All Risk, No Reward, care a organizat evenimente și a comandat și finanțat reclame TV împotriva conductei.

Admițând că „pozițiile opiniei publice pe tema Keystone sunt foarte variate”, studiul de caz al GSG precizează: „GSG a oferit oportunități pentru ca experții să vorbească direct cu reporteri de top și instituții media, a planificat și derulat mai multe evenimente de anvergură și a câștigat o acoperire semnificativă în cele mai importante publicații și pe cele mai vizivile posturi de televiziune naționale”.

Grupurile mai puțin vizibile au jucat un rol influent în lupta privind conducta. Bold Nebraska, un grup progresist, a lucrat împreună cu proprietarii din acest stat pentru a contesta traseul proiectat al conductei, în timp ce o combinație eclectică de grupuri de activiști de mediu și grupuri tribale, care se autointitulează Cowboy and Indian Alliance, s-au adunat pentru un protest în aprilie în parcul național din centrul capitalei SUA, National Mall, cu tot cu corturi tradiționale și cai.

Totul a ajuns departe față de momentul 2008, când McKibbem și o bandă de activiști cu centrul la Middlebury College, din Vermont, au început proiectul 350.org pentru a susține demararea acțiunilor pe tema schimbărilor climatice. De atunci, McKibben a ajutat la organizarea de proteste față de construirea conductei în fața Casei Albe, care s-au finalizat cu peste 1.000 de arestări.

„Toată lumea lucrează împreună într-un mod aproape fără precedent”, a spus McKibben, care a caracterizat colaborarea dintre diversele grupuri drept „cea mai mare bucurie a întregii bătălii, din moment ce avem mare nevoie de unitate în toate luptele care vor veni împotriva industriei producătoare de combustibil fosil”, a explicat el.

Legături cu Warren Buffett

ONG-ul BOLD Nebraska este finanțat aproape integral de către omul de afaceri și filantropul Dick Holland din Omaha. Holland este unul dintre cei mai vechi și mai apropiați prieteni și parteneri de afaceri ai lui Warren Buffett, inclusiv la Berkshire Hathaway. Ambii susțin Partidul Democrat și au contribuit masiv, financiar și logistic, la dublul succes în alegeri al actualului președinte american, Barack Obama.

Buffett are propriile sale motive, extrem de pragmatice, pentru a se opune proiectului Keystone XL. În 2009, la un an după alegerea lui Obama la Casa Albă, Buffett a cumpărat cu nu mai puțin de 44 de miliarde de dolari corporația feroviară Burlington Northern Santa Fe. Cu extinderi minime, care ar presupune costuri infinit mai mici decât prețul de achiziție, liniile ferate deținute de Burlington Northern Santa Fe ar putea prelua integral sarcina pentru care se dorește construiea conductei Keystone XL, respectiv transportul țițeiului canadian extras din nisipuri bituminoase către rafinăriile din Statele Unite.

Este, de altfel, concluzia unui raport al Departamentului de Stat al SUA din 2012, pe baza căruia președintele Barack Obama a decis să amâne acordarea unei autorizații de construcție celor de la TransCanada Corp.

Un alt miliardar și filantrop, care a finanțat și a susținut prin intervenții publice protestele împotriva construirii conductei Keystone XL, este Tom Steyer. Și el a sprijinit financiar Partidul Democrat și candidatura lui Barack Obama. În 2012, a semnat, alături de Buffett și Bill Gates, un angajament de a-și dona jumătate din avere pentru acțiuni de binefacere.

Cât s-a cheltuit

După mai bine de cinci ani de bătălii (Transcanada a solicitat autorizație de construcție în 2008), este dificil să găsești la Washington consultanți sau lobbyști care să nu se fi implicat într-o campanie pro sau contra Keystone XL.

Din 2009, susținătorii direct angajați de TransCanada au raportat cheltuieli de 6,7 milioane de dolari în acțiuni de lobby legate de Keystone. O a doua entitate canadiană, In Situ Oil Sands Alliance, a raportat cheltuieli de 1,7 milioane de dolari.

Dar aceste sume abia încep să se apropie de costul total al campaniei de lobby pentru Keystone, din moment ce multe grupuri de interese, printre care companii precum Shell și Exxon și organizații-umbrelă precum Camera de Comerț a SUA, fac publice cheltuieli masive și neindividualizate pentru acțiuni de lobby, Keystone fiind doar una dintre multele chestiuni de care se ocupă reprezentanții lor.

API, de exemplu, a anunțat oficial că a cheltuit 22 de milioane de dolari în rapoarte de lobby care includ Keystonw printre chestiunele-țintă. Pentru American Fuel and Petrochemical Manufacturers, acestă sumă a fost de aproape 15 milioane de dolari.

Opozanții conductei, printre care se numărăLeague of Conservation Voters, League of Women Voters, Natural Resources Defense Council și National Wildlife Federation, au cheltuit împreună 3,1 milioane de dolari în acțiuni de lobby care au atins subiectul Keystone.

Coaliția pentru construirea conductei include câteva nume notorii cu mare influență la Washington, printre care fostul șef de cabinet de la Casa Albă de pe vremea președintelui Reagan, Ken Duberstein, și fostul guvernator al statului Michigan, John Engler, ambii înregistrați ca lobbyști în favoarea proiectului Keystone, în cadrul entității Business Roundtable, și președintele organizației Americans for Tax Reform, Grover Norquist. Foștii membri democrați ai Camerei Reprezentanților - Allen Boyd (Florida), John Tanner (Tennessee) și Michael Arcuri (New York) – sunt toți înregistrați drept lobbyști pro-Keystone.

TransCanada și aliații săi canadieni au aruncat bani către un număr de firme din Washington, printre care entități de lobby de elită precum Bryan Cave LLP and Dutko, sau firma de PR asociată democraților SKDKnickerbocker, care îi are printre parteneri pe fostul director de comunicare de la Casa Albă, Anita Dunn, și pe fostul om de publicitate din administrația Clinton–Gore, Bill Knapp. Săptămâna trecută, CEA a lansat un sondaj al firmei democrate Hickman Analytics, care a arătat că există susținere pentru proiectul Keystone în Iowa, Michigan, Montana și New Hampshire.

Finanțări opace

Oponenții proiectului Keystone se bazează în mare pe lobbyștii „de casă” ai grupurilor de activiști de mediu naționale, dar și pe o echipă de consultanți politici care arată ca o listă a unei campanii prezidențiale.

Unii chiar sunt propriu-zis ieșiți dintr-o campanie prezidențială: grupul lui Steyer a angajat companii cu legături cu Obama, precum firma TV GMMB, și conducătorii de sondaje de opinie de la Benenson Strategy Group, pentru a proiecta o campanie națională de susținere. Echipa de la GSG, care a lucrat pentru League of Conservation Voters pentru a organiza coaliția All Risk, No Reward, l-a inclus pe fostul purtător de cuvânt de la Casa Albă, Bill Burton. Acea coaliție, în schimb, a angajat firma democrată New Partners pentru a derula activitatea de PR.

Finanțele multor grupuri anti–Keystone sunt opace, dar cel puțin unele dintre ele au beneficiat de generozitatea lui Steyer. În 2013, LCV a primit 500.000 de dolari din partea unui grup finanțat de magnatul respectiv, potrivit rapoartelor Comisiei Electorale Federale. În septembrie, NextGen Climate Action a dat 30.000 de dolari organizației Chesapeake Climate Leadership Alliance și 125.000 de dolari pentru National Wildlife Federation Action Fund, brațele politice ale celor două grupuri anti-Keystone care au sponsorizat recent protestul cowboy-lor și al indienilor.

Pope, fostul șef al organizației Sierra Club, a spus că în această perioadă este mult mai ușor pentru grupurile de orice mărime să se angajeze în mobilizări de tip grass roots – reale sau fabricate – datorită suportului social media. Ei nu mai colectează semnături de mână pentru petiții: „Trebuia să avem oameni cu clipboard-uri în parcuri”, arată Pope.

Televiziunile sunt esențiale

Atât TranCanada, cât și vehiculul anti-Keystone al lui Steyer au cumpărat spații ample de difuzare pe posturile TV naționale, în special în timpul importantelor talk show-uri de duminică dimineață. De exemplu, NextGen a cheltuit 340.000 de dolari pe spațiu de difuzare TV, în luna septembrie a anului trecut, pentru a rula o reclamă de 90 de secunde timp de mai multe duminici, conform informațiilor publicate de firma de monitorizare MunKato ADvantage.

TransCanada a replicat o lună mai târziu, dând aproximativ 300.000 de dolari pentru reclame TV pe posturi locale și de cablu în octombrie, conform MKAD.

Compania spune că a lansat primele spații media plătite în 2011 pentru a contracara opoziția față de conductă și estimează că a organizat 3.500 de interviuri cu reporteri, din 2010 încoace. În cursul anului 2013, compania canadiană a cheltuit aproximativ 700.000 de dolari pe importanta piață media a Washingtonului. Anul acesta a dat încă 159.000 de dolari pentru a ajunge la telespectatorii din capitala americană.

Ambele entități – Transcanada și NextGen – au cumpărat spațiu de difuzare și în alte părți, dar în volume de piață mai mici. O campanie publicitară a NextGen focusată pe senatorul de Florida Marco Rubio costă aproximativ 7.000 de dolari, potrivit MKAD.

Remember Romney?

Cel mai mare client în eter este API: din 2012, grupul a cheltuit mai mult de 18 milioane de dolari pe publicitatea pe posturile de televiziune locale și de cablu, promovând o serie de priorități ale industriei, printre care Keystone.

Dar multe dintre reclamele API au fost clipuri de susținere pe față a proiectului Keystone, destinate direct celor din Washington. Grupul a cheltuit mai mult de un sfert de milion de dolari promovând subiectul Keystone pe posturile locale și de cablu numai în iulie 2013.

Probabul că aceste reclame au impulsionat sprijinul americanilor pentru proiectul Keystone, chiar dacă într-o proporție modestă. Un sondaj din martie 2014 arăta că 61% dintre americani susțin proiectul, foarte puțin peste nivelul rezultat dintr-un sondaj similar de acum doi ani, de 57%. În 2012, Keystone XL a constituit subiectul primei reclame electorale a candidatului republican la președinție Mitt Romney.

"Cum ar arăta mandatul prezidențial al lui Romney? Ziua 1: Președintele Romney aprobă imediat proiectul conductei Keystone XL, creând astfel mii de locuri de muncă, care fuseseră blocate de Obama", se spunea în reclamă.