Energy Report

Editorial FT: Cum ar putea Obama să elibereze Europa de Est de dominația Rusiei

Avansul neașteptat al Statelor Unite în sectorul energetic ar permite liderilor de la Washington să slăbească controlul Moscovei asupra vecinilor săi.

Unde a găsit Vladimir Putin 50 de miliarde de dolari de cheltuit pentru organizarea Olimpiadei de la Soci? Ar trebui întrebate Ucraina, Germania și alți clienți suprataxați de Gazprom. Veniturile obținute din exporturile de gaze au făcut ca politica externă a lui Putin să fie mai curajoasă și au asigurat implicit desfășurarea celor mai opulente jocuri olimpice de iarnă din istorie.

Nu există un omolog al Gazprom în SUA. Dar revoluția energetică americană este un atuu geopolitic, care ar putea permite Washingtonului să slăbească presiunea pe care Moscova o exercită asupra vecinilor săi. Este lucrul cel mai apropiat de noțiunea de „as în mânecă” pe care Barack Obama îl deține până la finalul mandatului său de președinte.

Calculele din spatele revoluției gazelor de șist din America sunt categorice. Resursele eliberate prin utilizarea fracturării hidraulice în ultimii cinci ani au redus prețul gazelor naturale în SUA la mai puțin de o treime față de nivelul pe care Gazprom îl aplică celor mai mulți dintre consumatorii europeni și cu mult sub o cincime din prețul practicat în cea mai mare parte din Asia, inclusiv China.

Statele Unite au mai mult decât suficiente hidrocarburi de șist pentru a fi noua Arabie Saudită a gazelor naturale, precum și pentru a depăși producția de petrol saudită până la sfârșitul deceniului.

A investi în industria gazelor de șist în SUA înseamnă practic să ai o licență pentru a tipări bani: există rezerve enorme și o cerere nelimitată. Săptămâna trecută, administrația Obama a aprobat construirea celor de-al șaselea terminal de export de gaze natural lichefiate. Primul, care este deținut de Cheniere Energy, o companie cu sediul la Houston, este așteptată să înceapă livrările spre Marea Britanie, Spania și alte țări în 2015.

Zeci de alte companii solicită licențe de export și autorizații pentru a construi terminale. Chiar după ce sunt incluse costurile pentru lichefiere și transportul peste Atlantic, prețurile gazelor americane tot vor fi considerabil mai mici decât cele practicate de Rusia.

Există și o cerere puternică venită din India, care are un deficit de energie tot mai mare, Japonia, care a închis capacitățile nucleare după dezastrul de la Fukushima, și Germania, care este pe cale de a opri toate centrale nucleare.

Odată ce navele vor începe să plece din porturi, ele vor avea un efect de bulgăre de zăpadă asupra pieței energetice globale. Dar Washingtonul va trebui în primul rând să îndepărteze mai multe obstacole pe care și le-a impus singur. Înainte de toate, aprobarea licențelor de export gaze naturale durează prea mult.

Conform legislației americane, gazele din producția internă pot fi exportate doar în țări care au acord de liber schimb încheiat cu SUA. Exportatorii pot să ocoleacă eludeze această prevedere legală dacă pot demonstra că nu vor aduce atingere intereselor naționale ale SUA. Dar este un proces complicat. Cu cât își va liberaliza mai repede Washingtonul mai repede piața de energie, cu atât companiile vor investi mai rapid în infrastructura necesară acestor exporturi.

Legea americană interzice de asemenea exporturile de țiței brut intern – un alt vestigiu al unei ere de mult trecute. Mai mult de 50 de politicieni republicani și democrați din Congres susțin o moțiune care va permite automat exporturile de gaze naturale lichefiate către țările NATO. Adoptarea acestei moțiuni ar fi un început. Dar sunt o sumedenie de alți consumatori interesați, care nu fac parte din NATO, și care sunt gata să semneze, precum Ucraina și India.

În al doilea rând, Barack Obama face tot ce poate pentru a evita confruntări cu grupurile de lobby ale protecționiștilor și ale activiștilor de mediu. Prima categorie, condusă de gigantul petrochimic Dow Chemical, spune că SUA ar trebui să mențină barierele la exportul de gaze naturale, pentru a conserva prețurile interne reduse ale acestora, în beneficiul industriei locale.

Argumentul nu ține la o analiză mai profundă. Producătorii americani vor continua să profite de pe urma prețurilor mai joase chiar dacă America ar înlătura toate limitele asupra exporturilor sale, pentru că gazele tot ar fi mai ieftine la sursă.

Pe de altă parte, nici interesele industriei prelucrătoare nu ar trebui să fie susținute exagerat. Aceasta, mare consumatoare de energie, reprezintă doar o parte din sectorul energetic industrial. Industria extractivă creează mult mai multe locuri de muncă. În South și North Dakota, Ohio, Colorado și Texas, fracturarea hidraulică a avut impact asupra pieței muncii. Într-o zonă din Colorado în care se fac exploatări prin fracturare hidraulică, lanțul de magazine fast-food Wendy’s încearcă să atragă noi angajați prin acordarea unor bonusuri de 500 de dolari la angajare.

Activiștii de mediu se opun fracturării hidraulice din motive de poluare. Procesul poate să ducă la contaminarea pânzei freatice, la degajarea de noxe și la cutremure. Obama are dreptate să insiste asupra măsurilor de siguranță dure, chiar dacă încetinesc producția SUA. Dar verzii nu văd uneori pădurea din cauza copacilor. Anul trecut, gazele naturale au detronat cărbunele, devenind cea mai importantă sursă de electricitate în SUA. Este pricipalul motiv pentru care emisiile de dioxid de carbon de astăzi sunt la un nivel mai redus decât erau în 2005. A ajuta India, China și alte țări să și le reducă pe ale lor ar fi un lucru bun.

Ecologiștii indică în mod corect că exportul de cărbune care nu mai este consumat acasă va avea un efect zero asupra schimbărilor climatice – nu contează unde este ars. Dar ei se înșală când se opun producerii gazelor. Este cea mai puțin rea opțiune pe scară largă valabilă.

Cum îl afectează toate astea pe Vladimir Putin și pe omologii săi? Se știe foarte bine că petro-autocrațiile își întăresc controlul asupra sistemului politic intern atunci când prețurile internaționale ale resurselor minerale de care dispun sunt mari și sunt mai dispuse să facă compromisuri atunci când prețurile scad. SUA au acum capacitatea de a pune presiune pe prețurilor globale ale energiei, oferind aliaților o sursă alternativă de aprovizionare. Cea mai mare favoare pe care Obama o poate face cetățenilor ruși și vecinilor lor ar fi să dezlănțuie revoluția energetică din SUA asupa lumii. Este un tip de schimbare în care aproape toată lumea ar fi dispusă să creadă.

Editorial apărut în ediția din 16 februarie a Financial Times