Energy Report

Financial Times: Ancheta antitrust a Comisiei Europene împotriva Gazprom riscă să tensioneze și mai mult relațiile dintre Rusia și Occident

În dimineața zilei de 27 septembrie 2011, peste 20 de sedii ale Gazprom și ale subsidiarelor sale din 10 țări, din Bulgaria până în Estomia, au fost supuse în mod sincronizat unor percheziții din partea echipelor de investigatori ai Comisiei Europene. Ușile și coridoarele clădirilor au fost sigilate, serverele închise, iar calculatoarele – confiscate în vederea cercetării. Cel mai mare raid antitrust din istoria UE.

A fost primul foc tras de Bruxelles într-un război menit, potrivit declarațiilor autorităților europene, să destructureze un model de business vechi de 40 de ani al forței dominante de pe piața europeană a gazelor, se arată într-un editorial extins publicat de Financial Times.

Investigatorii UE au luat cu ei în rucsaci secretele monopolului rus de stat care asigură circa 30% din consumul de gaze naturale al Europei. Principalul reproș, deși nu s-au formulat nici un fel de acuzații oficiale, a fost acela că Gazprom se folosește de poziția sa dominantă pentru a percepe unor state prețuri discriminatorii, excesiv de mari. De exemplu, prețul impus Lituaniei este cu cel puțin o treime mai mare decât cel solicitat Germaniei.

Ca semn al tensiunii politice de care a fost marcată ancheta încă de la început, Vladimir Putin, pe atunci premier al Rusiei, a declarat la acel moment: "Sper că nu a fost nimeni arestat". "Încă nu", a răspuns Alexei Miller, CEO-ul Gazprom. "Slavă Domnului", a conchis Putin. Nu avea, de fapt, nici un motiv de îngrijorare. Autoritățile de concurență ale UE nu pot emite mandate de arestare. Mai mult, ele funcționează după programul tuturor funcționarilor publici de la Bruxelles: nu fac percheziții mai devreme de 9 dimineața.

După momentul dramatic al perchezițiilor, anul trecut au urmat câteva tentative neconvingătoare de a se ajunge la o înțelegere, după care ancheta a stagnat. Formularea de acuzații oficiale împotriva Gazprom, care, potrivit unor surse europene citate de Financial Times, erau gata încă de la finalul anului 2013, au fost amânate, de teama înrăutățirii și mai pronunțate a relațiilor cu Rusia, pe fondul conflictului din Ucraina.

Caz încărcat politic

În condițiile în care autoritățile antitrust de la Bruxelles se laudă tot timpul cu independența lor, întreruperea de facto a anchetei începea să miroasă tare de tot a politică. Însă numirea unei noi Comisii Europene în noiembrie anul trecut a repus pe tapet cazul Gazprom. Luna trecută, Maros Sefcovic, vicepreședintele CE responsabil cu Energia, a declarat că acuzațiile vor fi formulate în câteva săptămâni.

Margaret Vestager, comisarul pentru Concurență al UE, este mai circumspectă și admite că nu poate decât să estimeze vag momentul în care vor fi lansate oficial acuzații la adresa Gazprom. Totuși, diplomați est-europeni susțin că li s-au dat asigurări de către CE că acțiunea în justiție este iminentă, adăugând însă că acest lucru va dura mai degrabă câteva săptămâni decât câteva luni.

Indiferent de moment, declanșarea procesului împotriva Gazprom va reprezenta un act incendiar, ale cărui consecințe vor trece mult dincolo de business-ul aprovizionării cu gaze. "Cazul Gazprom va fi probabil ancheta antitrust a acestui deceniu, similară ca magnitudine cu cea împotriva Microsoft, finalizată în 2007 cu amenzi de peste 2 miliarde euro impuse companiei. Comisia Europeană trebuie să se arate puternică, iar rușii vor să-și apere mândria. Din aceste motive, va fi foarte dificil", spune Alan Riley, profesor de drept la City University din Londra.

Miza cazului este amplificată de pericolul ca Rusia să oprească livrările de gaze în Europa ca formă de retaliere. În unele țări din sud-estul Europei, dependența de Gazprom se apropie de 100%. La toate astea se adaugă conflictul din Ucraina. Comisarul european pentru Concurență nu obosește să repete că CE nu se va coordona cu capitalele europene în privința calendarului de formulare a acuzațiilor, de teama reacției Moscovei. "Deîndată ce am face asta, am politiza cazul", arată Margaret Vestager.

Perspectiva de a i se impune o amendă mare, teoretic de până la 10% din cifra de afaceri a Gazprom, nu va face decât să sporească animozitatea Moscovei față de Bruxelles. În 2013, vânzările Gazprom s-au ridicat la peste 150 miliarde dolari. Rusia ar interpreta orice amendă ca pe o amenințare strategică la adresa economiei sale, aflate oricum în deteriorare rapidă ca urmare a sancțiunilor occidentale și a prăbușirii cotațiilor mondiale la țiței. Asta cu toate că, cel mai probabil, o eventuală amendă dictată de UE Gazprom va fi departe de maximul posibil din punct de vedere legal.

Divide et impera

Miza mai adâncă a cazului este restructurarea din temelii a modelului european de business al uneia dintre cele mai importante, din punct de vedere strategic, companii de stat rusești. Statele din estul Europei au fost dintotdeauna revoltate de ceea ce ele numesc "prețurile politice" practicate de Gazprom pentru exporturile sale de gaze. De exemplu, de faptul că statelor NATO din regiunea baltică li se impuneau prețuri mari, iar Ucrainei sub regimul fostului președinte Viktor Ianukovici – prețuri mici.

Aceste disparități mari de preț susțin teoria Bruxelles-ului, potrivit căreia Kremlinul se folosește de resursele sale de gaze naturale pentru a conduce o strategie de divide et impera în rândul foștilor săi sateliți, subminând consensul european în privința întăririi sancțiunilor economice ale blocului comunitar împotriva Moscovei.

La finalul lui 2013 și la începutul lui 2014, UE și Rusia măcar stăteau la aceeași masă și discutau. Dar discuțiile au început cu stângul. Anatoli Ianovski, ministrul rus adjunct al Energiei, a declarat sec că nu recunoaște autoritatea UE și că ancheta este ilegitimă. După aceea, însă, atmosfera s-a îmbunătățit, iar ministrul a spus că Gazprom vrea să se găsească o soluție, pasând responsabilitatea lui Alexander Medvedev, vicepreședintele Gazprom.

Astfel au debutat trei luni de negocieri neconvingătoare. Gazprom venea la întâlnirile cu oficialii Comisiei Europene cu delegații neobișnuit de mari, de câte 25 de persoane. Un negociator prezent la aceste întâlniri l-a descris pe Medvedev drept un oponent de temut, precum un jucător de hochei căruia îi place să-și arunce adversarii în mantinelă. "Dacă aș fi pe gheață cu domnul Medvedev, categoric aș prefera să joc în echipa lui", a declarat acesta.

Sunt mari speranțe ca în privința a două dintre cele trei obiecții ale UE la adresa politicii gazeifere a Rusiei să se ajungă la o înțelegere. Anul trecut, Gazprom a dat semne că ar fi dispusă să renunțe la clauzele contractuale privind destinația obligatorie a gazelor exportate în Europa, clauze care interzic clienților Gazprom să revândă unor terți gazele cumpărate de la ruși. Avocații susțin că aceste clauze contravin legislației UE și nu vor mai fi acceptate în viitoarele contracte de vânzare-cumpărare de gaze naturale.

Însă cu toate acestea, în 2014, problema revânzării gazelor importate din Rusia s-a inflamat, rușii insistând pe ideea că Polonia și Slovacia nu au dreptul să ajute Ucraina livrându-i gaze cumpărate de la Gazprom, inversând sensul de curgere a gazelor prin conducte.

Formula Groningen

De asemenea, pare să se fi ajuns la un acord în privința a ceea ce Bruxelles-ul numește politica Gazprom de excludere a concurenților. Statele est-europene susțineau că în contractele lor cu Gazprom erau incluse clauze potrivit cărora prețul de livrare era majorat punitiv dacă clienții demarau proiecte de construcție de gazoducte prin care să cumpere gaze de la concurenții Gazprom. Dat fiind că Rusia a renunțat la proiectul South Stream, avocații UE se așteaptă ca rușii să fie mai deschiși la ideea permiterii accesului altor producători-furnizori la infrastructura de transport de gaze a Gazprom.

Însă a treia nemulțumire a UE va fi, se pare, și cel mai dificil de rezolvat: impunerea de prețuri "exagerate", în mod "discreționar" și "discriminatoriu", de către Gazprom clienților săi europeni. În joc este unul dintre elementele vitale ale modului de operare al Gazprom, respectiv indexarea prețurilor de livrare a gazelor la evoluția cotațiilor mondiale la țiței, în baza unor contracte pe termen lung. Practica a debutat în Olanda în anii 60 și este numită, în limbaj tehnic, formula Groningen.

De la debutul investigației antitrust a UE împotriva Gazprom, gigantul energetic norvegian de stat Statoil a renunțat la formula Groningen. Comisia Europeană încearcă să oblige Gazprom să facă la fel și să treacă la o formulă mai transparentă de stabilire a prețurilor, mai legată de piață. Însă Medvedev a răspuns cu iritare că trecerea la practicarea de prețuri spot pe huburile europene lipsite de lichiditate nu va face decât să majoreze cotațiile.

"Și nu v-ar plăcea asta?", ar fi răspuns un investigator european. "Nu suntem ca Cenușăreasa, să dispărem la miezul nopții. Gazprom are planuri pe termen lung în Europa", ar fi punctat Medvedev.

Problema pentru Comisia Europeană este că lipsește aproape complet cadrul legal care să definească expresia "prețuri exagerate". Potrivit lui Mario Mariniello, fost oficial european responsabil cu Concurența, este mult mai greu pentru Comisie să identifice ceea ce s-ar numi "prețul corect" al exporturilor rusești de gaze decât să rezolve celelalte probleme din relația cu Gazprom, respectiv revânzările de gaze și excluderea competitorilor.

Rușii nu dau nici un semn că ar fi dispuși să renunțe la indexarea prețurilor gazelor la cele ale petrolului.

"Discuția despre lipsa de echitate a formulei Groningen s-a dezumflat ca un balon de săpun de când cu prăbușirea prețurilor la țiței. Nimeni din Europa nu se mai plânge acum din cauza indexării prețurilor gazelor la cele ale petrolului", spune ambasadorul rus la UE, Vladimir Cizhov.

Și UE vrea să își arate mușchii

Însă profesorul Riley susține că ieftinirea petrolului ar putea face ca nici pentru ruși să nu mai fie atractivă formula Groningen.

"Odată cu intrarea în funcțiune a terminalelor de gaze naturale lichefiate din Lituania și Polonia, capacitatea Gazprom de a face discriminări între clienții săi europeni pe bază de preț se va reduce tot mai mult", este de părere profesorul.

Chiar și așa, apetitul europenilor de a resuscita ancheta antitrust contra Gazprom este foarte mare. Un diplomat european este de părere că credibilitatea UE depinde de capacitatea sa de a impune o amendă semnificativă rușilor. "O înțelegere amiabilă între CE și Gazprom, fără o amendă, ar fi un scandal", spune diplomatul.

Una din marile necunoscute ale cazului este în ce măsură Rusia s-ar supune unei sentințe defavorabile Gazprom. Dacă rușii vor refuza să plătească o eventuală amendă, Comisia Europeană are puterea de a deduce cuantumul amenzii din plățile datorate Gazprom de către clienții săi din UE.

"Este nevoie de o anchetă serioasă cu privire la practicile Gazprom în Europa, chiar dacă unii europeni tind să vadă Rusia prin lentile roz. Credem că toți cei care vor să aibă acces pe piața UE trebuie să respecte regulile UE. Vrei să joci după alte reguli? Du-te în altă parte", conchide Vaclav Bartuska, ambasador ceh pe probleme energetice și fost negociator al Cehiei în raporturile contractuale cu Gazprom.