CE sugerează statelor membre să se pregătească pentru întreruperea completă a alimentării cu gaz rusesc. Strategia Bruxelles-ului: plafonarea prețurilor și “solidarizarea” statelor mai puțin afectate, precum România
- Detalii
- Publicat în 17 May 2022
- Scris de Florin Rusu
În urma stopării de către Gazprom a fluxurilor de gaze către Polonia și Bulgaria, Comisia Europeană a redactat un document cu recomandări, care urmează a fi aprobat miercuri, prin care cere statelor membre să se pregătească pentru o „o întreruperea completă a aprovizionării cu gaze rusești”. Printre măsurile propuse: plafonarea temporară a prețului gazelor sau extinderea mecanismului de “solidaritate” și la alți “consumatori esențiali” neacoperiți de actuala legislație.
De ce este important România este al doilea producător de gaze din UE și se numără printre puține state europene care nu ar fi atât de afectată de o eventuală întrerupere totală cu gaze rusești. Importurile reprezintă aproximativ 20-25% din consumul anual, iar o eventuală declanșare a producției Black Sea Oil&Gas din Marea Neagră, care ar putea acoperi 10% din consumul anual, dublată de o reducere a consumului ca urmare a prețurilor, ar putea deveni independentă de importurile de gaze rusești.
La nivelul UE există un mecanism de solidaritate, care ar putea face ca cel puțin firmele din România să fie obligate să-și reducă nivelul consumului pentru ca gazul economisit să alimenteze “consumatorii esențiali” din statele vecine și din UE.
Numai că CE ar vrea ca acest mecanism să fie extins și la alți “consumatori vitali” din UE, fără a preciza la ce tip de consumatori se referă.
“În cazul unor noi întreruperi de gaze care afectează mai multe state membre simultan, ar putea fi necesară adoptarea de măsuri suplimentare. Instrumentele existente ar putea fi completate în mod util cu o abordare coordonată pentru a identifica consumatorii esențiali care nu sunt cuprinși în cadrul legal actual și în planurile de urgență existente. Comisia sugerează stabilirea unor principii comune menite a pregăti (statele membre - n.r.) pentru o posibilă perturbare mai amplă și pentru o urgență regională sau la nivelul Uniunii, în care piața de gaze nu mai stabilește raportul dintre cerere și ofertă în mod optim, putând lăsa o anumită cerere vitală nesatisfăcută. Acest lucru ar putea necesita o reducere a cererii de gaze chiar și în statele membre mai puțin afectate direct, astfel încât să se asigure furnizarea de gaz unor sectoare esențiale în statele membre direct afectate”, precizează documentul publicat de Euractiv.
Comisia Europeană susține că măsurile recomandate toamna trecută de combatere a efectelor creșterii prețului gazelor nu mai sunt suficiente în actualul context geopolitic, drept urmare „un set diferit de măsuri ar putea deveni demn de luat în considerare în cazul unei întreruperi bruște la scară largă sau chiar a unei întreruperi complete a aprovizionării cu gaz rusesc care duce la prețuri insuportabil de ridicate la gaz și la o aprovizionare inadecvată cu gaz”, precizează executivul UE în proiectul amintit.
Prima dintre noile măsuri concepute de Bruxelles este o intervenție directă pe piață cu „un preț maxim reglementat pentru gazele naturale livrate consumatorilor și companiilor europeni”.
La o primă vedere, plafonarea prețurilor la gaze ar reducere presiunea pe consumatori și ar contracara presiunile inflaționiste asupra economie, însă efectele sale negative sunt considerabile, fapt recunoscut chiar în documentul CE.
„Un efect negativ major este că dispare prețul ca (mecanism de transmisie de - n.r.) informație importantă pentru cererea de gaze în vremuri de criză. Un alt efect negativ foarte important este că stabilirea unui plafon de preț al gazelor în perioade de urgență duce la o înmagazinare mai redusă a gazelor în depozite, situație care trebuie evitată prin orice mijloace”, a se precizează în document.
Economiștii se situează în general împotriva plafonării prețurilor, chiar și pe timp de criză, efectul negativ fiind de cele mai multe ori penuria.
“Pe piața gazelor, prețurile spot sunt legate de prețurile futures pe termen lung prin depozitele de gaz”, a precizat, pentru Euractiv, Lion Hirth, profesor asistent pentru politici energetice la Hertie School din Berlin. „Dacă guvernele anunță o plafonare a prețurilor, companiile nu mai au nici un stimulent să înmagazineze gaze, ci, dimpotrivă, ar deveni atractiv din punct de vedere financiar să amâne depozitarea sau chiar să extragă cât mai mult din depozite și să vândă gaz atâta timp cât prețurile sunt ridicate”, a explicat acesta.
“Nivelurile mai scăzute de înmagazinare nu sunt în interesul UE”, a continuat Hirth, subliniind că prioritatea actuală este umplerea depozitelor înainte de începerea iarnii viitoare.
Propunerea CE pare a fi contrară chiar și actualelor intenții ale executivului european de a solicita niveluri minime de stocare a gazelor în fiecare an înainte de începerea sezonului de iarnă.
“În măsura în care există astfel de obligații de depozitare, indiferent de stimulentele financiare prețurile spot curente nu vor scădea în pofida unor anticipații de preț futures mai scăzute”, a avertizat specialistul german.
În plus, plafonarea prețurilor ar conduce la o creștere a cererii de gaze la nivel UE peste cea care ar fi fost efectiv în condițiile unor prețuri libere, și la o descurajare a importurilor pe gaz natural lichefiat, mai scump. Producătorii de LNG ar putea prefera să-și redirecționeze cargo-urile către piețele asiatice, unde prețul se formează liber.
Guvernul român a plafonat deja prețul gazului pentru un an, însă măsura a fost însoțită de calcularea redevențelor la prețul plafonat și de renunțarea la încasarea impozitului special pe liberalizarea prețului gazelor, care reprezenta principala presiune fiscală asupra producătorilor interni. Principalul producător de gaze autohtonă, Romgaz, a achitat în primul trimestru al acestui an, când măsura nu era adoptată, redevențe și impozit special de 11 ori mai ridicate decât în aceeași perioadă a anului trecut, de 2,3 miliarde de lei, o sumă de 2,4 ori mai mare decât profitul net realizat de companie. Numai impozitul speciala crescut, comparativ cu primul trimestru al anului trecut a crescut cu 1,7 miliarde lei (+ 1.509%).