Energy Report

Peste o pătrime din producția de gaze a UE a provenit din România. În 2028, acest procent ar putea sări de 50%. OMV Petrom și Romgaz vor deveni cei mai mari producători din UE și ar putea fi principalele victime ale reglementărilor Bruxelles-ului

Peste o pătrime din gazul produs anul trecut în Uniunea Europeană (UE) a fost extras din România, care și-a majorat cota de la 21,5% în 2022 la 26,8% în 2023, ca urmare a unei creșteri marginale a producției interne, dar mai ales datorită reducerii producției celorlalte state membre. Liderul clasamentului, Olanda, a fost cel care și-a diminuat cel mai mult producția, aceasta fiind în prezent doar cu 10% mai mare decât cea din România, care ocupă poziția a doua, arată o analiză Profit.ro.

De ce este important La nivel european există un curent extrem de influent care ar vrea să compromită ideea utilizării gazului drept combustibil de tranziție. Iar faptul că majoritatea statelor europene și-au redus producția, unele din elan “ecologic”, altele ca urmare a faptului că zăcămintele atinseseră deja maturitatea, exploatarea lor nemaifiind profitabilă, nu ajută nici statul român, nici companiile autohtone (în special OMV Petrom și Romgaz), în lobby-ul lor de a atenua reglementarea din ce în ce mai agresivă venită de la Bruxelles.

Mai este interesant Noul regulament UE referitor la reducerea emisiilor de metan ale companiilor producătoare de hidrocarburi riscă să afecteze puținele companii producătoare din țările UE, cum sunt și cele din România, în timp ce marii furnizori de petrol și gaze din afara UE ar putea evita măcar parțial astfel de obligații, având în vedere dependența UE de importuri, a avertizat recent Adina Guțiu, Counsel, Head of Energy and Natural Resources, D&B David și Baias, la Profit Energy.forum - Energia românească post-plafonare - Ediția a VIII-a. Regulamentul introduce obligații costisitoare de transparență și reducere a emisiilor, în timp ce nivelul ridicat al sancțiunilor, raportate la cifra de afaceri, pune o presiune foarte mare pe companii.

În 2020 și 2021, producția din Olanda era de peste 2 ori mai ridicată decât cea din România, pentru ca în 2022, aceasta să coboare la aproximativ 150 TWh, cu 70% peste cea de la acea vreme din România.

În 2023, producția autohtonă a fost de 88,7 TWh, în timp ce cea olandeză de 96,5 TWh.

Închiderea mai multor zăcăminte de gaze din UE a făcut ca România să-și majoreze cota din producția totală a UE de gaze, de la 19,9% în 2020, la 19,5% în 2021, apoi la 21,5% în 2022, pentru ca anul trecut să ajungă la 26,8%.

La nivelul întregii Europe (inclusiv statele non-membre), România ocupă poziția a treia, după Norvegia, cu o producție de peste 13 ori mai ridicată (de 1.200 TWh) și, evident, Olanda.

De altfel, România a fost singurul producător important de gaze din UE care și-a majorat producția de gaze în ultimii ani, și asta înaintea declanșării producției din zăcământul offshore Neptun Deep, care va transforma România în, de departe, cel mai mare producător de gaze din UE.

Potrivit prognozei Transgaz, dacă se ia în calcul producția Neptun Deep, care va începe în 2027, dar și declinul natural al actualelor zăcăminte, în 2028 România va extrage peste 140 GWh (mai exact 141,2 GWh).

Dacă producția restului statelor europene ar rămâne constantă, în 2028 România va fi responsabilă pentru 42,5% din gazul extras din UE.

Iar dacă rata de reducere a producției UE din perioada 2020-2023, de aproape o treime, se păstrează constantă și pe perioada 2024-2027, atunci nu mai puțin de 61% din producția de gaze a UE va proveni în 2028 din România.

Ceea ce face ca atât România, cât mai ales cele două companii, OMV Petrom și Romgaz, care, la rândul lor vor deveni cei mai mari producători de gaz din UE, vor fi extrem de vulnerabile la reglementările UE, care nu va avea niciun interes să le protejeze, majoritatea statelor UE bazându-se pe importuri și nu pe producția internă.

Iar cum celelalte state își reduc producția, autoritățile de la București (dar și cele 2 companii) nu vor avea aliați de pe partea de ofertă în încercarea lor de a atenua efectele legislației impuse de Bruxelles asupra sectorului upstream.

Singurii aliați pe care oficialii români i-ar putea avea la Bruxelles ar veni de pe partea de cerere, potențialii cumpărători ai gazelor în exces produse după intrarea în funcțiune a Neptun Deep (Ungaria, Slovacia, Austria, Bulgaria, în special statele din Europa Centrală și de Est).

Retorica naționalistă (“Nu ne vindem gazul!”), dar și legislația internă, care oferă drept de preemțiune statului (în situații de urgență, e adevărat) asupra gazului extras în România, nu sunt însă de natură să ajute cu nimic la formarea unei alianțe regionale care să influențeze pozitiv reglementarea europeană