Industria americană a gazelor de șist dă semne de saturație: nu se mai cumpără terenuri pentru foraj, se vând concesiuni și se marchează pierderi
- Detalii
- Publicat în 21 August 2013
Boom-ul gazelor de șist din Statele Unite dă semne de oboseală și saturație. Marile companii de petrol și gaze de peste Ocean s-au oprit din frenezia cumpărărilor de terenuri destinate forajului prin fracturare hidraulică după resurse de hidrocarburi prinse în șisturi bituminoase. De asemenea, multe companii revizuiesc drastic în minus valoarea contabilă a concesiunilor de gaze de șist pe care le dețin, ca urmare a prăbușirii prețurilor la gaze pe piețele internaționale și a rezultatelor dezamăgitoare consemnate la sondele noi forate, care în multe cazuri au dus la descoperirea de zăcăminte a căror exploatare nu se justifică din punct de vedere economic.
Fenomenul ar putea dura ani în șir și pune în pericol perspectivele de creștere a producției de hidrocarburi. Multe companii s-au împrumutat masiv în anii de boom ai gazelor de șist, 2009-2012, pentru a cumpăra terenuri pentru foraj, iar acum, valoarea acestora, care a scăzut în foarte multe cazuri sub prețul de achiziție, nu le permite să le depună ca garanții și nici să le vândă pentru a obține finanțări pentru forarea de sonde.
Din această cauză, deal-urile de vânzare-cumpărare din sectorul energetic nord-american au consemnat în primul semestru din 2013 cea mai redusă valoare din 2004 încoace. Acestea au avut valoarea de 26 de miliarde de dolari, în scădere cu 52% comparativ cu intervalul similar din 2012 (54 de miliarde de dolari). Între 2009 și 2012, valoarea totală a achizițiilor de terenuri cu zăcăminte de petrol și gaze s-a ridicat la 461 de miliarde de dolari.
Scăderi de valoare de miliarde de dolari
Isteria cumpărărilor de terenuri pentru foraj a început în urmă cu mai bine de un deceniu, odată cu perfecționarea tehnologiei de foraj prin fracturare hidraulică, care a permis majorarea dramatică a producției de petrol și gaze din zăcăminte neconvenționale, inaccesibile până atunci pentru exploatare. Goana după pământuri s-a amplificat începând cu 2004, odată cu descoperirea de noi câmpuri de gaze de șist în Dakota de Nord, Pennsylvania și Ohio, care i-a făcut pe americani să viseze cu ochii deschiși la independența energetică.
Intrarea pe piață a multor companii de top străine a dus la supraproducție, prețul gazelor naturale atingând în 2012 un minim al ultimilor 10 ani, ceea ce i-a obligat pe mulți jucători să revizuiască masiv în scădere valoarea concesiunilor deținute. În plus, multe lucrări de explorare s-au finalizat cu eșecuri, zăcămintele descoperite dovedindu-se a fi prea sărace sau prea greu de exploatat pentru ca investițiile în producție să fie rentabile.
De exemplu, Royal Dutch Shell a revizuit în scădere cu nu mai puțin de 2 miliarde de dolari valoarea terenurilor sale petroliere și gazeifere din America de Nord. Compania a plătit 6,7 miliarde de dolari pe acestea, din 2009 încoace. Luna trecută, cei de la Royal Dutch Shell le-au comunicat investitorilor că se așteaptă ca lucrările lor de explorare pentru petrol și gaze din America de Nord să rămână pe pierdere până cel puțin anul viitor.
Nu mai sunt bani pentru foraje
La rândul lor, cei de la BHP Billiton au anunțat că au revizuit în scădere valoarea concesiunilor lor de gaze de șist din statul Arkansas cu 2,8 miliarde de dolari și că investițiile în explorare și cheltuielile de capital ale companiei vor scădea semnificativ în 2014, la circa 18 miliarde de dolari, urmând să se reducă și după anul viitor.
Reevaluarea valorii terenurilor de foraj duce la o criză de finanțare a activităților de foraj. Companiile încearcă să vândă aceste proprietăți și să utilizeze banii obținuți pentru investiții în termimale de stocare și facilități de procesare a gazelor naturale.
Firmele dependente de vânzarări de active pentru finanțarea lucrărilor de foraj nu dispun de suficient cash pentru a-și finanța producția de petrol și gaze și nici nu mai sunt dispuse să se împrumute în acest scop. Cele mai îndatorate dintre acestea, care nu pot evita vânzările, cum ar fi Chesapeake Energy, vor fi nevoite să accepte prețuri foarte mici de la cumpărători.
Străinii și-au făcut porția
De exemplu, anul acesta doar trei tranzacții de acest tip au depășit valoarea de 1 miliard de dolari. Într-una din ele, Chesapeake a vândut 50% din concesiunea sa petrolieră din Mississippi Lime celor de la China Petrochemical Corp, pentru 1,02 miliarde de dolari.
Companiie străine care au intrat pe piața americană în ultimii ani nici nu mai au nevoie să facă achiziții de terenuri, spun analiștii, întrucât au obținut deja ce doreau: surse de producție pe termen lung, mărfuri denominate în dolari și tehnologia necesară pentru a extrage gaze de șist.
„Se vor mulțumi o bună perioadă de timp cu ce au acum și nu vor face achiziții suplimentare decât când vor considera că a venit momentul potrivit”, spune Toshi Yoshida, expert în deal-uri petroliere internaționale la casa de avocatură Mayer Brown, unde lucrează și fostul ambasador al SUA la București, Mark Gitenstein.