Energy Report

Fost șef ANRE din Republica Moldova: Gazoductul Iași-Ungheni este doar un simbol, numai în comunism s-a făcut ceva pentru securitatea energetică

Singura investiție fundamentală pentru securitatea energetică a Republicii Moldova s-a făcut în perioada comunistă, atunci când a fost construit gazoductul Tocuz-Mereni, care a rezolvat problema stabilității alimentării cu gaze a Chișinăului împiedicând autoritățile transnistrene să lase capitala fără gaze, susține fostul director al Agenţiei Naţionale pentru Reglementări în Energetică (ANRE) de peste Prut, Victor Parlicov.

Într-un interviu pentru Europa Liberă, Parlicov spune că, în 20 de ani de independență, în Republica Moldova s-au făcut doar simboluri, iar gazoductul Iași-Ungheni este încă unul.

În opinia lui Parlicov, ar fi fost mult mai ieftin, mai simplu și mai rapid să se reabiliteze două stații de comprimare a gazelor, una pe teritoriul României și alta pe teritoriul Republicii Moldova, "niște lucrări mărunte care să permită transportarea gazului prin conductele deja existente", şi să se pună astfel la punct un regim de livrare în flux invers a gazelor, însă acest proiect nu ar fi putut fi prezentat public ca având valoare simbolică.

„Atunci, stimați colegi, noi trebuie să spunem pentru ce facem gazoductul Iași-Ungheni, ca să creăm simboluri care ne costă 20 milioane? Atunci trebuie să mergem la europeni și să le spunem onest: Stimați prieteni europeni, noi vă cerem 20 de milioane de euro ca să construim un simbol. El nu are nimic treabă cu independența noastră energetică. Noi avem nevoie de 20 milioane de euro pentru un monument - un simbol al independenței”, declară Parlicov.

Redăm în continuare integral interviul acordat de Victor Parlicov pentru Europa Liberă.

Europa Liberă: Dle Parlicov, într-o discuţie despre staţionarea, deocamdată, a conductei Iaşi-Ungheni, în ciuda unor promisiuni potrivit cărora ea deja trebuia să funcţioneze, premierul Iurie Leancă a părut să sugereze că autorităţile și-au dat seama târziu că singurul distribuitor pe teritoriul Republicii Moldova, care trebuie să cumpere gazul românesc, este compania MoldovaGaz, controlată de concernul rus Gazprom, şi că deocamdată nu s-a ajuns la o înțelegere cu MoldovaGaz. Cum pot fi înţelese aceste declaraţii?

Victor Parlicov: Dacă premierul a spus acest lucru, înseamnă că a fost indus în eroare. Pentru că tot ce am făcut noi până acum a urmărit tocmai acest lucru: să fie posibil să pornim conducta chiar dacă țevile (de distribuţie) aparțin unui monopolist. Anume cu acest scop a fost transpusă în Republica Moldova legislația europeană. Anume de aceea a lucrat Agenția Națională pentru Reglementarea Energetică la aprobarea regulamentelor necesare, transpunerea pachetului energetic II al UE, apoi pachetul energetic III.

Problema aici e de altă natură: sunt foarte multe lucruri de făcut dincolo de construcția fizică a gazoductului. Deci, primul lucru care trebuia făcut era ca această companie care a fost creată de Guvern special pentru acest lucru, VestMoldtransgaz, să primească la bilanț gazoductul și, cu acest gazoduct la bilanț, să meargă la Agenția Națională pentru Reglementarea Energetică să obțină o licență.”

Europa Liberă: Dar din ce a relatat presa, citându-i și pe acei de la această companie, și pe acei de la ANRE, și pe cei de la MoldovaGaz, această companie - VestMoldtransgaz - a făcut lucrul acesta, s-a adresat la ANRE, iar ANRE încă nu i-a eliberat o licență?

Victor Parlicov: „La ANRE eliberarea licenței nu poate dura mai mult de 15 zile, conform procedurii și conform prevederilor legislative. Nu cred că la ANRE este problema. Gazoductele respective încă nu sunt la bilanțul companiei, deci deocamdată încă nu s-au transmis fizic de la bilanțul celor care au gestionat procesul de construcție la bilanțul întreprinderii. Şi atât timp cât gazoductele nu sunt transmise la bilanțul acestei întreprinderi, ea nu va putea obține această licență, pentru că dispunerea de această infrastructură este o condiție pentru obținerea licenței.

După ce se transmite gazoductul, durează foarte puțin timp obținerea licenței – e vorba de câteva zile. După aceasta urmează ca compania dată să aplice la ANRE pentru obţinerea tarifului de transport. Iar asta iarăși implică un proces. În mod normal, asemenea aplicații pentru prima dată ar putea să se examineze și timp de jumătate de an. Dar în asemenea cazuri, în care este o întrebare de prioritate națională, ANRE ar putea să facă un efort şi să ia o decizie timp de o lună sau două.

Dar mai există o problemă și ea este ceva mai complicată: activitatea companiei UngheniGaz. Această compania va trebui să izoleze o parte din sistem de restul sistemului și să presteze servicii ca operator al acelei părţi de sistem. Deocamdată UngheniGaz desfășoară în comun activitatea de distribuție și furnizare, deci nu are un tarif separat doar pentru distribuție. UngheniGaz trebuie să aplice, iar ANRE trebuie să aprobe un tarif pentru distribuția gazelor naturale. Şi această procedură ar putea dura, chiar dacă compania deja este cunoscută, ANRE dispune de datele acesteia deoarece ea transmite ANRE-ului rapoarte trimestriale. Deci relativ rapid s-ar putea face și lucru acesta, dar toate aceste proceduri necesită timp.

După aceasta urmează partea cea mai complicată despre care nu ştiu de ce nu vorbește nimeni. Dacă izolăm o zonă, de exemplu 10 mii de consumatori, toți acești consumatori trebuie să reîncheie contracte cu un alt furnizor de gaze naturale. Guvernul a desemnat și mandatat Energocom-ul pentru asta, Energocom a aplicat pentru licență la tarife nereglementate și a obținut această licență. Întrebarea mea e: ce a făcut Energocom-ul de atunci până acum? Pentru că în mod normal deja trebuiau purtate discuții printre consumatorii din zona respectivă, care va fi tehnic izolată pentru a furniza gazul românesc, pentru a reîncheia contractele. Acest proces nu va dura o zi, nu va dura o săptămână. Acest proces poate să dureze luni întregi.

Europa Liberă: Toate aceste proceduri se puteau face în paralel cu construcția gazoductului? Pentru că au durat ani de zile până s-a decis construcţia gazoductului, apoi până s-au găsit bani, apoi până s-a construit. La modul ideal, vă puteţi imaginați ca toate procedurile să se fi încheiat până s-ar fi dat în exploatare conducta?

Victor Parlicov: Vă amintesc că Legea cu privire la gazele naturale, finalizarea transpunerii pachetului energetic II și crearea premizelor pentru transpunerea pachetului energetic III trebuiau să fie finalizate în anul 2012. Dar legea a fost aprobată abia în iulie 2014 și în august 2014 a fost publicată. Respectiv, ANRE, chiar dacă aproba metodologia de calcul a tarifelor pentru distribuție și furnizare separat, nu putea să o aplice pentru că, conform legii, încă nu era în vigoare separarea activităților.

Europa Liberă: Revenim la MoldovaGaz. Dacă premierul zice că asta este piedica, eu personal nu aş avea motive să nu-l cred. Care este momentul în care MoldovaGaz ar avea un cuvânt de spus, ar putea împiedica mersul firesc al lucrurilor?

Victor Parlicov: Eu de aceea şi cred că este o informare greșită a premierului. Pentru că MoldovaGaz nu este implicată în acest proces absolut nicăieri. Dacă Energocom re încheie contract cu un alt furnizor, nimeni nu poate împiedica un consumator să aleagă acest furnizor. Cu atât mai mult acum, după ce a fost aprobat regulamentul respectiv de ANRE în luna august. Eu cred că factorul care va frâna în realitate încheierea contractelor și furnizarea gazelor nu va fi factorul tehnic, și nici nu va fi legislativ, ci va fi capacitatea întreprinderilor respective de a presta servicii și de a-și face lucrul.

Europa Liberă: Ce rezultă de aici: că statul a încredințat aceste activități unor companii care nu au capacitatea să facă lucrul acesta?

Victor Parlicov: Chiar dacă nu aveau, trebuiau să şi-o dezvolte între timp. Pentru că despre faptul că gazoductul Iași-Ungheni va fi finalizat și se preconizează furnizarea gazului pe acolo nu s-a aflat de ieri sau de azi. Toate componentele implicate în acest proces sunt , într-un fel sau altul, afiliate Guvernului și guvernării, deci statului. Inclusiv MoldovaGaz, în care statul deţine acţiuni. Din această cauza eu nu înțeleg și nu cred că argumentul real ar fi că MoldovaGaz ar putea bloca ceva.

Europa Liberă: Dar Rusia?

Victor Parlicov: Nici chiar Rusia. Ce are Rusia cu asta? Gazpromul nu are acțiuni la UngheniGaz.

Europa Liberă: Iar UngheniGaz este o companie - fiică a MoldovaGaz?

Victor Parlicov: Da, este o companie fiică, dar cu identitate juridică separată, care este înregistrată și se conduce de legislația Republicii Moldova. Deci, nu accept argumentul că SA MoldovaGaz ar putea bloca ceva la acest capitol. Dacă aceasta se întâmplă, înseamnă ca cineva din ai noștri nu-și îndeplinește lucrul său. Desigur că Gazpromul nu o să bată din palme când o să afle că Republica Moldova, chiar și pentru câteva sate sau pentru orașul Ungheni, poate obține gaz din altă parte. Ei nu vor fi fericiți și nici nu trebuia să ne așteptăm la asta. Noi nu am făcut gazoductul acesta ca să-i fericim pe cei de la Gazprom.

Eu consider că e real ca până la Anul Nou să fie finalizate toate aceste proceduri, dar dacă nici până atunci gazul nu va ajunge la consumator, înseamnă că e sabotaj. Înseamnă că cineva a sabotat procesul.

Aici totuşi mai sunt alte probleme, care erau evidente de la bun început și din cauza cărora noi am și spus că nu are sens de examinat proiectul Iași-Ungheni doar prin prisma unei singure rețele, fără stații de compresoare, fără celelalte elemente care ar putea costa în sumă peste 200 milioane de euro suplimentar.

Europa Liberă: Deci, sugestia dvs. este următoarea - statul, dacă vroia să obțină cu adevărat o sursă alternativă de gaze naturale, trebuia să găsească 200 milioane şi să construiască totodată și compresoare, și tot de ce e nevoie?

Victor Parlicov: Ceea ce eu personal am spus din start, chiar fiind încă la ANRE, este că gazoductul Iași-Ungheni singur nu rezolvă problema. Trebuia de analizat în complex tot proiectul necesar pentru asigurarea securității energetice. Dacă se analiza în complex, se vedea că toată infrastructura necesară pentru a duce tot asta la bun sfârșit, inclusiv construcția stației de compresoare, construcția gazoductelor noi de capacitate mare pe teritoriul României de peste 150 de km, inclusiv construcția gazoductului nou de presiune înaltă Ungheni-Strășeni, deci se vedea că toate lucrurile acestea valorează în suma peste 200 milioane de euro.

Și atunci poate se punea întrebarea: dar s-ar fi mers în general pe ideea de a construi acest gazoduct, pentru a aduce gaz în regim revers în Republica Moldova din România prin gazoductul Iași-Ungheni? În opinia mea este mult mai simplu și mai rapid de a reabilita două stații de compresoare, unul pe teritoriul României și altul pe teritoriul Republicii Moldova, (vorbim despre stația de la Vulcănești care funcționează perfect şi care trebuie doar modernizată, niște lucrări mărunte care să permită transportarea gazului prin conductele deja existente) şi de a porni un regim revers. Exact așa cum gazul este pompat acum ca să poată să meargă la est sau la sud, exact așa se putea pompa să meargă dinspre est înspre vest sau nord-vest.

Europa Liberă: Unde ar fi fost simbolul în acest caz? Pentru că autoritățile zic ca acest gazoduct are mai mult o valoare simbolică.

Victor Parlicov: Atunci, stimați colegi, noi trebuie să spunem pentru ce facem gazoductul Iași-Ungheni: ca să creăm simboluri care ne costă 20 milioane? Atunci trebuie să mergem la europeni și să le spunem onest: Stimați prieteni europeni, noi vă cerem 20 de milioane de euro ca să construim un simbol. El nu are nimic treabă cu independența noastră energetică. Noi avem nevoie de 20 milioane de euro pentru un monument - un simbol al independenței.

Europa Liberă: Dar aceste compresoare, ca să fi fost construite, era nevoie de acordul MoldovaGaz? Dacă tot zicem că rețelele de distribuție sunt ale lor…

Victor Parlicov: Rețelele de distribuție nu sunt ale MoldovaGaz. MoldovaGaz nu este proprietar pe țevi, ci pe cote-părți dintr-o întreprindere. Exact așa ca la UngheniGaz: nu UngheniGaz este proprietar pe țevile din Ungheni și nu Gazprom-ul este proprietarul pe țevile din Ungheni sau pe țevile de tranzit. Gazprom-ul este proprietar pe acțiuni, MoldovaGaz este proprietar pe cote părți într-un SRL. Iar proprietari pe gazoducte, pe infrastructură, pe stații de compresoare sunt entități juridice înregistrate în Republica Moldova și care funcționează conform legislației Republicii Moldova.

Europa Liberă: Ucraina a mers pe calea pe care o sugerați dvs. pentru Moldova? Tot auzim că Ucraina și-a rezolvat problema cu reversul.

Victor Parlicov: Exact. Ucraina, atunci când a avut nevoia de a-și aduce gaz din vest, nu a mers pe calea simbolurilor, ci a rezolvat problema la modul real. Cu puține investiții a modernizat nişte stații de compresoare, pe teritoriul său și pe teritoriul Slovaciei, și acum pompează în regim revers. Asta se face timp de câteva luni și valorează maxim câteva milioane de euro.

Europa Liberă: Din ceea ce spuneți Dvs., rezultă că e o prostie ceea ce s-a făcut la noi?

Victor Parlicov: La noi s-au făcut mai multe greșeli. Asta nu e unică, nu e prima și nu e ultima, spre regret. Greșeli se fac peste tot. Păcatul este că asta nu este o greșeală, pentru că aceste lucruri s-au știut, noi de aceste lucruri am fost preîntâmpinați.

Europa Liberă: O singură concluzie îmi vine în gând: că cineva a avut interes să gestioneze aceste fonduri care au mers pentru construcția gazoductului?

Victor Parlicov: Dacă se rezolva o problemă fundamentală pentru existența țării noastre - securitatea noastră energetică de care toți suntem suspendați și ținuți în orbita estică - deci dacă noi rezolvam problema aceasta cu prețul de a plăti cuiva niște comisioane de câteva milioane pe care să şi le pună în buzunar, sincer, aş tăcea.

Adică, dacă ar fi fost alegerea: sau să o faci, cu un comision, sau să nu o faci deloc, aș alege să o faci. Lasă să ia cineva un comision, dar să avem opțiunea reală de a fi independenți energetic.

Paradoxal, dar în securitatea noastră energetică, singurul lucrul fundamental care s-a făcut şi a schimbat fundamental starea lucrurilor a fost, cu regret, în perioada comunistă. Voronin, atunci când a hotărât să construiască gazoductul Tocuz-Mereni, practic a rezolvat problema furnizării stabile a gazelor către Chișinău, punând transnistrenii în imposibilitatea de a ne bloca accesul. Pentru că noi suntem acolo direct conectați la țeava de tranzit şi acum, cu această conductă, ori transnistreni deconectează tot tranzitul în Balcani, ori nu pot face nimic.

Ei nu pot deconecta doar Chișinăul. Și asta a fost singurul lucru care, într-adevăr, ne-a îmbunătățit situația. Nu a rezolvat-o, dar a îmbunătățit-o. Spre regret, în rest, timp 20 de ani de independență noi am făcut tot simboluri. Şi gazoductul Iași-Ungheni este încă unul.