Energy Report

A cumpăra sau a nu cumpăra acțiuni Romgaz? Aceasta este întrebarea!

Cel puțin pentru Bogdan Glăvan. După ce săptămâna trecută a făcut o analiză globală a oportunității achiziționării de acțiuni Romgaz, profesorul universitar de economie și Directorul Centrului de Economie Politică și Afaceri “Murray Rothbard” din cadrul Universității Româno-Americane, revine pe blogul său cu 5 precizări, menite a explica de ce crede că o astfel de investiție este una speculativă, chiar dacă nu este neapărat o investiție de evitat:

“Nu e comoară, e psihoză națională. Micii investitori au suprasubscris de 14 ori tranța de acțiuni care le-a fost rezervată în cadrul privatizării a 15% din acțiunile deținute de stat la Romgaz. Am asistat la o veritabilă Tulip Mania, cu principalele bănci creditând cumpărătorii cu de două sau chiar de cinci ori capitalul existent, pentru a facilita achiziția acțiunilor. A avut loc un fenomen de cumpărare în marjă la o scară rar întâlnită în România. Drept urmare cererea de acțiuni pe tranșa de retail a ajuns la aproape 0,9 miliarde euro – dublu valoarea întregului pachet scos la vânzare de Ministerul Economiei.

Când am fost întrebat în legătură cu meritul investiției, am recomandat o atitudine prudentă, dar m-am ales în replică cu remarci ironice. Viața va demonstra dacă am sau nu dreptate. În continuarea articolului “Să cumpărăm sau nu Romgaz? O scurtă analiză globală“, revin cu următoarele precizări.

1. Romgaz are perspective de funcționare limitate. Rezervele de gaze pe care le poate exploata îi mai asigură supraviețuirea pentru 11 ani. Și apoi? Dar tot e bine, vor spune unii, tot e mai bine decât să investești în Amazon – care încă nu scoate profit. Hei, tocmai aceasta este ideea. Orice investiție într-o astfel de companie este aidoma unei investiții într-o companie de social media sau bio-tech. Investești în ea deoarece presupui că la un moment dat în viitor, această firma va da lovitura: va descoperi un medicament minune sau va revoluționa piața cărții. Dar ce lovitură poate să dea Romgaz? Ar putea să se implice în exploatarea gazelor de șist, așa cum a spus recent un oficial din guvern? Romgaz nu deține tehnologia necesară explorării gazelor de șist. În plus, am impresia că în acest domeniu înghesuiala este deja destul de mare pentru cât de zgomotoasă este reacția publicului. În plus, nimeni nu discută despre așa ceva. Concluzia? Din punctul de vedere al unui investitor pe termen lung, Romgaz este o non-investiție.

2. Romgaz poate să dea, ce-i drept, o lovitură în buzunarul consumatorului.. Creșterea profitului record înregistrat anul trecut este posibilă dacă România continuă liberalizarea prețului la gaze. Dar poți să pariezi că acest lucru se va întâmpla? În Bulgaria oamenii au ieșit în stradă și au dat jos guvernul tocmai din acest motiv. Statul român pare destul de împiedicat atunci când este să se țină de un calendar al reformelor. Te poți pomeni oricând că o mână de oameni (Claudiu Crăciun, „gen”) paralizează decizia politică prin sloganuri bine țintite. Oricum, chiar și fără proteste sociale profitul Romgaz pare destul de volatil, tocmai din cauză că cererea de energie are o inelasticitate… necunoscută. Investiția în Romgaz poate fi considerată un pariu pe inelasticitatea cererii de gaze. Nimic care să te facă să dormi liniștit. Diverse companii de consultanță și-au dat cu părerea despre ce profituri ar scoate Romgaz dacă prețul gazelor crește: unii spun că prețul mediu de vânzare se va dubla până toamna viitoare (1000 lei/mia de metri cubi), alții spun că Romgaz stă călare pe 15 miliarde de euro and counting. Aceasta nu este economie. Economistul nu poate face predicții cantitative, mai ales într-un domeniu în care are de-a face cu un bun cvasi-public – grație politizării excesive. Anul acesta veniturile companiei sunt în scădere cu 10% tocmai din cauza scumpirii gazelor – apropos, această veste pare să nu fi fost citită de masa de investitori anesteziați de recomandările „experților”.

3. Romgaz este o companie controlată de stat. Acest lucru ar trebui să fie suficient pentru a te face să privești cu scepticism perspectiva de a deveni acționar la această companie. Statul român a demonstrat că este în stare să aducă în insolvență aproape toate societățile pe care le deține, inclusiv cel mai eficient producător de energie – Hidroelectrica. Putem specula asupra motivelor pentru care statul nu dorește să renunțe la controlul companiei; unii spun că politicienii sunt mânați de patriotism, eu spun că la mijloc este un calcul cât se poate de rațional: ca și Hidroelectrica sau CFR Marfă, Romgaz poate juca rolul de instrument de negociere în relație cu clientela politică. Cum să ceri bani pentru campanii electorale sau pentru propriul buzunar dacă nu ai nimic de dat în schimb?!

4. Statul nu este prietenul rău. Guvernul nu dorește privatizarea Romgaz, altmineri ar fi vândut tot sau cea mai mare parte a pachetului majoritar de acțiuni pe care îl deține. Ceea ce înseamnă că guvernul dorește doar să facă o afacere cu tine. Doar că, spre deosebire de atâtea alte „afaceri cu statul”, aceasta este o afacere în care tu dai bani statului, nu primești bani de la el. Ceea ce înseamnă că nu ești deloc „băiat deștept”. Iar prețul cerut de stat în schimbul acțiunilor vândute este destul de piperat. Știu, unii spun că este mizilic, dat fiind un dividend yield de 10%, dar eu am impresia că consultanții statului și-au făcut bine treaba. Și asta nu pentru că sute de oameni + Goldman Sachs au lucrat la pregătirea ofertei. Dacă ești fan Eugene Fama (laureatul Nobel din acest an) și crezi că nimeni nu poate bate piața, atunci înțelegi imediat. Prezumția de bază este că randamentul activelor se egalează pe piața financiară. Dacă extrapolăm profitul de anul trecut (280 mil. euro) pentru următorul deceniu, atunci ajungem la concluzia că profitul Romgaz va ajunge la 3 miliarde euro. Din acești bani, 460 milioane vor ajunge la cei care s-au înghesuit acum să cumpere. Și acum vine întrebarea de 10 puncte: de ce ar vinde statul acțiuni Romgaz mai ieftin decât valoarea prezentă a unui depozit bancar care aduce 460 milioane în 10 ani?! Valoarea prezentă (la actuala rată a dobânzii) a unui astfel de activ este… exact! – fix 400 milioane. Aceasta este valoare stabilită în ofertă. Nu îți trebuie luni de zile și sute de oameni care să calculeze, oameni pe care statul i-a plătit cu 7 milioane de euro.

5. Faptul că statul nu vinde pachetul majoritar de acțiuni la Romgaz este în sine cea mai bună cauză pentru care putem considera cumpărarea de acțiuni drept o investiție pur financiară, adică speculativă. În absența unui investitor strategic, care să fie interesat de fundamente, cine cumpără aceste acțiuni? Clienții sofisticați ai Goldman Sachs și… micul investitor român care s-a născut talent și va muri speranță.

Concluzie. O investiție speculativă nu este neapărat o investiție de evitat. Probabil se vor putea face bani frumoși în următoarea perioadă. Poate și pe termen mai lung. Dar dacă acest ultim scenariu se va întâmpla, atunci nu ar face decât să confirme ideea că investiția a fost una speculativă (și reușită)! Randamentele mari merg mână în mână cu riscul – aceasta este o lecție de bază a investiției.”