Energy Report

Gazprom sau eșecul intervenționismului III: Anii 2000: Companie "privată" care finanța bugetele Rusiei și Ucrainei

Prezentul este mai cunoscut, însă de departe cea mai interesantă perioadă a Gazprom a fost cea în care a fost o societate privată.

Până în 2004, statul rus mai deținea 38% din acțiuni, însă și acestea erau "administrate", împreună cu drepturile de vot, de CEO-ul de la acea vreme, Rem Viakhirev, numit în 1993 de Elțin în locul fostului CEO, Viktor Cernomârdim, desemnat premier.

"Delegarea" dreptului de vot aș statului rus către Viakhirev a fost făcută printr-un document cu caracter secret, care nici măcar până în prezent nu a fost făcut public.

Rentierii ruși ai Gazprom

De altfel, chiar dacă avea un acționariat majoritar privat, nici la acea vreme, Gazprom nu era propriu-zis o companie privată. Era mai degrabă un mijloc de asigurare a unor rente, pe de o parte a familiilor principalilor manageri ai companiei, care o căpușau cu firmele lor intermediare, pe de alta a noilor oligarhi, care începuseră să pună ochii pe Gazprom, și nu în ultimul rând a politicienilor ruși, care își finanțau pomenile electorale din veniturile Gazprom și o utilizau ca armă în politica externă.

Guvernul Rusiei, finanțat de Gazprom

În anii '90, chiar și așa ineficient cum era, Gazprom furniza cel puțin 25% din veniturile statului rus și reprezenta aproximativ 10% din PIB-ul Rusiei.

Interesant este că în timp ce Putin susține că Gazprom a subvenționat economia ucraineană cu 35 de miliarde de dolari, numai până 1998 (an în care Cernomârdin - un adevărat protector al Gazprom, companie al cărui creator a fost - a fost demis de Elțin din poziția de prim ministru), Gazprom avea de încasat de la autoritățile locale și de la principalele companii de stat ruse arierate în valoare de 50 de miliarde de dolari, în pofida prețurilor mai mici practicate pe plan intern.

Fiscul rus a obținut 15 miliarde $ de la Gazprom, invocând taxe și impozite neachitate 

Arieratele statului și companiilor de stat către Gazprom nu au oprit guvernele post-Cernomârdin să solicite companiei, la rândul lor, plata a peste 15 miliarde de dolari reprezentând datorii ale companiei către Fiscul rus. Iar Gazprom a pierdut războiul cu Fiscul și a fost nevoită să le achite, deși n-a încasat nicio rublă din cele datorate de statul rus, prin autorități locale și companii de stat.

Citește și:

Gazprom sau eșecul intervenționismului I: Gigant economic sau instrument politic?

Gazprom sau eșecul intervenționismului II: Monopolul lui Cernomârdin

Gazprom sau eșecul intervenționismului IV: Șantajul reciproc dintre Kiev și Gazprom