Energy Report

Rusia câștigă prima rundă a Războiului Rece, Europa riscă să înghețe

Amânarea cu o zi a semnării celui mai mare acord de furnizare de gaze la nivel global, cel dintre Gazprom și compania națională chineză China National Petroleum Corp, a trezit speranțe deșarte în rândul presei occidentale, care considera nesemnarea acordului drept un semn că Republica Chineză nu este atât de dornică să-ți înrăutățească relațiile cu SUA și Europa.

Interesant este că, după semnarea acordului, aceeași presă, de la Wall Street Journal la Financial Times, și-a schimbat discursul, minimizând importanța noi alianțe sino-ruse sau anunțându-l ca o victorie a puterii de negociere chineză.

Geopolitic însă, și occidentalii știu asta, marele câștigător al semnării acordului este președintele rus Vladimir Putin, care a demonstrat că poate găsi soluții la un eventual șantaj la care ar putea fi supus Gazprom din partea principalilor săi clienți europeni. Liderii europeni, în schimb, în afara unor discursuri înflăcărate, nu au acționat în niciun fel în vederea diminuării dependenței Europei de gazul rusesc.

Interesant este că, și în ce privește infrastructura de transport a gazului pe Bătrânul Continent, singurii care investesc masiv în prezent, sunt tot Gazprom, prin construirea gazoductelor North Stream și South Stream. Nabucco și-a cântat ultima arie, iar concurentul său, TAP, se află încă în fază de proiect.

Alianță cu Germania la vest și cu China la est

Gazprom furnizează peste 30% din gazul consumat de europeni, jumătate din acesta trecând prin Ucraina. Iar Moscova are nevoie de un preț competitiv pentru a putea continua subvenționarea gazului intern, susține WSJ. Anul trecut, Gazprom a obținut venituri de 2,1 trilioane ruble (60 miliarde de $ dolari) în urma exportului a 174 de miliarde mc către Europa, în timp ce veniturile din vânzările interne au fost de doar 794 milioane de ruble pentru 243 miliarde de mc .

Volumul inițial menit a fi exportat începând cu 2018 în China, de aproape 38 miliarde mc, pare mic comparat cu cel care are ca destinație Europa. Chiar și dacă va fi majorată capacitate la peste 60 de miliarde mc, cum speră rușii, susține WSJ, veniturile obținute vor reprezenta doar o treime din cele pe care i le furnizează europenii.

Numai că o parte din gazul exportat în Europa va lua calea noului gazoduct North Stream și va ajunge în Germania, stat cu care, chiar și în contextul actualei crize, Rusia și, în special Gazprom, au relații foarte bune. Iar cu un aliat ca Germania la vest și cu unul ca China la est, poziția geopolitică a Rusie nu mai pare atât de inconfortabilă.

Analiștii chinezi: Rusia nu este Uniunea Sovietică. Nu este un imperiu, își cunoaște limitele

“Cel puțin din punct de vedere simbolic, rușii au arătat că pot ajunge la un compromis cu chinezii, trimițând astfel un semnal puternic. Iar China nu a exploatat excesiv actualul context internațional în propriul interes", a declarat Fyodor Lukyanov, președintele Consiliului pentru politici externe și de apărare, think-tank moscovit, citat de Financial Times.

Pentru China, crede acesta, este mult mai puțin importantă semnificația geostrategică a contractului.

Analiștii chinezi au interpretat semnarea acordului drept un semn al urgenței cu care Putin avea nevoie de sprijinul Chinei în actualul context internațional.  “Putin își cunoaște limitele. Rusia nu este Uniunea Sovietică. Nu este un imperiu, își cunoaște limitele.", a declarat Wang Yiwei, expert în relațiile sino-europene la Renmin University din Beijing. 

În plus, Beijing-ul este conștient de faptul că, spre deosebire de Rusia, este mult mai dependent de relațiile sale comerciale cu Occidentul. Volumul comerțului bilateral cu Statele Unite este de trei ori mai mare decât cel cu Rusia.

CE pare să-și taie singură craca

Cu toate acestea, Financial Times citează un executiv din domeniu care nu crede în importanța acordului. “Putin spune <dacă voi nu mă vreți, mă duc spre est, însă nu poate. Dacă te uiți pe hartă, toate gazoductele au ca orientare vestul. Vor avea nevoie de investiții imense să schimbe direcția către est. Iar zăcămintele din est, din apropierea Chinei nu sunt foarte bogate", afirmă acesta. 

Declarația acestuia sună mai mult a "wishful thinking", cu atât mai mult cu cât Comisia Europeană face tot ce îi stă în putere să submineze South Stream, care ar urma să majoreze exporturile de gaz rusesc în Europa, pe sub Marea Neagră, cu destinația Bulgaria, Ungaria, Slovenia, Serbia, Croația, Grecia, Italia și Austria. Deja Bulgaria, Ungaria și Cehia au adoptat poziții clar anti-Bruxelles pe această temă, din realism economic. Până la urmă, singura alternativă viabilă la gazul rus este cel din Marea Caspică, însă chiar și aceasta este o utopie atât timp cât UE nu este dispusă să finanțeze gazoductul Baku-Tblisi-Ceyhan, conceput în timpul guvernării Clinton tocmai cu scopul de a-i sări din schemă pe ruși și iranieni.