Energy Report

România se pare că nu dispune de gaze de şist şi s-a bătut, astfel, pe ceva ce nu are, a declarat, duminică seara, în cadrul unei emisiuni televizate, premierul Victor Ponta.

El a susţinut declaraţia la Antena 3, după ce a arătat că România trebuie să fie independentă energetic şi să aibă propriile resurse off-shore şi convenţionale, iar moderatorul i-a propus ca "povestea cu gazele de şist" să fie amânată puţin, deoarece resursele existente în Marea Neagră asigură independenţa energetică a ţării pentru 30 ani, în timp ce gazele de şist reprezintă o temă controversată care aduce multe puncte defavorabile oricărui politician care o susţine, transmite Mediafax.

"Oricum s-a amânat, pentru că...se pare că nu avem gaze de şist, ne-am bătut foarte tare pe ceva ce nu avem. Nu cred că ne-am bătut pe ceva care exista", a spus Ponta, fără a dori să prezinte detalii, motivând că nu poate spune mai mult de atât.

El a precizat că gazele convenţionale din Marea Neagră sunt în explorare.

În urmă cu o lună, ministrul Economiei, Constantin Niţă, afirma că România poate fi jucătorul principal în domeniul energetic, iar exploatarea gazelor de şist va trebui să fie acceptată de majoritatea statelor, spunând că România are un avantaj extraordinar, deoarece dispune de toate resursele energetice posibile.

Contactați de Reuters, cei de la Chevron au declarat că nu au finalizat încă evaluarea potențialului resurselor de gaze de șist ale României.

"Chevron analiează datele colectate în cursul operațiunilor de prospectare și explorare, pentru a înțelege mai bine potențialul resurselor de gaze de șist. După ce analiza va fi finalizată, rezultatele vor fi furnizate Agenției Naționale pentru Resurse Minerale (ANRM) și vor rămâne în custodia statului român", au declarat, pentru Reuters, reprezentanții Chevron.

România este cea de-a treia cea mai independentă energetic țară din UE. Potrivit estimărilor US Energy Information Administration, România ar putea dispune de resurse de gaze de șist recuperabile tehnic de 1.444 miliarde de metri cubi.

În luna iulie, compania Chevron a finalizat activităţile de explorare a gazelor de şist la sonda de la Siliştea-Pungeşti, judeţul Vaslui, după două luni de foraj la adâncimi de 3.000 de metri, precizând atunci că informaţiile obţinute pe parcursul operaţiunilor vor fi analizate pentru stabilirea potenţialului zăcământului.

Compania Chevron a demarat, la începutul lunii mai, lucrările de explorare a gazelor de şist în extravilanul localităţii vasluiene Siliştea, comuna Pungeşti, fiind prima locaţie din România unde compania petrolieră a început prospecţiunile pentru identificarea unor posibile zăcăminte neconvenţionale.

Societatea Chevron România mai deţine trei acorduri de mediu în judeţul Vaslui pentru explorarea gazelor de şist în localităţile Păltiniş – Băceşti, Popeni – Găgeşti şi Puieşti. De asemenea, compania petrolieră a mai obţinut, în aprilie 2014, şi cea de-a doua autorizaţie de construire pentru amplasarea unei noi sonde de explorare în perimetrul deţinut la Puieşti.

După ce compania Chevron a obţinut, în 3 octombrie 2013, autorizaţie de construire pentru amplasarea în judeţul Vaslui a primei sonde de explorare a gazelor de şist în România, la Pungeşti au avut loc mai multe proteste violente ale localnicilor.

Chevron mai deține trei licențe de explorare de gaze de șist pe litoralul Mării Negre, pentru concesiunile Adamclisi, Costinești și Vama Veche.

Chevron România Exploration and Production şi-a majorat capitalul social cu 5,5 milioane de dolari la sfârşitul verii şi cu 29 milioane de dolari în primăvară, sumă subscrisă şi vărsată integral de asociatul unic Chevron Romania Holding BV, se arată în două decizii ale companiei, consultate de Energy Report.

La fel ca în cazul majorărilor de capital precedente, Chevron a apelat la avocaţii de la Pachiu şi Asociaţii.

Precedenta majorare de capital a fost de 34 milioane de dolari şi a fost decisă în 23 septembrie 2013.

Ca urmare a majorărilor, la momentul actual, capitalul social al companiei care caută gaze de şist în România este de 507.961.800 lei.

Printre cele mai recente anunţuri făcute de compania americană în ceea ce priveşte explorările de gaze de şist este acela că a „activităţile de explorare au fost finalizate la sonda din apropierea satului Siliştea, judeţul Vaslui (...) În prezent, Chevron analizează informaţiile obţinute atât pe parcursul operaţiunilor de foraj, cât şi în urma investigaţiilor geo-fizice de sondă, pentru a înţelege potenţialul de resurse de gaze naturale din argilite“.

Compania americană a obţinut în judeţul Vaslui acorduri de mediu pentru începerea explorării în patru perimetre: Popeni 1A (comuna Găgeşti), Siliştea 1A (comuna Pungeşti), Păltiniş 1A (comuna Băceşti) şi Puieşti (comuna Puieşti). Compania petrolieră a obţinut, în aprilie 2014, cea de-a doua autorizaţie de construire pentru amplasarea unei noi sonde de explorare în perimetrul deţinut la Puieşti.

Pe de altă parte, aşa cum scria de curând Energy Report, din Registrul de Transparență rezultă că, anul trecut, Chevron a dat pe lobby în România până la 1 milion de euro, ca sumă estimativă.

Proprietarii de terenuri cu zăcăminte de țiței și gaze naturale din Colorado și din alte state din SUA se mobilizează pentru a protesta împotriva măsurilor de interzicere a explorării și exploatării de hidrocarburi din șisturi bituminoase prin fracturare hidraulică luate de unele autorități locale, despre care spun că îi privează în mod abuziv de sume de miliarde de dolari pe care le-ar putea încasa sub formă de redevențe de la companiile de petrol și gaze.

Guvernatorul statului Colorado, John Hickenlooper, a invocat în mod repetat drepturile proprietarilor de astfel de terenuri de a-și valorifica resursele minerale aflate pe proprietățile lor pentru a se opune unei propuneri ce urmează a fi scoasă la referendum în noiembrie, prin care autorităților locale de la nivel de comitat sau localitate li s-ar da mai multe puteri în ceea ce privește reglementarea și supravegherea operațiunilor de foraj după petrol și gaze din jurisdicțiile lor, scrie Bloomberg.

Acum, acești proprietari au început să se organizeze și să treacă la acțiuni publice pentru a protesta față de interdicțiile adoptate de unele autorități locale față de exploatarea de hidrocarburi de șist prin metoda fracturării hidraulice.

„Aici în Niobrara avem zăcăminte valoroase, care ar putea valora mulți bani. Nu mi se pare corect să nu-mi pot valorifica aceste drepturi”, spune Bill Peltier, ale cărui terenuri, aflate în proprietatea familiei sale de cinci generații, sunt traversate de o formațiune de șisturi bituminoase bogată în hidrocarburi.

Vor să-și facă auzită vocea

Proprietarii de terenuri cu resurse de țiței și gaze devin o forță în polemica dintre companiile petroliere, autorități și cei care se opun forajului prin fracturare hidraulică despre cum ar trebui reglementate activitățile de foraj derulate în apropierea zonelor rezidențiale. Din California și până în New York, proprietarii de terenuri cu resurse minerale își unesc forțele cu cele ale companiilor de petrol și gaze pentru a-și face auzită vocea în dezbaterea națională despre fracturarea hidraulică.

Mai precis, acești proprietari se manifestă din ce în ce mai mult ca activiști, în condițiile în care activiștii ecologiști încurajează municipalitățile să interzică sau să impună limite extrem de stricte forajului prin fracturare hidraulică. Se estimează că, la nivel național, astfel de reglementări sunt în vigoare în 435 de jurisdicții locale din SUA. De exemplu, în Santa Barbara County din California, locuitorii care se opun fracturării hidraulice și-au unit eforturile cu cele ale mai multor organizații ecologiste, printre care Sierra Club, pentru a forța supunerea la referendum în noiembrie a unei măsuri de interzicere a „operațiunilor petroliere de intensitate mare”.

„Lumea nu-și dă seama că imensa majoritate a proprietarilor de terenuri cu resurse minerale sunt oameni de rând. Cei care se opun forajelor petroliere în apropierea zonelor rezidențiale pretind că o fac pentru a-și feri proprietățile de depreciere. Dar în același timp, astfel de interdicții depreciază cu totul valoarea drepturilor asupra resurselor minerale proprietate privată”, spune Ed Hazard, agent imobiliar și proprietar de terenuri cu zăcăminte de hidrocarburi lângă Santa Monica, California, pe care nu le va putea valorifica concesionându-le companiilor specializate, dacă interdicția va fi votată.

În Colorado, oponenții fracturării hidraulice, inclusiv membrul democrat al Camerei Reprezentanților Jared Polis, au sprijinit o inițiativă la nivel de stat care să dea comunităților locale mai multă putere de reglementare asupra activităților de foraj după hidrocarburi. Polis a acceptat, ulterior, să își retragă sprijinul pentru această inițiativă în schimbul înființării unei comisii specializate care să studieze impactul fracturării hidraulice asupra sănătății publice și a mediului înconjurător.

Despre ce bani vorbim

Pe măsură ce sondele petroliere se apropie tot mai mult de suburbiile rezidențiale, conflictul pe marginea fracturării hidraulice se amplifică. În Boulder County, Colorado, este în vigoare din 2012 un moratoriu asupra oricăror operațiuni noi de foraj petrolier.

„Scopul nostru nu este să-i prejudiciem pe proprietarii de terenuri cu zăcăminte de hidrocarburi, însă vrem să ne asigurăm că, indiferent de felul în care sunt dezvoltate resursele energetice ale statului nostru, acest lucru se va face fără să producă pagube”, spune Elise Jones, membră a Board-ului Comisiilor de Reglementare din Boulder County.

Autoritățile din comitat au mai adoptat reglementări care impun distanțe minime între sonde și școli sau locuințe, precum și standarde de calitate pentru aerul și apa din zonele unde se forează.

Moratoriul îi prejudiciază pe proprietarii de terenuri cu zăcăminte de hidrocarburi, mulți dintre aceștia fiind în vârstî și depinzând de redevențele de la companiile de petrol și gaze pentru cheltuielile curente, spune Michelle Smith, președintele filialei din Denver a unei organizații naționale de protecție a drepturilor acestor proprietari. Smith însăși folosește banii primiți ca redevențe de pe urma producției de pe terenurile pe care le deține lângă Denver pentru a-și dezvolta propria fermă producătoare de alimente eco.

Potrivit unei firme de consultanță în domeniul petrolier din Dallas, doar în Boulder County, valoarea rezervelor de hidrocarburi aflate în zăcăminte încă neexploatate este estimată între 1 și 2 miliarde de dolari. Un proprietar care deține un teren de doar 500 de metri pătrați cu zăcăminte de hidrocarburi poate încasa, pe întreaga durată a producției de pe respectivul teren, redevențe totale de până la 64 de milioane de dolari.

Colorado se află pe locul 6 în clasamentul statelor americane cu cea mai mare producție de gaze naturale și pe locul 9 la producția de țiței. După ce mii de sonde noi au fost forate la poalele Rocky Mountains în ultimii ani, cinci municipalități au interzis sau au impus moratorii pe fracturarea hidraulică, în 2012 și 2013, în urma unor referendumuri locale. Trei dintre acestea au fost declarate ilegale de instanțele de judecată, în iulie și august anul acesta.

Proprietarii de terenuri cu resurse minerale vor participa la o campanie promoțională despre beneficiile economice ale exploatării de hidrocarburi prin fracturare hidraulică, finanțată de un ONG sprijinit de companii petroliere, precum și la producția unui documentar proprietari care încasează redevențe de la petroliști.

Comasare forțată

În contextul boom-ului american al hidrocarburilor de șist exploatate prin fracturare hidraulică, drepturile de proprietate ale deținătorilor de terenuri cu resurse sunt încălcate nu doar prin măsuri de restricționare sau interzicere a forajelor, chiar adoptate prin referendum democratic, ci și, în cazul celor care nu vor să-și concesioneze terenurile petroliștilor, prin comasare forțată.

Este vorba despre puterea autoritatilor de a ii obliga pe proprietari sa accepte, impotriva vointei lor, instalarea de unitati de exploatare minerala pe terenurile proprii. Mai mult, in unele astfel de cazuri, refuzul proprietarilor de a-si da acceptul pentru exploatarea resurselor minerale localizate in subsolul terenurilor lor nu doar ca ramane fara rezultat (proiectele merg inainte, peste capul lor), ci, inca si mai revoltator, proprietarii isi pierd si dreptul de a incasa redevente de la companiile care le exploateaza proprietatile.

Reuters prezinta povestea unei familii din Arlington, Texas, proprietara asupra unui teren bogat in gaze naturale. Cuplul a primit o propunere de concesionare a terenului din partea companiei Chesapeake Energy Corp, care, daca ar fi fost acceptata, ar fi insemnat pentru familie venituri lunare de mii de dolari din redevente. Insa cei doi soti au decis in cele din urma sa refuze propunerea, ambii fiind din principiu impotriva exploatarilor prin fracturare hidraulica in zonele urbane.

Cu toate acestea, cei de la Chesapeake nu au renuntat si au reusit sa obtina de la o agentie de stat din Texas o decizie executorie in urma careia nu doar ca au capatat dreptul de a fora dupa gaze pe proprietatea familiei respective impotriva vointei acesteia, ci si de a o face pe gratis, fara sa le mai plateasca sotilor nici un fel de redevente.

Intr-o situatie asemanatoare s-a trezit un proprietar de teren din Ohio, care, potrivit The Huffington Post, a fost obligat sa accepte sonde de petrol si gaze pe proprietatea sa in pofida opozitiei sale, pe care si-a motivat-o cu argumente religioase, spunand ca parte din credinta sa catolica este imperativul de protectie si conservare a naturii de catre om, ca pastrator si ingrijitor al Creatiei divine.

Ca și în Colorado, e vorba tot de tirania majorității

In mai multe state americane sunt in vigoare legi si reglementari care permit asa-numita comasare fortata a terenurilor bogate in resurse minerale exploatabile de catre companiile concesionare. Mai precis, daca firmele de exploatare reusesc sa demonstreze autoritatilor statului (si cel mai adesea reusesc) ca au capatat acces, prin concesiune voluntara, la un numar suficient de mare de terenuri alaturate, iar proprietarii care refuza sa concesioneze ameninta, prin refuzul lor, eficienta economica a proiectului de exploatare, atunci statul are puterea de a ii obliga, practic, pe proprietarii „recalcitranti", sa concesioneze, in unele cazuri retragandu-le chiar dreptul de a incasa redevente.

Eficienta economica a unei exploatari minerale este cu atat mai mare cu cat terenurile pe care se desfasoara sunt comasate si acopera o suprafata mai mare.

In replica, autoritatile sustin ca aceste reglementari nu incalca de fapt drepturile de proprietate ale celor care refuza sa concesioneze, ci dimpotriva, protejeaza interesele celorlalti proprietari, cei dispusi sa concesioneze, pentru ca acestia sa nu fie impiedicati sa castige bani din redevente ca urmare a refuzului unei minoritati de proprietari, care, astfel, submineaza eficienta economica a exploatarii cu pricina si ii pun in pericol chiar existenta.

„Potrivit legislatiei din Ohio, nu este legal ca unul sau cativa proprietari sa impiedice o vasta majoritate de detinatori de terenuri sa isi exercite dreptul de a isi concesiona proprietatile si de a beneficia financiar de pe urma acestor concesiuni. Suntem intr-o democratie si majoritatea decide. Datoria noastra ca institutie este sa nu lasam resursele minerale sa zaca neexploatate sub pamant", spune un purtator de cuvant al Departamentului pentru Resurse Naturale din Ohio, institutia statala cu putere de decizie in astfel de situatii.

Mark Gitenstein, fost ambasador al Statelor Unite la București, recunoaște, într-o declarație acordată publicației americane Mother Jones, că a intervenit pe lângă guvernul de la București pentru a debloca procesul de concesionare de perimetre de explorare de gaze de șist către compania americană de petrol și gaze Chevron.

Declarația face parte dintr-un articol intitulat "Cum a <vândut> Hillary Clinton fracturarea hidraulică în întreaga lume", articol care prezintă modul în care, în mandatul de secretar de stat al lui Clinton, Departamentul de Stat al SUA a colaborat îndeaproape cu mari companii energetice americane pentru a promova dezvoltarea de zăcăminte de gaze de șist prin fracturare hidraulică la nivel global, ca parte a unui demers american mai amplu de luptă împotriva schimbărilor climatice, de creștere a resurselor energetice ale lumii și de subminare a influenței politice exercitate de Rusia în Europa prin "arma" Gazprom.

"Potrivit declarațiilor, telegramelor diplomatice și altor documente obținute de Mother Jones, în cadrul programului derulat de către Departamentul de Stat, oficiali americani, unii dintre ei având legături strânse cu industria energetică, au ajutat companii petroliere americane să obțină concesiuni de gaze de șist extrem de profitabile în străinătate, stârnind îndoieli cu privire la adevăratele interese servite de către respectivul program", scrie publicația citată.

În articol, în care sunt prezentate demersurile de lobby și advocacy pentru dezvoltarea gazelor de șist purtate de americani în mai multe state din Europa, cum ar fi Polonia, Bulgaria sau România, dar și la Comisia Europeană, se afirmă că, în unele cazuri, Departamentul de Stat s-a implicat direct în negocierea acordurilor petroliere dintre guvernele respective și companiile americane.

Astfel, potrivit sursei citate, Mark Gitenstein, în postura sa de ambasador al SUA la București, s-a întâlnit cu directori ai Chevron și cu oficiali români, pentru a-i presa pe cei din urmă să concesioneze către Chevron perimetre de explorare pentru gaze de șist.

"Românii stăteau cu perimetrele și nu făceau nimic, iar cei de la Chevron erau nemulțumiți. Așa că am intervenit. Este ceea ce fac ambasadorii în mod tradițional în numele companiilor americane", a declarat Gitenstein pentru Mother Jones. Atât înainte, cât și după mandatul său de ambasador la București, Mark Gitenstein a lucrat pentru firma de avocatură și lobby Mayer Brown, printre ai cărei clienți s-a numărat și Chevron.

În martie 2011, Agenția Națională pentru Resurse Minerale (ANRM) a semnat cu Chevron trei acorduri petroliere, pentru perimetrele Adamclisi, Costinești și Vama Veche, acorduri aprobate prin hotărâri de Guvern după exact un an. Tot în 2011, Chevron a achiziționat de la Regal Petroleum drepturile aferente perimetrului Bârlad.

În plus, în 2012, când Executivul de la București lua în calcul impunerea unui moratoriu asupra gazelor de șist, Gitenstein a apărut la televizor și a avertizat că, fără gaze de șist și fracturare hidraulică, România va ajunge să plătească pentru gaze naturale un preț de cinci ori mai mare decât cel plătit de Statele Unite, mai scrie Mother Jones.

În articol mai este citată Susan Sakmar, profesor de drept la Universitatea din Houston și expert în reglementări privind exploatarea de gaze de șist prin fracturare hidraulică. Aceasta declară că SUA este una dintre puținele țări din lume unde proprietarii de terenuri cu resurse de hidrocarburi au drept de proprietate și asupra acestor resurse.

"În cele mai multe, dacă nu chiar în toate celelalte state ale lumii, resursele subsolului sunt proprietate de stat și sunt administrate de guverne. Faptul că proprietarii de terenuri pe care se forează nu profită deloc de pe urma exploatării zăcămintelor aflate sub proprietățile lor a stârnit mânia publică în unele părți ale lumii, în special în Europa de Est", spune ea.

Oficiali ai SUA speculează că și Rusia are un rol în cristalizarea protestelor împotriva exploatării de gaze de șist prin fracturare hidraulică în regiune. "Percepția în rândul diplomaților din regiune este că, în acest fel, Rusia își protejează interesele. Din motive evidente, rușii nu vor ca aici să se exploateze gaze de șist", spune Mark Gitenstein.

Articolul din Mother Jones mai relatează momente legate de forajul primei sonde de explorare pentru gaze de șist a Chevron de la Pungești și de protestele localnicilor față de acest demers. Potrivit unui document de la Cancelaria primului ministru, citat de publicația americană, înainte de debutul lucrărilor de foraj, un oficial român s-a întâlnit cu executivi ai Chevron și cu un atașat comercial de la ambasada SUA de la București pentru a pune la punct o strategie de PR.

Aceștia ar fi decis să organizeze un eveniment pe tema respectivă la Palatul Victoria și l-au ales drept purtător de cuvânt al campaniei de PR pe Damian Drăghici, "un carismatic parlamentar român și o personalitate recunoscută din rândul minorității rome, care are o prezență considerabilă în regiunea în care Chevron vroia să foreze".

"A fost cu adevărat extraordinar să văd ce nivel de colaborare exista între toți acești jucători. Era ca și cum ar fi fost toți divizii ale aceleiași companii", spune, pentru Mother Jones, jurnalistul Vlad Ursulean, care a scris pe larg despre activitățile Chevron în România.

Lituania, 100% dependentă de importurile de gaze naturale din Rusia, ia în calcul reluarea licitațiilor pentru acordarea de licențe de explorare și exploatare a gazelor de șist, precum și instituirea unei perioade de grație de 3-4 ani, în care producția de hidrocarburi neconvenționale să fie scutită de taxe. Asta după ce, în octombrie anul trecut, americanii de la Chevron au renunțat la o concesiune de gaze de șist deținută în Lituania după ce autoritățile de la Vilnius au înăsprit legislația de mediu, iar Parlamentul lituanian a luat în discuție o propunere de majorare a taxei pe veniturile obținute din exploatarea gazelor de șist de la 15% la 40%.

Comitetul Strategic pentru resurse naturale al guvernului lituanian a decis ca, în primii trei-patru ani de la demararea activităților de exploatare, veniturile obținute din producția de gaze de șist să fie scutite de taxe, a declarat ministrul Mediului de la Vilnius, Valentinas Mazouronis. De asemenea, în mai sau iunie, guvernul va anunța o nouă licitație pentru acordarea de licențe de explorare și exploatare a gazelor de șist, pentru perimetre situate în vestul țării.

Ministerul lituanian al Mediului a primit sarcina de a elabora un mecanism de taxare prin care producția de gaze de șist să fie scutită de taxe în primii trei-patru ani de la demararea exploatării, urmând ca, ulterior, cota de impozitare să fie de 15%, a spus Mazouronis.

"Comitetul Strategic a cerut ministerului să creeze un mediu legislativ atractiv pentru investitorii străini. Urmând exemplul Poloniei, Lituania va oferi o scutire de taxe pentru producția de gaze de șist", a declarat ministrul.

Legislație modificată în colaborare cu americanii

Comitetul Strategic a mai decis să modifice sistemul de impozitare a veniturilor din producția de petrol. În prezent, cotele de impozitare merg de la 2% la 20%, în funcție de nivelul de producție și maturitate al zăcămintelor exploatate, iar Comitetul a propus instituirea unei cote unice de 12%.

Data anunțării noii runde de licitație pentru concesiuni de gaze de șist nu a fost încă bătută în cuie, întrucât guvernul trebuie în continuare să convingă comunitățile locale din zonele unde ar urma să se foreze că aceste activități sunt în beneficiul lor. În plus, trebuie văzut dacă există potențiali investitori interesați, a mai arătat Mazuronis.

Institutul Geologic de Stat al Lituaniei a elaborat deja un set de proiecte de reglementări noi privind termenii și condițiile licitațiilor pentru concesiuni, clasificarea resurselor de hidrocarburi, precum și procedurile de evaluare a impactului asupra mediului și normele de mediu aferente activităților de explorare și exploatare.

Specialiștii Institutului au urmat, în acest scop, cursuri de perfecționare în Statele Unite, în vaza unui acord Lituania-SUA privind colaborarea tehnică în domeniul dezvoltării hidrocarburilor neconvenționale.

Chevron a renunțat anul trecut

În octombrie anul trecut, americanii de la Chevron au renunțat la o concesiune de gaze de șist deținută în Lituania, pe care ar fi urmat să înceapă lucrări de explorare, după ce autoritățile de la Vilnius au înăsprit legislația privind evaluarea impactului asupra mediului și exigențele de protecție a acestuia pentru proiectele de dezvoltare de hidrocarburi neconvenționale efectuate prin metoda fracturări hidraulice, iar Parlamentul lituanian a luat în discuție o propunere de majorare a taxei pe veniturile obținute din exploatarea gazelor de șist de la 15% la 40%.

Anunțul deciziei celor de la Chevron a venit atunci într-un moment dificil pentru guvernul lituanian, aflat în mijlocul unor negocieri grele cu Rusia pentru semnarea unui nou contract pe termen lung pentru furnizarea de gaze naturale.

Lituania este 100% dependentă de importurile de gaze de la gigantul rus Gazprom. Estimările oficiale arată că subsolul Lituaniei ar putea conține între 30 și 50 de miliarde de metri cubi de gaze de șist. Gazprom a livrat în 2012 statului baltic o cantitate totală de 3,3 miliarde de metri cubi de gaze naturale.

Licitația privind concesiunea de gaze de șist la care Chevron a anunțat că renunță a fost organizată de către fostul guvern de la Vilnius ca parte a unei strategii agresive de reducere a dependenței totale a țării de importurile de gaze din Rusia. Noul executiv instalat între timp, condus de premierul Algirdas Butkevicius, a promis că va avea o abordare mai „pragmatică” în relația cu Moscova.

Rusia s-a arătat însă inflexibilă la negocierile pentru semnarea unui nou contract pe termen lung de furnizare de gaze naturale către Lituania, care urmează să expire în 2015. Partea lituaniană s-a plâns că, în condițiile contractului aflat încă în vigoare, plătește cu 30% mai mult decât orice alt stat european. Președintele Dalia Grybauskaite a declarat că clauzele formulate de Moscova sunt cu totul inacceptabile, în vreme ce premierul Butkevicius a ajuns chiar să sugereze că Rusia poartă un adevărat „război comercial” împotriva țării sale.

Sistem de conducte controlat de ruși

În februarie anul acesta, monopolul rus de stat Gazprom a comunicat Lituaniei că acceptă să implementeze reglementările europene cu privire la separarea activităților de producție de cele de transport în domeniul energetic, ceea ce înseamnă că rușii urmează să își vândă participația deținută la sistemul lituanian de conducte de transport gaze naturale.

Lituania, care este complet dependentă de importurile de gaze naturale din Rusia și plătește printre cele mai mari prețuri din Europa pentru livrările Gazprom, negocia de ceva timp reînnoirea contractelor cu rușii, iar legislația UE privind liberalizarea piețelor de gaze constituia un obstacol în calea ajungerii la un acord.

Anterior, guvernul de la Vilnius anunțase că intenționează să răscumpere participațiile deținute la sistemul național de conducte de transport gaze naturale, Amber Grid, de către Gazprom și de către compania germană E.ON, pentru a recăpăta controlul asupra rețelei, privatizată cu 10 ani în urmă. Recent,

Amber Grid a fost separată anul trecut de compania de stat lituaniană de gaze Lietuvos Dujos. E.ON și Gazprom dețin participații similare la ambele companii, de 38,9%, respectiv 37,1%, iar statul lituanian controlează câte 17,7% din fiecare.

Meciuri cu Gazprom

Cei de la E.ON au susținut guvernul de la Vilnius la finalul lunii ianuarie, votând pentru declanșarea unei proceduri de arbitraj internațional contra Gazprom pe tema prețurilor la importurile de gaze naturale, după ce Lietuvos Dujos a anunțat că nu a reușit să obțină prin negocieri reducerea acestora.

Gazprom se află sub investigație din partea autorităților europene din septembrie 2012, fiind acuzată de prețuri excesive și de blocarea concurenței în sectorul de gaze. Luna trecută, rușii au anunțat că vor ca ancheta să se finalizeze printr-un acord obținut pe cale amiabilă, adăugând însă că nu își vor modifica sistemul de prețuri practicate pentru clienții din Europa de Est.

Argumentul rușilor este acela că contractele pe termen lung, cu prețuri indexate la evoluțiile cotațiilor internaționale la țiței, pot fi mai ieftine decât achizițiile imediate de pe piețele spot, unde prețurile cresc foarte mult atunci când survin crize de aprovizionare.

Și letonii vor să se protejeze

Guvernul letonian ia în calcul cumpărarea participației de 47,2% din acțiuni deținută de E.ON la monopolul local de gaze Latvijas Gaze, nemții intenționând să iasă de pe toate piețele baltice. Compania importă, transportă și vinde gaze în Lituania. Gazprom controlează 34% din acțiunile companiei, iar traderul de gaze Itera Latvija – 16%.

"Luăm în considerare toate opțiunile, inclusiv pe aceea ca statul să cumpere acțiunile E.ON. Nu vrem ca aceste acțiuni să cadă în mâinile Gazprom", a declarat ministrul Economiei, Vjaceslavs Dombrovskis, adăugând că guvernul de la Riga ar putea lua o decizie în această chestiune la începutul lunii mai.

Latvijas Gaze deține și operează una dintre cele mai mari facilități de înmagazinare subterană de gaze naturale, Incukalns, cu o capacitate de stocare de 2,3 miliarde de metri cubi. Compania este listată la bursa sin Riga și are o capitalizare de peste 370 de milioane de euro.

Gigantul german E.ON controlează și 33,66% din monopolul similar pe gaze al Estoniei, Eeesti Gaas, nemții intenționând să renunțe la business-ul și activele deținute în statele baltice.

Semnarea acordului de liber-schimb dintre UE și Statele Unite ar oferi mai multă protecție juridică investițiilor străine reciproce din cele două jurisdicții și ar putea deschide calea explorării și exploatării gazelor de șist prin fracturare hidraulică pe Bătrânul Continent, potrivit organizațiilor de mediu.

Aceste organizații, printre care Sierra Club sau think-tank-ul Transnational Institute, autointitulat "radical", se opun includerii în textul acordului a oricărei clauze care să facă referire la reglarea disputelor dintre investitori și state. O astfel de clauză ar acorda putere mare de decizie curților de arbitraj în a penaliza acele guverne care compromit cu totul sau afectează profitabilitatea unor proiecte de investiții prin modificarea legislației și a reglementărilor după demararea respectivelor investiții.

"Într-o formă sau alta, o astfel de clauză va fi inclusă cu certitudine în acord. Este nevoie de clauze de protecție a investitorilor astfel încât aceștia să fie feriți de discriminare și de capriciile guvernelor", a declarat Iain MacVay, consultant în negocieri la King & Spalding în Londra.

Acordul de liber-schimb dintre UE și SUA, intitulat Parteneriatul Transatlantic pentru Comerț și Investiții, își propune să ridice barierele comerciale dintre cele două jurisdicții în toate sectoarele economice, de la agricultură la industrie și servicii, și să creeze o zonă de comerț liber cu un PIB anual potențial de 33 de mii de miliarde de dolari.

Despăgubiri masive

Numeroase companii americane, printre care Chevron, sunt deja implicate în proiecte de dezvoltare de zăcăminte de hidrocarburi de șist. Opoziția manifestată de mulți locuitori din zonele cu resurse, precum și de grupurile ecologiste, a compromis în bună măsură demersurile guvernului britanic înspre dezvoltarea sectorului exploatărilor de hidrocarburi de șist prin fracturare hidraulică și a dus, în Franța, la interzicerea acestei tehnologii de foraj și la anularea licențelor de explorare pentru mai multe companii, inclusiv pentru "campionul național" francez Total.

Companiile americane, precum și corporațiile străine care dețin subsidiare în SUA și care investesc în Europa s-ar putea folosi de aceste clauze de protecție reciprocă a invesițiilor pentru a pune presiune pe guverne și a obține, la o adică, despăgubiri financiare masive pentru eventuale moratorii sau interdicții care ar fi impuse de statele UE pe dezvoltarea gazelor de șist sau pentru orice reglementări nefavorabile companiilor impuse în domeniul fracturării hidraulice, potrivit raportului No Fracking Way, publicat joi de mai multe organizații, printre care Friends of the Earth Europe.

Pe plan mondial există mai multe curți internaționale de arbitraj larg recunoscute, cum ar fi Centrul pentru Rezolvarea Disputelor Investiționale, creat de Banca Mondială în urmă cu 47 de ani. Mai mult de un caz din trei ajunse pe rolul acestor curți au fost legate de industriile de petrol, gaze și minerit în 2013, se afirmă în raportul citat.

Cea de-a patra rundă de negocieri pentru încheierea acordului de liber-schimb dintre UE și SUA va avea loc în intervalul 10-14 martie.

Aceeași problemă cu Canada

Potrivit unei variante a proiectului de tratat de liber-schimb dintre UE și Canada (CETA), consultată de Euractiv, instituirea de interdicții asupra activităților de explorare și exploatare a gazelor de șist ar putea deveni ilegală pentru toate statele europene, iar autoritățile care ar institui moratorii în domeniu riscă să fie date în judecată și să li se ceară compensații.

În varianta respectivă se stipulează că este obligatoriu ca investitorii aflați sub jurisdicția celor două părți semnatare „să beneficieze de tratament corect, egal și echitabil”, astfel încât „să nu le fie încălcate așteptările legitime” cu privire la acele acțiuni ale autorităților care le pot influența activitatea, inclusiv în ceea ce privește normele de reglementare a diferitelor sectoare economice.

„Adoptarea CETA sub această formă ar impieta asupra procesului democratic din Europa, întrucât guvernele s-ar teme să ia anumite decizii, de teamă de a nu fi date în judecată. Asta le-ar permite companiilor de petrol și gaze să eludeze interdicțiile asupra gazelor de șist instituite în unele țări. Astfel, cetățenii ar fi obligați să plătească nu doar pentru eventualele daune de mediu și medicale provocate de fracturarea hidraulică, ci și pentru a despăgubi, din postura de contribuabili, aceste companii, în jurisdicțiile care ar interzice exploatarea gazelor de șist”, a declarat Pia Eberhardt, purtător de cuvânt al Corporate Europe Observatory.

Potrivit avocaților specializați în drept comercial internațional consultați de Euractiv, dacă un guvern european va revoca licențe de foraj din motive de mediu, ar putea fi dat în judecată, pe baza tratatului CETA, pentru violarea așteptărilor rezonabile cu privire la profituri ale investitorilor. Va conta, totuși, dacă respectivele moratorii vor fi fost instituite înainte sau după intrarea în vigoare a tratatului.

Există deja precedente

Nu e vorba doar de un risc teoretic. În noiembrie 2012, o companie americană, Lone Pine, a dat în judecată guvernul canadian, cerând despăgubiri de 250 de milioane de dolari, după ce autoritățile provinciei canadiene Quebec au instituit un moratoriu asupra fracturării hidraulice și au anulat autorizația de explorare pentru gaze de șist a companiei.

Compania este înregistrată în Delaware, SUA, dar își are sediul în orașul canadian Calgary, astfel încât Lone Pine a acuzat autoritățile canadiene de încălcarea Acordului American de Liber Schimb (NAFTA). Compania susține că retragerea autorizației a fost ilegală și arbitrară, considerând că a fost prejudiciată fiind lipsită de un activ de valoare, fără proces, fără compensație și fără să existe un interes public limpede.

Lone Pine a luat la țintă autoritățile centrale de la Otawa pentru că, pe baza prevederilor NAFTA, guvernul canadian este responsabil pentru încălcărie tratatului survenite ca urmare a actelor autorităților locale.

Compania susține că, între 2006 și 2011, a cheltuit milioane de dolari, precum și timp și alte resurse, pentru a obține toate avizele și autorizațiile necesare din partea autorităților, ca și pentru pregătirea demarării lucrărilor. „După care, dintr-o dată, fără consultare sau măcar notificare prealabilă, Guvernul provinciei Quebec a adoptat o lege care suspendă toate operațiunile de petrol și gaze din provincie, cu excepția celor derulate în scopuri științifice”, se afirmă în plângerea celor de la Lone Pine.

Liberalizarea exporturilor americane de gaze în Europa

Pe de altă parte, negociatorii Uniunii Europene îi presează pe partenerii lor de discuții americani să accepte includerea exporturilor de produse energetice în textul pactului translatlantic de liber-schimb. Un astfel de acord ar permite exporturile de petrol și gaze din SUA către Europa și ar putea reduce astfel semnificativ costurile cu energia ale industriei și populației din UE.

Este însă de așteptat ca americanii să nu cedeze ușor la acest capitol de negociere. Pe cât de puternic susțin americanii liberalizarea piețelor și dezvoltarea industriei extractive la alții, în propriul interes, pe atât de protecționiști și naționaliști se dovedesc ei a fi cu unele piețe interne considerate strategice, cum ar fi cea de petrol și gaze.

Aducerea în discuție a unor astfel de subiecte energetice, extrem de sensibile din punct de vedere politic peste Ocean, ar putea complica negocierile, deja suficient de ambițioase, pentru încheierea acordului de liber-schimb SUA-UE. Pe de altă parte, miza este uriașă pentru Europa, unde, de exemplu, prețurile la gaze naturale sunt în prezent de circa trei ori mai mari decât în Statele Unite.

SUA traversează o adevărată revoluție energetică, grație în primul rând avântului producției de hidrocarburi extrase din șisturi bituminoase. Pentru Europa, a importa petrol și gaze din Statele Unite ar putea reprezenta o modalitate mai simplă și mai rapidă de a-și reduce costurile energetice decât aceea de a depăși barierele geologice, sociale și de reglementare care stau în calea dezvoltării resurselor europene de gaze și petrol de șist.

O instanță americană le-a dat câștig de cauză celor de la Chevron într-un proces privind poluarea istorică din jungla amazoniană, în care companiei i se cereau despăgubiri de miliarde de dolari, judecătorul considerând că avocatul părții adverse a recurs la mită și fraudă.

Magistratul unei instanțe districtuale din SUA, Lewis Kaplan, a dat dreptate Chevron, decizând că avocatul Steven Donziger a mituit un judecător și a efectuat operațiuni de spălare de bani pentru a asigura o decizie favorabilă clienților săi într-un proces de 9,5 miliarde de dolari deschis la o curte din Ecuador împotriva gigantului petrolier mondial.

Această decizie nu îi lasă lui Donziger, care a petrecut ultimii 20 de ani luptând împotriva Chevron, prea mari speranțe în privința obținerii de compensații pentru locuitorii pădurii tropicale Lago Agrio din Ecuador, care susțin că terenurile lor au fost transformate într-o groapă de gunoi toxică în urma activităților petroliere din zonă ale companiilor străine, relatează Bloomberg.

Avocatul din New York al reclamanților a trecut „de partea întunecată” și a făcut un „pact cu diavolul” pentru a obține decizia din 2011 a curții din Ecuador, a spus Kaplan în motivarea sa de 500 de pagini. El a hotărât că Chevron nu poate fi obligată la despăgubiri în instanțele americane, despăgubiri oricum reduse la jumătate, comparativ cu suma inițială de 19 miliarde de dolari, stabilită de instanța supremă din Ecuador în 12 noiembrie anul trecut.

Decizia îngreunează, de asemenea, pentru Donziger și clienții săi, obținerea despăgubirilor stabilite de curtea din Ecuador prin confiscarea activelor Chevron din afara SUA.

Decizie greu de întors

Donziger ar trebui să câștige la recursul împotriva acestei decizii pentru a-și asigura un venit pentru el și pentru clienții lui după decenii de procese. Descoperirile detaliate ale lui Kaplan vor face mai dificil acest lucru, spune Cassandra Burke Robertson, profesor de drept la Universitatea Case Western Reserve din Cleveland, care a urmărit cazul.

„Curtea care va judeca apelul va trebui să conchidă că descoperirile instanței de district sunt clar eronate, ceea ce este un lucru foarte greu de obținut”, a spus Robertson, citată de Bloomberg. „Este evident că Donziger are o luptă grea de dus pentru a obține inversarea deciziei”, a completat profesorul de drept.

Chevron, cea de-a doua companie petrolieră a Statelor Unite în ceea ce privește valoarea de piață, a purtat o luptă în mai multe țări pentru a-l împiedica pe Donziger să obțină daunele respective, care se ridică la aproape jumătate din profitul său din 2013, de 21,4 miliarde de dolari. Interdicția impusă de Kaplan asupra obținerii de beneficii de pe urma deciziei „se aplică oriunde în lume”, chiar dacă nu îl oprește pe Donziger să încerce să își pledeze cazul în curți din străinătate, a spus ieri Randy Mastro, un avocat pledant pentru Chevron.

Chevron susține că decizia lui Kaplan ar trebui să fie respectată și de către instanțe din alte țări, inclusiv Brazilia, Argentina și Canada, unde Chevron are active și unde Donziger și echipa sa deja au dat în judecată compania pentru a încerca să încaseze daunele. Curtea de Apel din Ontario a decis în decembrie anul trecut că cei 47 de săteni au dreptul să încerce să obțină parte din activele Chevron din Canada. Celelalte procese sunt în curs de derulare.

Avocatul șef al Chevron, R. Hewitt Pate, a spus ieri intenția companiei este să le transmită decizia lui Kaplan și judecătorilor care se ocupă de procesele din Brazilia, Argentina și Canada.

„Având în vedere argumentele din motivarea de față, privitoare la ceea ce s-a întâmplat cu adevărat în acest caz, nu cred că vreo instanță serioasă va susține executarea unei decizii luate în mod fraudulos”, a spus Pate.

"Doar la Hollywood"

Locuitorii satului din Ecuador și activiștii care lucrează în beneficiul lor au susținut că Chevron, cu sediul în San Ramon, California, ar trebui să fie trasă la răspundere financiar pentru poluarea pădurii ecuatoriale a Amazonului din zona Lago Agrio de către Texaco Inc., din anii 1960 până la începutul anilor 1990. Chevron, care a cumpărat Texaco în 2001, susține că a plătit deja 40 de milioane de dolari pentru a-și plăti partea sa de decontaminare a sitului de forare.

Cazul din Ecuador a inclus „lucruri care în mod normal apar doar la Hollywood – e-mailuri codate între Donziger și colegii săi în care sunt descrise interacțiuni private și mașinațiunile care îi vizau pe judecători și expertul numit de curte”, a scris Kaplan, în motivarea deciziei sale.

Donziger și echipa sa ar fi plătit un expert independent numit de curtea din Ecuador dintr-un cont secret, au promis 500.000 de dolari unui judecător care se ocupa de caz și care era atât de puțin experimentat că a pus un grefier în vârstă de 18 ani să facă cercetări legale și au scris deciziile judecătorești ei înșiși, a spus Kaplan.

„Donziger a început să se implice în această dispută din dorința de a îmbunătăți condițiile din zona în care trăiesc clienții săi din Eciador”, a spus Kaplan, care a prezidat un proces fără jurați, de șapte săptămâni. „La final, totuși, el și avocații din Ecuador pe care i-a condus au compromis prin corupție cazul din Lago Agrio”, a precizat Kaplan.

„Lungimea motivării dă părților mai multă muniție pentru a continua cazul”, a spus Robertson, profesorul de la Case Western. „Aș fi surprinsă dacă decizia ar fi admisă în integralitate, dar cred că hotărârea prin care i se interzice lui Donziger să tragă beneficii financiare din acest caz va fi cel mai probabil menținută”, a adăugat specialistul.

Au dat în judecată și statul Ecuador

John Watson, președintele și directorul executiv al Chevron, le-a spus reporterilor, la o conferință pe tema energiei din Houston, că „o astfel de decizie din partea unei instanțe reputate din SA va ajuta cu siguranță la prevenirea unor acțiuni de punere în executare în alte părți”.

Chevron a deschis de asemenea un caz de arbitraj împotriva Ecuadorului, acuzând statul că nu și-a respectat angajamentele prin care Texaco era exclusă din procesele pe tema poluării. Decizia Curții de Arbitraj de la Haga este în așteptare.

Ambasada Ecuadorului a spus că decizia lui Kaplan „nu exonerează explicit Chevron de responsabilitățile sale legale și morale care au rezultat din decenii de contaminare a pădurii ecuatoriale, ceea ce a pus în pericol viețile, cultura și mediul a nenumărați indigeni”.

Ambasada a spus că Ecuadorul nu este parte în procesul companiei Chevron împotriva lui Donziger.

Într-o declarație, Donziger a numit hotărârea lui Kaplan „o decizie îngrozitoare”.

Avocatul se consideră nedreptățit

„Credem că judecătorul Kaplan a greșit în privița legii și în privința faptelor și s-a arătat în mod repetat ostil față de mine, de clienții mei din Ecuador și de statul respectiv, ceea ce i-a afectat perspectiva asupra cazului”, a spus el.

Donziger a spus că va depune „un apel imediat și de urgență”.

Avocatul a argumentat că nu a făcut nimic rău în Ecuador și că orice metode agresive pe care le-ar fi folosit nu au fost mai rele decât cele ale Chevron. A mai spus că judecătorul Kaplan „a arătat clar că va da o decizie împotriva noastră” cu mult înainte ca procesul să înceapă, atunci când a respins o cerere ca procesul să fie ținut cu jurați.

Avocatul de apel Deepak Gupta, care s-a alăturat echipei lui Donziger după ce procesul s-a încheiat, a spus într-o declarație că judecătorul „a făcut pasul extraordinar și fără precedent de a se erija într-o comisie mondială de anchetă a faptelor”, atunci când a emis „ceea ce este de fapt o interdicție mondială de a primi despăgubiri”.

„Decizia este, de asemenea, în contradicție cu primul amendament al Constituției SUA, care garantează dreptul de a da în judecată, de a protesta, de a transmite comunicate de presă și de a contesta oficiali publici”, a spus el, făcând referire la tacticile menționate în decizia lui Kaplan. „Aceasta este cu atât mai îngrozitoare având în vedere că acest caz este despre a trage la răspundere o corporație pentru că refuză să curețe decenii de poluare toxică în Amazon”, a spus el.

Susținut de vedete

Donziger, un absolvent al Facultății de Drept a Universității Harvard, s-a alăturat procesului într-un rol de începător la sfârșitul anilor 1990 și a crescut gradual într-o poziție de strateg și fundraiser. El susține că avocații cu activitatea în Ecuador sunt acum responsabili de acest caz.

Este „inteligent, plin de resurse și un maestru al relațiilor publice și cu mass media”, a spus Kaplan în decizia sa.

Unele vedete au susținut campania împotriva Chevron, inclusiv Trudie Styler, care a înființat Rainforest Foundation împreună cu soțul ei, Sting, și a ajutat la demararea unui proiect pentru a asigura apă potabilă locuitorilor pădurii din Ecuador. Styler a participat la unele din audierile curții din New York, aducându-l pe soțul ei să îl urmărească pe Donziger în timp ce pleda.

Actrița Mia Farrow și actorul Danny Glover și-au exprimat de asemenea susținerea pentru această campanie, iar cazul a fost prezentat într-un documentar al regizorului Joe Berlinger, intitulat "Crude". Chevron a obținut accesul la sute de ore de înregistrări pentru acest film, despre care a susținut că îl arată pe Donziger acționând într-un mod inadecvat.

Totul a început în 1964

Între 1964 și 1992, compania americană Texaco, preluată de Chevron în 2001, a exploatat zăcăminte de petrol în regiunea ecuadoriană Lago Agrio, din bazinul amazonian, în parteneriat cu monopolul petrolier de stat al Ecuadorului, CEPE (în prezent Petroecuador), care deținea o participație de 25% la respectivul joint venture. La data demarării producției, regiunea era locuită exclusiv de triburi indigene. Acordul de concesiune al Texaco a expirat în 1993, iar de atunci zăcămintele de la Lago Agrio sunt exploatate exclusiv de compania petrolieră controlată de statul ecuadorian.

Tot în 1993, comunitățile rurale stabilite între timp în regiune, alături de reprezentanți ai triburilor indigene, au dat în judecată Texaco, acuzând-o că, în urma exploatării petroliere din regiune, a deteriorat grav și iremediabil condițiile de viață ale unui număr de circa 30.000 de locuitori.

Procesul a fost marcat de multe scandaluri, Chevron acuzându-i pe avocații părții adverse că au mituit un judecător local pentru a da decizii defavorabile companiei, presei fiindu-i „servită” și o înregistrare filmată în acest sens. Deși americanii au negat orice implicare în respectiva filmare cu camera ascunsă, a reieșit ulterior că una dintre persoanele implicate în filmare era un subcontractor al Chevron, care ulterior s-a mutat în Statele Unite pe cheltuiala companiei, oferindu-i-se și o pensie viageră.

În februarie 2011, un tribunal ecuadorian a condamnat Chevron, „moștenitoarea” Texaco, la plata unor despăgubiri totale de 19 miliarde de dolari. Dosarul conținea la acea dată peste 200.000 de file, reprezentând mărturii ale unor zeci de martori și peste 100 de rapoarte științifice întocmite de experți.

În esență, americanii erau acuzați că au deversat în Amazon miliarde de litri de deșeuri toxice rezultate în urma lucrărilor de foraj petrolier, provocând o criză de sănătate publică în regiune și obligându-i astfel pe foarte mulți dintre locuitori să plece de acolo.

Chiar și unii acționari ai Chevron au cerut socoteală managementului

La sfârșitul lunii mai 2013, în cadrul unei Adunări Generale unde acționarii Chevron au avut multe de reproșat conducerii companiei, o parte din aceștia au înaintat inclusiv o rezoluție cu privire la modul defectuos, în opinia lor, în care Chevron a acționat în cadrul litigiului cu ecuadorienii. Mai exact, era vorba de agresivitatea cu care compania a contraatacat în justiție, ajungând să îi acuze ea pe reclamanți de tentativă de extorcare de fonduri.
Deși nu a întrunit suficiente sufragii pentru a fi adoptată, rezoluția a fost totuși votată de 40% dintre acționarii Chevron. Inițiatorii rezoluției l-au invitat să vorbească la adunare și pe un reprezentant al prejudiciaților ecuadorieni.

„Ambii mei părinți au murit de cancer din cauza contaminării apei provocate de activitatea Chevron. Mă lupt în continuare pentru a se face dreptate. Chevron și-a mințit acționarii și pe toată lumea. Sunt aici pentru a cere în numele tuturor destituirea CEO-ului Watson”, a spus reprezentantul.

La aceeași adunare, un grup de acționari ai Chevron a cerut explicații managementului în legătură cu o serie de donații politice efectuate de companie în anul electoral 2012, în sumă totală de 3,9 milioane de dolari, dintre care una de 2,5 milioane de dolari. Șefilor Chevron li s-a cerut să explice în ce fel i-au fost utile companiei aceste donații, unii acționari exprimându-și îngrijorarea că donațiile ar putea fi chiar ilegale, în condițiile în care Chevron beneficiază de contracte cu statul american. Nici această rezoluție nu a întrunit suficiente voturi pentru a fi adoptată.

Unii dintre locuitorii din Pennsylvania care trăiesc în apropierea unei sonde de extracție de gaze naturale a Chevron care a explodat de curând, provocând moartea unei persoane, primesc tot felul de compensații din partea corporației.

Este vorba despre pizza și sucuri gratuite.

Chevron a împărțit 100 de cupoane-cadou pentru pizza și sucuri pentru cei din zona Green County, unde, pe 11 februarie, o explozie la o sondă de gaze a companiei a provocat un incendiu care a ținut patru zile. Un angajat al Bobtown Pizza a confirmat comanda de vouchere făcută de corporație.

Cauza exploziei este încă necunoscută, potrivit lui Jeff Rhodes, coordonatorul inspectoratului de urgență din Green County.

Explozia a dus la moartea unui muncitor și la rănirea altuia și, deși incendiul a fost stins, în atmosferă încă sunt emanate gaze, a spus Rhodes.

Localnici revoltați

Pizza-cadou oferită de Chevron nu a fost privită cu ochi prea buni de cei din zonă.

„Cea mai proastă formă de a-ți cere scuze. Ca și cum ai spune: <Ne cerem iertare că sonda de explorare prin fracturare hidraulică a explodat. Iată o pizza gratuită>”, a scris pe Twitter un locuitor nervos.

„Frumoasă acțiune de PR pentru relații comunitare: dacă îți este frică de foc și explozii, relaxează-te, uite o pizza”, a scris un altul.

Un locuitor care a vrut să își păstreze anonimatul, prin prisma prezenței semnificative a Chevron în zonă, a spus, pentru CNN, că a primit un cupon duminica trecută, când era în oraș cu familia. Potrivit spuselor sale, aceasta a fost prima și ultima dată când a auzit ceva de la Chevron referitor la incident.

"Ca pe o palmă"

„Am simțit-o ca pe o palmă grea peste față”, a spus localnicul la CNN.

„Nu simt că se ocupă să rezolve ceva. Nici măcar nu am sunat la numărul lor special de telefon înființat, pentru că sunt prea supărat. Un cupon pentru pizza? Adică, pe bune?”, a adăugat el.

Într-o declarație pentru CNN, Chevron a transmis că „a oferit un semn de apreciere” pentru vecinii care au fost afectați de evenimente.

Cupoanele au fost însoțite și de o scrisoare, potrivit afiliaților CNN de la KDKA. „Chevron recunoaște efectul pe care acest incident l-a avut asupra comunității. Noi suntem mândri să fim un membru responsabil al acestei comunități și vom continua să ne străduim să ajungem să derulăm operațiuni fără incidente. Suntem hotărâți să luăm măsuri pentru a le oferi siguranță vecinilor, angajaților, contractorilor și să protejăm mediul”, se afirmă în scrisoare.

„Apreciem susținerea puternică pe care am primit-o din partea localnicilor, în timp ce lucrăm pentru a îndepărta efectele acestui accident în cel mai sigur mod”, se mai menționează în declarația Chevron.

Localnicul care a vorbit cu reporterii CNN a spus că vrea să se mute împreună cu familia ca urmare a acestui incident.

„Ne mișcăm cât de repede putem. Nu este singura lor sondă apropiată de casa noastră. Chiar nu ne simțim în siguranță”, a spus el.

Cauze încă necunoscute

Într-o declarație de marți, Chevron a spus că situația de la sondă „a rămas gravă și echipele lucrează non stop pentru a se apropia de sondă în siguranță și a o închide”.

Potrivit WTAE, oficialii au spus că flacăra ardea intermitent, dar gazele continuau să țâșnească asupra unui braț mobil foarte încins lăsat pe rampă, ceea ce a dus la reaprinderea focului.

Purtătorul de cuvânt al companiei, Kent Robertson, a spus duminică seară că este prematur să se anunțe cauzele reale care au dus la apariția flăcărilor, dar „nu este suficient combustibil emis pentru a susține combustia, iar odată cu răcirea brațului mobil, sursa aprinderii focului a fost îndepărtată”.

Un oficial al Departamentului pentru Protecția Mediului, citat de WTAE, a spus că gazele nu reprezintă un risc pentru sănătatea și siguranța publică.

Europa a făcut un pas major spre demararea producției comerciale de gaze de șist, în contextul în care compania San Leon Energy Plc a anunțat că testele derulate la una dintre sondele sale din Polonia au fost încununate de succes.

San Leon Energy, o companie de explorare de gaze naturale cu sediul în Dublin și printre ai cărei acționari principali se numără miliardarul George Soros și Blackrock Inc., cel mai mare administrator de active din lume, a anunțat, pe 23 ianuarie, că a descoperit gaze naturale la o sondă verticală instalată într-o formațiune de șisturi din perimetrul Lewino, situat în Bazinul Baltic din nordul Poloniei.

La testele derulate de companie, debitul sondei a fost de circa 1.700 de metri cubi de gaze pe zi, relatează Bloomberg. Compania va demara forarea unei sonde orizontale, mai productive, nu mai târziu de luna iulie, a spus Dennis McKee, managerul executiv al companiei United Oilfield Services, care a lucrat la Lewino.

Revine speranța

Mai multe țări, printre care Polonia, Marea Britanie, Ucraina și România, doresc să dezvolte explorarea gazelor de șist pentru a obține costuri mai mici ale energiei și pentru a reduce importurile. Europa trebuie să țină în frâu prețul electricității, pentru a proteja dezvoltarea economică și pentru a reduce decalajul de cost în comparație cu Statele Unite, acolo unde revoluția gazelor de șist a micșorat prețurile, a spus Guenther Oettinger, comisarul european pentru Energie, într-o conferință susținută la Berlin în 21 ianuarie, conform unei informări de la Bruxelles.

„Suntem încrezători că putem să obținem debite reale comerciale”, a declarat Oisin Fanning, președintele companiei San Leon Energy, într-un interviu telefonic din Londra. „Dacă poți să demonstrezi că Polonia are gaze de șist exploatabile comercial, atunci asta ar fi un imbold și pentru alte țări”, a completat el.

Cea mai mare economie din estul Uniunii Europene, care deține și cele mai bogate zăcăminte de gaze de șist din regiune, și-a propus să stimuleze explorarea, după ce o serie de investitori străini, printre care Eni, ExxonMobil, Marathon Oil Corp. și Talisman Energy Inc. s-au retras, pe fondul constrângerilor legislative și de reglementare și a planurilor de a crește taxele în Polonia.

San Leon Energy, fosta Aurelian Oil&Gas, deține o concesiune de gaze și în România, la Bîlca, în județul Suceava, în apropiere de Mănăstirea Putna. Potrivit celor de la San Leon Energy, prima sondă pe concesiunea respectivă ar fi trebuit forată până la sfârșitul anului trecut.

Fracturare hidraulică

Rezultatele de la sonda din Lewino reprezintă „un pas major spre exploatarea comercială a gazelor de șist în Polonia”, le-a spus McKee reporterilor într-o conferință de presă în Varșovia. San Leon poate aduce sonda la o capacitate de producție comercială până în octombrie, după ce vor fi efectuate testele de debit. United Oilfield Services este cel mai mare furnizor de servicii de fracturare hidraulică.

„Aceasta este cea mai reușită fracturare hidraulică pe verticală până în prezent”, a declarat Fanning. „Este o extrapolare la nivelul întregului Bazin Baltic. Este bine pentru San Leon și este bine pentru toți cei care forează în Polonia”, a adăugat el.

Gazele de șist sunt extrase prin pomparea sub presiune, asupra unor formațiuni geologice situate la mare adâncime, a unui lichid format din apă și substanțe chimice, proces cunoscut sub denumirea de fracturare hidraulică. Gazele încep să se scurgă prin fracturile create în rocă și ajunge prin sondă la suprafață odată ce lichidul injectat sub presiune este evacuat.

Următoarea etapă: forajul orizontal

San Leon nu a finalizat evacuarea fluidului de fracturare din sondă în momentul în care a ajuns la debitul anunțat, conform declarației oficiale. Compania a estimat un debit potențial de aproximativ 5.660 – 11.330 de metri cubi standard pe zi, dacă procesul de evacuare a fluidului de fracturare din sondă ar fi finalizat. Acesta reprezintă echivalentul a până la 4 milioane de metri cubi pe an, respectiv 0,03% din consumul de energie al Poloniei.

San Leon va fora și va stimula hidraulic o sondă orizontală în câmpul Lewino, pentru a testa întreaga extindere pe verticală din intervalul Ordovician cu fiecare fracturare și pentru a obține debite comerciale certe, conform declarației. În Statele Unite, sondele orizontale au de regulă un randament de șapte până la de 30 de ori mai mare decât rata de producție și recuperare a sondelor verticale, în aceeași formațiune geologică.

Polonia, unde companiile petroliere au forat aproximativ 50 de sonde pentru a explora zăcăminte de gaze de șist la nivelul anului trecut, are nevoie de cel puțin 200 de sonde pentru a testa potențialul rezervelor, potrivit ministrului Mediului, Maciej Grabowski. McKee, de la United Oilfield, prevede că aproximativ 30 de sonde vor fi forate anul acesta, față de 14 în 2013.

San Leon a devenit unicul titular de licență pentru trei perimetre de explorare din nordul Poloniei, după retragerea companiei Talisman, inclusiv perimetrul Gdansk West, unde este situat Lewino. La Lewino, debitul de gaze a început aproape imediat după evacuarea lichidului de foraj și face asta continuu atunci când sonda este deschisă, după cum a transmis compania în 13 ianuarie.

Estimări fanteziste, proteste și procese

Guvernul din Polonia a acordat peste 100 de licențe de explorare pentru gaze de șist, sperând să devină un producător european de top de hidrocarburi neconvenționale și să-și reducă dependența energetică față de centralele bazate pe cărbune și de importurile scumpe de gaze naturale din Rusia. Însă condițiile de explorare de la fața locului și în primul rând structura geologică a perimetrelor cu hidrocarburi s-au dovedit a fi mult mai dificile decât estimau inițial autoritățile și companiile interesate.

În plus, în 2012, estimările oficiale privind resursele de gaze de șist ale Poloniei au fost reduse drastic, la 346 – 768 miliarde de metri cubi, mult sub cifra avansată inițial de US Energy Information Administration, de 5,3 mii de miliarde de metri cubi.

Cei de la Chevron au semnat în decembrie anul trecut un acord cu compania de stat poloneză PGNiG, pentru a derula în parteneriat lucrări de explorare pentru gaze de șist în sud-estul țării. În noiembrie 2013, Chevron i-a dat în judecată pe protestatarii care ocupseră o concesiune de gaze de șist a companiei din estul Poloniei. Locuitorii din satul polonez Żurawlów au blocat activitatea companiei americane încă din 2012, împiedicându-i pe cei de la Chevron să înceapă lucrările de foraj.

Corupție și netransparență

Protestatarii susțineau că scopul lor este acela ca Chevron să fie obligată să respecte o lege în vigoare în Polonia, care pune în aplicare o directivă UE, potrivit căreia sunt interzise orice fel de activități economice în habitatele speciilor protejate de păsări, în timpul sezonului de împerechere. În replică, cei de la Chevron spuneau că localnicii le violează dreptul de a avea acces la concesiunea pe care au dobândit-o în mod legal.

În august anul trecut, procurorii polonezi au declanșat urmărirea penală pentru corupție împotriva a patru funcționari de stat și a trei oameni de afaceri, acuzați că au pus la punct o schemă infracțională prin care companiile interesate de resursele de gaze de șist ale Poloniei obțineau licențe de explorare și exploatare plătind mită.

Scandalul de corupție a survenit după ce, la finalul lunii iunie 2013, Curtea Europeană de Justiție a dat un verdict prin care a concluzionat că autoritățile de la Varșovia au încălcat legislația europeană acordând autorizații de punere în producție pentru gaze de șist fără organizarea în prealabil a unor licitații competitive transparente.

Profitul Chevron a scăzut cu 32% în ultimul trimestru al anului trecut, din cauza reducerii producției de petrol și gaze, a scăderii cotațiilor mondiale la țiței și a marjelor mici de rafinare. Totodată, veniturile companiei au fost cu 9 miliarde de dolari sub așteptările pieței, iar prognozele pentru 2014 indică stagnarea producției pentru al treilea an consecutiv. Însă Chevron își menține intenția de a investi circa 40 de miliarde de dolari anual în următorii câțiva ani pentru dezvoltarea de noi zăcăminte de hidrocarburi.

Producția globală a Chevron a scăzut cu 3,4%, la 2,58 milioane de barili echivalent petrol pe zi, față de 2,67 milioane în anul anterior.

"Cotațiile mondiale la țiței și marjele de rafinare au fost mai mici în 2013, comparativ cu 2012. Acest lucru, coroborat cu consemnarea unor profituri mai reduse la vânzările de active și cu majorarea cheltuielilor, a dus la scăderea profitului", a declarat CEO-ul Chevron, John Watson.

Per total, Chevron a raportat un profit de 4,93 miliarde de dolari, față de 7,25 miliarde de dolari cu un an înainte. Veniturile companiei au scăzut cu 7,3%, la 64,93 miliarde de dolari.

Producție mai mică și mai ieftină

Profitul diviziei de explorare și producție a scăzut cu 29%, atât ca urmare a scăderii producției, cât și a reducerii prețurilor de vânzare. Pe partea de rafinare, marketing și petrochimie, profitul s-a prăbușit cu 58%, la 390 milioane de dolari, din cauza cheltuielilor mai mari și scăderii marjelor de rafinare.

Pe de altă parte, Chevron a anunțat că își menține planurile de investiții masive pentru următorii câțiva ani, de circa 40 de miliarde de dolari anual, pentru dezvoltarea de noi zăcăminte de petrol și gaze, în condițiile în care previziunile Chevron indică o producție în stagnare în 2014, respectiv pentru al al treilea an consecutiv.

Ca și alte companii majore din sector, precum ExxonMobil sau Royal Dutch Shell, Chevron încearcă scăderea producției de la câmpurile sale mature de hidrocarburi investind masiv în noi proiecte de explorare.

Însă săptămâna trecută Shell a anunțat că își va reduce cheltuielile investiționale și își va vinde activele neprofitabile, fapt care a dus la aprecierea acțiunilor bursiere ale companiei, spre deosebire de cele ale Chevron, care au scăzut cu 3,5%.

Nu reduc cheltuielile

În schimb, cei de la Chevron intenționează să investească în continuare. Anul trecut, compania a cheltuit pe proiecte noi 41,9 miliarde de dolari, cu 23% mai mult decât în 2012. CEO-ul John Watson a declarat că, în următorii ani, cheltuielile de capital ale Chevron vor fi de circa 40 miliarde de dolari anual.

Printre cele mai importante proiecte noi ale Chevron se numără construirea a două imense terminale de gaze naturale lichefiate în Australia, precum și foraje offshore la mare adâncime în sectorul american din Golful Mexico.

"Toate aceste proiecte noi vor majora producția de petrol și gaze a Chevron. Până când vor deveni funcționale, însă, producția continuă să scadă", spune analistul Fadel Gheit de la Oppenheimer & Co.

Goană după noi resurse

Creșterea producției de la zăcămintele din SUA și Nigeria nu a reușit să compenseze reducerea cantităților extrase de pe alte câmpuri de hidrocarburi, în medie cu 4%.

Pe de altă parte, Chevron susține că a consemnat progrese importante în dezvoltarea noilor proiecte, care, odată demarate, vor majora producția zilnică a companiei cu 500.000 de barili echivalent petrol, potrivit estimărilor Chevron.

"Specificul business-ului nostru este că zăcămintele exploatate se epuizeazăm astfel încât avem tot timpul nevoie de dezvoltarea de noi câmpuri de hidrocarburi", a declarat CEO-ul John Watson.

Gigantul energetic italian controlat de stat Eni va renunța la toate concesiunile de gaze de șist pe care le deține în Polonia din cauza structurii geologice extrem de incomode pentru explorare și exploatare a câmpurilor respective, dar și a legislației complicate și neclare, aceleași motive care au făcut ca și alte companii de petrol și gaze să renunțe la proiecte de dezvoltare de hidrocarburi neconvenționale din Polonia.

Problemele legate de gazele de șist din Polonia, țară care, în urmă cu câțiva ani, era declarată de către americani ca fiind cea mai promițătoare din Europa din acest punct de vedere, s-ar putea repercuta și în alte state UE care au planuri mari de dezvoltare a hidrocarburilor neconvenționale, inclusiv Marea Britanie, scrie Reuters.

Compania italiană Eni deținea trei licențe de explorare gaze de șist în nordul Poloniei. Într-o declarație pentru Reuters, ministerul polonez al Mediului precizează că două dintre cele trei licențe expiraseră deja, Eni neavând în plan reînnoirea lor. A treia licență expiră în 2018.

Trei surse din industrie spun însă că cei de la Eni vor renunța și la a treia licență, abandonând cu totul planurile legate de dezvoltarea gazelor de șist din Polonia.

Încă o lovitură

"Cei de la Eni își fac bagajele pentru a părăsi Polonia. Principalele motive sunt costurile, reglementările și structua geologică a câmpurilor de hidrocarburi", a declarat una din sursele citate.

O altă sursă a declarat că Eni va renunța la a treia licență de explorare înainte de explorarea acesteia, condițiile geologice fiind principalul motiv al acestei decizii. Cele trei surse au confirmat o știre anterioară a cotidianului polonez Puls Biznesu, potrivit căreia Eni se pregătește să renunțe cu totul la gazele de șist din Polonia.

Decizia companiei italiene constituie încă o lovitură grea pentru speranțele guvernului de la Varșovia de a-și reduce dependența de importurile de gaze din Rusia prin dezvoltarea producției interne de hidrocarburi neconvenționale.

Din Polonia s-au retras deja companii precum ExxonMobil, Marathon Oil și Talisman Energy, astfel că, în prezent, singura companie multinațională majoră de petrol și gaze care mai deține concesiuni de gaze de șist în Polonia este Chevron. Cei de la Chevron au semnat în decembrie anul trecut un acord cu compania de stat poloneză PGNiG pentru a derula în parteneriag lucrări de explorare pentru gaze de șist în sud-estul țării.

Proteste, corupție, netransparență și estimări umflate

Pe de altă parte, în noiembrie 2013, Chevron i-a dat în judecată pe protestatarii care ocupseră o concesiune de gaze de șist a companiei din estul Poloniei. Locuitorii din satul polonez Żurawlów au blocat activitatea companiei americane încă din 2012, împiedicându-i pe cei de la Chevron să înceapă lucrările de foraj.

Protestatarii susțineau că scopul lor este acela ca Chevron să fie obligată să respecte o lege în vigoare în Polonia, care pune în aplicare o directivă UE, potrivit căreia sunt interzise orice fel de activități economice în habitatele speciilor protejate de păsări, în timpul sezonului de împerechere. În replică, cei de la Chevron spuneau că localnicii le violează dreptul de a avea acces la concesiunea pe care au dobândit-o în mod legal.

În august anul trecut, procurorii polonezi au declanșat urmărirea penală pentru corupție împotriva a patru funcționari de stat și a trei oameni de afaceri, acuzați că au pus la punct o schemă infracțională prin care companiile interesate de resursele de gaze de șist ale Poloniei obțineau licențe de explorare și exploatare plătind mită.

Scandalul de corupție a survenit după ce, la finalul lunii iunie 2013, Curtea Europeană de Justiție a dat un verdict prin care a concluzionat că autoritățile de la Varșovia au încălcat legislația europeană acordând autorizații de punere în producție pentru gaze de șist fără organizarea în prealabil a unor licitații competitive transparente.

Guvernul din Polonia a acordat peste 100 de licențe de explorare pentru gaze de șist, sperând să devină un producător european de top de hidrocarburi neconvenționale și să-și reducă dependența energetică față de centralele bazate pe cărbune și de importurile scumpe de gaze naturale din Rusia. Însă până în prezent au fost forate mai puțin de 50 de sonde, întrucât condițiile de explorare de la fața locului s-au dovedit a fi mult mai dificile decât estimau inițial autoritățile și companiile interesate.

În plus, în 2012, estimările oficiale privind resursele de gaze de șist ale Poloniei au fost reduse drastic, la 346 – 768 miliarde de metri cubi, mult sub cifra avansată inițial de US Energy Information Administration, de 5,3 mii de miliarde de metri cubi.

Consiliile locale din Marea Britanie care vor accepta derularea de lucrări de explorare și exploatare a gazelor de șist în jurisdicțiile lor vor păstra la bugetele proprii 100% din veniturile rezultate din taxarea terenurilor pe care se forează. În prezent, banii proveniți din această taxă, colectată la nivel local, se împărțeau 50% - 50% între bugetele locale și bugetul central al Marii Britanii. În plus, comunitățile din zonele unde se va fora după gaze de șist vor primi direct de la companiile de petrol și gaze 100.000 de lire sterline pentru fiecare sondă de explorare forată, precum și 1% din veniturile rezultate din exploatare, rămânând să se stabilească modalitatea în care acești bani vor fi împărțiți de membrii respectivelor comunități.

Respectiva taxă locală este impusă asupra proprietăților utilizate în scop economic și comercial în Anglia și Țara Galilor, iar consiliile locale păstrează în prezent 50% din veniturile colectate, utilizându-le pentru finanțarea serviciilor publice locale.

Premierul britanic David Cameron a declarat, luni, că legislația în vigoare va fi modificată, astfel încât primăriile urmează să păstreze la bugetele locale toți banii colectați din taxarea terenurilor pe care se va fora după gaze de șist. Potrivit estimărilor guvernamentale, pentru un teren de dimensiuni tipice medii pe care se forează după gaze de șist, suma anuală colectată din această taxă locală s-ar ridica la circa 1,7 milioane de lire sterline.

Mai mult, potrivit lui Cameron, comunitățile din zonele unde se va fora după gaze de șist vor primi direct de la companii 100.000 de lire sterline pentru fiecare sondă de explorare forată, precum și 1% din veniturile rezultate din exploatare.

Industria de petrol și gaze din Marea Britanie interesată de dezvoltarea hidrocarburilor neconvenționale urmează să se consulte pentru a stabili modalitatea concretă în care acești bani vor fi împărțiți de membrii respectivelor comunități. O variantă luată în calcul este aceea în care proprietarii de terenuri pe care se forează, precum și cei care locuiesc în imediata apropiere a locațiilor de foraj, ar urma să primească direct bani, iar restul sumelor ar putea fi utilizate pentru investiții locale în elemente de infrastructură.

Potențial mare, proteste masive

Consiliile locale din Marea Britanie s-au confruntat cu reducerea masivă, din 2010 încoace, de către guvernul conservator – liber-democrat, a subvențiilor alocate de la centru, ca urmare a politicii de austeritate promovate de guvern, pentru reducerea deficitului bugetar. În consecință, orice sursă suplimentară de venituri constituie o mană cerească pentru primăriile britanice.

De altfel, structura asociativă a acestor consilii locale, Local Government Association (LGA), a anunțat că salută intenția lui Cameron ca pe un pas în direcția cea bună, adăugând însă că aceste măsuri nu sunt suficiente pentru a satisface comunitățile care urmează să fie afectate de forajul prin fracturare hidraulică după gaze de șist.

Pe de altă parte, organizațiile de protecția mediului, care se opun dezvoltării gazelor de șist în Marea Britanie, susțin că măsurile anunțate de premierul Cameron echivalează cu niște ''șpăgi'' date primăriilor și că situația dă naștere unui conflict de interese, întrucât consiliile locale care vor primi bani de pe urma gazelor de șist sunt aceleași care, în prealabil, trebuie să acorde o serie de autorizații companiilor de petrol și gaze care vor să foreze în jurisdicțiile respective.

Industria britanică a gazelor de șist se află încă în faza de explorare, însă companiile din domeniu consideră că Marea Britanie este una dintre locațiile cu cel mai mare potențial din Europa în privința resurselor de hidrocarburi neconvenționale.

Pentru guvernul central, gazele de șist constituie o opțiune strategică vitală, legată de independența energetică și, tocmai de aceea, executivul de la Londra face eforturi mari pentru a sprijini această industrie, în pofida numeroaselor și masivelor proteste împotriva fracturării hidraulice desfășurate în ultimii ani. Opoziția față de gazele de șist include nu doar organizații ecologiste, ci și numeroase comunități și autorități locale.

I-a trecut și lui Ponta prin cap

Anul trecut, premierul Victor Ponta declara că banii colectaţi din redevenţe vor fi împărţiţi între bugetul central şi bugetele locale, fără să mai fie vărsaţi integral în bugetul de stat, conform sistemului aplicat până în prezent.

"Eu sunt adeptul unui sistem care se aplică în multe ţări europene - Italia, de exemplu, am şi văzut legea şi e foarte bună - din redevenţele pe care le încasezi la bugetul central, nu doar pentru gaze, pentru cărbune de exemplu, să meargă și la autoritățile locale. Eu reprezint în Parlament de atâţia ani un judeţ, Gorj, care depinde aproape în totalitate de energia produsă pe cărbune. Acum, toată redevenţa merge în bugetul central şi cred că e o greşeală, pentru că, într-adevăr, autoritatea locală şi oamenii din zonă spun <eu ce câştig?>, cei din Prahova care exploatează petrol, la fel. Cred că trebuie să găsim în noua lege a redevenţelor o împărţire a veniturilor din redevenţe între bugetul central şi autoritatea locală. Eu această opinie o susţin şi am cerut să fie inclusă în noua lege a redevenţelor care trebuie adoptată în 2014", declara Ponta la postul B1 TV, în octombrie 2013.

El a precizat că această prevedere va fi inclusă în noua lege a redevenţelor, care trebuie aprobată anul acesta. Bugetul de stat încasează anual redevenţe miniere şi petroliere care se cifrează în jurul sumei de un miliard de lei.

Companiile care produc petrol şi gaze naturale plătesc în prezent redevenţe cuprinse 3,5% şi 13,5% din producţie, în funcţie de tipul zăcămintelor de hidrocarburi. Aceste niveluri ale redevenţelor au fost fixate în 2004 şi sunt valabile până în decembrie 2014 inclusiv, fiind stabilite prin contractul de privatizare a companiei Petrom cu grupul austriac OMV.

La începutul anului trecut, premierul Ponta a anunţat că Guvernul intenţionează să majoreze nivelul redevenţelor percepute producătorilor de petrol şi gaze mai devreme de anul 2015, precizând că va discuta pe această temă cu cu managerul general al OMV, proprietarul companiei Petrom.

Morcov pentru primari, dar și pentru localnici

Modificarea legislației în vigoare, în sensul împărțirii banilor colectați din redevențe petroliere între bugetul central și cele ale autorităților locale în raza cărora se desfășoară sau se vor desfășura lucrări de exploatare de resurse minerale, i-ar încuraja pe primarii din aceste zone în a duce muncă de lămurire cu localnicii care se opun, de exemplu, explorării și exploatării gazelor de șist, spunându-le că aceste activități aduc beneficii pe plan local, majorând încasările la bugetele locale.

În prezent, autoritățile centrale (Parlamentul și Guvernul, la care se adaugă o serie de agenții) au monopol total asupra politicilor legate de resursele naturale, primăriile în jurisdicția cărora se derulează lucrări de exploatare neavând nici un cuvânt de spus asupra acestei chestiuni, din punct de vedere juridic și neprimind nici un ban din redevențele plătite de companiile care operează respectivele perimetre.

Anul trecut, mai multe primării din județele Vaslui și Constanța, inclusiv dintre cele în a căror jurisdicție intră perimetre unde americanii de la Chevron vor să înceapă lucrările de explorare pentru hidrocarburi neconvenționale, au interzis, prin hotărâri de Consilii Locale, explorarea și exploatarea gazelor de șist prin metoda fracturării hidraulice.

În plus, la Pungești, în județul Vaslui, au avut loc anul trecut proteste masive față de intenția celor de la Chevron de a amplasa acolo prima sondă de explorare a gazelor de șist de pe teritoriul României.

Ponta coabitează mental cu Boc

Ideea este departe de a fi nouă, figurând, de exemplu, în programul de guvernare al guvernului Boc pentru perioada 2009-2012, unde unul dintre obiective fixate pentru sectorul energetic era "stimularea autorităţilor publice pentru valorificarea resurselor minerale, prin modificarea adecvată a legii minelor, prin împărţirea justă a redevenţei miniere între stat şi autorităţile locale".

La finalul anului 2011, guvernul Boc a anunțat că a decis prin ordonanţă de urgenţă, dublarea redevenţei pentru aur, platină şi argint, de la 4% la 8% din valoarea producţiei, şi majorarea redevenţei de la 4% la 6% pentru celelalte produse miniere, precum cărbunele şi apele minerale, o cotă de 20% din taxe urmând să fie cedată autorităţilor locale.

Astfel, documentul prevedea că o cotă de 20% din redevențele percepute titularilor de licenţe pentru activitatea de prospecţiune, explorare sau exploatare va fi cedată la bugetul local al unităţii administrativ-teritoriale pe raza căreia se află perimetrele cu resurse. În cele din urmă, ordonanța de urgență nu a mai fost adoptată.

În mai anul trecut, preşedintele Agenţiei Naționale pentru Resurse Minerale (ANRM), Gheorghe Duţu, a declarat că se vrea introducerea, în noua variantă de redevenţă, a unei cote-părți care să revină comunităţilor locale, acesta arătând că pe acele perimetre care aparţin comunităţilor locale se desfasoară activităţi, iar toţi operatorii vor utiliza infrastructură locală.

Curtea de Apel București (CAB) a respins, pe 23 decembrie 2013, cererea formulată de un grup de ONG-uri privind anularea acordurilor petroliere semnate de statul român cu americanii de la Chevron vizând explorararea și exploatarea resurselor de gaze de șist de pe teritoriul României. Pe de altă parte, trei consilii locale din județul Vaslui au avut câștig de cauză la tribunalul județean în procesele cu Prefectura Vaslui, instanța hotârând că deciziile acestora de interzicere a explorării și exploatării gazelor de șist în jurisdicțiile respective sunt legale. Nici una dintre aceste decizii judecătorești nu este definitivă.

"Respinge acţiunea, în ceea ce o priveşte pe reclamanta Asociaţia Pro Vulcan, astfel cum a fost precizată, ca fiind formulată de o persoană fără capacitate procesuală de folosinţă. Respinge ca neîntemeiată acţiunea formulată de reclamantele Asociaţia România Dreaptă, Greenpeace CEE România, Asociaţia Salvaţi Bucureştiul şi Asociaţia Euro - Agora, astfel cum a fost precizată. Admite cererea de intervenţie în interes propriu a intervenientelor Chevron România Exploration and Production SRL şi Chevron România Holdings B.V. Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunţată în şedinţă publică, azi, 23.12.2013", se arată în decizia CAB.

Acțiunea în justiție a fost declanșată în iulie 2012 de către un grup de ONG-uri din care fac parte Asociația România Dreaptă, condusă de avocatul Gheorghe Piperea, Greenpeace România, Asociația Salvați Bucureștiul, condusă de Nicușor Dan, Asociația Euro-Agora și Asociația Pro-Vulcan. Pârâții sunt Guvernul României, Agenția Națională pentru Resurse Minerale (ANRM) și Chevron România Exploration and Production SRL.

Care sunt argumentele ONG-urilor

Cele cinci ONG-uri susțin că acordurile petroliere semnate de statul român cu Chevron încalcă Constituția, alte legi în vigoare în România și în Uniunea Europeană, ca și unele decizii ale CEDO, nefiind în interesul național.

În acest sens, acestea citează o recomandare a Parlamentului European, din 2011, privind interzicerea exploatării gazelor de șist prin fracturare hidraulică, recomandare făcută în urma unui studiu de impact al Direcției de Tematici și Politici Interne din cadrul Parlamentul European.

În octombrie anul trecut, reclamanții au depus la dosarul cauzei legea prin care Parlamentul francez a dispus, pe o perioadă nedeterminată, suspendarea tuturor licențelor de explorare şi exploatare a gazelor de şist în Franţa, inclusiv o decizie a Curţii Constituţionale franceze, care confirma că respectiva lege este constituţională.

"Am mai depus o hotărâre foarte recentă a Parlamentului European, care spune că trebuie să se modifice directiva pentru elaborarea raportului de mediu, special pentru gaze de şist, pentru că ele, nefiind incluse în dreptul european, în momentul în care s-a dat această directivă şi, odată cu acordul petrolier, ele puteau fi exploatate fără vreo mare constrângere", declara Nicuşor Dan în octombrie 2013.

Anularea acordului de concesiune dintre statul român și Chevron a fost cerută și de primăria comunei Limanu, de pe litoral, unde Chevron are concesiuni, dosarul fiind înregistrat la CAB pe 16 august 2012, iar următorul termen procesual este programat pentru data de 15 ianuarie.

De asemenea, cele 5 ONG-uri menționate mai sus au cerut în instanță și suspendarea acordurilor petroliere semnate de statul român cu Chevron. Procesul a ajuns pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție (ÎCCJ), următorul termen de judecată fiind fixat pe 23 ianuarie.

Victorie de etapă în Vaslui

Pe de altă parte, trei consilii locale din județul Vaslui au avut câștig de cauză la tribunalul județean în procesele cu Prefectura Vaslui, instanța hotârând că deciziile acestora de interzicere a explorării și exploatării gazelor de șist în jurisdicțiile respective sunt legale. Este vorba de consiliile locale din comunele Pogona, Alexandru Vlahuță și Suletea.

Tribunalul Vaslui a dat câştig de cauză unui număr de trei consilii locale, respectiv Alexandru Vlahuţă, Şuletea şi Pogana, care au interzis explorarea şi exploatarea gazelor de şist pe teritoriul comunelor, după ce hotărârile date de autorităţile în cauză au fost atacate în instanţă de către Prefectură.

Practic, magistraţii vasluieni au considerat legale hotărârile consiliilor locale pe motiv că resursele minerale "gaze de şist" nu au fost declarate de interes naţional în Legea Petrolului.

"Deşi Prefectura a învederat faptul că doar statul este singurul care poate avea în proprietate resursele, instanţa reţine că aceste resurse la care se face referire, respectiv gazele de şist, încă nu au fost identificate pe teritoriul comunei, nu se cunosc suprafeţele de teren care ar avea în subsolul lor aceste zăcăminte şi nici nu au fost declarate de interes naţional, aşa cum se prevede în Legea 213/1998, pentru ca singurul care poate dispune de ele să fie statul", se arată în motivarea instanţei de judecată.

În alte zece procese similare, în care au fost atacate în instanţă hotărârile de interzicere a explorării şi exploatării gazelor de şist, Prefectura Vaslui a câştigat în faţa consiliilor locale hotărârile fiind considerate ilegale. Înainte de a acţiona în instanţă consiliile locale, Prefectura Vaslui le-a explicat autorităţilor că zăcămintele din subsolul României sunt proprietate publică a statului, astfel încât consiliile locale nu pot decide asupra bogăţiilor subsolului.

"Potrivit Constituţiei României şi prevederilor Legii nr. 213/1998 privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia, bogăţiile de orice natură ale subsolului, în stare de zăcământ, fac obiectul exclusiv al proprietăţii publice a statului, şi nu al unităţilor administrativ-teritoriale. În aceste condiţii, prin adoptarea hotărârilor respective, de interzicere a explorării şi exploatării gazelor de şist, consiliile locale şi-au depăşit atribuţiile, având în vedere că acestea au putere de a hotărî exclusiv cu privire la bunurile ce aparţin domeniului public sau privat de interes local", se arata în motivarea Prefecturii Vaslui.

În 3 octombrie 2013, Chevron a obţinut autorizaţie de construire pentru amplasarea în judeţul Vaslui a primei sonde de explorare a gazelor de şist în România, după ce compania a primit toate avizele necesare de la autorităţi pentru prospectarea solului în perimetrul de la Siliştea.

Curtea de Apel București (CAB) a emis adrese către Guvern și Agenția Națională pentru Resurse Minerale (ANRM), solicitându-le să analizeze posibilitatea depunerii, la dosarul procesului prin care primăria Limanu cere anularea acordului petrolier dintre Chevron și Executiv privind perimetrul de la Vama Veche, a anexei conținând valoarea investițiilor programate ale Chevron pe respectivul perimetru, fără însă ca respectivele informații să fie făcute publice, întrucât reprezintă secrete de serviciu.

"Emiterea unei adrese către Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale, pentru a aprecia asupra posibilităţii depunerii la dosarul cauzei a Anexei 1- „Programul minim de lucrări pentru perimetrul EX – 18 Vama Veche „ aprobat prin HG nr. 188/2012 ce are caracter „secret de serviciu” cu privire la valoarea lucrărilor, prin anonimizarea acestora date", este soluția pronunțată de CAB la termenul din 20 noiembrie, unde s-a mai decis, la cererea primăriei Limanu, amânarea cauzei și stabilirea unui nou termen de judecată pentru data de 15 ianuarie 2014.

O soluție identică a fost pronunțată de CAB în ședința din 23 octombrie, când instanța a decis trimiterea unei adrese similare către Guvern, privind posibilitatea depunerii la dosar a anexei din acordul petrolier conținând valoarea investițiilor Chevron de la Vama Veche.

Acordul a fost desecretizat în aprilie 2012 și are caracter public, inclusiv Anexa conținând programul minim de lucrări, însă datele privind valoarea investițiilor nu au fost dezvăluite, fiind secrete de serviciu.

Dosarul procesului prin care primăria Limanu cere anularea acordului petrolier dintre statul român și Chevron a fost înregistrat la CAB în 16 august 2012.

Principalul argument al primăriei Limanu în procesul intentat pentru anularea acordului petrolier al statului român cu Chevron constă în rezultatele unui referendum local, desfășurat în decembrie 2012, unde peste 90% dintre participanți s-au pronunțat împotriva desfășurării de activități legate de gaze de șist pe teritoriul comunei.

Problema este însă că, la acel referendum, au participat doar 42% dintre cetățenii cu drept de vot, astfel încât nu a fost îndeplinit cvorumul legal. Primarul din Limanu susține însă că este gata să organizeze oricând încă un scrutin de acest tip, fiind sigur câ prezența la vot va fi semnificativ mai mare.

Și procesele prin care ONG-urile Asociația România Dreaptă, organizație a cetățenilor din Bârlad condusă de avocatul Gheorghe Piperea, Greenpeace România, Asociația Salvați Bucureștiul, condusă de Nicușor Dan, Asociația Euro-Agora și Asociația Pro-Vulcan cer suspendarea, respectiv anularea acordurilor petroliere dintre statul român și Chevron, au fost amânate.

Procesul de la Înalta Curte de Casație și Justiție (ÎCCJ), privind suspendarea acordurilor, a fost amânat pentru 23 ianuarie 2014, iar cel privind anularea acordurilor, de la CAB, pentru 18 decembrie 2013.

Cele cinci ONG-uri susțin că acordurile petroliere semnate de statul român cu Chevron încalcă Constituția, alte legi în vigoare în România și în Uniunea Europeană, ca și unele decizii ale CEDO, nefiind în interesul național.

Aproximativ 30 de persoane aflate în corturile din tabăra din Siliştea-Pungeşti au reclamat intervenţia în forţă a jandarmilor, luni dimineaţă, oamenii spunând că au fost ridicaţi din corturi şi urcaţi în dube, în timp ce pe drumul judeţean din zonă Jandarmeria a montat garduri, drumul find blocat în totalitate, transmite Mediafax.

Reprezentanţii Chevron au anunţat, luni dimineaţă, că la ora 7.00 au fost începute lucrările de amenajare a drumului de acces spre terenul concesionat de companie în zona localităţii Siliştea-Pungeşti din judeţul Vaslui, unde au ajuns mai multe utilaje.

Răzvan Mitroi, purtătorul de cuvânt al Chevron România, a declarat, pentru Mediafax, că la ora 7.00 compania a reluat lucrările în zona Siliştea şi că pe terenul concesionat acolo au sosit primele utilaje de la firma care va executa lucrările de amenajare a platformei unde ar urma să fie amplasată prima sondă de explorare a gazelor de şist.

"Chevron poate confirma că şi-a reluat operaţiunile în perimetrul Siliştea din judeţul Vaslui. Chevron intenţionează să realizeze exclusiv activităţi de explorare, folosind tehnologii convenţionale în perimetrul EV-2 (n.r. - Bârlad), conform permiselor pe care le-am obţinut la începutul lunii octombrie 2013. Prioritatea noastră este să desfăşurăm aceste activităţi într-un mod sigur şi responsabil faţă de mediul înconjurător, în baza acordurilor de mediu pe baza cărora operăm. Chevron îşi reiterează angajamentul de a avea relaţii constructive şi pozitive cu comunităţile unde îşi desfăşoară activitatea şi de a continua dialogul cu publicul interesat, comunităţile locale şi autorităţile despre proiectele sale", se menţionează într-un comunicat de presă al Chevron.

Utilajele Chevron au ajuns în zonă cu ajutorul Jandarmeriei, câteva zeci de localnici încercând să împiedice accesul utilajelor.

Localnicii care stau în tabără susţin că luni dimineaţă, în jurul orei 04.30, jandarmii au intervenit în forţă şi i-au urcat în dube pe unii dintre ei, oamenii spunând că, în total, au fost ridicate de către jandarmi 30 de persoane. O parte din protestatari susţin că au fost agresaţi de jandarmi şi că ar fi fost loviţi inclusiv cu bastoanele de către forţele de ordine.

Doi dintre protestatari au fost preluaţi de ambulanţe şi transportaţi la Spitalul Judeţean din Vaslui.

Potrivit reprezentanţilor Serviciului Judeţean de Ambulanţă, una dintre persoane - Costică Spiridon, fostul primar din Pungeşti din perioada 2000-2004 - a suferit o lipotimie în urm unui atac de panică, iar cel de al doilea protestatar transportat la spital - un bărbat de 42 de ani - a acuzat dureri în piept.

Purtătorul de cuvânt al Jandarmeriei Române, Irina Drăgan, a declarat că "misiunea jandarmilor este să asigure un climat de normalitate la Pungeşti" şi că în timpul deplasării jandarmilor în zonă aproximativ 100 de persoane au blocat drumul judeţean, şapte dintre acestea fiind ridicate şi duse la Poliţie.

"Peste 100 de persoane au blocat drumul judeţen şi au avut un comportament ostil, iar jandarmii au acţionat pentru deblocarea căii de acces. Şapte persoane au fost duse la Poliţia Vaslui. Este normal ca jandarmii să acţioneze pentru asigurarea ordinii şi liniştii publice, fiind o zonă specială", a afirmat Irina Drăgan.

Totodată, reprezentanţii Jandarmeriei spun că o maşină a instituţiei a fost avariată de protestatari.

"Pe timpul deplasării jandarmilor spre localitatea Siliştea, un grup de aproximativ 100 de persoane au blocat drumul judeţean din localitate, fiind necesară intervenţia jandarmilor în vederea deblocării căii de acces. Persoanele în cauză au avut un comportament ostil la adreasa forţelor de ordine, pe timpul acţiunii pentru deblocarea căii de acces un autovehicul al Jandarmeriei fiind avariat. Şapte persoane au fost conduse la sediul Poliţiei Judeţene Vaslui în vederea identificării acestora şi stabilirea condiţiilor în care s-au produs evenimentele în care aceştia au fost implicaţi. Activitatea Jandarmeriei se ve desfăşura în continuare în conformitate cu atribuţiile legale, cu respectarea drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti, acţionându-se totodată cu fermitate şi echidistanţă împotriva oricăror încălcări ale legii", se precizează într-un comunicat de presă transmis de Jandarmerie

În zona taberei de la Pungeşti sunt zeci de maşini ale Jandarmeriei, Poliţiei şi Ambulanţei, iar drumul judeţean este blocat cu garduri metalice, câteva zeci de localnici aflându-se lângă gardurile de protecţie şi huiduindu-i pe jandarmii care ies cu maşinile din perimetrul unde nu este permis accesul.

În 3 octombrie, Chevron a obţinut autorizaţie de construire pentru amplasarea în judeţul Vaslui a primei sonde de explorare a gazelor de şist în România, după ce compania a primit toate avizele necesare de la autorităţi pentru prospectarea solului în perimetrul de la Siliştea.

Aproximativ 500 de persoane au protestat, în 16 octombrie, în zona localităţii vasluiene Siliştea, comuna Pungeşti, unde compania Chevorn intenţionează să amplaseze prima sondă de explorare a gazelor de şist în judeţul Vaslui.

Localnicii au blocat atunci drumul judeţean Vaslui - Gârceni pentru a nu permite utilajelor firmei angajate de compania petrolieră să pătrundă în perimetrul luat în concesiune pentru amplasarea sondei de explorare. După protestele din octombrie, localnicii au amplasat corturi şi un vagon de dormit, unde o parte dintre ei stau şi pe timpul nopţii, zona fiind numită "tabără de rezistenţă de la Pungeşti".

Ulterior, reprezentanţii companiei Chevron şi-au retras specialiştii de pe suprafaţa de teren deţinută la Siliştea, fără ca aceştia să mai revină în zonă.

Tom Holst, managerul Chevron pentru România, a anunţat apoi că explorarea gazelor de şist de la Pungeşti se suspendă până când siguranţa angajaţilor firmei, a constructorilor şi a comunităţii va fi asigurată şi, totodată, până când se va înţelege că metodele folosite de către companie sunt cele mai bune.

În 27 noiembrie, aproximativ 200 de localnici din comuna vasluiană Pungeşti s-au adunat din nou în zona în care Chevron deţine terenul pe care ar urma să amplaseze prima sondă de explorare a gazelor de şist, oamenii spunând atunci că au recurs la acest gest după ce în zonă au văzut mai multe maşini ale Jandarmeriei.

Metoda stimulării non-inflamabile cu propan lichid a șisturilor bituminoase ce conțin resurse de hidrocarburi ar putea reprezenta o alternativă viabilă la aceea, controversată, a fracturării hidraulice, potrivit unui raport recent, publicat de Parlamentul Franței.

Oficiul pentru Evaluarea Alternativelor Științifice și Tehnologice din Parlamentul francez a elaborat un raport comprehensiv cu privire la stadiul de dezvoltare al diferitelor tehnologii care ar putea fi utilizate ca alternative la metoda fracturării hidraulice, pentru accesarea comercială a zăcămintelor de gaze și petrol de șist.

Concluzia raportului este că unele dintre aceste tehnologii alternative, cum ar fi, de exemplu, stimularea non-inflamabilă cu propan lichid, sunt deja suficient de dezvoltate pentru a fi în mod serios luate în considerare pentru utilizare comercială de către companiile de petrol și gaze.

Tehnologia este dezvoltată de către compania americană ecorpStim și utilizează propan, o componentă a gazului natural, pentru a elibera gazele și petrolul depozitate în formațiuni bituminoase.

Fracturarea hidraulică presupune, în schimb, consumul unor cantități imense de apă, prin pomparea cu mare presiune a acesteia, acesta fiind unul dintre cele mai criticate aspecte ale respectivei tehnologii.

În schimb, stimularea cu propan lichid, cunoscută și sub denumirea de fracturare non-hidraulică, presupune injectarea în subsol de propan amestecat cu nisip. Amestecul deschide fisuri de adâncime și permite eliberarea hidrocarburilor "captive" în roci.

Cei care sprijină această tehnologie susțin că ea nu necesită utilizarea nici unui fel de substanțe chimice nocive, care să pună în pericol integritatea mediului înconjurător sau sănătatea oamenilor. Mai mult, amestecul respectiv poate fi recuperat și reutilizat.

În plus, raportului Parlamentului francez subliniază că, recent, tehnologia stimulării cu propan lichid o modificare care elimină riscul de incendiu sau explozie, asociat de obicei cu stocarea sau transportul propanului.

Luna aceasta, revista Time a inclus tehnologia stimulării cu propan lichid în topul celor mai bune invenții din 2013, declarând că metoda are potențialul de "a schimba lumea" în ceea ce privește extracția de petrol și gaze.

 O conductă de gaze aparținând celor de la Chevron a explodat, joi, în câmp deschis, în apropierea localității Milford din Texas, SUA, proiectând flăcări la mare înălțime. Din fericire, nu au existat victime, însă toți locuitorii au fost evacuați din zonă din motive de securitate.

Explozia a fost cauzată de o echipă de foraj aparținând Chevron, cupa unui excavator lovind accidental o conductă de gaze aflată la fața locului. Întrucât nu au reușit să găsească valva care controlează fluxul de gaze din conductă, muncitorii au preferat să lase focul să ardă, până la sosirea unei echipe specializate în acest sens, care a oprit gazele.

Potrivit instituției locale însărcinate cu gestionarea situațiilor de urgență, la doar câțiva metri de conducta care a explodat se află o alta, prin care gazul a fost lăsat să curgă în continuare, întrucât eventuala închidere a robinetului ar fi sporit riscul unei a doua explozii.

Chevron a anunțat că cinci muncitori aparținând companiei au fost evacuați de la fața locului și nu că nimeni nu a fost rănit.

"Fluxul de gaz din conductă a fost oprit și au loc arderi reziduale", se arată într-o declarație a Chevron, compania precizând că monitorizează și cealaltă conductă de propan, din apropierea celei care a explodat.

Conducta aparținea sistemului de conducte de gaze West Texas LPG Pipeline, în lungime totală de 3.600 de kilometri, care transportă gaze lichefiate din New Mexico și Texas către mai multe unități de procesare din Texas.

Chevron controlează 80% din sistemul de conducte, restul aparținând celor de la Atlas Pipeline Partners.

Toți cei 700 de locuitori din Milford, inclusiv circa 200 de elevi de la școala din localitate, au fost evacuați în urma exploziei, iar autoritățile au închis circulației numeroase drumuri locale din jurul locației unde a izbucnit incendiul.

O echipă a postului de televiziune CBS a filmat la fața locului, în înregistrare observându-se flăcări mari care se ridică din câmp și câteva camioane arzând în apropiere. Chevron estimează că incendiul ar putea dura în total 36 de ore.

Potrivit statisticilor oficiale, din 2006 și până în prezent, Chevron a fost implicată, pe întreg teritoriul SUA, în 55 de incidente de acest tip, în care au fost sparte accidental conducte de gaze, din care 8 în Texas. Nu s-au consemnat decese sau vătămări corporale majore, dar s-au produs pagube în valoare totală de 108 milioane dolari, din care 3,3 milioane dolari doar în Texas.

Statisticile arată că, la fiecare din aceste incidente, în care conducte de gaze au fost lovite de cupe de excavatoare, cei de la Chevron au dat vina pe agențiile sau firmele însărcinate cu identificarea conductelor de gaze și a altor elemente de infrastructură subterană de pe locațiile de lucru ale Chevron, pentru nesemnalizarea corespunzătoare a respectivelor conducte.

Conducta Chevron are statut federal, o investigație asupra cauzelor incidentului urmând să fie declanșată de către Pipeline & Hazardous Materials Safety Administration. Investigația ar putea dura între 6 și 20 de luni. La fața locului au mai fost trimiși inspectori de la instituțiile locale de reglementare în domeniu, precum și de la agenția federală însărcinată cu protecția mediului.

Locuitorii sunt îngrijorați în legătură cu efectele negative pe care incidentul le-ar putea avea asupra sănătății lor, în condițiile în care incendiul degajă cantități mari de fum extrem de gros.

 Compania Chevron a început o campanie de informare din poartă în poartă a locuitorilor din Pungeşti cu privire la ceea ce înseamnă explorarea gazelor de şist, după ce localnicii au blocat, în urmă cu aproape o lună, accesul utilajelor pe terenul deţinut de companie în comună. În Polonia, însă, unde proteste similare au blocat activitatea Chevron la concesiunea din jurisdicția satului Żurawlów încă de anul trecut, cei de la Chevron au trecut la măsuri radicale și agresive, dându-i în judecată pe protestatari

Chevron a decis, recent, să intenteze acțiune în justiție împotriva protestatarilor care ocupă o concesiune de gaze de șist a companiei din estul Poloniei. Locuitorii din satul polonez Żurawlów au blocat activitatea companiei americane încă de anul trecut, împiedicându-i pe cei de la Chevron să înceapă lucrările de foraj.

Protestatarii susțin că scopul lor este acela ca Chevron să fie obligată să respecte o lege în vigoare în Polonia, care pune în aplicare o directivă UE potrivit căreia sunt interzise orice fel de activități economice în habitatele speciilor protejate de păsări în timpul sezonului de împerechere. În replică, cei de la Chevron spun că localnicii le violează dreptul de a avea acces la concesiunea pe care au dobândit-o în mod legal.

"Respectăm dreptul la liberă exprimare, atâta timp cât este exercitat în mod legal. Considerăm că punctul de vedere al protestatarilor nu este împărtășit de majoritatea locuitorilor", se arată într-o declarație a subsidiarei Chevron din Polonia.

Localnicii vor să aibă un cuvânt de spus

Satul Żurawlów se află la 80 de kilometri sud-est de capitala regională Lublin și este una dintre cele patru locații din Polonia unde Chevron deține concesiuni de gaze de șist.

Protestele și blocada de la Żurawlów s-au declanșat anul trecut, imediat după ce Chevron a încercat să demareze lucrări de foraj. Localnicii spun că Chevron tratează concesiunea drept proprietate privată, în timp ce aceasta ar fi fost acordată în interes public, ceea ce înseamnă, în viziunea lor, că "toate activitățile din zonă trebuie derulate cu informarea și acceptul societății".

Sătenii spun că, deși Chevron deține legal concesiunea, nu a primit aprobări suplimentare necesare de la autoritățile locale decât pentru lucrări de prospecțiune seismică la Żurawlów. Americanii spun însă că au obținut toate autorizațiile cerute de legea poloneză.

Parcă special pentru a crea și mai multă confuzie în jurul subiectului, Ministerul Mediului de la Varșovia a afirmat, într-un răspuns oficial la o solicitare adresată de protestatari, că simpla adjudecare de către Chevron a concesiunii nu înseamnă că americanii primesc automat și autorizații de construcție pe terenurile respective, inclusiv pentru foraj de sonde.

Evaluarea de mediu nu este obligatorie

Localnicii se mai plâng că nu s-a făcut nici un fel de evaluare a impactului de mediu al activității Chevron. Potrivit legislației poloneze, autoritățile de stat decid în fiecare caz în parte dacă o astfel de evaluare este sau nu necesară.

"Gazele de șist reprezintă o imensă oportunitate pentru Polonia. Majoritatea chestiunilor care țin de protecția mediului sunt tratate extrem de emoțional, așa cum vedem că se întâmplă la Żurawlów, însă continuăm să mergem pe drumul nostru și să ne implementăm politicile", declara ministrul polonez al Mediului, Marcin Korolec.

În replică, Agnieszka Grzybek, de la Partidul Verzilor, susține că ministerul se comportă ca și cum ar reprezenta Chevron. "Guvernul vrea să interzică ONG-urile care nu au cel puțin un an vechime să participe la dezbaterile publice pe marginea gazelor de șist, ceea ce înseamnă că organizația localnicilor din Żurawlów nu poate participa la aceste dezbateri", spune ea.

Campanie de informare la Pungești

În România, după protestele desfășurate în urmă cu mai bine de o lună, Chevron a început o campanie de informare din poartă în poartă a locuitorilor din Pungeşti cu privire la ceea ce înseamnă explorarea gazelor de şist.

Aşa cum au anunţat imediat după sistarea activităţilor în localitatea vasluiană Pungeşti, reprezentanţii Chevron România au demarat o campanie de informare a tuturor locuitorilor din comună cu ceea ce înseamnă explorarea gazelor de şist, operaţiune care ar urma să se desfăşoare în extravilanul localităţii Siliştea, transmite Mediafax.

Derulată de o societatea specializată, campania se va desfăşura din poartă în poartă la toţi locuitorii din cele şapte sate ale comunei Pungeşti, însă fără a se cunoaşte perioada de desfăşurare a acesteia.

"Chevron îşi menţine angajamentul de a coopera îndeaproape cu comunităţile locale pentru a explica beneficiile gazelor naturale din argilite. Ca parte a acestui angajament, Chevron România desfăşoară sesiuni de informare în comunităţile locale pentru a răspunde preocupărilor cu privire la activităţile de explorare pe care intenţionează sa le conducă în judeţul Vaslui. Această acţiune este o continuare a activităţilor de informare pe care Chevron le-a desfaşurat în regiune începând cu luna februarie 2013", se arată într-un comunicat pus la dispoziţia Mediafax de către compania Chevron.

Locuitorii nu par prea convinși

Locuitorii din comuna Pungeşti nu s-au arătat prea încântaţi de campania de informare începută de Chevron, aceştia susţinând că nu au fost convinşi de faptul că operaţiunile de explorare nu afectează mediul.

"Au venit şi ne-au spus numai lucruri frumoase, însă nu ne-au convins că nu vom avea de suferit. De aceea, vrem să ne lase aşa cum suntem. Avem fântâni curate şi vrem aşa să rămână. Să se ducă acolo la ei, în America", a spus Anişoara Lavric.

Un alt localnic a mărturisit că-i este teamă că va rămâne fără apă în fântâni după ce vor fi extrase gazele.

"Acolo în pământ apa stă deasupra gazelor, iar dacă ei le vor extrage, atunci apa se va duce în adâncul pământului şi fântânile vor rămâne goale. De aceea, nu suntem de acord cu ceea se întâmplă. Nu ne conving ei cu această campanie", este de părere Dumitru Bolea.

Continuă războiul din instanță

Consilierii locali din Pungeşti au decis interzicerea explorării şi exploatării gazelor de şist la o zi după protestele care au avut loc la Siliştea, unde Chevron intenţiona să înceapă lucrările de amenajare a platformei pe care vrea să-şi amplaseze prima sondă de explorare a gazelor de şist din România.

Hotărârea a fost trimisă spre validare Prefecturii, însă instituţia a retrimis-o consilierilor din Pungeşti să o revoce, lucru care nu s-a întâmplat.

În luna iulie, Prefectura Vaslui a dat în judecată alte 11 consilii locale din judeţ pe aceeaşi temă, în nouă situaţii hotărârile de interzicere a explorării şi exploatare a gazelor de şist fiind anulate de instanţă. În alte două cazuri, procesele sunt încă pe rol, urmând ca magistraţii Tribunalului Vaslui să se pronunţe în cursul acestei luni, când sunt fixate termene de judecată.

În loc să arunce bani cu nemiluita în televiziuni, politicieni și tehnocrați, Gabriel Resources (RMGC) și Chevron ar face bine să înceapă să se comporte fix ca niște politicieni și să ofere "poporului" ceea ce-și dorește, în special "poporului" care li se opune. Sorin Oprescu, de exemplu, ar fi probabil mai mult decât fericit să se facă ceva mai simpatic în fața principalului segment de electorat care nu-l înghite, așa că ar fi o situație de tip win-win-win.

În alte părți, ideea a fost deja formulată.

Compania canadiană TransCanada Corp vrea să construiască o uriașă conductă petrolieră, Keystone XL, în lungime de aproape 2.000 de kilometri, care ar urma să transporte țiței „greu”, extras din nisipurile bituminoase ale provinciei canadiene Alberta, semnificativ mai poluant decât cel convențional, până la rafinăriile americane din Golful Mexico.

Promotorii proiectului susțin că acesta va reduce dependența Statelor Unite de importurile de țiței de pe alte continente, va sprijini revenirea economiei americane și va crea locuri de muncă. Oponenții spun că va avea efecte dezastruoase asupra mediului, prin majorarea emisiilor de dioxid de carbon și contaminarea resurselor subterane de apă, precum și asupra peisajului și a modului de viață al localnicilor din regiunile pe care le va traversa conducta.

Morcov pentru bicicliști

Decizia finală de aprobare sau respingere a proiectului aparține administrației centrale de la Washington, respectiv președintelui Barack Obama. Dezbaterea pe marginea sa este tot mai încinsă, numeroase proteste având loc în ultima perioadă pe întreg teritoriul Statelor Unite, nu doar în regiunile care ar urma să fie traversate de conductă.

Pe acest fond, o firmă de design și arhitectură din Houston, SWA Group, a venit cu o idee care să mai tempereze revolta protestatarilor și să facă proiectul conductei Keystone XL mai "simpatic" pentru ecologiști și "hipsteri": construirea unei extrem de lungi piste pentru biciclete, care să urmeze îndeaproape traseul conductei.

"Construirea unei piste de biciclete de-a lungul traseului Keystone XL ar putea transforma proiectul conductei dintr-o sursă de tensiune socială într-o atracție turistică", spune șeful SWA Group, Kinder Baumgardner.

Kitsch bucolic

Pe 17 octombrie, firma a trimis o scrisoare de prezentare a proiectului celor de la TransCanada Corp și Departamentului de Stat al SUA, conținând inclusiv ilustrații în care apar bicicliști pedalând zâmbitori pe lângă conductă, pe fondul unui peisaj bucolic. Se mai văd fermieri, vaci, lanuri de floarea soarelui, corturi tradiționale de amerindieni și chiar și un protestatar, cocoțat într-un copac.

"Pentru americanul mediu, America profundă nu există. Nu vei întâlni niciodată un fermier, un amerindian sau un petrolist", explică Baumgardner. El insistă că proiectul pistei de bicicliști nu ar reprezenta o strategie de PR pentru îmbunătățirea imaginii conductei Keystone XL, prin crearea unui "coridor recreațional" de-a lungul acesteia. "Ideea e să faci întregul proiect mai util pentru populație", spune Baumgardner.

Un trend în acest sens există deja. În ultimii ani, autoritățile locale americane s-au străduit să transforme vizual regiunile marcate de proiecte masive energetice și de infrastructură, însoțindu-le cu elemente care să le transforme în atracții. Cea mai celebră realizare de acest fel este parcul High Line din Manhattan, construit pe locul unei vechi linii de cale ferată de marfă. În Texas, cei de la SWA construiesc piste de biciclete sub liniile electrice și stâlpii de înaltă tensiune administrați de furnizorul de energie electrică CenterPointEnergy Inc.

Expresia magică "parteneriat public-privat"

Cei care se opun proiectului conductei Keystone XL au reacționat cel puțin cu circumspecție la auzul ideii pistei de biciclete. "Cred că e caraghios. De ce ar dori cineva căruia îi pasă de mediul înconjurător să pedaleze pe lângă o conductă care distruge mediul? Cel care a venit cu o astfel de idee e cu totul rupt de realitate", spune Jane Kleeb, director executiv al ONG-ului Bold Nebraska, printre cei mai activi oponenți ai Keystone XL.

Shawn Howard, purtător de cuvânt al TransCanada, a declarat că aude pentru prima oară de la reporter de această ideea și nu s-a arătat deloc entuziast. "Este necesar să avem în permamență asigurat accesul direct și rapid la conductă, pentru lucrări de întreținere, mentenanță și reparații, precum și în eventuale situații de urgență, astfel că nu ne permitem să construim alte structuri permanente în amprenta proiectului. În plus, terenurile pe care trece conducta nu ne aparțin, nu suntem proprietarii lor, avem doar drept de acces pe ele, și exclusiv pentru lucrări legate de conductă", spune Howard.

În replică, Baumgardner spune că structuri permanente înseamnă de obicei clădiri, nu porțiuni de asfalt sau de pământ nivelat. De asemenea, ar putea fi construite hoteluri din loc în loc, de-a lungul pistei de biciclete, adaugă el. Costul întregului proiect ar putea ajunge la 400 de milioane de dolari.

Planurile celor de la SWA au în vedere încheierea de parteneriate între guvernul federal american, TransCanada și autoritățile statale și locale de pe traseul conductei Keystone XL, fiecare dintre entități urmând să contribuie financiar la construirea pistei de biciclete. Mai mult, Baumgardner ar vrea ca pista să fie inclusă în legislația de aprobare a conductei.

"Obiectivitate" marca Obama: principalii concurenți ai Keystone XL vor decide

Oficialii americani care analizează impactul de mediu al proiectului conductei Keystone XL le-au cerut executivilor din industria de transport al țițeiului pe calea ferată informații și estimări pe baza cărora să poată aprecia dacă industria respectivă poate fi o alternativă valabilă la conductă, care ar urma să transporte zilnic 830.000 de barili de petrol canadian către rafinăriile americane. Întrebările s-au referit la chestiuni legate de logistica lanțului de distribuție, dinamici de piață și posibile obstacole.

Aprobarea sau respingerea proiectului Keystone XL ar putea depinde de aceste răspunsuri, scrie Reuters.

În context, trebuie amintit că ONG-ul BOLD Nebraska, printre cele mai active organizații care se opun construirii conductei Keystone XL este finanțat aproape integral de către omul de afaceri și filantropul Dick Holland din Omaha. Holland este unul dintre cei mai vechi și mai apropiați prieteni și parteneri de afaceri ai lui Warren Buffett, inclusiv la Berkshire Hathaway. Ambii susțin Partidul Democrat și au contribuit masiv, financiar și logistic, la dublul succes în alegeri al actualului președinte american, Barack Obama.

Buffett are propriile sale motive, extrem de pragmatice, pentru a se opune proiectului Keystone XL. În 2009, la un an după alegerea lui Obama la Casa Albă, Buffett a cumpărat cu nu mai puțin de 44 de miliarde de dolari corporația feroviară Burlington Northern Santa Fe. Cu extinderi minime, care ar presupune costuri infinit mai mici decât prețul de achiziție, liniile ferate deținute de Burlington Northern Santa Fe ar putea prelua integral sarcina pentru care se dorește construiea conductei Keystone XL, respectiv transportul țițeiului canadian extras din nisipuri bituminoase către rafinăriile din Statele Unite.

Este, de altfel, concluzia unui raport al Departamentului de Stat al SUA de anul trecut, pe baza căruia președintele Barack Obama a decis să amâne acordarea unei autorizații de construcție celor de la TransCanada Corp.

Se decide, de fapt, dacă Keystone va afecta sau nu afacerile "feroviarilor"

Dacă concluzia deliberărilor va fi că procesarea de țiței canadian din nisipuri bituminoase se va dezvolta rapid indiferent că se va construi sau nu conducta Keystone XL, asta le-ar da un argument în plus ecologiștilor care se opun proiectului, în fața susținătorilor acestuia, care vorbesc despre independență energetică, dezvoltare economică și creare de locuri de muncă. Președintele Barack Obama, care va avea ultimul cuvânt asupra proiectului, a declarat că va aproba construirea conductei dacă se va demonstra că aceasta nu va polua în cantități semnificative, măsură care ar satisface industria petrolieră, dar și guvernul canadian.

În martie anul acesta, Departamentul de Stat a concluzionat că respingerea proiectului nu ar încetini semnificativ producția și transportul de țiței canadian în SUA, întrucât industria feroviară ar fi capabilă să facă față cererii. Agenția Federală de Protecție a Mediului (Environmental Protection Agency – EPA) nu a fost însă de acord cu această concluzie, susținând că costurile mai mari presupuse de transportul cu trenul al țițeiului ar limita beneficiile economice ale procesării de petrol canadian în SUA.

Sectorul canadian de transport al țițeiului pe calea ferată s-a dezvoltat masiv de atunci, până la finalul anului viitor fiind așteptată finalizarea a încă cinci noi terminale de încărcare în vestul Canadei, cu o capacitate totală de 450.000 de barili pe zi. Cu toate acestea, chiar și operatorii de cale ferată spun că activitatea lor poate doar completa, nu și înlocui, beneficiile rezultate din construirea conductei Keystone XL.

Pe lângă aspectele de natură logistică, calea ferată este în mod limpede o opțiune de transport mai costisitoare, motiv pentru care, de altfel, este preferată de ecologiști, întrucât ar însemna limitarea cantităților de petrol poluant canadian transportate și procesate în SUA.

"Putem transporta volume mari, dar va fi întotdeauna o activitate de nișă", spune Gary Kubera, patron al companiei de profil Canexus. Costă cam 17 dolari/baril să transporți țiței din Canada la rafinăriile americane cu trenul, față de 10 dolari/baril, cât este costul transportului prin conducte. Pe de altă parte, potrivit Goldman Sachs, de anul viitor, conductele de petrol americane vor fi atât de aglomerate încât calea ferată va deveni un instrument indispensabil pentru satisfacerea cererii de transport de țiței.

Va urma un război aprig de lobby

Departamentul de Stat de la Washington nu a ajuns încă la o concluzie finală cu privire la impactul de mediu al proiectului conductei Keystone XL, evaluarea urmând a fi finalizată în următoarele câteva săptămâni, potrivit unor surse din industrie.

Este de așteptat ca, după aceea, adversarii și suporterii proiectului să declanșeze fiecare campanii de lobby în rafală, în condițiile în care administrația americană a anunțat că va fi în continuare deschisă la comentarii publice pe acest subiect, pus pe hold din 2008 încoace.

Indiferent dacă proiectul Keystone XL va fi sau nu aprobat, industria petrolieră susține că în viitor va fi nevoie de și mai multe conducte, pentru a face față cererii de petrol canadian extras din nisipuri bituminoase.

"Calea ferată e doar o plasă de siguranță", conchide David Smith, președintele companiei logistice canadiene Keyera, implicată în două proiecte de infrastructură pentru transport de țiței cu trenul.

Boom-ul american al gazelor și țițeiului extrase din șisturi bituminoase prin metoda fracturării hidraulice a făcut ca, în prezent, în Statele Unite, milioane de oameni să devină peste noapte vecini cu sonde petroliere. Pentru ei, acest lucru înseamnă bani buni încasați lunar sub formă de redevențe de la companiile de petrol și gaze care forează pe pâmânturile lor, dat fiind că, în SUA, drepturile asupra resurselor minerale ale subsolurilor terenurilor private revin proprietarilor acestora.

Pe de altă parte, avântul industriei extractive a dat peste cap peisajul ambiant și modul de viață al multor comunități locale, pe lângă riscurile de mediu asociate cu exploatarea resurselor neconvenționale de hidrocarburi. Astfel că, în multe cazuri, locuitorii din zonele de interes pentru petroliști s-au asociat nu doar pentru a negocia mai eficient redevențele cu companiile, ci și pentru a le impune acestora să investească în tehnologii și proceduri care să facă activitatea de extracție cât mai puțin nocivă și deranjantă, demers în care sunt sprijiniți și de autoritățile locale.

The Wall Street Journal a colectat și sintetizat date disponibile cu privire la 11 state americane mari producătoare de petrol și gaze. Concluzia este că cel puțin 15 milioane de americani au ajuns să trăiască la distanță de mai puțin de o milă (1,6 kilometri) de sonde petroliere forate după anul 2000, adică mai mult decât populația din Michigan sau New York.

Asta a dus la schimbări dramatice. De exemplu, în Johnson County din Texas, în anul 2000 erau în total mai puțin de 20 de sonde de petrol și gaze. Astăzi există aproape 4.000 de sonde și 99,5% dintre locuitori trăiesc la mai puțin de o milă de cel puțin una din acestea. La nivel național, în peste 20 de comitate, având în total mai mult de 4 milioane de locuitori, există, în medie, peste 3 sonde pe mila pătrată.

Hyper-industrializare

Una dintre caracteristicile boom-ului hidrocarburilor de șist este aceea că resursele nu provin de la câteva sonde de mari dimensiuni, care exploatează niște câmpuri izolate. Dimpotrivă, există sute de sonde mici, care acoperă uneori comitate întregi. Rezultatul este că regiuni întregi din SUA cunosc un proces de industrializare fără precedent. Forajul fiecărei sonde necesită echipamente și instalații auxiliare de mari dimensiuni, precum și circulația unor camioane de mare tonaj cu containere care conțin apă, nisip și substanțe chimice. Mai sunt necesare instalații de iluminat de mari dimensiuni și echipamente de stocare și injectare.

Forarea unei astfel de sonde durează între trei săptămâni și trei luni. În Cleburne, Texas, Robert Webb locuiește la mai puțin de 200 de metri de o sondă aparținând celor de la Chesapeake Energy Corp. Webb încasează lunar redevențe de la mai multe sonde, cam 100 de dolari pe lună de la fiecare. El și vecinii și-au pus terenurile în comun și au înființat o asociație, astfel încât să poată să le închirieze mai eficient companiilor de petrol și gaze și să capete mai multă putere la negocieri.

"Aducerea și instalarea sondei și a echipamentelor de fracturare seamănă cu sosirea unui circ. Tot vine și pleacă o mulțime de camioane mari. Sonda în sine arată ca un pom de Crăciun, căci e foarte luminată, și lucrează non-stop. Banii de redevențe sunt foarte buni și vin fără să faci practic nimic", spune proprietarul, adăugând că, deși nu este foarte plăcut să trăiești în vecuinătatea sondei, din cauza zgomotului și a agitației, nu regretă alegerea făcută.

În Wyoming County din Pennsylvania sunt mult mai puține sonde. Două dintre ele se află localizate în Mehoopany, în apropiere de locuința lui Emily Krafjack. Ea spune că, atunci când au fost forate, nu auzea nici televizorul din cauza zgomotului, iar casa se umpluse de vapori de motorină de la camioanele care veneau să descarce nisip necesar pentru fracturare hidraulică. Emily încasează și ea redevențe de la operatorii sondelor, însă nu vrea să dezvăluie sumele.

Nu intră să forezi ca pe moșia lu' tac'tu

Pe de altă parte, proprietarii din Mehoopany au înființat un ONG al cărui scop este, potrivit exprimării lui Krafjack, "atingerea și menținerea unui echilibru delicat" între beneficiile aduse de exploatările de hidrocarburi din zonă și inconvenientele generate de acestea. Organizația nu vrea stoparea forajelor, ci menținerea calității vieții și protecția mediului. Emily Krafjack este implicată activ în demersurile acestui ONG.

Îngrijorările cu privire la efectele intensificării activităților extractive au dus la impunerea unor restricții la nivel statal și local, de la moratoriul instituit în New York la numeroase reglementări elaborate de primării, cum ar fi limitarea orelor zilnice de foraj sau plata unor sume de bani de către companii dacă zgomotul echipamentelor depășește un anumit nivel de decibeli.

În acest sens, mai multe orașe din Pennsylvania au dat în judecată statul, când acesta a încercat să le limiteze prerogativele în privința impunerii de reglementări pentru industria extractivă, iar justiția le-a dat câștig de cauză. Și la nivel federal se elaborează norme în acest sens, cum ar fi obligația de a "captura" și de a stoca emisiile de gaze cu efect de seră rezultate în urma activităților de foraj.

Până la reglementări, însă, unele companii par să fi înțeles că este chiar în interesul lor să mențină o relație cât mai bună cu locuitorii din zonele unde forează. Mai sunt însă multe de făcut în această privință.

Banii contează

"Industria de petrol și gaze a fost extrem de inovativă în privința activităților subterane, însă mai are mult de progresat atunci când vine vorba de activitățile de la suprafață, care îi afectează direct pe locuitori. Avem nevoie de mai multă gândire neconvențională asupra acestui subiect. Dacă nu se vor purta frumos cu localnicii, vor întâmpina opoziție din partea acestora și vor avea mari probleme", spune Mark Boling de la Southwestern Energy Corp. Pe lângă capturarea emisiilor de CO2, el dă ca exemple de bune practici montarea de surdine pe echipamentele utilizate de petroliști, pentru reducerea nivelului de zgomot.

Adesea, atitudinea pro sau contra forajelor a locuitorilor din zonele de interes pentru industrie depinde de măsura în care aceștia beneficiază financiar de pe urma activităților extractive. Potrivit unui studiu estimativ recent al IHS Inc., comandat de industria petrolieră, anul trecut, proprietarii de terenuri au încasat anul trecut, exclusiv din chirii pentru utilizare plătite de companii, peste 500 de milioane de dolari. Suma nu include banii primiți de proprietari ca redevențe pentru producția efectivă de petrol și gaze de pe terenurile lor și care, potrivit altor estimări, ar fi semnificativ mai mare decât cea rezultată din chirii.

Un studiu recent al Universității din San Antonio arată că, în medie, în Texas, redevențele pentru producția de petrol și gaze încasate de proprietari se ridică lunar la circa 600 de dolari/hectar. La asta se adaugă chiriile lunare, precum și bonusul încasat de proprietari la încheierea contractelor cu petroliștii, bonus care, de regulă, este de câteva mii de dolari.

Sue Barnett din Arlington, Texas, are o proprietate de peste 20 de hectare între Fort Worth și Dallas. L-a închiriat gigantului ExxonMobil, care și-a instalat platforma de foraj la doar 50 de metri de o pășune aparținând lui Barnett. Din 2009 încoace, pe proprietatea ei au fost forate trei sonde.

Apar tensiuni atunci când nu toată lumea are de câștigat

"Totul a mers perfect. Am convenit cu cei de la Exxon să-mi suporte costurile cu relocarea cailor mei, în caz că aceștia ar fi fost deranjați și speriați de zgomotul forajului, dar din fericire n-a fost cazul. Banii de redevențe îmi ajung să-mi plătesc facturile și taxele și mai pun și ceva deoparte în fiecare lună", spune Barnett.

În anumite zone, însă, se întâmplă ca drepturile de proprietate asupra terenurilor pe care se forează să fie scindate. Astfel, unele persoane locuiesc pe terenurile respective și au drepturi exclusiv pe partea de la suprafață, în vreme ce alte persoane au în proprietate subsolurile terenurilor respective și drepturile asupra resurselor minerale conținute de acestea. În astfel de situații, apar animozități și chiar conflicte. Mulți americani care cumpără locuințe nu au suficientă cultură juridică pentru a se interesa înainte de achiziție dacă vor deține drepturi și asupra subsolurilor terenurilor pe care sunt construite acestea.

Un caz ilustrativ în acest sens este cel al localității Azle din Texas, unde jumătate din locuitori dețin și drepturi minerale, încasând chirii și redevențe de la petroliști, iar cealaltă jumătate nu. În consecință, unii susțineau activitatea de foraj, iar ceilalți militau pentru interzicerea acesteia.

"A fost o mare greșeală că am ignorat nemulțumirile și îngrijorările acelor proprietari care suportau inconvenientele forajelor fără să aibă nimic de câștigat de pe urma lor", spune John Tintera, fost director executiv al instituției de reglementare în energie, petrol și gaze din Texas.

Problemele se rezolvă cel mai eficient prin înțelegeri mutuale

Printre cele mai frecvente plângeri ale locuitorilor se referă la creșterea masivă a traficului de camioane de mare tonaj, ca urmare a forajelor. Forarea unei singure sonde necesită peste 1.000 de curse de camion, pentru transportul echipamentelor, muncitorilor și apei pentru fracturarea hidraulică. După instalarea sondei, nu mai este necesară, în medie, decât o cursă pe zi.

O altă problemă este că vecinătatea sondelor diminuează valoarea de piață a locuințelor, din cauza îngrijorării cu privire la riscul de contaminare a resurselor subterane de apă. Un studiu efectuat în suburbiile de lângă Pittsburgh între 2004 și 2009 arată că, în general, casele situate lângă sonde costau cu 10% mai mult decât cele aflate la distanță de sonde. Dar cu excepția caselor alimentate cu apă de la puțuri private din zone de foraj, mai ieftine cu 16% decât cele alimentate de companii municipale de utilități, ferite de riscul contaminării.

"Acum nu mai văd împrejurimile de la fereastră, ci o sondă. Până au terminat de forat a fost foarte rău, din cauza zgomotului și a agitației. Dar nu știu nimic. Vor mai fora și altele? Nu vreau decât să rămână cât de cât neatins colțișorul în care locuiesc. Sunt îngrijorată și pentru izvorul subteran. Am nevoie să fiu informată, pentru că e altceva acum, când sonda e pe terenul meu", spune o proprietară din Colorado care nu primește redevențe, pentru că nu deține și drepturile minerale ale terenului pe care se află locuința sa.

"De fiecare dată când se intensifică activitățile industriale lângă zone rezidențiale sporesc șansele ca ceva să meargă prost. În câteva decenii, vom avea un milion de sonde noi de petrol și gaze în SUA, așa că e în interesul tuturor ca lucrurile să meargă bine, pe cât posibil", spune Robert Jackson, profesor de biologie la Duke University, specialist în studiul fracturării hidraulice.

Unele autorități locale se ocupă deja de asta. Cele din Erie, Colorado, au semnat un angajament voluntar cu două companii energetice privind utilizarea de instalații de recuperare a vaporilor generați de foraj, o procedură mai degrabă rară în rândul petroliștilor, dar care, ca urmare a presiunilor din partea locuitorilor din zonele cu activitate extractivă intensă, se răspândește tot mai mult. Instalațiile captează inclusiv vapori cancerigeni.

Pe de altă parte, anumite lucruri se pierd pentru totdeauna. "Forajul a fost și bun și rău pentru regiunea noastră. Mulți locuitori și-au îmbunătățit situația financiară ca urmare a redevențelor și chiriilor încasate de la companii, iar noi ne-am permis să reducem taxele pe proprietate, compensându-le cu venituri din impozitarea producției de petrol și gaze. Însă s-a pierdut farmecul peisajului rural. Oriunde te uiți dai cu ochii de câte o sondă", conchide Roger Harmon, înalt oficial local în Jackson County, Texas, din 1995 încoace.

Curtea de Apel București (CAB) a amânat, miercuri, deciziile în două procese intentate împotriva Chevron, de către primăria Limanu și de către un grup de ONG-uri, fixând următorul termen de judecată, pentru ambele acțiuni în instanță, pentru data de 20 noiembrie.

Ambele procese vizează anularea acordurilor petroliere semnate de către Guvernul României cu compania americană.

Prima a fost intentată în iulie 2012 de către un grup de ONG-uri din care fac parte Asociația România Dreaptă, condusă de avocatul Gheorghe Piperea, Greenpeace România, Asociația Salvați Bucureștiul, Asociația Euro-Agora și Asociația Pro-Vulcan. Pârâții sunt Guvernul României, Agenția Națională pentru Resurse Minerale (ANRM) și Chevron România Exploration and Production SRL.

Anularea acordurilor de concesiune dintre statul român și Chevron a fost cerută și de primăria comunei Limanu, de pe litoral, unde Chevron are concesiuni, dosarul fiind înregistrat la CAB pe 16 august 2012.

Ce se reclamă

Cele cinci ONG-uri susțin că acordurile petroliere semnate de statul român cu Chevron încalcă Constituția, alte legi în vigoare în România și în Uniunea Europeană, ca și unele decizii ale CEDO, nefiind în interesul național.

În acest sens se citează însă doar o recomandare a Parlamentului European, din 2011, privind interzicerea exploatării gazelor de șist prin fracturare hidraulică, recomandare făcută în urma unui studiu de impact al Direcției de Tematici și Politici Interne din cadrul Parlamentul European.

Principalul argument al primăriei Limanu în procesul intentat pentru anularea acordului petrolier al statului român cu Chevron constă în rezultatele unui referendum local, desfășurat în decembrie 2012, unde peste 90% dintre participanți s-au pronunțat împotriva desfășurării de activități legate de gaze de șist pe teritoriul comunei.

Problema este însă că, la acel referendum, au participat doar 42% dintre cetățenii cu drept de vot, astfel încât nu a fost îndeplinit cvorumul legal. Primarul din Limanu susține însă că este gata să organizeze oricând încă un scrutin de acest tip, fiind sigur câ prezența la vot va fi semnificativ mai mare.

Unde s-a ajuns

"Procesul este în faza în care părţile administrează probe, în sensul că fiecare dintre părţi depune acte, noi ca să dovedim că gazele de şist nu sunt bune, Chevron ca să dovedească cât de bune sunt ele. În plus, trebuie să cerem nişte acte care au stat la baza acestor acorduri petroliere, care au fost emise de Guvern şi de Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale, acte care nu sunt încă la dosar", a declarat, miercuri, Nicușor Dan, preşedintele Asociaţiei Salvaţi Bucureştiul, citat de Mediafax.

"În cadrul termenului de azi (miercuri, n.r.) am depus legea prin care Parlamentul francez a dispus, pe o perioadă nedeterminată, să oprească toate explorările şi exploatările gazelor de şist în Franţa şi prin care suspendă toate avizele pe care Guvernul francez le dăduse deja, inclusiv o decizie foarte recentă a Curţii Constituţionale Franceze, care spune că această lege este constituţională. Am mai depus o hotărâre foarte recentă a Parlamentului European, care spune că trebuie să se modifice directiva pentru elaborarea raportului de mediu, special pentru gaze de şist, pentru că ele, nefiind incluse în dreptul european, în momentul în care s-a dat această directivă şi, odată cu acordul petrolier, ele puteau fi exploatate fără vreo mare constrângere", a mai spus Nicuşor Dan.

Pe de altă parte, avocatul companiei Chevron a depus, la termenul de miercuri, un CD în care este prezentat procedeul de explorare a gazelor de şist.

În 3 octombrie, Chevron a obţinut autorizaţie de construire pentru amplasarea în judeţul Vaslui a primei sonde de explorare a gazelor de şist în România, după ce compania a primit toate avizele necesare de la autorităţi pentru prospectarea solului în perimetrul de la Siliştea.

În 14 octombrie, localnicii din Siliştea au protestat în faţa perimetrului din comuna Pungeşti, unde compania Chevron şi-a adus primii specialişti cu care să înceapă lucrările de amenajare a platformei unde va fi amplasată prima sondă de explorare a gazelor de şist.

Premierul Victor Ponta a declarat, marți, la Washington, că va explica membrilor Congresului american că România şi Polonia trebuie să beneficieze de eliminarea vizelor pentru intrarea cetăţenilor în SUA, adăugând că a discutat şi cu toţi reprezentanţii firmelor americane, deoarece "lobby-ul" acestora este important.

"Miercuri, voi face şi eu efortul - pe care cred că îl fac, în mod corect, toţi oamenii politici din România - de a explica că România şi Polonia trebuie să intre şi ele în programul de Visa Waiver. Dar aia e o altă discuţie, însă am discutat cu toţi reprezentanţii companiilor şi lobby-ul lor pe lângă Congresul Statelor Unite este important şi în acest domeniu al ridicării vizelor", a adăugat Ponta, potrivit Mediafax.

El s-a întâlnit la Washington cu reprezentanţii companiilor Motorola, Hewlett-Packard, ExxonMobil, Chevron, IBM.

La finele săptămânii trecute, premierul Victor Ponta a anunţat că se va întâlni, marţi, la Casa Albă, cu vicepreşedintele Statelor Unite ale Americii, Joe Biden, pentru o discuţie în care va reafirma Parteneriatul strategic politic şi militar dintre cele două ţări şi va aborda perspectivele de colaborare pentru perioada imediat următoare, iar miercuri va discuta şi cu reprezentanţi ai Congresului cu atribuţii privind modificarea legislaţiei care să permită includerea României în programul Visa Waiver de liberalizare a regimului vizelor.

Foștii ambasadori la București susțin relaxarea criteriilor Visa Waiver pentru români

La finalul lunii august, patru foşti ambasadori americani în România au pledat, într-un articol publicat în pagina de opinii a Washington Post, pentru modificarea criteriilor de accedere în Programul Visa Waiver, care le-ar putea oferi mai multe şanse de aderare României, Poloniei, Croaţiei şi Bulgariei.

Articolul era semnat de Jim Rosapepe, ambasador în România în administraţia Clinton, de J.D. Crouch şi Michael Guest, ambasadori în administraţia George W. Bush, şi Mark Gitenstein, ambasador în administraţia Obama, și apărea la numai trei zile după ce Guvernul a aprobat și a trimis la Parlament un proiect de lege de natură să accelereze procesul de acordare a autorizațiilor necesare demarării proiectului minier de la Roșia Montană și la o săptămână după ce Chevron a obținut certificatul de urbanism pentru explorare după gaze de șist într-un al patrulea perimetru din județul Vaslui.

Cei patru foşti ambasadori militau pentru o revizuire a Programului Visa Waiver (VWP), care le permite cetăţenilor din ţările incluse în program să călătorească fără viză în Statele Unite timp de 90 de zile.

Programul este deschis pentru cetăţenii ai căror ţări au o rată de respingere a vizelor mai mică de 3 la sută. "Acest (criteriu) îi învinovăţeşte pe toţi cetăţenii unei ţări, până la proba contrarie, că ar vrea să încalce termenii vizelor. Procedând aşa, acest sistem descurajează turiştii de bunăcredinţă, oamenii de afaceri şi studenţii", afirmau foștii ambasadori americani la București.

Gazele de șist din Europa, pe lista temelor de lobby ale Chevron

Spre deosebire de legislația românească, cea din Statele Unite obligă corporațiile să raporteze sumele cheltuite pe acțiuni de lobby, precum și instituțiile de stat pe lângă care au fost desfășurate aceste activități și temele pe care s-a făcut lobby.

Din raportările efectuate de Chevron și publicate obligatoriu de Senatul SUA, rezultă că, anul acesta, compania a dus "muncă de lămurire" cu oficiali ai diferitelor ministere, agenții și autorități din SUA inclusiv pe tema dezvoltării zăcămintelor de gaze de șist din Europa, unde Chevron deține licențe în România, Polonia, Ucraina și Lituania.

Metoda este similară cu cea folosită de Gabriel Resources: banii sunt cheltuiți mai eficient atunci când ținta directă a lobby-ului este guvernul american, care are metodele sale specifice de a-i convinge pe oficialii de la București.

Astfel, potrivit raportărilor Chevron, compania a cheltuit, în primele nouă luni din 2013, peste 7,5 milioane de dolari pe acțiuni de lobby purtate pe lângă diferite instituții ale statului american, de la Congresul SUA la diferite departamente ale guvernului și agenții de reglementare.

Temele de interes pentru lobby-ul Chevron au fost dintre cele mai diverse, însă în fiecare dintre cele trei raportări trimestriale din 2013 publicate până în prezent apare și subiectul dezvoltării gazelor de șist din Europa Centrală (Central European Shale Gas Development). În primul trimestru al anului, Chevron a cheltuit pe lobby 3,66 milioane dolari, în al doilea – 1,84 milioane dolari, iar în al treilea – 2,03 milioane dolari.

E mai eficient să se ocupe Washingtonul

Metoda utilizată de Chevron este similară cu cea a Gabriel Resources, anume aceea de a derula acțiuni de lobby direct pe lângă instituții ale Statelor Unite, astfel încât, ulterior, acestea să susțină, la nivel politic, interesele companiei pe lângă autoritățile statului român.

În martie, cei de la Gabriel Resources anunțau public că Departamentul de Stat pentru Comerț al Statelor Unite îi va sprijini oficial în demersurile lor pe lângă autoritățile de la București.

„La 1 martie 2013, Departamentul de Stat pentru Comerț al Statelor Unite a notificat compania cu privire la decizia sa de a o sprijini oficial, prin intermediul Centrului de Advocacy pentru Comerț Internațional al Departamentului, care coordonează resursele și autoritatea Guvernului SUA în sprijinul oportunităților internaționale de business care implică factori de decizie din guverne străine. Ca parte a acestei asistențe de advocacy, Gabriel Resources consideră că Guvernul SUA va sprijini compania comunicând cu Guvernul României în numele intereselor comerciale ale Gabriel Resources în România”, se afirmă în raportul pe 2012 al Gabriel Resources, publicat în martie anul acesta.

În Europa, Chevron deține licențe de dezvoltare a gazelor de șist în România, Polonia, Ucraina și Lituania. În toate cele trei țări, Chevron se confruntă cu probleme. Protestele din România sunt bine cunoscute și au obligat compania să suspende lucrările de construcție ale unei sonde de explorare la Pungești, în județul Vaslui. Polonia și Lituania vor să înăsprească legislația de mediu și fiscală pentru exploatarea de hidrocarburi neconvenționale, iar în Ucraina, Chevron a obținut cu greu aprobare din partea autorităților locale pentru o licență de gaze de șist, pe fondul unor proteste similare cu cele din România.

Unele state europene, cum ar fi Franța, Germania, Austria sau Bulgaria, interzic exploatarea gazelor de șist prin fracturare hidraulică. De asemenea, Parlamentul European a dat recent un prim vot pozitiv asupra unei propuneri de reglementare la nivel european prin care, de asemenea, se înăspresc cerințele privind evaluările de mediu pentru proiectele de dezvoltare de hidrocarburi neconvenționale prin fracturare hidraulică.

Ce-a spus Ponta la Washington

Premierul Victor Ponta a declarat, la Washington, după o întâlnire cu reprezentanții Chevron, că guvernul României va sprijini toate explorările de resurse neconvenţionale, respectiv gaze de şist, convins că mulţi protestatari sunt deschişi la explicaţii, iar în final va rămâne o minoritate radicală care va refuza orice argument, dar nu va putea impune majorităţii o decizie.

El a arătat din nou că, pentru România, independenţa energetică este un obiectiv strategic naţional, care poate fi atins prin folosirea resurselor convenţionale, inclusiv cele din Marea Neagră, dar şi printr-un sprijin pe care Guvernul este foarte hotărât să îl acorde tuturor explorărilor de resurse neconvenţionale, de gaze de şist, efectuate în România nu doar de compania americană Chevron, ci şi de alte companii, atât timp cât sunt respectate toate standardele de mediu.

"Avantajele economice sunt uriaşe. Mi s-a confirmat încă o dată că Statele Unite ale Americii sunt pe cale de a câştiga o mare bătălie în economia mondială prin faptul că folosesc în acest moment resurse mult mai ieftine - gazul Statelor Unite este la o treime faţă de preţul din Europa -, în ultimii ani aproape un milion de noi locuri de muncă au fost create în Statele Unite ale Americii în domeniul exploatării gazelor şi a petrolului de şist şi aflam cu mare invidie - pentru că ştiu că e un subect care în România a generat atâtea probleme sociale şi economice, chiar şi politice - că se construiesc şapte noi combinate de îngrăşăminte chimice, adică ceea ce în România şi în toată Europa se cam închide, tocmai pentru că preţul gazului este deja cel mai competitiv pe plan mondial. Mă gândeam că mi-aş dori ca şi în România să putem să ne păstrăm combinatele de îngrăşăminte, toate acele facilităţi industriale care folosesc gaz, fără a mai avea probleme miniştrii sau cei care aprobă astfel de lucruri, printr-un mod foarte simplu: preţuri mai ieftine", a sus Ponta, citat de Mediafax.

El a precizat că reprezentanţii Chevron i-au comunicat că nu intenţionează să se retragă din România, ci să comunice mai clar atât condiţiile de protecţie a mediului şi cele tehnologice, cât şi avantajele economice.

Eu sunt absolut convins - şi ei sunt convinşi - că o parte importantă dintre cei care sunt împotrivă sunt deschişi la aceste explicaţii, trebuie doar să le primească. Va rămâne, cum se întâmplă în toate ţările din lume, o minoritate radicală care nu va asculta niciun argument oricât de raţional, dar care nu poate să impună majorităţii o decizie sau renunţarea la un proiect strategic naţional", a adăugat Ponta.

Șeful Chevron, după întâlnirea cu Ponta: "Ei trebuie să înceapă să aibă încredere"

Managerul Chevron România, Tom Holst, a declarat la Washington, după o întâlnire cu premierul Victor Ponta, că explorarea gazelor de şist de la Pungeşti se suspendă până când siguranţa angajaţilor firmei, a constructorilor şi a comunităţii va fi asigurată şi, totodată, până când se va înţelege că metodele folosite de către companie sunt cele mai bune.

"Aş dori să fac precizări cu privire la motivele suspendării activităţii în zona localităţii Pungeşti. Una dintre cheile filosofiei de afaceri a Chevron este aceea de a acţiona în siguranţă sau de a nu a o face deloc.Prioritatea noastră numărul unu este aceea de a dezvolta operaţiunile în siguranţă pentru angajaţi, subcontractori şi comunitate", a spus Tom Holst.

El a precizat că explorarea va reîncepe atunci când se va înţelege că metodele companiei sunt cele mai sigure.

"La Pungeşti, noi şi Guvernul credem că activitatea trebuie să se desfăşoare în siguranţă, munca acolo trebuie să se bazeze pe o interrelaţionare pe termen de lungă durată, ce se poate extinde peste 30 de ani. Ei trebuie să înceapă să aibă încredere. Noi vom reiniţia, vom reporni operaţiunile în Pungeşti atunci când standardele de siguranţă sunt îndeplinite şi când se va înţelege mai bine că avem cele mai bune practici şi că pe acestea le dezvoltăm în proiectul din România.", a spus Holst.

Românul s-a născut nu numai poet, ci și geolog! Aceasta poate fi concluzia ultimelor zile, marcate de protestele împotriva exploatării gazelor de șist și a principalului actor prezent pe această piață în România, Chevron.

Discuția pe tema gazelor de șist are un puternic caracter de bârfă de cafenea, principalele argumente invocate împotriva exploatării fiind filmulețe de pe YouTube, în timp ce argumentele forte pro-exploatare sunt construite în jurul celebrei "independențe energetice" și a promisiunii deșarte a unor prețuri mai mici ale gazelor pentru populația României.

Aspectele economice au pălit în fața mult mai pasionatelor aspecte ecologice și naționale. Realitatea este că, la ora actuală, așa cum recunoaște și CEO-ul Shell, Peter Voser, exploatarea resurselor neconvenționale (în special a gazelor de șist) nu e profitabilă. Nu este profitabilă în SUA, din cauza prețului redus al gazelor, nici în Europa, din cauza cadrului instituțional și a mai multor aspecte demografice și geologice.

Avantajele și dezavantajele gazelor de șist: varianta ecologică

În ceea ce privește aspectul ecologic, demonstranții și ONG-urile au două mari probleme. Prima este că dau dovadă de inconsecvență: ar trebui să nu mai consume gaze, electricitate și combustibili, pentru că orice tehnologie folosită în exploatarea resurselor subsolului este periculoasă. Problema este cât de controlabile sunt aceste pericole și cine plătește pentru ele. În ceea ce privește exploatarea gazelor de șist, este adevărat că aceasta pare mai predispusă dezastrelor, însă ultimele tehnologii din domeniu par a asigura un confort în acest sens. Problema este costul acestora, mult mai mare decât al celor utilizate în exploatarea de resurse convenționale. Și disponibilitatea companiei beneficiare de a și le asuma, nu numai în SUA, unde sunt presate de proprietarii privați ai terenurilor, ci oriunde în lume. A doua problemă care îi lasă în ofsaid pe protestatarii ecologiști este chiar cea a protecției mediului. Potrivit revistei de specialitate GepExPro (Geoscience and Technology Explained), în pofida îngrijorărilor apărute în presă în ceea ce privește iminenta amenințare a poluării solului și apelor, majorării emisiilor de carbon, cutremurelor, etc, media ignoră faptul că gazele de șist conțin mult mai puțin CO2 și H2S decât alte gazele convenționale și că emisiile de carbon sunt cu 50% mai reduse decât cele rezultate din exploatarea cărbunelui. De asemenea, utilizarea gazelor produse la nivel local micșorează volumul de petrol transportat pe flotele maritime, care utilizează cea mai "murdară" formă de combustibil disponibilă. În plus, pentru mediu, la nivel global, este mai bine să fie utilizate gaze extrase în state dezvoltate cu înalte standarde de mediu, decât să fie importate din state în care procesul de producție este unul mai puțin transparent și care, în plus, folosesc o tehnologie învechită, ce mai provoacă și o risipă a resurselor de hidrocarburi, și așa extrem de rare.

Prețul gazelor în SUA, sub nivelul costurilor de producție

Dacă pentru opinia publică, pentru politicieni și ziariști, principala problemă a gazelor de șist este cea ecologică, pentru specialiști și industrie ele au o cu totul altă mare hibă: neprofitabilitatea. Paradoxal, de lipsa profitabilității exploatării resurselor neconvenționale este responsabil chiar boom-ul gazelor de șist din SUA. Costurile de exploatare fiind mult mai ridicate, gazele de șist devin profitabile de-abia de la un preț de 5 dolari pe milionul de unitați termale britanice (mmBtu), aproximativ 177 dolari pe mia de metri cubi.

În prezent, ca urmare a producției de gaze șist din zăcămintele uriașe din SUA, în special Marcellus, prețul gazului pe New York Mercantile Exchange a ajuns anul trecut la 2,83 dolari pe milionul de unitați termale britanice (mmBtu), aproximativ 100 dolari pe mia de metri cubi, mult sub nivelul, și acela insuficient, de 4,03 mmBtu, înregistrat în 2011.

Marcellus este un zăcământ aflat într-o zonă imensă de roci sedimentare, cu nivel ridicat de producție, localizat în vestul statului Pennsylvania, în Ohio și Virginia de Vest. În plus, rezerve importante există și în statul New York, însă aici opoziția politică a reușit să evite dezvoltarea și exploatarea acestora.

Cu alte cuvinte, la ora actuală, în SUA, beneficiile aduse de exploatarea gazelor de șist se află sub nivelul costurilor de producție. Dar atunci de ce își asumă companiile private aceste pierderi? În parte pentru că speră în majorarea prețului gazelor naturale și în micșorarea costurilor ca urmare a evoluției tehnologice. Ambele procese au întârziat însă să apară, ceea ce a făcut ca mari giganți ca Shell să se retragă de pe această piață. Un al doilea motiv este reprezentat de faptul că speră să-și acopere costurile prin efectuarea unui arbitraj pe preț în Europa. Pe Bătrânul Continent, prețul gazelor este mult mai ridicat. În Marea Britanie, cel mai mare consumator de gaze din Europa, prețul acestora a fost în 2012 de 9,48 dolari pe mmBtu, aproximativ 335,4 dolari pe mia de metri cubi. Rusia a furnizat în ultimii doi ani gaze statelor europene, la un preț legat de cel al petrolului, de aproximativ 13 de dolari pe mmBtu, aproximativ 460 de dolari pe mia de metri cubi. Paradoxal, așa se face că mult hulitul cărbune a revenit la putere în Europa, costul său de producție fiind de doar 5 dolari mmBtu, aproximativ 100 de dolari pe mia de metri cubi.

Exportul către Europa - o soluție temporară

Așa se face că producătorii din SUA se gândesc din ce în ce mai mult la exportul de gaz natural lichefiat (LNG) către Marea Britanie și Europa. La actualul preț din SUA, acest export este încă profitabil. La un preț al gazelor de 3 dolari pe mmBtu (177 de dolari pe mia de metri cubi), costuri cu exportul gazelor către Europa (de prelucrare, stocare, transportare și regazificare) ar ajunge la aproximativ 8,3 dolari pe mmBtu, aproximativ 293,66 dolari pe mia de metri cubi, susține Colin Smith, șeful diviziei de cercetare energetică a VTB Capital. Adică un cost mai redus decât prețul din Marea Britanie (de 335,4 dolari sau decât media de 460 de dolari cerută de Rusia în ultimii ani).

Însă acest preț, de 3 dolari pe mmBtu este insuficient pentru a susține producția din SUA, remarcă Smith. Dacă prețul gazelor ar ajunge în SUA la nivelul minim al costurilor de producție a gazelor de șist, adică la 5 dolari mmBtu, atunci costurile cu exportul gazelor în Europa s-ar ridica la 10,66 dolari pe mmBtu, aproximativ 377 de dolari pe mia de metri cubi. Adică mai mult decât plătesc la ora actuală britanicii pe gaze și undeva în apropierea nivelului de preț pe care-l practică Rusia, care în ultimul timp, lovită de acțiunile deschise de companiile europene la curțile de arbitraj și de decizia Comisiei Europene de a deschide o anchetă anti-trust împotriva Gazprom, a decis să renegocieze o serie de contracte.

Producția de gaze de șist la fața locului

Drept urmare, giganții americani, printre care Chevron, dar și Exxon, au decis să încerce o altă tactică, să elimine costurile cu exportul, prin producerea la fața locului a gazelor de șist. Așa se explică prezența lor în Europa, în special în Europa de Est. Companiile americane și-au făcut calculul că ar putea produce cu costuri apropiate de nivelul de 5 dolari pe mmBtu (177 dolari mia de metri cubi) gaze de șist în această zonă, pentru a le putea plasa cu costuri mult mai reduse pe piața europeană. La mijlocul acestui an, prețul de import al gazelor în România era de aproximativ de 390 de dolari pe mia de metri cubi, iar cel reglementat al gazelor de producție internă de 196 de dolari pe mia de metri cubi. Cu alte cuvinte, luând în calcul chiar și prețul reglementat de ANRE, dacă Chevron și-ar putea menține costurile de producție din SUA, de 177 dolari pe mia de metri cubi, ar putea obține un profit de 22 de dolari la mia de metri cubi în România, dacă ignorăm costurile cu transportul și infrastructura.

Europa nu e SUA!

Numai că, așa cum se întâmplă întotdeauna, socoteala de-acasă nu se potrivește cu cea din târg! Americanii au ignorat condițiile specifice de pe piața europeană. Potrivit lui Michael Liebreich, de la Bloomberg New Energy Finance, oricine dorește să creeze condițiile ideale pentru industria de gaze de șist, pentru a menține un cost de producție scăzut de 5 dolari pe mmBtu, va trebui să adopte modelul american. Acesta are câteva trăsături specifice, inexistente în Europa, combinate în soluția câștigătoare a unei structuri geologice favorabile, cu o densitate a populației redusă, o infrastructură de transport bine pusă la punct, un cadru reglementator relaxat, o piață lichidă pentru serviciile complementare, de săpare și de explorare și, nu în ultimul rând, o structură de drepturi de proprietate privată asupra resurselor.

În ceea ce privește cadrul reglementator, fiecare stat este deocamdată liber să ia ce decizie dorește în ceea ce privește exploatarea gazelor de șist, iar majoritatea statelor occidentale au respins deja ideea, în frunte cu Franța. Însă în cele din urmă tot Comisia Europeană, care va avansa propria propunere până la finalul anului, are ultimul cuvânt. Potrivit unor surse, aceasta propunere va avansa ideea ca fiecare proiect, oricât de mic, să fie însoțit de un studiu de impact ecologic, ceea ce va majora considerabil costurile.

De asemenea, geologic și demografic, Europa nu este SUA. SUA beneficiază de zăcăminte gaze de șist uriașe și compacte. Zăcământul Barnett din Texas se întinde pe 5.000 de mile pătrate, iar Marcellus este de zece ori mai mare. Densitatea populației în Texas este de 93 de persoane pe mila pătrată, în timp ce în Marea Britanie, campioana campaniei pro-exploatare gaze de șist, este de 1.000 de persoane. În ceea ce privește infrastructura, eșecul Nabucco spune tot despre capacitatea Europei de a coopera în acest domeniu. Cele 250 de proiecte lansate săptămâna trecută sunt doar pe hârtie, așa cum a fost și Nabucco timp de două decenii.

Referitor la drepturile de proprietate, în Europa, resursele sunt proprietate publică, ceea ce pentru companiile americane care activează pe această piață reprezintă deopotrivă un avantaj și un dezavantaj. Avantajul este acela că nu trebuie să negocieze cu mii de proprietari privați (situația agravată față de cea din SUA și de densitatea ridicată din Europa), ci trebuie să discute (și eventual să-i cumpere bunăvoința) unuia singur, statul respectiv. Dezavantajul principal este însă acela că populația, neavând nimic de câștigat de pe urma exploatării propriilor terenuri, să se manifeste fățiș împotriva gazelor de șist, așa cum se întâmplă în România și nu numai.

În SUA, de exemplu, peste 90% din exploatările de gaze de șist se află pe terenuri private sau care aparțin statelor și aproximativ 10% pe terenuri federale. Guvernul federal este mult mai sensibil la lobyy-ul ecologist și dă dovadă de un entuziasm reglementator mult mai mare decât statele. {jathumbnailoff}

Chevron a anunțat, marți, că renunță la o concesiune de gaze de șist deținută în Lituania, pe care ar fi urmat să înceapă lucrări de explorare, după ce autoritățile de la Vilnius au înăsprit legislația privind evaluarea impactului asupra mediului și exigențele de protecție a acestuia pentru proiectele de dezvoltare de hidrocarburi neconvenționale efectuate prin metoda fracturări hidraulice, iar Parlamentul lituanian a luat în discuție o propunere de majorare a taxei pe veniturile obținute din exploatarea gazelor de șist de la 15% la 40%.

La numai o zi după anunțul celor de la Chevron, respectiv miercuri, Parlamentul European a dat un prim vot pozitiv asupra unei propuneri de reglementare la nivel european prin care, de asemenea, se înăspresc cerințele privind evaluările de mediu pentru proiectele de dezvoltare de hidrocarburi neconvenționale prin fracturare hidraulică.

În plus, se stabilesc condiții mai dure privind despăgubirile și obligațiile de refacere în caz de daune de mediu și se instituie reguli mai stricte pentru evitarea intrării în conflict de interese a persoanelor și instituțiilor însărcinate cu efectuarea evaluărilor de mediu pentru respectivele proiecte.

Noile reguli, înăsprite, ar urma să se aplice și proiectelor de infrastructură, cum ar fi lucrările de construcție de autostrăzi sau aeroporturi.

Dependenți 100% de gazele rusești

Anunțul deciziei celor de la Chevron vine într-un moment dificil pentru guvernul lituanian, aflat în mijlocul unor negocieri dificile cu Rusia pentru semnarea unui nou contract pe termen lung pentru furnizarea de gaze naturale. Lituania este 100% dependentă de importurile de gaze de la gigantul rus Gazprom.

„Modificarea semnificativă a mediului fiscal, legislativ și de reglementare din Lituania a avut un inpact semnificativ baza operațională și comercială a deciziei de investiție luate de companie în ianuarie 2013”, se arată în anunțul celor de la Chevron.

Americanii și-au adjudecat atunci, la o licitație organizată de autoritățile de la Vilnius, o concesiune din vestul țării, unde estimau că se află zăcăminte importante de gaze și petrol de șist. Chevron a precizat că se va concentra în continuare pe dezvoltarea unui câmă gazeifer convențional pe care îl deține în Lituania.

Impozit aproape triplu pentru gazele de șist

Balticii au înăsprit recent legislația privind evaluarea impactului asupra mediului și exigențele de protecție a acestuia pentru proiectele de dezvoltare de hidrocarburi neconvenționale efectuate prin metoda fracturări hidraulice, după un val de proteste populare împotriva acestei metode de explorare și exploatare.

Printre elementele noi introduse se numără cerința ca evaluările de impact asupra mediului obținute de companiile interesate de gaze de șist să fie aprobate și de către autoritățile locale din zonele unde se află concesiunile, înainte de startul lucrărilor de explorare.

Mai mult, în Parlament a fost introdusă o propunere legislativă privind majorarea taxei pe veniturile obținute din exploatarea gazelor de șist de la 15% la 40%. Propunerea prevede că taxa aferentă exploatărilor de hidrocarburi convenționale va rămâne la nivelul de 15%, cota de 40% urmând să se aplice veniturilor din vânzarea gaze și petrol de șist.

Estimările oficiale arată că subsolul Lituaniei ar putea conține între 30 și 50 de miliarde de metri cubi de gaze de șist. Gazprom a livrat anul trecut statului baltic o cantitate totală de 3,3 miliarde de metri cubi de gaze naturale.

Rusia face presiuni

Licitația privind concesiunea de gaze de șist la care Chevron a anunțat că renunță a fost organizată de către fostul guvern de la Vilnius ca parte a unei strategii agresive de reducere a dependenței totale a țării de importurile de gaze din Rusia. Noul executiv instalat între timp, condus de premierul Algirdas Butkevicius, a promis că va avea o abordare mai „pragmatică” în relația cu Moscova.

Se pare însă că această nouă strategie soft a avut până în prezent efecte contrare celor scontate. Moscova face presiuni mari asupra micului stat baltic, ca parte a unei mișcări politico-diplomatice mai largi, menite a împiedica semnarea de către mai multe state foste sovietice a unor acorduri cu Uniunea Europeană, la un summit programat în noiembrie la Vilnius.

Astfel, Rusia se arată inflexibilă la negocierile pentru semnarea unui nou contract pe termen lung de furnizare de gaze naturale către Lituania, care urmează să expire în 2015. Partea lituaniană se plânge că, în condițiile contractului aflat încă în vigoare, plătește cu 30% mai mult decât orice alt stat european. Președintele Dalia Grybauskaite a declarat că clauzele formulate de Moscova sunt cu totul inacceptabile, în vreme ce premierul Butkevicius a ajuns chiar să sugereze că Rusia poartă un adevărat „război comercial” împotriva țării sale.

Cu toate acestea, Lituania mai are niște ași în mânecă, printre care un plan de construire a unui terminal de gaze naturale lichefiate, care să fie funcțional până la finalul anului 2014. De asemenea, statul baltic este pe cale să repreia controlul asupra sistemului național de conducte de transport al gazelor naturale, ceea ce ar însemna că de Lituania va depinde aprovizionarea cu gaze a enclavei rusești Kaliningrad.

Și-au înmuiat tonul

Până atunci, însă, premierul Butkevicius a declarat că Lituania ar trebui să-și revizuiască legislația privind gazele de șist, respectiv înăsprirea legislației de mediu și a fiscalității, în urma abandonului Chevron.

„Ar merita să revizuim aceste legi, în ideea organizării unei noi licitații pentru concesiuni de gaze de șist”, a declarat Butkevicius la postul național de radio, adăugând că el personal este în favoarea menținerii taxei pe veniturile din vânzarea gazelor de șist la 15%.

La rândul său, ministrul Mediului din guvernul de la Vilnius, Valentinas Mazuronis, a declarat că „temerile nefondate ale Lituaniei (privind gazele de șist – n.r.) au costat țara investiții de milioane de dolari, precum și multe locuri de muncă noi și șansa de a se înscrie pe un drum care să ducă la independența energetică. Sper ca în viitor să luăm decizii mai bune”.

Reguli europene mai dure

Parlamentul European a dat, miercuri, un prim vot pozitiv asupra unei propuneri de reglementare la nivel european prin care se înăspresc cerințele privind evaluările de mediu pentru proiectele de dezvoltare de hidrocarburi neconvenționale prin fracturare hidraulică.

Mai precis, se prevede obligația de a se efectua o procedură completă, mai detaliată și complexă, de evaluare a impactului asupra mediului al proiectelor privind gazele de șist încă din etapa inițială de explorare, și nu doar în cea de exploatare, așa cum prevede legislația europeană de mediu în vigoare. Aceleași reguli mai dure se vor aplica și în cazul proiectelor legate de petrol sau cărbune, în cazul în care se folosește fracturarea hidraulică.

Mai mult, evaluarea completă de mediu va fi solicitată și pentru proiectele de gaze de șist care prevăd extragerea a mai puțin de 500.000 de metri cubi pe zi, care erau exceptate până în prezent de la această obligație, în condițiile în care cele mai multe proiecte de acest tip din Europa au estimări de producție zilnică sub respectivul prag.

În plus, se stabilesc condiții mai dure privind despăgubirile și obligațiile de refacere în caz de daune de mediu și se instituie reguli mai stricte pentru evitarea intrării în conflict de interese a persoanelor și instituțiilor însărcinate cu efectuarea evaluărilor de mediu pentru respectivele proiecte.

În România, Chevron a obținut, recent, autorizație de construcție pentru pentru amplasarea în judeţul Vaslui a primei sonde de explorare a gazelor de şist în România, pe perimetrul de la Siliștea, comuna Pungești. Americanii sunt, de asemenea, în proces de obținere a acordurilor de mediu pentru o altă sondă de explorare, de pe perimetrul Puiești din Vaslui, precum și pentru lucrări de prospecțiune seismică 2D pe perimetrul de la Adamclisi din Constanța.

Vot strâns

Noile reguli, înăsprite, ar urma să se aplice și proiectelor de infrastructură, cum ar fi lucrările de construcție de autostrăzi, aeroporturi sau căi ferate.

Propunerea a trecut la limită, cu 332 de voturi pentru, 311 contra și 14 abțineri. Potrivit procedurilor parlamentare europene, va fi nevoie de un al doilea vot asupra propunerii, după ce, în prealabil, conținutul ei va trebui agreat de către toate guvernelor statelor membre UE. Europarlamentarul italian Andrea Zanoni, membru al grupului liberal (ALDE), a fost însărcinat cu negocierea textului final al propunerii legislative cu guvernele europene.

În noiembrie anul trecut, o propunere de interzicere completă a fracturării hidraulice în UE a picat la vot în Parlamentul European, cu 391 de voturi contra, 262 pentru și 37 de abțineri. Europarlamentarii au votat totuși o recomandare prin care cereau un regim robust de reglementare pentru explorarea și exploatarea gazelor de șist, inclusiv cerințele ca firmele de petrol și gaze să recicleze cât mai mult din apa utilizată la fracturarea hidraulică și să dezvăluie public ce substanțe chimice folosesc în cadrul acestei tehnologii.

Petroliștii se plâng

Noile reguli, aprobate miercuri, prevăd că proiectele de dezvoltare de zăcăminte de hidrocarburi neconvenționale, precum și cele de infrastructură, trebuie să parcurgă proceduri de audit complexe, care să stabilească efectele directe și indirecte semnificative ale acestora asupra sănătății persoanelor, asupra florei, faunei și ecosistemelor, precum și a solului, apei și climei.

Legislația în vigoare prevede evaluări ale impactului asupra mediului, însă doar înainte de faza de exploatare. Propunerea votată miercuri prevede însă un studiu complet de impact efectuat înainte de explorare, dat fiind că fracturarea hidraulică este deseori utilizată pentru a evalua potențialul comercial al zăcămintelor vizate.

Nu în ultimul rând, se prevăd măsuri de prevenire a conflictelor între interesele companiilor de petrol și gaze și cele ale persoanelor și instituțiilor care efectuează respectivele evaluări. Pe lângă calificare și experiență, auditorii vor trebui să dea dovadă de obiectivitate științifică, menținându-și independența atât față de companii, cât și față de înseși autoritățile de stat. De asemenea, orice proiect de dezvoltare a hidrocarburilor neconvenționale trebuie supus consultărilor publice, în deplină transparență.

Previzibil, industria de petrol și gaze este nemulțumită de noile reglementări. „Acestea solicită studii de mediu complexe și de durată, efectuate într-o fază extrem de timpurie a etapei de explorare. Auditurile vor submina demersurile de dezvoltare a producției europene de hidrocarburi, fără să aducă nici un fel de beneficii suplimentare în ceea ce privește protecția mediului”, a declarat directorul pentru afaceri europene al International Association of Oil & Gas Producers, cea mai puternică organizație de lobby a industriei, din care fac parte și giganții Chevron și ExxonMobil.

Doar luna trecută au avut loc termene de judecată în cinci procese intentate de ONG-urile care se opun proiectului RMGC de la Roșia Montană, procese prin care se contestă în contencios administrativ autorizații de descărcare arheologică, precum și evaluarea strategică de mediu pentru Planul Urbanistic Zonal (PUZ) de zonă industrială, obținute de compania controlată de canadienii de la Gabriel Resources.

Din 2010 și până în prezent, ONG-urile respective au inițiat nu mai puțin de 20 de acțiuni în justiție împotriva RMGC și a proiectului aurifer de la Roșia Montană, acțiuni prin care s-au contestat, practic, toate tipurile de certificate, permise, autorizații și aprobări obținute de RMGC de la diferite instituții ale statului, în vederea obținerii OK-ului final pentru demararea lucrărilor.

În pofida afirmațiilor publice, precum și a scandărilor și a pancartelor de la mitingurile de protest contra proiectului minier de la Roșia Montană, prin care se susține că protestele sunt îndreptate în egală măsură împotriva explorării și exploatării gazelor de șist, o simplă monitorizare a site-urilor instanțelor românești de judecată arată că declarațiile nu sunt însoțite și de acțiuni în justiție pe măsură.

Doar două acțiuni în justiție

Concesiunile Chevron din județul Vaslui datează din februarie 2011, când compania americană a achiziționat drepturile aferente acestora de la fostul titular de licență, Regal Petroleum. Acordurile pentru perimetrele din județul Constanța au fost semnate de Guvernul României cu Chevron în martie 2012.

De atunci și până în prezent, au fost inițiate doar două acțiuni în justiție pe acest subiect – una de către primăria comunei Limanu de la malul Mării Negre, cealaltă de către un grup de ONG-uri. Ambele contestă acordurile petroliere ca atare semnate de Executiv cu Chevron și cer suspendarea și ulterior anularea acestora.

Între timp, însă, în vederea demarării lucrărilor de explorare, Chevron a obținut certificate de urbanism, acorduri de mediu și autorizații de construcție. Nimeni nu a atacat în justiție obținerea de către compania americană a acestor documente. În condițiile în care contestarea în contencios administrativ a acestor aprobări are mult mai multe șanse de reușită, cel puțin temporară, și deci de întârziere și amânare a demarării explorărilor, decât contestarea acordurilor petroliere ca atare.

Poate ar fi cazul să se trezească acum „societatea civilă”

Se pare că acum a apărut și ocazia de a contesta în instanță, cu mari șanse de reușită, autorizația de construcție obținută recent de Chevron pentru amplasarea în judeţul Vaslui a primei sonde de explorare a gazelor de şist în România, pe perimetrul de la Siliștea, comuna Pungești.

Astfel, publicația Vremea Nouă (www.vrn.ro) susține că sunt șanse ca autorizația de construcție să fi fost obținută de Chevron în mod ilegal. Asta în condițiile în care, potrivit legislației în vigoare, una din condițiile de acordare a autorizației de construcție este aceea ca, în prealabil, compania care solicită autorizația să devină proprietară pe terenul pe care urmează să fie ridicată construcția sau să semneze contract de concesiune sau închiriere cu proprietarii.

„Terenul, de peste 28.000 mp, pe care va fi ridicatã prima sondã de explorare a zãcãmântului de gaze de șist de pe teritoriul județului Vaslui, prima de acest fel de pe teritoriul României, aparține unui număr de trei proprietari. Aceștia neagã cã ar avea încheiat vreun contract cu firma în cauzã (Chevron România Exploration and Production SRL), drept pentru care apare un mare semn de întrebare cu privire la legalitatea eliberãrii autorizației de construcție”, se spune în articolul celor de la Vremea Nouă.

Urmează exproprieri în forță?

În articol se detaliază că cei trei proprietari, respectiv Popescu Lenuța, Vlasã Mircia și reprezentantul mãnãstirii Mãlinești neagã cã ar avea încheiat vreun contract cu Chevron. Mai mult, pânã în acest moment, nu a fost depusã nici o cerere de scoatere din circuitul agricol a respectivelor suprafețe, act necesar pentru amplasarea de sonde de explorare în zonã, conform legilor în vigoare.

“Eu stiu cã pãmântul meu (50 ari – n.r.) este la o asociație și în nici un caz nu-l voi da la Chevron. Nu m-a întrebat nimeni și nici nu voi fi de acord cu exploatarea gazelor de șist pe pãmântul meu. Nu știu de nici un contract și nici nu m-a întrebat nimeni sã dau pãmântul în concesiune”, spune Elena Popescu, proprietara unuia din terenurile vizate de compania americanã pentru amplasarea sondei de explorare.

„De altfel, chiar și primarul comunei Pungești, Mircia Vlasã, care, chiar dacã la început era unul dintre cei mai aprigi contestatari ai acțiunii inițiate de Chevron, a ajuns unul dintre partizanii exploatãrii gazelor de șist, cu atât mai mult cu cât are un teren în suprafațã de peste 1,9 hectare pe care urmeazã a fi amplasatã prima sondã de explorare, a recunoscut cã, în acest moment, nu are nici un contract de concesiune sau vânzare a suprafeței respective, așa cum nu are nimeni din comunã”, se mai arată în articol.

Termene procesuale extrem de importante, pe 23 și 24 octombrie

După cum am precizat, în prezent, pe rolul instanțelor de judecată din România există numai două acțiuni care vizează explorarea și exploatarea gazelor de șist de către Chevron, ambele contestând și cerând, în contencios administrativ, suspendarea și anularea acordurilor petroliere semnate în acest sens de Guvern cu compania americană.

Prima a fost intentată în iulie 2012 de către un grup de ONG-uri din care fac parte Asociația România Dreaptă, condusă de avocatul Gheorghe Piperea, Greenpeace România, Asociația Salvați Bucureștiul, Asociația Euro-Agora și Asociația Pro-Vulcan. Pârâții sunt Guvernul României, Agenția Națională pentru Resurse Minerale (ANRM) și Chevron România Exploration and Production SRL.

Acțiunea în justiție a celor cinci ONG-uri se derulează pe două planuri, unul vizând suspendarea, iar celălalt anularea acordului de concesiune.

Procesul privind suspendarea acordului a trecut de Curtea de Apel București (CAB), care a respins cererea de suspendare, și a ajuns pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, următorul termen de judecată fiind programat pe 24 octombrie.

În celălalt proces al celor cinci ONG-uri împotriva statului român și a Chevron, pentru anularea acordului de concesiune, aflat încă la CAB; următorul termen de judecată este programat pe 23 octombrie.

Anularea acordului de concesiune dintre statul român și Chevron a fost cerută și de primăria comunei Limanu, de pe litoral, unde Chevron are concesiuni, dosarul fiind înregistrat la CAB pe 16 august 2012. Următorul termen de judecată a fost fixat tot pentru 23 octombrie.

Care sunt argumentele contestatarilor

Cele cinci ONG-uri susțin că acordurile petroliere semnate de statul român cu Chevron încalcă Constituția, alte legi în vigoare în România și în Uniunea Europeană, ca și unele decizii ale CEDO, nefiind în interesul național.

În acest sens se citează însă doar o recomandare a Parlamentului European, din 2011, privind interzicerea exploatării gazelor de șist prin fracturare hidraulică, recomandare făcută în urma unui studiu de impact al Direcției de Tematici și Politici Interne din cadrul Parlamentul European.

Principalul argument al primăriei Limanu în procesul intentat pentru anularea acordului petrolier al statului român cu Chevron constă în rezultatele unui referendum local, desfășurat în decembrie 2012, unde peste 90% dintre participanți s-au pronunțat împotriva desfășurării de activități legate de gaze de șist pe teritoriul comunei.

Problema este însă că, la acel referendum, au participat doar 42% dintre cetățenii cu drept de vot, astfel încât nu a fost îndeplinit cvorumul legal. Primarul din Limanu susține însă că este gata să organizeze oricând încă un scrutin de acest tip, fiind sigur câ prezența la vot va fi semnificativ mai mare.

Evaluare de mediu pentru Chevron, la Puiești și Adamclisi

Între timp, însă, Chevron merge înainte cu obținerea autorizațiilor necesare demarării lucrărilor de explorare pentru gaze de șist pe concesiunile deținute.

Astfel, americanii sunt în proces de obținere a acordului de mediu pentru a începe forajul unei a doua sonde de explorare în Vaslui, la Puiești, Agenția Județeană de Protecția Mediului hotârând efectuarea evaluării impactului asupra mediului fără evaluare adecvată (detaliată).

Chevron intenționează, de asemenea, să demareze lucrări de prospecțiuni seismice 2D pe perimetrul Adamclisi din județul Constanța. Acolo însă, Agenția de Mediu Constanța a decis evaluarea impactului asupra mediului prin evaluare adecvată (detaliată), întrucât proiectul este planificat să se desfășoare pe o serie de arii naturale protejate.

„Impactul proiectului propus asupra ariilor naturale protejate va fi semnificativ, deoarece amplasamentul se situează și în arii naturale protejate, interacționează prin lucrările propuse cu mediul prin sursele de zgomot și vibrații ce provin de la generarea semnalului seismic, de la detonarea unei cantități de material exploziv sau de la autovehicule. Caracteristicile drumurilor de migrație și efectivele de păsări pot fi afectate de implementarea proiectului”, se arată în decizia Agenției pentru Protecția Mediului Constanța.

Campania anti-RMGC la tribunal, excelent pusă la punct

Strategia juridică a ONG-urilor care se opun RMGC și proiectului aurifer de la Roșia Montană a fost de la bun început extrem de bine organizată și eficientă, fapt recunoscut și de adversarii lor, canadienii de la Gabriel Resources.

„Există o mulțime de aspecte procedurale care permit ONG-urilor să depună cereri la instanțe, cereri care, la rândul lor, duc la declanșarea de acțiuni suplimentare în justiție, separate, dar aflate în legătură cu procesele intentate inițial. De multe ori, ONG-urile intentează acțiuni similare la mai multe instanțe regionale din România, cerând suspendarea și anularea acelorași licențe, aprobări, autorizații sau permise în procese separate. Aceste acțiuni întârzie, deturnează și sporesc semnificativ costurile procesului de obținere a aprobărilor necesare pentru proiect”, se arată în ultimul raport semestrial al Gabriel Resources.

Compania arată, ca exemplu, că, din 2004 încoace, RMGC a obținut cinci certificate de urbanism pentru proiect, fiecare din acestea cu o validitate inițială de 24 de luni. Cel mai recent a fost eliberat pe 22 aprilie 2013.

Procese în cascadă

„Toate cele patru certificate de urbanism precedente au fost contestate în justiție de către ONG-uri, iar acest lucru indică faptul că sunt mari șanse ca și cel de-al cincilea să facă obiectul unor viitoare procese intentate de către organizațiile respective”, se spune în raport.

Potrivit aceluiași document, doar în cursul lunii septembrie a acestui an au avut loc termene de judecată în cinci procese intentate de ONG-urile care se opun proiectului, procese prin care se contestă în contencios administrativ autorizații de descărcare arheologică, precum și evaluarea strategică de mediu pentru Planul Urbanistic Zonal (PUZ) de zonă industrială, obținute de RMGC.

Doar din 2010 și până în prezent, ONG-urile respective au inițiat nu mai puțin de 20 de acțiuni în justiție împotriva RMGC și a proiectului aurifer de la Roșia Montană, acțiuni prin care s-au contestat, practic, toate tipurile de certificate, permise, autorizații și aprobări obținute de RMGC de la diferite instituții ale statului, în vederea obținerii OK-ului final pentru demararea lucrărilor.

Chevron a obţinut autorizaţie de construire pentru amplasarea în judeţul Vaslui a primei sonde de explorare a gazelor de şist în România, după ce compania a primit toate avizele necesare de la autorităţile statului pentru prospectarea solului în perimetrul de la Siliştea, transmite Mediafax. Potrivit documentelor depuse de americani la dosarul de autorizare, consumul total de apă folosită în procesul de foraj va fi de circa 35.000 litri pe zi.

Consiliul Judeţean (CJ) Vaslui a eliberat prima autorizaţie de construire pentru societatea Chevron în vederea executării de lucrări de amenajare şi foraj pentru sonda de explorare din perimetrul Siliştea, comuna Pungeşti.

Documentul prin care compania petrolieră americană poate începe amplasarea primei sonde de explorare a solului în vederea stabilirii potenţialului de hidrocarburi în judeţul Vaslui a fost obţinut în urma depunerii tuturor documentelor solicitate de CJ la eliberarea certificatului de urbanism în iarna trecută.

Investiții de 3 milioane de lei

"Societatea solicitantă a îndeplinit toate condiţiile impuse prin certificatul de urbanism, inclusiv avizul de la Agenţia Naţională pentru Resurse Energetice (ANRE), astfel încât nu putea să nu primească autorizaţia de construire. Nu exista niciun temei legal să nu eliberăm acest document prin care se poate amplasa sonda de explorare", a declarat, joi, directorul Direcţiei de Urbanism din cadrul CJ Vaslui, Marian Beşliu, citat de Mediafax.

Conform documentelor depuse la dosar, valoarea lucrărilor pentru amenajarea platformei şi amplasarea sondei de explorare se ridică la trei milioane de lei. Lucrările vor fi terminate în termen de 120 de zile, din care două luni sunt alocate amenajării platformei de forare şi două luni pentru foraj şi prelevare de probe.

"Scopul proiectului propus este de forare a unei sonde de investigare şi de prelevare a probelor litologice pentru determinarea caracteristicelor geologice şi fizice ale straturilor traversate prin foraj în vederea evidenţierii structurilor geologice potenţiale purtătoare de hidrocarburi, a posibilităţilor de producţie a eventualelor resurse descoperite. Informaţiile obţinute în urma forajelor de explorare vor fi analizate pentru evaluarea potenţialului economic rezultat, urmând a fi prezentate ANRE", se arată în documentul depus de Chevron la Consiliul Judeţean Vaslui.

Consum imens de apă

Prima sondă de explorare va fi amplasată în extravilanul comunei Pungeşti, la 650 de metri de localitatea Siliştea şi 950 metri de satul Pungeşti. Suprafaţa totală pe care se va întinde platforma de extracţie este de 20.298 metri, iar forajul se va face la o adâncime de 3.000 de metri.

Consumul total de apă folosită în procesul de foraj este de aproximativ 35.000 litri pe zi, necesarul de apă fiind asigurat din surse externe, şi nu din pânza freatică, în baza unui contract semnat cu o firmă autorizată. Apa va fi transportată cu cisternele şi depozitate în rezervoare ce vor fi amplasate în incinta platformei betonate.

"Pe suprafaţa aferentă instalaţiei de foraj va fi montată o geomembrană care va asigura impermeabilitatea solului", susţin în documente reprezentanţii firmei Chevron.

Mai dețin 3 perimetre

Forajul de la Siliştea se execută în baza contractului de concesionare încheiat între ANRM şi Regal Petroleum PLC, aprobat prin hotărârea de guvern HG 2.283/2004. Ulterior, prin Ordinul ANRM nr. 25/3 noiembrie 2011, s-a aprobat transferul integral din drepturile dobândite şi obligaţiile asumate prin acordul de concesiune pentru explorare-dezvoltare-exploatare petrolieră în perimetrul V-2 Bârlad către SC Chevron România Exploration and Production SRL.

Chevron România mai deţine trei certificate de urbanism în judeţul Vaslui pentru explorarea solului în vederea identificării eventualelor rezerve de gaze de şist, două obţinute la sfârşitul anului trecut şi începutul acestui an împreună cu cel de la Siliştea şi unul în urmă cu două luni.

Pentru perimetrele de la Păltiniş (Băceşti) şi Popeni (Găgeşti), compania petrolieră deţine acordul de mediu, iar pentru perimetrul Puieşti se află în procedura de evaluare a impactului asupra mediului în ceea ce priveşte amplasarea sondelor de explorare.

Patru foşti ambasadori americani în România pledează, într-un articol publicat în pagina de opinii a Washington Post, pentru modificarea criteriilor de accedere în Programul Visa Waiver, care le-ar putea oferi mai multe şanse de aderare României, Poloniei, Croaţiei şi Bulgariei.

Articolul este semnat de Jim Rosapepe, ambasador în România în administraţia Clinton, de J.D. Crouch şi Michael Guest, ambasadori în administraţia George W. Bush, şi Mark Gitenstein, ambasador în administraţia Obama, și apare la numai trei zile după ce Guvernul a aprobat și a trimis la Parlament un proiect de lege de natură să accelereze procesul de acordare a autorizațiilor necesare demarării proiectului minier de la Roșia Montană și la o săptămână după ce Chevron a obținut certificatul de urbanism pentru explorare după gaze de șist într-un al patrulea perimetru din județul Vaslui.

Cei patru foşti ambasadori militează pentru o revizuire a Programului Visa Waiver (VWP), care le permite cetăţenilor din ţările incluse în program să călătorească fără viză în Statele Unite timp de 90 de zile.

Programul este deschis pentru cetăţenii ai căror ţări au o rată de respingere a vizelor mai mică de 3 la sută. "Acest (criteriu) îi învinovăţeşte pe toţi cetăţenii unei ţări, până la proba contrarie, că ar vrea să încalce termenii vizelor. Procedând aşa, acest sistem descurajează turiştii de bunăcredinţă, oamenii de afaceri şi studenţii", afirmă ei.

Senatul a adoptat o măsură prin care ţările cu o rată de depăşire a duratei de şedere mai mică de 3 procente vor putea adera la VWP dacă au, în acelaşi timp, o rată de refuz de 10 la sută.

Schimbând criteriile în acest fel, măsura va încuraja ţările să coopereze pentru ca cetăţenii lor să respecte termenii duratei de sejur, pentru a nu-şi prejudicia participarea la program.

„Românii împărtășesc valorile americane”

„Să descurajezi cetăţenii care respectă legea şi care provin din naţiuni proamericane să călătorească în mod legal aglomerează inutil birourile consulare care ar trebui să se concentreze pe terorişti şi infractori. De asemenea, această măsură costă Statele Unite miliarde de dolari şi lasă ţara în dezavantaj, în special în faţa ţărilor europene, afirmă ambasadorii”.

Potrivit unui declaraţii din 2012 a U.S. Travel Association, vizitatorii din ţările participante la program au cheltuit 61 de miliarde de dolari în Statele Unite în 2010, generând nouă miliarde de dolari venit din taxe şi susţinând 433.000 de locuri de muncă americane. Extinderea şi recentrarea programului vor determina mai mulţi călători să îşi viziteze familiile, să facă afaceri şi să cheltuiască bani.

Reformarea programului va ajuta, de asemenea, Statele Unite să fie mai sigure. Ţările participante trebuie să îndeplinească anumite condiţii privind securitatea. Îmbunătăţirea securităţii, afirmă ei, este unul dintre motivele pentru care reforma are susţinători în ambele partide americane.

Cei patru diplomaţi îşi explică sprijinul faţă de această reformă prin convingerea că actualele legi privind vizele restricţionează în mod nedrept vizitatorii pe care Statele Unite ar trebui să îi primească.

"Cu toţii am fost ambasadori în România. În această calitate, fiecare dintre noi s-a întâlnit cu numeroşi români care împărtăşesc valorile americane şi respectă această ţară pentru libertăţile pe care le reprezintă şi care sunt împiedicaţi să viziteze Statele Unite, de obicei pentru că venitul lor este scăzut după standardele americane. Prezumţia că ei vor încerca să rămână ilegal aici - lăsând în spate confortul culturii, familiei şi prietenilor - a fost deseori greşită", afirmă ambasadorii.

Va mai dura până se va merge în State fără viză

Cei patru ambasadori mai afirmă, în articolul citat, că reformele avute în vedere de administrația americană nu le vor garanta românilor, polonezilor, croaților și bulgarilor – singurii din UE excluși din programul Visa Waiver - accesul fără vize în SUA.

„Însă cetățenii acestor țări pot călători fără vize și pot munci legal în Europa. Ușurând prezumpția de nevinovăție cu care se confruntă în prezent cetățenii acestor state care aplică pentru vize de călătorie în SUA, reformele vor permite mai multor cetățeni din aceste state prietene să întărească la nivel individual acele legături esențiale pentru parteneriatele pe care SUA vor să le încurajeze cu aceste țări”, se spune în articol.

La începutul lunii iulie, însărcinatul cu afaceri al Ambasadei SUA la Bucureşti, Duane Butcher, a declarat că accesul României în programul Visa Waiver va avea loc cel mai probabil peste "câţiva ani".

"Sper că foarte curând, dar în mod real nu e vorba de următorii câţiva ani. Aşa cum ştiţi, am văzut o scădere constantă a ratei de refuz a solicitărilor de vize şi aceasta ajută România, dar în acelaşi timp e nevoie şi de unele schimbări legislative în SUA. Administraţia de la Washington sprijină schimbările legislative care sunt acum în Congres şi care ar creşte şansele de acces ale României, dar cel mai probabil va mai dura încă câţiva ani. Dar este o temă la care lucrăm îndeaproape cu partenerii români", a afirmat oficialul american, într-o declaraţie de presă susţinută înaintea recepţiei de Ziua Naţională a SUA.

Butcher declarase anterior, într-un interviu acordat Mediafax, că înţelege frustrarea românilor privind vizele, dar includerea în programul Visa Waiver nu este o ofertă pentru ţările partenere, ci se bazează strict pe respectarea cerinţelor legislaţiei americane.

De interes major pentru americani

La începutul săptămânii trecute, Guvernul a aprobat și a trimis la Parlament un proiect de lege prin care se ușurează și se accelerează procesul de expropriere a clădirilor și terenurilor și de acordare a autorizațiilor necesare demarării proiectului minier de la Roșia Montană.

În martie, cei de la Gabriel Resources, compania care controlează 80,69% din acțiunile Roșia Montană Gold Corporation (RMGC), dezvoltatorul proiectelor miniere de la Roșia Montană și Bucium, anunțau public că Departamentul de Stat pentru Comerț al Statelor Unite îi va sprijini oficial în demersurile lor pe lângă autoritățile de la București, se afirmă în raportul pe 2012 al Gabriel Resources.

„La 1 martie 2013, Departamentul de Stat pentru Comerț al Statelor Unite a notificat compania cu privire la decizia sa de a o sprijini oficial, prin intermediul Centrului de Advocacy pentru Comerț Internațional al Departamentului, care coordonează resursele și autoritatea Guvernului SUA în sprijinul oportunităților internaționale de business care implică factori de decizie din guverne străine. Ca parte a acestei asistențe de advocacy, Gabriel Resources consideră că Guvernul SUA va sprijini compania comunicând cu Guvernul României în numele intereselor comerciale ale Gabriel Resources în România”, se afirmă în raportul pe 2012 al Gabriel Resources, publicat în martie anul acesta.

Tot în martie, însărcinatul cu afaceri al Ambasadei SUA la Bucureşti, Duane Butcher, declara, la o conferință pe tema resurselor neconvenționale de energie organizată la București, că, în ultimii 6-7 ani, gazele neconvenționale au avut un impact dramatic în SUA. „SUA au devenit independente energetic și acum aproape nu mai importăm, ci exportăm gaze către alte state. Energia este la intersecția dintre securitate națională și prosperitate economică”, a spus Butcher.

La sfârșitul lunii trecute, americanii de la Chevron au obţinut certificatul de urbanism pentru explorarea gazelor de şist într-o nouă zonă din judeţul Vaslui, a patra de până acum, situată în comuna Puiești, după ce Consiliul Judeţean eliberase aceleaşi document, în decembrie 2012 şi ianuarie 2013, pentru alte trei perimetre de explorare.

Curat constituțional. Din păcate

Ca şi în cazul celorlalte trei certificate de urbanism primite în decembrie 2012 şi ianuarie 2013, societatea care doreşte explorarea gazelor de şist va trebui să depună o serie de documente pentru a putea să obţină şi autorizaţia de construcţie, cum ar fi acordul de mediu, precum şi avizele Companiei Apele Române şi Agenţiei Naţionale pentru Resurse Minerale.

La jumătatea lunii iulie, compania petrolieră Chevron a obţinut acordul de mediu pentru amplasarea sondelor de foraj de explorare a gazelor de şist pentru trei zone din judeţul Vaslui, respectiv Păltiniş (Băceşti), Siliştea (Pungeşti) şi Popeni (Găgeşti), decizia fiind luată de către Comitetul de Analiză Tehnică din cadrul Agenţiei de Protecţie a Mediului (APM) Vaslui.

Pe de altă parte, în prima parte a acestui an, un număr de 14 consilii locale din judeţul Vaslui, inclusiv două din cele trei pe teritoriul cărora compania Chevron are luate în concesiune suprafeţe de teren, au interzis, prin hotărâri adoptate în plen, explorarea şi exploatarea gazelor de şist pe teritoriul comunelor respective. În hotărârile consiliilor locale se stipulează că "se interzice eliberarea de avize, certificate de urbanism şi autorizaţii de construire în vederea amplasării de construcţii, sonde de extracţie pe teritoriul comunei".

Însă la sfârșitul lunii iulie, consiliile locale respective au fost date în judecată de către prefectura Vaslui, reprezentantul administrației centrale în teritoriu, pe motiv că hotărârile de interzicere a explorării și exploatării gazelor de șist sunt ilegale și neconstituționale.

„Potrivit Constituţiei României şi prevederilor Legii nr. 213/1998 privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia, bogăţiile de orice natură ale subsolului, în stare de zăcământ, fac obiectul exclusiv al proprietăţii publice a statului, şi nu al unităţilor administrativ-teritoriale. În aceste condiţii, prin adoptarea hotărârilor respective, de interzicere a explorării şi exploatării gazelor de şist, consiliile locale şi-au depăşit atribuţiile, având în vedere că acestea au putere de a hotărî exclusiv cu privire la bunurile ce aparţin domeniului public sau privat de interes local”, a declarat prefectul județului, Radu Renga.

Proiectul inţial al Chevron pentru explorarea de gaze de şist pe o suprafaţă de 5.260 de kilometri pătraţi din vestul Ucrainei, depozit cu o capacitate estimată de 1.500 miliarde metri cubi, a fost respins de o comunitate locală, informează Reuters. Va urma un alt vot pentru care deputaţii din regiunea  Ivano-Frankivsk cer garanţii că eventuala exploatare nu va pune în pericol mediul din zonă. Chiar şi presupunând că această regiune va accepta proiectul, Chevron va mai avea nevoie de aprobarea unui al doilea consiliu din regiunea Lviv pentru ca acordul să fie încheiat.

În România e mult mai... simplu. Asta pentru că bogăţiile de orice natură ale subsolului, în stare de zăcământ, fac obiectul exclusiv al proprietăţii publice a statului, şi nu al unităţilor administrativ-teritoriale. Aşa că se decide la centru, iar cum centrul e departe, nu se simt probleme de mediu.

La centru însă, atât Kievul cât şi Bucureştiul au aceleaşi argumente când susţin gazele de şist: independenţa de gazele scumpe din Rusia.

Pentru blocul Olesska, care face obiectul acestei discuţii, Chevron şi-a propus investiţii iniţiale de 350 milioane de dolari, şi asta doar pentru a verifica valoarea comercială a depozitului de gaze. Apoi eventual, pentru prima fază a extracţiei, compania americană a promis investiţii de 3 miliarde de dolari, a declarat Eduard Stavytsky, ministrul Energiei din Ucraina.

Revenind la România, Chevron a obţinut deja în iulie acordul de mediu pentru amplasarea sondelor de foraj şi explorarea gazelor de şist în trei zone din judeţul Vaslui, în ciuda opoziţiei mai multor consilii locale. Compania americană mai deţine concesiuni şi în Constanţa, zonă pentru care americanii au anunţat că vor iniţia studii seismice tot pentru trei perimetre.

De altfel, compania americană a semnat deja în 30 iulie cu Dafora un contract pe patru ani vizând lucrări de foraj la trei sonde în zonele Siliştea, Popeni şi Iana din Vaslui, contract de circa 10,38 milioane de dolari (fără TVA).

În urma dezvăluirilor făcute de Edward Snowden, americanii au aflat că e-mailurile lor nu sunt câtuși de puțin la adăpost de ochiul vigilent al National Security Agency (NSA). De curând, o sentință judecătorească i-a făcut conștienți de faptul că și marile companii de petrol și gaze pot căpăta acces la corespondența lor electronică privată, fapt ce contravine primului amendament al Constituției Statelor Unite.

Luna trecută, un tribunal federal american a acordat celor de la Chevron acces la metadatele pe 9 ani ale corespondențelor e-mail ale unor activiști, avocați și jurnaliști care au scris critic despre companie, corespondențe legate de procesele în care Chevron este acuzată că o subsidiară a sa a poluat bazinul amazonian ecuadorian între anii 1964 și 1992, în cursul forajelor pentru petrol derulate acolo.

Metadatele respective includ nume, informații detaliate despre locațiile și momentele mesajelor e-mail, precum și despre datele de logare, dar nu și conținutul corespondențelor.

Din 1993 încoace, de când a fost declanșat litigiul, Chevron a pierdut numeroase recursuri și a fost obligată să plătească comunităților locale din regiune despăgubiri în valoare totală de circa 19 miliarde de dolari pentru a acoperi daunele de mediu cauzate de activitatea sa din Ecuador.

Se încalcă Constituția americană

În replică, cei de la Chevron susțin că sunt victimele unei conspirații colective menite a-i extorca de bani, motiv pentru care au cerut companiilor Google, Yahoo și Microsoft să le predea metadatele corespondențelor electronice ale reclamanților.

Luna trecută, un judecător federal din New York, i-a obligat pe cei de la Microsoft, care dețin serviciul de corespondență electronică Hotmail, să predea datele respective către Chevron. În motivarea deciziei sale, judecătorul afirmă că nu este încălcat primul amendament al Constituției SUA, respectiv fragmentul care protejează dreptul la liberă exprimare, întrucât printre persoanele implicate în respectivele corespondențe nu se numără cetățeni americani.

Însă publicația Mother Jones a aflat că printre cei vizați de Chevron se află și cetățeni americani, ceea ce pune sub semnul întrebării legalitatea și constituționalitatea sentinței judecătorești. Primul amendament al Constituției SUA protejează dreptul la protejarea identității, iar în spețe în care au fost implicați cetățeni americani, tribunalele au refuzat adesea cereri de dezvăluire a identităților și locațiilor utilizatorilor anonimi ai Internetului.

Chiar anul acesta, un alt tribunal a respins cererea Chevron de a avea acces la documente interne ale organizației neguvernamentale Amazon Watch, unul dintre cei mai vocali critici ai companiei. Judecătorul a considerat că, în acest fel, s-ar încălca primul amendament.

Pumn în gura martorilor incomozi

Nate Cardozo, avocat al organizației Electronic Frontier Foundation, care îi reprezintă pe 40 dintre utilizatorii de Internet vizați de Chevron, dintre care unii sunt la rândul lor avocați ai ecuadorienilor care au dat Chevron în judecată pentru daune de mediu, spune că printre cei vizați sunt și cetățeni americani.

„Este incredibil cum primul amendament la Constituție este pur și simplu ignorat în acest caz, faptul că judecătorul a luat de bun afirmația Chevron cum că nici unul dintre cei vizați nu este cetățean american. Eu sunt cetățean american, de exemplu”, a declarat un activist pentru drepturile omului din New York, care a sprijinit acțiunile comunităților locale din Ecuador împotriva Chevron din 2005 încoace. El a dorit să își păstreze anonimatul, întrucât procesul prin care celor de la Google li se cer metadatele e-mailurilor sale este încă pe rol.

„Chevron încearcă, practic, să le pună pumnul în gură exact acelorași oameni pe care i-au păgubit”, spune avocata Michelle Harrison, avocat al organizației EarthRights International, adăugând că persoanele vizate de cererile Chevron se tem acum să depună mărturie împotriva companiei.

Susținătorii reclamanților ecuadorieni spun că cererile Chevron de predare a metadatelor e-mail reprezintă ultima încercare a companiei de a câștiga un proces pe care, până în prezent, l-a pierdut în toate etapele sale. În 2011, Chevron a fost obligată la plata unor despăgubiri de 9 miliarde de dolari, sumă pe care tribunalul a dublat-o după refuzul companiei de a o achita, respingând totodată cererea de recurs a Chevron.

Precedent periculos

„Chiar dacă presupunem că proprietarii acelor conturi e-mail vizați de cererile Chevron nu sunt cetățeni americani, din asta nu rezultă că primul amendament devine irelevant. Dar, din păcate, jurisprudența curților americane în privința apărării dreptului la intimitate al utilizatorilor anonimi ai Internetului a fost în cel mai bun caz inconsistentă”, spune Julian Sanchez de la Cato Institute.

În procesul intentat de compania Dendrite International unor angajați de-ai săi, tribunalul a refuzat cererea companiei de dezvăluire a identității unora dintre aceștia, care criticaseră firma pe un forum Yahoo.

„Invocarea de către judecător a cetățeniei americane este greșită, iar utilizatorii vizați ar trebui să facă recurs. Constituția SUA se aplică tuturor persoanelor, inclusiv străinilor, care se află pe teritoriul Statelor Unite, precum și cetățenilor americani aflați în străinătate. Cererea de predare a metadatelor a fost formulată în SUA, deci se aplică Constituția americană”, spune Karl Manheim, profesor la Loyola School of Law din Los Angeles.

Nate Cardozo, avocat al organizației Electronic Frontier Foundation, atrage atenția că scandalul Snowden-NSA a arătat că, de fapt, definiția metadatelor este extrem de largă și că sentința în cazul Chevron creează un precedent periculos.

„E treaba mea, de exemplu, dacă vreau să-mi petrec noaptea acasă la un prieten și să îi folosesc computerul. Judecătorul nu e conștient de consecințe dacă își imaginează că dezvăluirea metadatelor e un simplu act de rutină. Se poate transforma într-un bulgăre de zăpadă. Odată creat acest precedent, va deveni din ce în ce mai ușor pentru ei să ceară și să obțină încălcări tot mai pronunțate ale intimității utilizatorilor de Internet”, subliniază Cardozo.

Valoarea estimată a contractului dintre Chevron şi Dafora în zonele Siliştea, Popeni şi Iana din Vaslui este de circa 10,38 milioane de dolari (fără TVA), a anunţat compania Dafora. Contractul a fost semnat în 30 iulie pe o perioadă de patru ani.şi vizează lucrări de foraj la trei sonde iar serviciile de foraj vor fi făcute cu o instalaţie de tip F320. Lucrările vor începe în toamnă.

Acordul de mediu pentru amplasarea sondelor de foraj şi explorarea gazelor de şist în cele trei zone din judeţul Vaslui a fost obţinut în 11 iulie.

Compania americană mai deţine concesiuni şi în Constanţa, zonă pentru care americanii au anunţat că vor iniţia studii seismice tot pentru trei perimetre.

Chevron s-a clasat şi în acest an pe locul al treilea în topul "Fortune 500" al celor mai mari companii din lume. Gigantul american a avut venituri nete de circa 26,2 miliarde de dolari, al doilea cel mai bun rezultat din istoria companiei, după cele de 26,2 miliarde de dolari din anul 2011.

Ca urmare a exploziilor precum cele de la rafinăriile Chevron din Richmond sau Utah din America, petrecute în anii din urmă, americanii au făcut un raport care a investigat cauzele producerii incidentelor, raport care a implicat şi investigaţii de stat şi federale. Guvernatorul Jerry Brown a solicitat în acest sens asistenţă Labor Occupational Health Program (LOHP). Printre altele, raportul arată că în cazul unuia dintre incidente, Chevron a "amânat în mod repetat", înlocuirea părţii corodate a unei conducte care ar fi putut fi una dintre cauzele incendiului.

„Unul dintre lucrurile pe care ancheta le-a arătat a fost că de-a lungul a 10 ani, Chevron Corporation a ignorat ceea ce a indicat Consiliul de Securitate Chimică la cel puţin 6 recomandări făcute chiar de personalul tehnic propriu Chevron”, a declarat Michael P. Wilson, directorul LOHP. Era vorba de recomandări precum actualizarea metalurgiei conductelor, a calităţii metalului sau calitatea inspecţiilor ţevilor.

„Chevron a fost informat în mod corespunzător de mai multe ori de către lor personal tehnic propriu, şi au ales să ignore acest lucru de cel puţin 6 ori în 10 de ani”, a precizat Wilson.

Dacă toate acestea se vor dovedi suficient fundamentate sau doar simple acuzaţii rămâne de văzut. Până una alta, doar pentru incendiul de la Richmond , compania a fost amendată cu un milion de dolari şi a cheltuit 10 milioane de dolari pentru investigaţiile sau îngrijirile medicale ale oamenilor din zonă afectaţi de incident. Bani pe care Chevron… îi face la loc în câteva ore. Una dintre principalele probleme care se pune este însă aceea a minimizării riscurilor de accidente. Iar dacă tocmai în SUA, respectarea normelor de siguranţă de către marile companii din domeniul energetic este pusă, fie şi uneori, sub semnul întrebării, oare cât de capabilă este România să controleze astfel de lucruri. Şi asta pentru că pare problematic şi în SUA.

Referindu-se la industria petrolieră, Wilson susţine că „Industria chiar suferă de lipsă de transparenţă. Nimeni nu este atât de sus încât să vadă ce se întâmplă cu adevărat la rafinării”. Până la urmă, cam fiecare domeniu energetic îşi are riscurile sale, de la minier la gaze sau nuclear. Problema nu este aceea de a nu se face investiţii ci aceea de a se minimiza sau a se vrea minimizarea riscurilor.

Vorbim de o industrie bănoasă, unde eventualele „amenzi” aproape că nu se ştie cât de mari ar trebui să fie pentru a minimiza riscurile. Principalul loc unde trebuie umblat în astfel de situaţii este la interzicerea licenţelor în cazul în care se persistă în probleme, sugerează directorul LOHP.

Revenind la România, după ce Chevron a obţinut în 11 iulie, acordul de mediu pentru amplasarea sondelor de foraj şi explorarea gazelor de şist în trei zone din judeţul Vaslui, Dafora a anunţat azi că a semnat un contract pe patru ani cu Chevron pentru servicii de foraj în zona Bârlad începând din această toamnă. Contractul include săparea de sonde conform programului de explorare al companiei americane.

Chevron s-a clasat şi în acest an pe locul al treilea în topul "Fortune 500" al celor mai mari companii din lume. Gigantul american a avut venituri nete de circa 26,2 miliarde de dolari, al doilea cel mai bun rezultat din istoria companiei, după cele de 26,2 miliarde de dolari din anul 2011.

Americanii de la Chevron au semnat un acord cu compania argentiniană de stat YPF potrivit căruia urmează să investească suma de 1,24 miliarde de dolari în dezvoltarea câmpului de petrol și gaze de șist Vaca Muerta, despre care se estimează că ar conține printre cele mai mari zăcămine de acest tip din emisfera vestică.

Este prima investiție majoră în sectorul petrolier al Argentinei după ce președintele Cristina Fernandez a ordonat naționalizarea activelor YPF, deținute de compania spaniolă Repsol, în mai 2012, naționalizare motivată de autorități prin aceea că spaniolii nu ar fi investit suficient în Argentina.

Pe de altă parte, statul argentinian încearcă să pună frână unui trend îndelungat de scădere a producției naționale de petrol și gaze, care a afectat excedentul comercial al țării.

Cele două companii au în plan forarea a 100 de sonde într-o primă fază de dezvoltare a proiectului. O a doua va presupune forarea a încă 1.500. În prezent, câmpul produce 10.000 de barili echivalent petrol pe zi.

Privilegii de la guvern

Cu câteva zile înainte de semnarea acordului între Chevron și YPF, guvernul Argentinei a dat un decret prin care permite companiilor petroliere să exporte fără taxe până la 20% din producția lor locală de petrol și gaze.

Mai mult, companiile care derulează explorări la Vaca Muerta și urmează să exporte din producția obținută din câmpul respectiv vor putea să-și păstreze încasările în monedă străină în afara țării, o discriminare limpede față de alte firme străine, cărora nu li se permite să-și repatrieze profiturile.

Compania argentiniană Bridas Energy a încheiat și ea un deal preliminar cu YPF, pentru a fora la Vaca Muerta, însă cei de la Chevron au fost primii care au și finalizat planuri de investiție pentru câmpul respectiv.

Spaniolii de la Repsol au dat în judecată toate cele trei companii, la un tribunal din Madrid, justiția urmând a decide dacă este cazul sau nu să suspende acordurile cu YPF pentru Vaca Muerta, din cauza naționalizării anterioare a activelor YPF controlate de Repsol.

După unele studii, câmpul de la Vaca Muerta ar putea conține cel de-al doilea cel mai mare zăcământ de hidrocarburi de șist din lume, fiind mai mare decât mult mai celebrul Marcellus din Statele Unite.

Au încălcat o lege nescrisă

Deși Chevron ar putea obține profituri imense de pe urma acordului care îi dă acces la petrolul și gazele de șist de la Vaca Muerta, pe termen lung, pierderile ar putea fi mai mari și nu doar pe plan financiar, se arată într-o analiză a CNN Money. Asta pentru că respectivul câmp este unul dintre principalele active confiscate de statul argentinian de la Repsol în urma naționalizării YPF. Trecând de partea Argentinei, Chevron nu doar că își atrage oprobriul altor companii petroliere, ci riscă, în plus, să piardă procesul și chiar să suporte eventual, la un moment dat, un tratament similar din partea executivului de la Buenos Aires.

„Între marile companii energetice există un acord tacit - <Întotdeauna este vorba de noi împotriva lor>. În acest caz, este vorba, pe de o parte, de mari firme private cum ar fi Chevron și, de cealaltă parte, de acele state bogate în resurse și de companiile pe care acestea le controlează. Acordul tacit constă în aceea că, dacă o companie privată este prejudiciată de unul dintre aceste state, fie prin expropriere, fie prin încălcarea unor contracte sau prin majorări bruște de redevențe și taxe, celelalte mari companii private se angajează să nu profite de problemele cu care se confruntă aceasta. În acest fel, firmele private au reușit să-și păstreze o poziție dominantă în raport cu statele cu resurse”, se afirmă în comentariul CNN Money.

Până să se hotărască să acționeze în justiție, cei de la Repsol au încercat tot felul de metode de a pune presiune pe Chevron, Christophe de Margerie, pentru a nu semna deal-ul Vaca Muerta, inclusiv în comunicare. Astfel, l-au citat pe CEO-ul gigantului energetic francez Total spunând că firma sa nu va încerca să profite de problemele Repsol și să pună mâna pe activele argentiniene ale acesteia, chiar dacă, cel mai probabil, le-ar putea cumpăra destul de ieftin, dat fiind întreaga situație.

„Nu e stilul nostru să facem asta”, a spus șeful Total.

Clemență de la Curtea Supremă a Argentinei

În context, trebuie amintit că facilitățile legale acordate de Argentina celor de la Chevron cu privire la încasările din exportul de hidrocarburi nu sunt singurele servicii pe care statul argentinian le-a făcut pentru americani. La începutul lunii trecute, Curtea Supremă a Argentinei a desființat o sentință a unei instanțe inferioare din țară, care punea sechestru asigurător asupra activelor Chevron din Argentina.

Sechestrul confirma de fapt o decizie a unui tribunal din Ecuador și se baza pe un acord internațional de recunoaștere reciprocă a deciziilor judecătorești semnat între Ecuador, Argentina și Columbia.

Celor de la Chevron li se cer despăgubiri în Ecuador pentru faptul că firma Texaco, preluată de Chevron în 2001, a poluat timp de zeci de ani jungla amazoniană și bazinul fluviului, câtă vreme a extras petrol în regiunea respectivă.

Dat fiind că americanii nu dețin nici un fel de active în Ecuador, judecătorii au hotărât, pe baza unui tratat internațional de recunoaștere reciprocă a deciziilor judecătorești semnat între Ecuador, Argentina și Columbia, instituirea sechestrului asigurător asupra activelor Chevron din Argentina. Cereri similare de sechestru au fost înaintate în legătură cu active ale Chevron din Canada, Brazilia și Columbia.

Compania australiană de petrol și gaze Zeta Petroleum a anunțat că testele derulate pe concesiunea deținută la Suceava au dus la descoperirea unui zăcământ de gaze naturale exploatabil comercial, cu un potențial de producție de 26.000 de metri cubi pe zi. La sfârșitul lunii aprilie, Zeta Petroleum a încheiat cu americanii de la Chevron un acord privind schimbul reciproc de informații și date legate de concesiunile de gaze naturale din România ale celor două companii, respectiv perimetrul de la Bârlad al Chevron, de 6.284 de kilometri pătrați, și cel de la Suceava, de 2.403 kilometri pătrați, deținut de Zeta Petroleum în parteneriat cu singaporezii de la Raffle Energy.

Zeta Petroleum a anunțat finalizarea cu succes a unui test de producție derulat la sonda Dornești Sud-1 de pe concesiunea de la Suceava, potențialul de producție testat fiind de 26.000 de metri cubi de gaze naturale pe zi. Potrivit companiei, după testare, sonda a fost temporar suspendată, fiind gata pentru începerea producției. Concesiunea este operată de partenerii celor de la Zeta, firma din Singapore Raffles Energy, care deține celelalte 50% din drepturi.

„În continuare, alături de partenerii noștri de la Raffles, intenționăm să adoptăm o strategie rapidă, low cost, de majorarea a producției pe concesiunea de la Suceava. Ne vom concentra pe punerea în producției și a sondei SE-1. La asta se adaugă producția curentă de pe câmpul de gaze naturale de la Climăuți. Toate acestea ne vor ajuta să ne majorăm semnificativ veniturile nete generate de concesiunea de la Suceava”, a declarat directorul executiv al Zeta Petroleum, Stephen West.

La sfârșitul lunii aprilie, Zeta Petroleum a încheiat cu americanii de la Chevron un acord privind schimbul reciproc de informații și date legate de concesiunile de gaze naturale din România ale celor două companii, respectiv perimetrul de la Bârlad al Chevron, de 6.284 de kilometri pătrați, și cel de la Suceava, de 2.403 kilometri pătrați, deținut de Zeta Petroleum în parteneriat cu singaporezii de la Raffle Energy.

Acordul dă acces părților implicate la anumite informații cu privire la concesiunile respective, printre care se numără date istorice legate de foraj și de prospecțiunile seismice executate. Cele două perimetre, de la Suceava și Bârlad, se află unul în prelungirea celuilalt.

Chevron intenţionează să înceapă în a doua jumătate a acestui an forarea unui puţ de explorare la perimetrul de gaze de şist de la Bârlad. Consiliul Judeţean Vaslui a eliberat, în lunile decembrie 2012 şi ianuarie 2013, trei certificate de urbanism pentru tot atâtea perimetre din judeţul Vaslui unde Chevron intenţionează să facă prospecţiuni pentru o posibilă exploatare a gazelor de şist.

La data semnării, cei de la Zeta spuneau că acordul privind schimbul de date cu Chevron deschide noi potențialuri pentru companie, pe lângă rezervele convenționale deja dovedite de la Suceava, unde se produc gaze din câmpul de la Climăuți.

„Credem deja că există un potențial de până la circa 2 miliarde de metri cubi de gaze naturale convenționale situate la mică adâncime (între 400 și 1.000 de metri), pe baza probelor și prospecțiunilor derulate până în prezent, și așteptăm să primim informații și despre descoperirile Chevron. În același timp, prin acest acord, Zeta Petroleum capătă acces la o cantitate considerabilă de date seismice și de foraj cu privire la concesiunea de la Bârlad, o altă zonă cu rezerve certe de hidrocarburi”, declara atunci directorul executiv al Zeta Petroleum.

Un proces în justiție vechi deja de 20 de ani demonstrează cât de greu de rezolvat sunt litigiile legate de concesiunile pentru petrol și gaze atunci când acordurile de concesiune nu sunt încheiate direct între companiile de exploatare și proprietarii terenurilor din zonele vizate, precum și comunitățile locale respective. Mai precis, cât de greu pot obține despăgubiri localnicii care se consideră prejudiciați de activitățile companiilor cu pricina atunci când contractele de concesiune sunt semnate cu autoritățile centrale - guverne, ministere, agenții naționale sau companii de stat.

Totul a început în 1993, când americanii de la Texaco au fost dați în judecată în Ecuador de reprezentanți ai unor comunități rurale și ai unor triburi indigene pentru daune produse de companie între anii 1964 și 1992 în jungla amazoniană și în bazinul fluviului, în cursul forajelor pentru petrol derulate acolo. 

Chevron a cumpărat Texaco în 2001, „moștenind” și litigiile legale ale companiei preluate. În 2011, un tribunal ecuadorian a decis că Chevron trebuie să plătească celor prejudiciați despăgubiri de 19 miliarde de dolari pentru pagubele produse.

Dat fiind că americanii nu dețin nici un fel de active în Ecuador, judecătorii au hotărât, pe baza unui tratat internațional de recunoaștere reciprocă a deciziilor judecătorești semnat între Ecuador, Argentina și Columbia, instituirea sechestrului asigurător asupra activelor Chevron din Argentina. Cereri similare de sechestru au fost înaintate în legătură cu active ale Chevron din Canada, Brazilia și Columbia.

Decizia judecătorilor ecuadorieni a fost reconfirmată de către o curte argentiniană în noiembrie anul trecut, după ce cei de la Chevron o atacaseră la Buenos Aires. Astfel, a fost blocată circa 40% din suma totală deținută de Chevron în conturi și depozite constituite la bănci argentiniene. Numai că, recent, la recurs, Curtea Supremă de la Buenos Aires a respins sentința curții inferioare argentiniene și a anulat respectivul sechestru asigurător.

Hidrocarburi de șist la Vaca Muerta

Coincidență sau nu, pe 15 mai anul acesta, Chevron semnase un acord preliminar cu cei de la YPF, companie controlată de statul argentinian și cea mai mare din sectorul energetic al țării, privind dezvoltarea în parteneriat a câmpului de petrol și gaze de șist Vaca Muerta din Argentina, în urma unei investiții totale evaluate la circa 15 miliarde de dolari.

După unele studii, câmpul de la Vaca Muerta ar putea conține cel de-al doilea cel mai mare zăcământ de hidrocarburi de șist din lume, fiind mai mare decât mult mai celebrul Marcellus din Statele Unite.

În martie 2013, CEO-ul Chevron, John Watson, declarase că semnarea unui acord cu YPF pentru dezvoltarea câmpului de la Vaca Muerta depinde în mod esențial de anularea de către justiția argentiniană a sechestrului asigurător instituit asupra activelor Chevron din Argentina.

Proiectul de la Vaca Muerta este extrem de important pentru viitorul companiei de stat YPF. Anul trecut, președintele Argentinei, Cristina Fernandez de Kirchner, a decis să naționalizeze 51% din acțiunile companiei, preluând controlul asupra ei, control deținut anterior de spaniolii de la Repsol.

Au nevoie de bani ca de aer

În urma acestei operațiuni, investițiile în producție s-au redus drastic, determinând și scăderea semnificativă a producției și obligând compania să recurgă la importuri masive, pentru a satisface cererea internă și a nu pune în pericol securitatea energetică a Argentinei.

Problemele au fost agravate de o defecțiune gravă survenită anul acesta la una din principalele rafinării deținute de YPF, precum și de faptul că gigantul de stat nu se poate împrumuta pe piețele internaționale de capital. Asta din cauza dobânzilor foarte mari, cu două cifre, impuse de investitori debitorilor argentinieni, ca urmare a defaultului suveran din 2001, dar și a măsurilor naționalist-protecționiste luate de Kirchner în ultimii ani, cum ar fi naționalizarea fondurilor de pensii private sau impunerea de restricții la achiziționarea de monedă americană.

YPF a investit deja sume mari în demararea exploatării comerciale la câmpul de la Vaca Muerta, dar acestea riscă să se transforme în pierderi dacă dezvoltarea proiectului nu va continua, prin implicarea financiară, logistică și de know-how a americanilor de la Chevron.

Pentru a susține investițiile, compania de stat a împrumutat numai anul acesta, de la creditori argentinieni, peste 1 miliard de dolari. YPF speră să semneze și alte acorduri de tip joint-venture pentru proiectul de la Vaca Muerta, printre care cu cei de la Dow Chemical, însă potențialii parteneri au devenit reticenți după blocarea activelor Chevron din Argentina.

Totul a început în 1964

Între 1964 și 1992, compania americană Texaco, preluată de Chevron în 2001, a exploatat zăcăminte de petrol în regiunea ecuadoriană Lago Agrio, din bazinul amazonian, în parteneriat cu monopolul petrolier de stat al Ecuadorului, CEPE (în prezent Petroecuador), care deținea o participație de 25% la respectivul joint venture. La data demarării producției, regiunea era locuită exclusiv de triburi indigene. Acordul de concesiune al Texaco a expirat în 1993, iar de atunci zăcămintele de la Lago Agrio sunt exploatate exclusiv de compania petrolieră controlată de statul ecuadorian. 

Tot în 1993, comunitățile rurale stabilite între timp în regiune, alături de reprezentanți ai triburilor indigene, au dat în judecată Texaco, acuzând-o că, în urma exploatării petroliere din regiune, a deteriorat grav și iremediabil condițiile de viață ale unui număr de circa 30.000 de locuitori.

Procesul a fost marcat de multe scandaluri, Chevron acuzând guvernul ecuadorian că a mituit un judecător local pentru a da decizii defavorabile companiei, presei fiindu-i „servită” și o înregistrare filmată în acest sens. Deși americanii au negat orice implicare în respectiva filmare cu camera ascunsă, a reieșit ulterior că una dintre persoanele implicate în filmare era un subcontractor al Chevron, care ulterior s-a mutat în Statele Unite pe cheltuiala companiei, oferindu-i-se și o pensie viageră. 

În februarie 2011, un tribunal ecuadorian a condamnat Chevron, „moștenitoarea” Texaco, la plata unor despăgubiri totale de 19 miliarde de dolari. Dosarul conținea la acea dată peste 200.000 de file, reprezentând mărturii ale unor zeci de martori și peste 100 de rapoarte științifice întocmite de experți.

În esență, americanii erau acuzați că au deversat în Amazon miliarde de litri de deșeuri toxice rezultate în urma lucrărilor de foraj petrolier, provocând o criză de sănătate publică în regiune și obligându-i astfel pe foarte mulți dintre locuitori să plece de acolo.

Chiar și unii acționari ai Chevron cer socoteală managementului

La sfârșitul lunii trecute, în cadrul unei Adunări Generale unde acționarii Chevron au avut multe de reproșat conducerii companiei, o parte din aceștia au înaintat inclusiv o rezoluție cu privire la modul defectuos, în opinia lor, în care Chevron a acționat în cadrul litigiului cu ecuadorienii. Mai exact, era vorba de agresivitatea cu care compania a contraatacat în justiție, ajungând să îi acuze ea pe reclamanți de tentativă de extorcare de fonduri.

Deși nu a întrunit suficiente sufragii pentru a fi adoptată, rezoluția a fost totuși votată de 40% dintre acționarii Chevron. Inițiatorii rezoluției l-au invitat să vorbească la adunare și pe un reprezentant al prejudiciaților ecuadorieni.

„Ambii mei părinți au murit de cancer din cauza contaminării apei provocate de activitatea Chevron. Mă lupt în continuare pentru a se face dreptate. Chevron și-a mințit acționarii și pe toată lumea. Sunt aici pentru a cere în numele tuturor destituirea CEO-ului Watson”, a spus reprezentantul.

La aceeași adunare, un grup de acționari ai Chevron a cerut explicații managementului în legătură cu o serie de donații politice efectuate de companie în anul electoral 2012, în sumă totală de 3,9 milioane de dolari, dintre care una de 2,5 milioane de dolari. Șefilor Chevron li s-a cerut să explice în ce fel i-au fost utile companiei aceste donații, unii acționari exprimându-și îngrijorarea că donațiile ar putea fi chiar ilegale, în condițiile în care Chevron beneficiază de contracte cu statul american. Nici această rezoluție nu a întrunit suficiente voturi pentru a fi adoptată.

Autoritățile de la București au declarat în mod repetat în ultima perioadă că autorizațiile primite până în prezent de americanii de la Chevron se referă exclusiv la operațiuni de explorare pentru gaze de șist, care vor fi efectuate prin metode tradiționale, nu prin fracturare hidraulică, și nu implică, deci, riscuri de mediu. Mesajul a fost că, în cazul în care explorarea va fi încununată de succes și se vor descoperi zăcăminte exploatabile la scară comercială, se va intra într-un nou proces de evaluare a tehnologiilor utilizate în producție și a impactului lor asupra mediului, în urma căruia se vor acorda sau nu autorizațiile specifice de exploatare.

„Faza de explorare a zăcămintelor de gaze naturale se desfășoară pe parcursul mai multor ani. Doar în funcție de rezultatele obținute în această etapă se va putea determina, în cooperare și cu acordul ulterior al Guvernului României, demararea unei operatiuni de exploatare. Fiecare etapă necesită permise și autorizații separate, eliberate de autoritățile române de reglementare, cu responsabilități în domeniu”, se arată într-un comunicat recent al Chevron.

Chevron va începe lucrări de prospecțiuni seismice 2D pentru gaze de șist pe concesiunile pe care le deține la Marea Neagră, după ce a obținut autorizațiile necesare în acest sens de la Guvernul României, și are în plan demararea forajului de explorare în perimetrul de la Bârlad, a declarat, recent, un purtător de cuvânt al companiei, informație confirmată și de ministrul român al Mediului, Rovana Plumb.

„Chevron va derula un studiu geofizic 2D lângă Marea Neagră și are în plan forarea de sonde de explorare în județul Vaslui. Faza de explorare se va desfășura pe o perioadă de mai mulți ani. În funcție de rezultatele explorării și în colaborare cu Guvernul român, vom decide dacă vom trece la activități de exploatare”, a declarat, potrivit Reuters, purtătorul de cuvânt al Chevron, Sally Jones, fără să precizeze exact când vor începe prospecțiunile seismice și forajul de explorare.

La rândul său, premierul Ponta a declarat că deocamdată se pune doar problema explorării gazelor de şist, care se face prin metode convenţionale care nu implică nicio temere pentru mediu, el arătând că decizia de a folosi aceste resurse va fi luată peste cinci ani.

Ipocrizie sau prostie?

Cu aceeași ocazie, premierul Ponta a arătat că, numai în județul Vaslui, unde Chevron deține trei concesiuni pe care intenționează să exploreze pentru gaze de șist, se vor cheltui doar anul acesta „300 de milioane” pe lucrări de explorare și prospectare.

Bingo. Să ne imaginăm că aceste lucrări de explorare, pentru care se investesc sume mari, sunt încununate de succes, adică duc la descoperirea, după un număr de ani,  a unor zăcăminte de gaze de șist exploatabile comercial.

Să ne imaginăm, totodată, că, la acel moment, autoritățile românești decid, pe baza studiilor, evaluărilor și inspecțiilor de mediu, să nu acorde autorizații de exploatare companiilor care au explorat. Cu alte cuvinte, deși explorările au avut succes, totuși se cheamă că banii cheltuiți cu acestea s-au dus pe apa Sâmbetei.

Ce va face orice companie cu capul pe umeri? Fără îndoială că va da în judecată statul român la curțile internaționale de justiție și arbitraj și îi va cere despăgubiri consistente, cu mari șanse de reușită, pentru „încălcarea așteptărilor legitime ale investitorilor”, așa cum este descrisă în jargon juridic o astfel de situație. Formulă care, într-un fel sau altul, apare în toate tratatele internaționale bilaterale de protejare reciprocă a investițiilor semnate de România, precum și în cele de liber-schimb comercial.

„Clarviziune” sau antepronunțare?

Tocmai de aceea, moratoriul instituit de Guvernul Ponta asupra gazelor de șist în vara anului trecut avea sens. În ideea că nu se apucă nimeni de explorare până nu se decide de principiu dacă se vor da sau nu autorizații de exploatare prin fracturare hidraulică și în ce condiții. În acest fel, în urma dezbaterilor publice reale (care nu au avut loc) și a studiilor științifice europene și naționale, s-ar fi luat o decizie, iar companiile interesate de gaze de șist și-ar fi făcut la rândul lor planurile de afaceri ținând cont de această decizie. Dar nu s-a întâmplat așa.

Programul de guvernare al USL, publicat în mai 2012, prevedea „instituirea imediată a unui moratoriu privind exploatarea gazelor de şist până la finalizarea studiilor ce se află în derulare la nivel european privind impactul asupra mediului al procedeului de fracturare hidraulică”.

Ulterior, în iunie, după alegeri și după ce, în campania electorală, USL a militat pentru interzicerea explorării şi exploatării gazelor de şist, Ponta a declarat că România își reanaliza în decembrie poziţia faţă de exploatarea gazelor de şist şi, ulterior, se va alinia eventualelor noi reglementări ale Uniunii Europene.

Dinspre UE n-au venit nici un fel de noi reglementări. În schimb, în martie anul acesta, Ponta a declarat senin că „moratoriul a expirat în decembrie și nu a fost reînnoit. Dacă se vor găsi gaze de șist în România, sunt convins că tehnologia de explorare va progresa suficient de mult în patru sau cinci ani astfel încât să poată primi toate avizele de mediu necesare”.

Una din trei: ori Ponta e clarvăzător și e capabil să știe dinainte în ce ritm va evolua inovația tehnologică în extracția de petrol și gaze, ori nu e conștient că statul român riscă să fie târât prin tribunale în caz că firmele care au investit în explorare nu vor primi autorizații de exploatare, ori s-a antepronunțat, adică a recunoscut tacit că, odată cu sfârșitul moratoriului, faptul că s-a permis explorarea pentru gaze de șist înseamnă că se va permite și exploatarea.  

Există deja precedente

Nu e vorba doar de un risc teoretic. În noiembrie anul trecut, o companie americană, Lone Pine, a dat în judecată guvernul canadian, cerând despăgubiri de 250 de milioane de dolari, după ce autoritățile provinciei canadiene Quebec au instituit un moratoriu asupra fracturării hidraulice și au anulat autorizația de explorare pentru gaze de șist a companiei. 

Compania este înregistrată în Delaware, SUA, dar își are sediul în orașul canadian Calgary, astfel încât Lone Pine a acuzat autoritățile canadiene de încălcarea Acordului American de Liber Schimb (NAFTA). Compania susține că retragerea autorizației a fost ilegală și arbitrară, considerând că a fost prejudiciată fiind lipsită de un activ de valoare, fără proces, fără compensație și fără să existe un interes public limpede.

Lone Pine a luat la țintă autoritățile centrale de la Otawa pentru că, pe baza prevederilor NAFTA, guvernul canadian este responsabil pentru încălcărie tratatului survenite ca urmare a actelor autorităților locale.

Compania susține că, între 2006 și 2011, a cheltuit milioane de dolari, precum și timp și alte resurse, pentru a obține toate avizele și autorizațiile necesare din partea autorităților, ca și pentru pregătirea demarării lucrărilor. „După care, dintr-o dată, fără consultare sau măcar notificare prealabilă, Guvernul provinciei Quebec a adoptat o lege care suspendă toate operațiunile de petrol și gaze din provincie, cu excepția celor derulate în scopuri științifice”, se afirmă în plângerea celor de la Lone Pine.

Va deveni ilegală instituirea de interdicții asupra gazelor de șist?

Potrivit unei variante a proiectului de tratat de liber-schimb dintre UE și Canada (CETA), consultată de Euractiv, instituirea de interdicții asupra activităților de explorare și exploatare a gazelor de șist ar putea deveni ilegală pentru toate statele europene, iar autoritățile care ar institui moratorii în domeniu riscă să fie date în judecată și să li se ceară compensații.

În varianta respectivă se stipulează că este obligatoriu ca investitorii aflați sub jurisdicția celor două părți semnatare „să beneficieze de tratament corect, egal și echitabil”, astfel încât „să nu le fie încălcate așteptările legitime” cu privire la acele acțiuni ale autorităților care le pot influența activitatea, inclusiv în ceea ce privește normele de reglementare a diferitelor sectoare economice.

„Adoptarea CETA sub această formă ar impieta asupra procesului democratic din Europa, întrucât guvernele s-ar teme să ia anumite decizii, de teamă de a nu fi date în judecată. Asta le-ar permite companiilor de petrol și gaze să eludeze interdicțiile asupra gazelor de șist instituite în unele țări. Astfel, cetățenii ar fi obligați să plătească nu doar pentru eventualele daune de mediu și medicale provocate de fracturarea hidraulică, ci și pentru a despăgubi, din postura de contribuabili, aceste companii, în jurisdicțiile care ar interzice exploatarea gazelor de șist”, a declarat Pia Eberhardt, purtător de cuvânt al Corporate Europe Observatory.

Potrivit avocaților specializați în drept comercial internațional consultați de Euractiv, dacă un guvern european va revoca licențe de foraj din motive de mediu, ar putea fi dat în judecată, pe baza tratatului CETA, pentru violarea așteptărilor rezonabile cu privire la profituri ale investitorilor. Va conta, totuși, dacă respectivele moratorii vor fi fost instituite înainte sau după intrarea în vigoare a tratatului.

Cuvântul „canadian” are un sens foarte larg

Zăcămintele de gaze de șist din Europa se află, în medie, la o adâncime cu 50% mai mare decât cele din Statele Unite, iar costurile de producție ar putea fi cu cel puțin 40% mai mari, potrivit unui raport recent al KPMG.

Potrivit proiectului de tratat de liber-schimb, pentru a putea da în judecată guvernele din UE, companiile canadiene nu vor trebui să fie strict... canadiene. „De exemplu, o companie americană cu activități în Canada și care investește în UE va putea invoca CETA”, spune Nathalie Bernasconi Osterwalder, expert în drept comercial internațional la International Institute for Sustainable Development.

Majoritatea companiilor americane de petrol și gaze active în România, cum ar fi Chevron sau ExxonMobil, au subsidiare și în Canada.

Compania americană de tutun Philip Morris a dat în judecată Uruguayul pentru încălcarea unui tratat de protejare reciprocă a investițiilor semnat de executivul de la Montevideo cu Elveția. De asemenea, a deschis un litigiu împotriva guvernului australian, pe baza unui tratat similar semnat în 1993 de Australia și Hong-Kong. Philip Morris deține subsidiare în Elveția și Hong-Kong.

Nu este singura chestiune problematică legată de tratatul CETA. Autoritățile canadiene au amenințat că vor reclama Comisia Europeană la Organizația Mondială a Comerțului pentru un proiect de directivă al executivului european care ar institui tarife împovărătoare la importul în Europa al petrolului canadian extras din nisipuri bituminoase, considerat mai poluant decât alte sortimente.

La începutul anului, atât directorul general al Chevron România SRL, Cristian Căciulescu, cât şi soţia acestuia, Delia Căciulescu, care ocupa funcţia de director financiar, şi-au dat demisia. Cel puţin aceasta este varianta oficială. Cu această ocazie, directorul general şi-a vândut participaţia de 20% din firmă cu circa 1,1 milioane de dolari. În mod ciudat, cele două demisii au avut loc tocmai într-o perioadă în care perspectivele pozitive ale afacerilor gigantului american prindeau contur în România, fapt confirmat şi de aprobarea obţinută recent pentru lucrările de explorare de pe litoralul Mării Negre.

În general nimeni nu pleacă dintr-o companie tocmai atunci când aceasta începe să meargă bine, decât dacă obţine un preţ bun pentru plecarea sa ori dacă e dat afară de acţionari. În actuala situaţie, Cristian Căciulescu a vândut acţiunile către Chevron Global Energy Inc., care deţinea deja 25% din firma din Romania, astfel că Chevron Global Energy şi-a majorat participaţia la 45%. Celălalt acţionar este Texaco Overseas Holdings Inc., cu 55%.

Adunarea Generală a Asociaţilor a aprobat vânzarea în cauză “pentru un preţ total de 1.095.966 dolari SUA (din care urmează a se reţine impozitele datorate conform legii). Asociatul vânzător, Cristian Căciulescu, confirmă că a primit preţul datorat, conform contractului de cesiune părţi sociale încheiat cu Chevron Global Energy Inc. şi că nu are alte pretenţii sau cereri faţă de asociatul cumpărător”.

Compania are drepturi de explorare şi exploatare gaze de șist pentru trei perimetre de la malul mării şi pentru altul în Vaslui. Deocamdată, compania nu are nicio operaţiune de extracţie activă în România. Thomas Holst , actualul director al Chevron Romania Exploration and Production, s-a arătat în ultima perioadă extrem de încrezător în aprobările care urmau să vină din partea autorităţilor, aprobări care nu au întârziat să apară.

Pe de altă parte, Chevron România a avut pierderi în ultimii ani, pe plan local, în ciuda unor rulaje situate în jurul a 50 de milioane de lei. Adevăratele profituri sunt aşteptate însă abia după confirmarea eficienţei procesului de exploatare, profituri care pot apoi să vină foarte bine şi de pe burse, la un simplu zvon că se începe exploatarea.

Consiliul Judetean (CJ) Vaslui a eliberat, pe 20 decembrie anul trecut, un certificat de urbanism companiei Chevron Romania Exploration and Production SRL pentru lucrari de amenajare si foraj pentru sonda de explorare din satul Paltinis din comuna Bacesti, o localitate aflata la 100 de kilometri distanta de Barlad, potrivit site-ului CJ Vaslui.

Certificatul a fost acordat la doua zile dupa ce premierul Victor Ponta a declarat ca negocierile cu Chevron, al doilea mare grup petrolier din SUA, privind explorarea si explotarea gazelor reprezinta o zona de interes pentru Guvern, adaugand ca cel care are cel mai mult de pierdut daca Romania scoate gaze de sist este Gazprom.

De altfel, printre obiectivele programului de guvernare al USL, recent publicat, se numara inceperea explorarilor pentru identificarea zacamintelor exploatabile din sisturi bituminoase.

A devenit prioritate dupa alegeri

Romania incearca sa gaseasca noi surse de energie pentru a-si reduce dependenta de importurile de gaze naturale din Rusia si pentru a compensa declinul natural al productiei interne de hidrocarburi din surse traditionale. Pe langa resursele potentiale care ar putea fi exploatate in viitor de OMV Petrom si Exxon Mobil in Marea Neagra, Chevron a obtinut anul trecut licente de explorare a gazelor de sist.

Metoda de extractie prin fracturarea hidraulica a rocilor de sist este controversata si a provocat proteste si in Romania.

Dupa investire, in luna mai, Guvernul Ponta a impus un moratoriu pe extractia de gaze de sist pana la finalizarea studiilor europene privind impactul fracturarii hidraulice asupra mediului.

In luna iunie, premierul Ponta a declarat ca Guvernul vrea sa amane pana dupa alegerile parlamentare deciziile privind gazele de sist.

Chevron detine in Romania un perimetru de explorare/exploatare a gazelor la Barlad si trei perimetre in judetul Constanta.

Fostul Guvern a aprobat, in martie, trei acorduri petroliere de concesiune pentru explorare-dezvoltare-exploatare incheiate intre Agentia Nationala pentru Resurse Minerale (ANRM) si Chevron pentru perimetrele din judetul Constanta, respectiv Vama Veche, Adamclisi si Costinesti.

Multe noutati pe frontul de Est

Chevron este tot mai activa in tarile din Europa de Est, care se straduiesc sa isi reduca dependenta de importurile de gaze din Rusia incheind contracte de concesiune, explorare si exploatare cu companii multinationale din domeniu, in scopul de a-si valorifica resursele proprii de gaze naturale.

Astfel, Chevron este pe cale sa obtina o licenta de explorare pentru gaze de sist in Lituania, in vestul tarii, langa Marea Baltica. Chevron a cumparat anul trecut o participatie de 50% intr-o companie locala, LL Investicijos, care detine un camp in acea zona.

Potrivit estimarilor oficiale ale autoritatilor de la Vilnius, rezervele de gaze de sist ale tarii se situeaza intre 50 si 60 de miliarde de metri cubi, care ar putea satisface cererea locala de gaze naturale pe o perioada de 20 de ani, la actualul nivel de consum. Daca va obtine licenta, Chevron va trebui sa se angajeze sa investeasca circa 30 de milioane de dolari in proiectul respectiv.

Chevron deruleaza deja lucrari de explorare pentru gaze de sist in Polonia, unde are concesionate patru campuri, explorarile debutand spre sfarsitul anului 2011.

De asemenea, cei de la Chevron asteapta aprobari pentru demararea de lucrari de explorare pentru gaze de sist de la mai multe consilii locale din Ucraina.